COSTA SANSEVERINO DI BISIGNANO c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 58330/16 Francesco Luca COSTA FARAVERINO DI BIsignaNO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 15 mai 2018 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judecători, și Renata Degener, adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 septembrie 2016, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 20 februarie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Francesco Luca Costa Sanseverino di Bisignano, este un resortisant italian născut în 1970 și rezident la Roma.

El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul P. Ubaldi, avocat la Roma. Guvernul italian ( Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului la respectarea vieții sale de familie. Cererea a fost comunicată guvernului în conformitate cu Declarația unilaterală a guvernului Partea reclamantă se plângea de lipsa diligenței autorităților competente pentru a obține punerea în aplicare a dreptului său de vizită în condițiile stabilite de instanțele interne începând din 2009. Aceasta invoca art. 8 din convenție. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere.

În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul italian observă că reclamantul, din cauza lipsei de diligență a autorităților competente în punerea în aplicare a dreptului său de vizită în condițiile stabilite de instanțele interne, a suferit încălcarea articolului 8 din convenție. Guvernul oferă reclamantului, în sensul articolului 62 litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, suma de 15 000 (cinsprezece mii) de euro ca redresare pentru toate daunele, cheltuielile și cheltuielile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin urmare, guvernul invită cu respect Curtea să afirme că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să o elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție. Într-o scrisoare din 17 februarie 2018, reclamanta a indicat că a acceptat suma cu titlu de prejudiciu moral, dar a afirmat că suma propusă nu ar fi suficientă pentru a acoperi cheltuielile și cheltuielile procedurii în fața Curții.

Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp.

z o.o.

c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura concesiunilor incluse în declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirii propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în mai multe cauze similare (Piazzi c. Italia, n 36168/09, 2 noiembrie 2010, Lombardo c. Italia, n 25704/11, 29 ianuarie 2013, Nicolć Santilli c. Italia, n 51930/10, 17 decembrie 2013, Bondavalli c. Italia, 35532/12, 17 noiembrie 2015, Strumia c. Italia , n 53377/13, 23 iunie 2016, Giorgioni c. Italia , n 43299/12, 15 septembrie 2016, Solarino c. Italia , n 76171/13, 9 februarie 2017 și Endrizzi c. Italia , n 71660/14, 23 martie 2017), În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în funcție în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15 În consecință, este necesar să se șteargă cauza rolului.

În conformitate cu art. 43 alineatul (4) din regulament, în cazul în care o hotărâre a fost retrasă din rol, cheltuielile de judecată sunt lăsate la latitudinea Curții (...) 17. Curtea amintește doar că, spre deosebire de art. 41 din convenție, care nu intră în joc decât dacă a încălcat în prealabil Convenția sau protocoalele acesteia, art. 43 alineatul (4) din Regulamentul de procedură autorizează Curtea să acorde la mai multe părți numai rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată (Sysoyeva și alții c. Letonia (radiație) [GC], nr. 60654/00, § 132, CEDH 2007 I, și Kaftailova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 59643/00 § 57, 7 decembrie 2007). 18. Reclamantul a solicitat rambursarea cheltuielilor pe care le-a angajat în fața Curții pentru a remedia presupusa încălcare a Convenției.

El a calculat valoarea acestor cheltuieli la 5 000 EUR (EUR) în ceea ce privește cheltuielile sale de avocat în fața Curții 19. Curtea amintește că, în cazul în care o hotărâre a fost retrasă din rol, în cazul în care nu i se permite să acorde o sumă pentru prejudiciile pretinse, cheltuielile de judecată sunt lăsate la aprecierea sa, în conformitate cu dispozițiile articolului 43 alineatul (4) din Regulamentul Curții.

20. În cazul de față, Curtea consideră că suma propusă de Ön Õ nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile și cheltuielile suportate de reclamant în fața Curții și decide să își exercite puterea discreționară pentru a acorda, în sensul articolului 43 Õ 4 din Regulamentul Curții (Chevanova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 58822/00, § 53, 7 decembrie 2007, Kaftailova § 57, 7 decembrie 2007 Manfredi c. Franța, (dec.), nr. 52117/14 17 iulie 2017 Saakov c. Rusia, (dec.), nr. 39563/11 13 ianuarie 2015, Zakirov c. Rusia (dec.), nr. 50799/08, 18 februarie 2014, Scholvien și alții c. Germania (dec.), nr. 13166/08, 12 noiembrie 2013, Având în vedere documentele aflate în posesia sa și costurile suportate în mod necesar și efectiv în fața acesteia de către reclamant, Curtea consideră că suma de 3 000 EUR este rezonabilă din partea reclamantului.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 8 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenția menționată anterior. că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării prezentei decizii, suma de 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant că această sumă va majora un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 iunie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Modulul Președinte Adjunct

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 58330/16 Francesco Luca COSTA SANSEVERINO DI BISIGNANO contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 15 mai 2018 en un comité composé de : Kristina Pardalos, présidente, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, juges, et de Renata Degener, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 30 septembre 2016, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 20 février 2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

1. Le requérant, M. Francesco Luca Costa Sanseverino di Bisignano, est un ressortissant italien né en 1970 et résidant à Rome. Il a été représenté devant la Cour par M e P. Ubaldi, avocate à Rome.