SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 58330/16 Francesco Luca COSTA FARAVERINO DI BIsignaNO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 15 mai 2018 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judecători, și Renata Degener, adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 septembrie 2016, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 20 februarie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Francesco Luca Costa Sanseverino di Bisignano, este un resortisant italian născut în 1970 și rezident la Roma. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul P. Ubaldi, avocat la Roma. Guvernul italian ( Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului la respectarea vieții sale de familie. Cererea a fost comunicată guvernului în conformitate cu Declarația unilaterală a guvernului Partea reclamantă se plângea de lipsa diligenței autorităților competente pentru a obține punerea în aplicare a dreptului său de vizită în condițiile stabilite de instanțele interne începând din 2009. Aceasta invoca art. 8 din convenție. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul italian observă că reclamantul, din cauza lipsei de diligență a autorităților competente în punerea în aplicare a dreptului său de vizită în condițiile stabilite de instanțele interne, a suferit încălcarea articolului 8 din convenție. Guvernul oferă reclamantului, în sensul articolului 62 litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, suma de 15 000 (cinsprezece mii) de euro ca redresare pentru toate daunele, cheltuielile și cheltuielile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin urmare, guvernul invită cu respect Curtea să afirme că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să o elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție. Într-o scrisoare din 17 februarie 2018, reclamanta a indicat că a acceptat suma cu titlu de prejudiciu moral, dar a afirmat că suma propusă nu ar fi suficientă pentru a acoperi cheltuielile și cheltuielile procedurii în fața Curții. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura concesiunilor incluse în declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirii propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în mai multe cauze similare (Piazzi c. Italia, n 36168/09, 2 noiembrie 2010, Lombardo c. Italia, n 25704/11, 29 ianuarie 2013, Nicolć Santilli c. Italia, n 51930/10, 17 decembrie 2013, Bondavalli c. Italia, 35532/12, 17 noiembrie 2015, Strumia c. Italia , n 53377/13, 23 iunie 2016, Giorgioni c. Italia , n 43299/12, 15 septembrie 2016, Solarino c. Italia , n 76171/13, 9 februarie 2017 și Endrizzi c. Italia , n 71660/14, 23 martie 2017), În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în funcție în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15 În consecință, este necesar să se șteargă cauza rolului. În conformitate cu art. 43 alineatul (4) din regulament, în cazul în care o hotărâre a fost retrasă din rol, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții (...) 17. Curtea amintește doar că, spre deosebire de art. 41 din convenție, care nu intră în joc decât dacă a încălcat în prealabil Convenția sau protocoalele acesteia, art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură autorizează Curtea să acorde la mai multe părți numai rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată (Sysoyeva și alții c. Letonia (radiație) [GC], nr. 60654/00, § 132, CEDH 2007 I, și Kaftailova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 59643/00 § 57, 7 decembrie 2007). 18. Reclamantul a solicitat rambursarea cheltuielilor pe care le-a angajat în fața Curții pentru a remedia presupusa încălcare a Convenției. El a calculat valoarea acestor cheltuieli la 5 000 EUR (EUR) în ceea ce privește cheltuielile sale de avocat în fața Curții 19. Curtea amintește că, în cazul în care o hotărâre a fost retrasă din rol, în cazul în care nu i se permite să acorde o sumă pentru prejudiciile pretinse, cheltuielile de judecată sunt lăsate la aprecierea sa, în conformitate cu dispozițiile articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul Curții. 20. În cazul de față, Curtea consideră că suma propusă de Ön Õ nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile și cheltuielile suportate de reclamant în fața Curții și decide să își exercite puterea discreționară pentru a acorda, în sensul articolului 43 Õ 4 din Regulamentul Curții (Chevanova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 58822/00, § 53, 7 decembrie 2007, Kaftailova § 57, 7 decembrie 2007 Manfredi c. Franța, (dec.), nr. 52117/14 17 iulie 2017 Saakov c. Rusia, (dec.), nr. 39563/11 13 ianuarie 2015, Zakirov c. Rusia (dec.), nr. 50799/08, 18 februarie 2014, Scholvien și alții c. Germania (dec.), nr. 13166/08, 12 noiembrie 2013, Având în vedere documentele aflate în posesia sa și costurile suportate în mod necesar și efectiv în fața acesteia de către reclamant, Curtea consideră că suma de 3 000 EUR este rezonabilă din partea reclamantului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 8 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenția menționată anterior. că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării prezentei decizii, suma de 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant că această sumă va majora un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 iunie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Modulul Președinte Adjunct
Requête n
o
58330/16
Francesco Luca COSTA SANSEVERINO DI BISIGNANO
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 15 mai 2018 en un comité composé de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Ksenija Turković,
Pauliine Koskelo,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 septembre 2016,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 20 février 2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Francesco Luca Costa Sanseverino di Bisignano, est un ressortissant italien né en 1970 et résidant à Rome. Il a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaignait d’une atteinte au droit au respect de sa vie familiale.
4.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
A.
La déclaration unilatérale du Gouvernement
5.
La partie requérante se plaignait du manque de diligence des autorités compétentes afin d’obtenir la mise en œuvre de son droit de visite dans les conditions fixées par les juridictions internes depuis 2009. Elle invoquait l’article 8 de la Convention.
6.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a, en outre, invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
7.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement italien observe que le requérant, en raison du manque de diligence des autorités compétentes dans la mise en œuvre de son droit de visite dans les conditions fixées par les juridictions internes, a subi la violation de l’article 8 de la Convention.
Le Gouvernement offre au requérant, au sens de l’article 62 A du règlement de la Cour, la somme de 15
000 (quinze mille) euros à titre de redressement pour tous les dommages, frais et dépenses confondus.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque central européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Par conséquent, le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et à la rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention.
»
8.
La partie requérante a indiqué, dans une lettre du 17 février 2018, qu’elle acceptait la somme a titre de dommage morale mais elle affirmait que la somme proposée serait insuffisante pour couvrir les frais et dépenses de la procédure devant la Cour.
9.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
10.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
11.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
12.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans plusieurs affaires similaires (
Piazzi c.
Italie
, n
o
36168/09, 2
novembre 2010,
Lombardo c. Italie
, n
o
25704/11, 29
janvier 2013,
Nicolò Santilli
c. Italie
, n
o
51930/10, 17 décembre 2013,
Bondavalli c. Italie
, n
o
35532/12, 17 novembre 2015,
Strumia c. Italie
, n
o
53377/13, 23 juin 2016,
Giorgioni c. Italie
, n
o
43299/12, 15
septembre 2016,
Solarino c.
Italie
, n
o
76171/13, 9 février 2017, et
Endrizzi c. Italie
, n
o
71660/14, 23
mars 2017), – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
13.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
14.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
15.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
B.
Sur l’application de l’article 43 § 4 du règlement de la Cour
16.
Aux termes de l’article 43 § 4 du règlement,
«
Lorsqu’une requête a été rayée du rôle, les dépens sont laissés à l’appréciation de la Cour (...)
»
17.
La Cour rappelle qu’à la différence de l’article 41 de la Convention, qui n’entre en jeu que si elle a préalablement « déclar[é] qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles », l’article 43 § 4 du règlement autorise la Cour à accorder à l’intéressé uniquement le remboursement des frais et dépens (
Syssoyeva et autres c. Lettonie
(radiation) [GC], nº
60654/00
‑
I, et
Kaftaïlova c.
Lettonie
(radiation) [GC], nº 59643/00 § 57, 7 décembre 2007).
18.
Le requérant sollicite le remboursement des frais qu’il a engagés devant la Cour pour faire redresser la violation alléguée de la Convention. Il chiffre le montant de ces frais à 5 000 euros (EUR) au titre de ses frais d’avocat devant la Cour.
19.
La Cour rappelle que lorsqu’une requête a été rayée du rôle, s’il ne lui est pas possible d’accorder une somme pour les dommages allégués, les dépens sont quant à eux laissés à son appréciation, conformément aux dispositions de l’article 43 § 4 du règlement de la Cour.
20.
Dans le cas d’espèce, la Cour considère que la somme proposée par le Gouvernement n’est pas suffisant à couvrir les frais et dépens engagés par le requérant devant la Cour et décide d’user de son pouvoir discrétionnaire pour accorder au sens de l’article 43 § 4 du Règlement de la Cour (
Chevanova c. Lettonie
(radiation) [GC], nº
58822/00
, § 53, 7 décembre 2007,
Kaftaïlova
précité § 57, 7 décembre 2007
,
Manfredi c. France,
(dec.), nº 52117/14 17 juillet 2017
,
Saakov c. Russie
, (dec.), nº 39563/11 13
janvier 2015,
Zakirov c. Russie
(dec.), nº
50799/08
, 18 février 2014,
Scholvien et autres c. Allemagne
(dec.), nº
13166/08
, 12 novembre 2013,
Święch c. Pologne
(dec.), nº
60551/11
, 1
er
juillet 2013, et
Gil c. Pologne
(dec.), nº
46161/11
, 4 juin 2013).
21.
Compte tenu des documents en sa possession et des frais nécessairement et réellement engagés devant elle par le requérant, la Cour estime raisonnable d’allouer au requérant la somme de 3
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 8 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention
;
Dit
a)
que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter de la date de la notification de la présente décision, la somme de 3
000 EUR (trois mille euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant
;
b)
que ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement.
Fait en français puis communiqué par écrit le 7 juin 2018.
Renata Degener
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente