CASE OF STERN TAULATS AND ROURA CAPELLERA v. SPAIN

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Stern Taulats și Roura Capellera v. Spania - 51168/15 și 51186/15 Hotărârea din 13.3.2018 [Secția a III-a] Articolul 10 Articolul 10-1 Libertatea de exprimare Pedeapsa cu închisoarea pentru arderea publică a unei fotografii de dimensiuni mari a cuplului regal, întoarsă cu susul în jos: încălcare În fapt – În septembrie 2007, cu ocazia vizitei instituționale a Regelui Spaniei în Girona, care a fost urmată de o manifestație antimonarhică și pro-independență, a avut loc un miting într-un scuar al orașului, în care reclamanții au dat foc unei fotografii de format mare a cuplului regal, după ce au întors-o cu partea de sus în jos.

În iulie 2008, judecătorul de nivel central pentru afaceri penale din cadrul Audiencia Nacional i-a condamnat pe reclamanți pentru comiterea delictului de lezmajestate, la o pedeapsă de cinsprezece luni de închisoare, înlocuită cu amenda de 2 700 EUR pentru fiecare, reclamanții trebuind să execute pedeapsa închisorii în cazul neplății totale sau parțiale a amenzii. Camera penală a Audiencia Nacional a menținut hotărârea. Pentru că hotărârea a devenit definitivă, reclamanții au plătit amenda care le-a fost impusă. Ulterior, aceștia au formulat un recurs de amparo în fața Tribunalului constituțional, care a constatat, în hotărârea sa din iulie 2015, că actul imputat reclamanților nu putea fi acoperit de exercițiul drepturilor aferente libertății de exprimare și libertății de opinie, pentru că persoanele în discuție au instigat la ură și la violență împotriva Regelui și a monarhiei.

În drept – Articolul 10: Condamnarea în discuție a constituit o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare, prevăzută de lege și care a urmărit un scop legitim, și anume protecția reputației sau a drepturilor altora. Hotărârea Tribunalului constituțional a pus la îndoială maniera în care și-au exprimat reclamanții o critică de natură politică, având în vedere că au folosit focul și o fotografie de mari dimensiuni pe care au întors-o cu susul în jos. Pentru Tribunal, această formă de exprimare a depășit limitele libertății de exprimare, situându-se în câmpul discursului urii sau al discursului care instigă la violență.

Cele trei elemente enumerate de către Tribunalul constituțional sunt unele simbolice și au o legătură clară și evidentă cu critica politică concretă exprimată de către reclamanți, care a țintit statul spaniol și forma sa monarhică: efigia Regelui reprezintă simbolul Regelui ca șef al aparatului de stat; recurgerea la foc și poziționarea fotografiei invers au exprimat respingerea sau refuzul radical, iar cele două mijloace au fost utilizate ca o manifestare a unei critici de ordin politic sau de alt gen; dimensiunea fotografiei părea să faciliteze o mai bună vizibilitate a actului în discuție, care a avut loc într-un loc public. Actul imputat reclamanților s-a înscris în tiparul scenelor provocatoare la care se recurge pentru a atrage atenția media și care nu depășesc dozele de provocare permise pentru transmiterea unui mesaj critic, din perspectiva libertății de exprimare.

Intenția reclamanților nu a fost una de a instiga la comiterea de acte de violență împotriva persoanei Regelui, chiar dacă punerea în scenă a presupus arderea fotografiei sale. Actele de acest tip trebuie interpretate ca expresii simbolice ale insatisfacției și protestului. Punerea în scenă efectuată de către reclamanți constituie o formă de exprimare a unei opinii în cadrul unei dezbateri privitoare la o chestiune de interes public, și anume instituția monarhiei. Nu putea fi dedusă existența unei instigări la violență dintr-o examinare comună a elementelor utilizate pentru punerea în scenă și din contextul în care a avut loc fapta, și nici nu putea fi stabilită în baza consecințelor acestei fapte, care nu a fost însoțită de conduite violente sau de tulburări ale ordinii publice.

Includerea în discursul urii a unui act care, precum cel imputat în prezenta cauză reclamanților, constituie expresia simbolică a respingerii și a criticii politice a unei instituții și excluderea care a rezultat din câmpul de protecție garantat de libertatea de exprimare au presupus o interpretare prea largă a excepției admise de jurisprudența Curții, care a putut submina pluralismul, toleranța, spiritul deschis, fără de care nu poate exista o «societate democratică». Așadar, trebuie respinsă excepția preliminară a Guvernului ridicată în baza articolului 17 din Convenție. Cu privire la sancțiunea penală impusă reclamanților, pedeapsa închisorii pentru o infracțiune comisă în cadrul unei dezbateri politice, care reprezintă cea mai puternică dezaprobare juridică a unui comportament, a constituit o ingerință în libertatea de exprimare, care nu a fost nici proporțională cu scopul legitim urmărit, nici necesară într-o societate democratică.

Concluzie : încălcare (unanimitate). Articolul 41: 2 700 EUR pentru prejudiciul material; constatarea existenței unei încălcări este suficientă în sine pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. (Vezi și Partidul popular creștin-democrat v. Moldova (nr. 2) , 25196/04 , 2 februarie 2010; Mamère v. Franța , 12697/03 , 7 noiembrie 2006, Nota informativă 91 ; și fișa tematică Discursul urii )