CASE OF O'SULLIVAN MCCARTHY MUSSEL DEVELOPMENT LTD v. IRELAND - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF O'SULLIVAN MCCARTHY MUSSEL DEVELOPMENT LTD v. IRELAND - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2018)

Tradus

ș

i revizuit de IER (ier.gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A CINCEA

CAUZA O'SULLIVAN McCARTHY MUSSEL DEVELOPME

NT

LTD ÎMPOTRIVA IRLANDEI

(Cererea nr. 44460/16)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

7 iunie 2018

DEFINITIVĂ

0

8.10.2018

Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute la art.

44 §

2 din Convenție.

Aceasta poate suferi modificări de formă.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

1

În cauza O'Sullivan McCarthy Mussel Development Ltd împotriva

Irlandei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într

-o

cameră compusă din

Angelika Nußberger,

Pre

ș

edinte,

Erik Møse,

Yonko Grozev,

Síofra O’Leary

,

Mārtiņš Mits,

Lәtif Hüs

eynov,

Lado Chanturia,

judecători,

și Milan Blaško,

grefier adjunct de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 7 mai 2018,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dat

ă:

PROCEDUR

A

1.

La originea cauzei se află

cererea nr.

44460/16 îndreptată împotriva

Irlandei, prin care societatea, înregistrată în Irlanda, O’Sullivan McCarthy

Mussel Development Ltd („societatea reclamantă”), a sesizat Curtea la 25

iulie 2016, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea dre

pturilor omului

și a libertăților fundamentale („Convenția”).

2.

Reclamanta a fost reprezentată de domnul. P. Whelehan, avocat pledant

în Tralee, Comitatul Kerry. Guvernul irlandez („Guvernul”) este reprezentat

de agentul guvernamental, domnul P. White, din cadrul Ministerului

Afacerilor Externe

.

3.

Societatea reclamantă a pretins în special că a avut loc o încălcare a

drepturilor sale în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a pierderii

economice

pentru care considera responsabile autoritățile naționale ș

i pentru

care nu primise nicio despăgubire. A invocat acelaș

i lucru

și în capătul de

cerere întemeiat pe art. 8. În continuare, a invocat o încălcare a dreptului său

la un recurs efectiv în temeiul art. 13

ș

i al art. 6 din cauza duratei excesive a

procedurilor interne

.

4.

La 23 noiembrie 2016, cererea a fost comunicată Guvernului.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

2

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZE

I

5.

Societatea reclamantă își desfășoară activitatea în domeniul cultivării

midiilor în portul Castlemaine din Comitatul Kerry, una din locațiile din

Irlanda

în care această activitate comercială se exercită. Activitățile sale

constau în colectarea larvelor de midii (de ex. midii la vârstă imatură) din

port, în fiecare an,

ș

i transportarea acestora pentru a fi cultivate în alte zone

din port. Societatea a desfășurat această activitate în portul Castlemaine de la

sfâr

ș

itul anilor 70.

e

exacte se stabilesc anual prin acte cu putere de lege. Această activitate

necesită încheierea unor contrate de închiriere și obținerea unor licențe,

autorizații și permise relevante (a se vedea supra „Legislația internă

relevantă”). Autoritatea competentă în acest sens este Ministrul Agriculturii,

Industriei Alimentare

și Marine (în continuare „ministrul” și „ministerul”

pentru ministerul corespunzător). Pentru a putea desfășura această activitate,

operatorii trebuie

să aibă o licență de acvacultură care are o valabilitate de 10

ani. Este necesară și o licență pentru o ambarcațiune de pescuit marin, iar

aceasta trebuie înregistrată în Registrul Vaselor de Pescuit. Operatorii trebuie

să dețină și autorizația pentru a colecta larve de midii emisă anual de minister

(a se vedea infra „Legislația internă relevantă”

).

introdusă o cerință suplimentară în conformitate cu dreptul Uniunii. În situația

în care colectarea midiilor are loc într-

o zonă protejată ecologic, este necesară

obținerea unui permis pentru siturile Natura (a se vedea pct. 20

infra

).

ț

ii pentru

ambarcațiunile irlandeze pentru a colecta larve de midii, dintre care patru îș

i

desfăș

urau activitatea în portul Castlemaine în numele a

ș

ase operatori de

acvacultură a midiilor.

9.

În 1993, autoritățile competente au publicat un anunț în presa națională

prin care prezentau intenția de a clasifica douăsprezece situri, inclusiv portul

Castlemaine, ca arii de protecție specială (APS) în sensul legislației naționale

de transpunere a Directivei Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind

conservarea păsărilor sălbatice („Directiva «Păsări»”, JO

1979 L 103, p. 1).

Anunțul indica faptul că nu erau preconizate modificări în folosirea siturilor

respective. Clasificarea portului ca APS a intrat în vigoare în anul 1994.

Societa

tea reclamantă ș

i-

a continuat activitățile în fiecare an, cu obținerea

autorizațiilor și a licențelor necesare.

10.

În 2000, autoritățile interne au desemnat portul Castlemaine ca arie

specială de conservare (ASC) în sensul legislației naționale de transpunere a

Directivei Consiliului 92/43 CEE din 21 mai 1992 privind conservarea

habitatelor naturale

și a speciilor de faună și floră sălbatică („Directiva

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

3

Habitate”, JO 1992 L 206, p. 7). Ca urmare a faptului că era vizat de două

direc

tive UE, acesta avea statutul unui sit „Natura 2000”.

A.

Procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva

statului pârât

ș

i a altor state membre UE

11.

Încă de la sfârșitul anilor 90, Comisia Europeană considera că

Irlanda

ș

i alte state membre CE nu î

și îndeplineau obligațiile decurgând din legislația

CE în domeniul mediului

și mai ales pe cele prevăzute de cele două directiv

e

menționate supra (referințele se vor face în continuare la dreptul UE ș

i nu la

dreptul CE). Între 11 noiembrie 1998

ș

i 18 aprilie 2002, au fost transmise

autorităților irlandeze patru notificări prin care se atrăgea atenția cu privire la

e

ș

ecul Irlandei de a transpune

și aplica în mod corect cele două directive. Ca

urmare a trei avize motivate emise în octombrie 2001

ș

i iulie 2003, Comisia

a inițiat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva

Irlandei în septembrie 2004 în temeiul art. 226 CE (în prezent art. 258 TFUE).

Aceasta a solicitat să se constate că Irlanda nu ș

i-a înd

eplinit obligațiile în

temeiul mai multor dispoziții din directive, ș

i anume art. 4 alin. (1), (2)

ș

i (4

)

și art. 10 din Directiva Păsări ș

i art. 6 alin. (2) - (4) din Directiva Habitate. Un

aspect special al acestor proceduri a privit autorizarea acvaculturii în ariile

protejate fără condiția unei evaluări preliminare cu privire la impactul asupr

a

mediului al unor astfel de activități.

12.

La 13 decembrie 2007, Curtea de Justiție a Uniunii Europene,

(denumită în continuare CJUE) a pronunțat hotărârea în cauza

Comisia

împotriva Irlandei

(C-

418/04, EU:C:2007:780), în care stabilea că Irlanda nu

ș

i-

a îndeplinit mai multe aspecte ale obligațiilor prevăzute de directivele

menționate anterior. A reținut următoarele, în măsura în care sunt

relevante

pentru cauza prezentă:

„236. [...] în privința proiectelor de acvacultură, Comisia se întemeiază, în esență, pe

studiul

Review of the Aquaculture Licensing System in Ireland

, întocmit în 2000 de

BirdWatch Ireland, pentru a arăta că Irlanda a omis în mod sistematic să evalueze corect

aceste proiecte situate în cadrul APS sau care ar putea produce efecte asupr

a unei APS,

cu încălcarea articolului 6 alineatele (3) ș

i (4) din Directiva Habitate. În acest context,

Comisia susține importanța unei expertize prealabile în vederea evaluării efectelor

potențiale ale unui proiect în funcție de obiectivele de conservare stabilite pentru APS

respective.

237.

Este necesar să se precizeze că acest studiu examinează 271 de autorizații de

proiecte de acvacultură emise de Ministerul Comunicațiilor, Marinei ș

i Resurselor

Naturale în perioada cuprinsă între iunie 1998 ș

i decembrie 1999, precum

ș

i 46 de cereri

în privința cărora nu fusese luată nicio decizie. Mai mult, 72 de autorizații și 9 solicitări

aflate în a

ș

tepta

rea unui răspuns privesc proiecte de acvacultură situate în cadrul unei

APS sau în vecinătate. Autorizațiile emise privesc, în proporție de 84 % din activ

itățile

autorizate în cadrul APS, culturi de stridii

ș

i de scoici

.

238.

Este necesar să se amintească deopotrivă faptul că, în temeiul articolului 6

alineatul (3) prima teză din Directiva Habitate, orice plan sau proiect care nu are o

legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului trebuie supus unei

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

4

evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra acestuia atunci când nu se poate

exclude, pe baza unor elemente obiective, că acesta afectează în mod semnificativ situl,

per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte Hotărârea din 7 septembrie 2004,

Waddenvereniging

ș

i Vogelbeschermingsvereniging

, (2004) CEDO, C-127/02, Rec.

, p.

I‑7405, pct. 45].

239.

Or, respectivul studiu efectuat de către BirdWatch Ireland expune mai multe

efecte nefaste potențiale ale conchilioculturii, cum ar fi pierderea de zone care

reprezintă surse de hrană, precum și perturbările cauzate de intensificarea activităților

umane,

și indică faptul că, și atunci când proiectul de acvacultură se situează în

interiorul unei APS, habitatele păsărilor sunt prea puțin protejate. În ceea ce priveș

te

Irlanda, aceasta

nu pretinde că toate proiectele de acvacultură sunt lipsite de efecte

asupra APS.

240.

Rezultă că procedura de autorizare ar fi trebuit să includă o evaluare

corespunzătoare a efectelor potențiale asupra fiecărui proiect privit individual. În

această privință, se impune să se constate că Irlanda s‑a mărginit să afirme, fără a fi

prezentat explicații precise, că procedura irlandeză de autorizare a culturilor acvatice,

inclusiv dispozițiile acesteia în materie de consultare, prevede, în realitate, luarea în

c

onsiderare detaliată a tuturor aspectelor unui proiect de dezvoltare a acvaculturii

înainte de a decide dacă acesta trebuie sau nu trebuie să fie auto

rizat.

241.

Prin urmare, este necesar să se considere că Irlanda nu se asigură în mod

sistematic că proiectele de acvacultură ce pot afecta APS în mod semnificativ, per se

sau în combinație cu alte proiecte, fac obiectul unei evaluări prealabile corespunzătoare.

242.

Această concluzie este confirmată de faptul că Irlanda nu a prezentat, în

contestarea neîndepl

inirii obligațiilor care îi este reproșată de către Comisie, evaluări

științifice concrete, în scris, care să indice că a fost efectuată o examinare ornitologică

prealabilă detaliată a proiectelor de acvacultu

ră.

corespunzătoare a efectelor potențiale ale planului sau ale proiectului asupra sitului în

cauză presupune că, înainte de aprobarea acestuia, trebuie identificate, făcând apel la

cele mai relevante cuno

ștințe științif

ice în materie, toate aspectele planului sau ale

proiectului care ar putea,

per se

sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, să

afecteze obiectivele de conservare a sitului respectiv. Autoritățile naționale compete

nte

autorizează desf

ăș

urarea unei ac

tivități în cadrul sitului protejat numai după ce constată

că aceasta este lipsită de efecte negative asupra integrității sitului menționat.

Astfel se

întâmplă în cazul în care nu persistă nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere

științific cu privire

la asemenea efecte (a se vedea

Waddenvereniging

ș

i

Vogelbeschermingsvereni

ging

, pct. 61).

”

și perioadă, CJUE a constatat că Olanda, Franța, Finlanda,

Italia, Spania, Grecia

ș

i Portugalia

ș

i-

au încălcat obligațiile UE în

mod

similar.

B.

Măsuri adoptate de statul pârât ca urmare a hotărârii CJUE

14.

În lumina hotărârii, ministrul a considerat că nu era posibil din punct

de vedere legal să fie permisă o activitate comercială în zonele respective

pân

ă la finalizarea evaluărilor necesare. Astfel că prin emiterea autorizației

pentru colectarea larvelor de midii pentru perioada 9 iunie - 1 iulie 2008,

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

5

acesta a interzis activitatea în 24 de locații de

-a lungul coastei irlandeze,

inclusiv în portul Castlemaine [Actul cu putere de lege (

Statutory Instrument

)

nr. 176 din 2008, adoptat la 6 iunie 2008]. Societatea reclamantă a fost

informată cu privire la această situație de un reprezentant al ministerului la 6

iunie 2008. Aceasta s-a adresat

Taoiseach

(Prim-ministrul) în aceea

ș

i zi

pentru a avertiza cu privire la amenințarea la adresa mijloacelor de trai ale

persoanelor afectate. A făcut apel la termenii notificării publicate în 1993 (a

se vedea pct. 9 supra)

și a explicat că tocmai achiziționase o nouă

ambarc

ațiune cu un preț de 1 milion de euro. Societatea reclamantă a primit

un răspuns de la minister la 2 iulie 2008. Acesta a explicat că datele

fundamentale cu privire la arie au fost colectate pentru a se putea efectua

evaluarea impusă de Directiva Habitate, astfel cum a fost interpretată de

CJUE. A menționat că portul Castlemaine fusese prioritar în această

procedură și că activitatea de colectare a datelor necesare începuse deja. A

mai adăugat că autoritățile vor încerca să obțină acordul Comisiei Europene

pentru a permite reluarea acvaculturii în mod temporar.

15.

În luna următoare, societatea reclamantă a primit autorizația pentru a

colecta larve de midii în port, începând cu 23 august 2008. Autorizația era

supusă mai multor condiții, inclusiv cea prin care titularul nu avea voie să

colecteze larve de midii în aria sau ariile în care această activitate era

interzisă. La aceeași dată, interdicția temporară cu privire la colectarea

larvelor de midii în portul Castlemaine

ș

i în alte 21

de locații din stat a fost

menținută prin Actul cu putere de lege (

Statutory Instrument

) nr. 347 din

de

midii; nu se aplica cu privire la recoltarea midiilor colectate anterior

ș

i aflate

în fermele de cultivare.

16.

Societatea reclamantă s

-a adresat ministerului la 28 august 2008

avertizând cu privire la faptul că stocul de larve de midii din port era consuma

t

de animalele de pradă, punându

-

i în vedere că urma să fie tras la răspundere

pentru toate pierderile suferite. A solicitat o rezoluție adecvată în termen de

10 zile, urmând ca în sens contrar să primească consiliere pentru a acționa î

n

justiție.

ș

i Comisie (a se vedea infra), ministrul a emis Actul cu putere de lege

(

Statutory Instrument

) nr. 395 din 2008 prin care portul Castlemaine era

eliminat din lista de locații unde colectarea larvelor de midii era interzisă.

Societatea reclamantă a putut astfel să înceapă colectarea larvelor de midii

pentru însămânțare la data intrării în vigoare a actului ș

i anume la 5 octombrie

de midii. Întrucât midiile au nevoie de doi ani pentru a ajunge la maturitate,

consecințele financiare ale interdicției temporare a colectării larvelor de midii

din portul Castlemaine din anul 2008 au fost resimțite de

-abia în 2010. În acel

an, reclamanta nu a avut midii la vânzare, ceea ce a dus la foloase nerealizate

estimate la 289.599 euro.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

6

18.

Conform societății reclamante nu exista un substitut viabil pentru

larvele de midii locale. Acțiuni anterioare întreprinse pentru a aduce larve de

midii din alte locuri nu

ș

i-

au dovedit eficiența din cauza mortalității ridicate

a larvelor

ș

i a cheltuielilor de transport implicate. De aceea, societatea se

considera dependentă total de folosirea resurselor locale. Societatea

reclamantă a mai explicat că dacă ar fi existat avertizări anterioare cu privire

la restricționarea colectării larvelor de midii în 2008 nu ar mai fi făcut o

investiție atât de mare într

-

o ambarcațiune nou achiziționată în luna mai a

acelui an.

aprilie până la 14 mai și din 15 septembrie până la 23 decembrie. Societatea

reclamantă a putut să adune cantitatea obișnuită de larve de midi

i.

o condiție suplimentară pentru pescuitul din ASC sau ASP ș

i anume permisul

pentru pescuit Natura.

între 29 aprilie - 25 mai

ș

i, respectiv, 30 septembrie - 2 decembrie. Societatea

reclamantă nu a putut funcționa în timpul primei perioade întrucât nu obținuse

un astfel de permis de pescuit Natura. Când, în cele din urmă, a reînceput

colectarea la sfâr

ș

itul lunii august, larvele de midii

fuseseră din nou decimate

de animalele de pradă, însă cu toate acestea societatea reclamantă a reușit să

colecteze o anumită cantitate. A estimat foloasele nerealizate la 119.941 euro

în acel an.

ernul a oferit următoarele explicații cu privire la acțiunile

întreprinse ca urmare a hotărârii CJUE, pe care societate reclamantă nu le

-a

contestat. Guvernul a arătat că, înainte de pronunțarea hotărârii CJUE,

începuse un proces pentru a se stabili modul în care întreprinderile din

sectorul pescuitului ar putea fi evaluate în conformitate cu directivele UE

relevante. În urma pronunțării acestei hotărâri, ministerul a început imediat

procesul prin care să asigure conformitatea cu dreptul Uniunii în sectorul

pescuitului. Acest proces a implicat organisme responsabile din sectorul

pescuitului (

Bord Iascaigh Mhara

– BIM), al cercetării marine (Institutul

Marin)

și de conservare a naturii (Parcuri Naționale ș

i Servicii de Salvare a

Viețuitoarelor Sălbatice

-NPWS). În ianuarie 2008, respectiv în luna

următoare pronunțării hotărârii, BIM

a elaborat un raport privind repartizarea

crescătorilor (care practicau recoltarea prin dragare) de moluș

te bivalve a

căror activitate, inclusiv colectarea larvelor de midii, risca să cauzeze

perturbări mai mult sau mai puțin grave ale habitatului natural.

și Comisia Europeană,

cea din urmă a subliniat nevoia de a se conforma hotărârii prin efectuarea

evaluărilor necesare pentru acvacultură, punând în discuție astfel efectele

cumulative ale altor activități care ar putea afecta negativ siturile Natura 2000.

De

ș

i Comisia a recunoscut nevoia pentru flexibilitate

și scala redusă a

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

7

acvaculturii irlandeze, a considera

t că sarcina Irlandei consta în inițierea unui

proces robust, proporțional ș

i

științific.

24.

În aprilie 2008, organismele relevante naționale au ajuns la un acord

cu privire la nevoia unei abordări alternative pentru evaluarea pescăriilor de

coastă pe termen temporar, până la colectarea datelor fundamentale necesare

pentru evaluarea impusă de dreptul Uniunii. În acest sens au fost propuse o

serie de pa

și. Luna următoare, BIM a pregătit un document de lucru cu privire

la pescăriile d

in siturile Natura 2000 care includea

ș

i un studiu de caz referit

or

la portul Castlemaine. Conform studiului, consecințele colectării larvelor de

midii asupra sitului erau neglijabile. Potrivit societății reclamante, această

evaluare era conformă cu cea conținută în proiectul documentului de

consultare care fusese elaborat anterior în 2000 de ministerul responsabil de

patrimoniu, din care NPWS făcea parte.

25.

La 30 iulie 2008, Irlanda a transmis Comisiei răspunsul său oficial cu

pri

vire la hotărârea CJUE. Astfel, recunoștea că se impuneau evaluări ale

pescăriilor și că datele fundamentale necesare trebuiau colectate de la siturile

respective. Răspunsul indica și faptul că autoritățile irlandeze doreau să

obțină aprobarea Comisiei pentru o abordare intermediară.

26.

La începutul lui septembrie 2008, Institutul de Marină a transmis

ministerului un studiu finalizat intitulat „Fisheries in Natura 2000”

[„Pescuitul în siturile Natura 2000”]. Ministerul spera ca astfel, Comisia să

aprobe o abordare intermediară a activităților din portul Castlemaine, unde

situația era critică din punct de vedere temporal. În aceeași lună, NPWS au

avertizat că fără o finanțare și personal suficiente nu va putea să furnizeze

asigurările necesare Comisiei. A informat ministerul că evaluările disponibile

la acel moment nu erau adecvate

și că același punct de vedere îl împărtăș

ea

ș

i

Comisia. Erau necesare studii suplimentare. Comisia era pregătită să îș

i dea

acordul temporar cu privire la p

escuitul din portul Castlemaine dacă erau

efectuate studii suplimentare

și dacă Irlanda întreprindea eforturi pentru a se

conforma termenilor hotărârii timp de trei ani.

intermediară cu privire la colectarea larvelor de midii din portul Castlemaine,

care indica că pe baza evaluării acestei activități nu era estimat un impact

semnificativ asupra sitului. Pe baza eval

u

ării intermediare, Comisia a fost de

acord cu pescuitul în port doar în 2008 cu condiția ca Irlanda să transmită o

evaluare mai detaliată a procedurilor cu scopul de a permite pescuitul în zonă

pentru viitor. Comisia a solicitat confirmarea faptului că exista o bază în

dreptul intern care să asigure conformitatea activităților de pescuit cu

directivele. A solicitat amendamente ale unor anumite aspecte din evaluare

și, de asemenea, un raport de monitorizare. Din acel moment a considerat că

este posibil din p

unct de vedere legal să redeschidă portul Castlemaine.

Ministrul a semnat actul cu putere de lege (nr. 395 din 2009) în ziua

următoare, la 3 octombrie 2008 prin care aproba reînceperea colectării

larvelor de midii la 5 octombrie 2008 (a se vedea pct. 17

supra

)

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

8

ș

itul lui 2008

ș

i începutul lui 2009, Comisia

ș

i-

a menținut

poziția cu fermitate, solicitând un plan pe termen lung pentru asigurarea

conformității astfel încât să poată fi continuată abordarea intermediară.

NPWS a i

ndicat posibilitatea unei evaluări negative datorate declinului mai

multor populații de păsări ș

i a subliniat nevoia pentru studii suplimentare ale

sitului.

29.

În ianuarie 2009, autoritățile irlandeze au asigurat Comisia cu privire

la angajarea lor într-

un plan verificabil pe 3 ani pentru obținerea conformității

cu directivele în sectoarele pescuitului

ș

i acvaculturii. Acestea au indicat

alocarea a 2 milioane de euro pe perioada 2009-

2010 pentru un exercițiu la

scara largă de colect

are a datelor fundamentale. În martie 2009, Irlanda a

transmis Comisiei care va fi „foaia de parcurs pentru a se asigura

conformitatea” cu hotărârea CJUE. Comisia a aprobat abordarea intermediară

a evaluării pe baza celor mai bune date disponibile ș

i a col

ectării unor date

suplimentare limitate în perioada de timp disponibilă ș

i sub rezerva unor

aranjamente stringente privind managementul

ș

i controlul.

30.

A existat un angajament suplimentar între autoritățile irlandeze ș

i

Comisie între 2009

și 2010 cu privire la conformitatea cu hotărârea CJUE ș

i

alte directive relevante. Au fost solicitate consultări publice cu privire la

modificările de reglementare care trebuie operate.

31.

Evaluarea adecvată a portului Castlemaine a fost finalizată în aprilie

2011 de Institutul de Marină. Conținând peste 130 de pagini, acesta evalua

efectele diferitelor tipuri de acvacultură asupra sitului și a concluzionat că nu

exista un motiv pentru a anticipa orice perturbare a mediului prin colectarea

midiilor. Aceasta a fost una din multiplele evaluări pe care statul pârât a

trebuit să le efectueze în lumina hotărârii CJUE.

C. Proceduri interne

32.

Alături de o altă societate locală, care nu a fost implicată direct în

cultivarea midiilor, dar era vânzător cu amănuntul și exportator pe piața în

aval, societatea reclamantă a inițiat o acțiune în justiție în fața High Court în

februarie 2009 împotriva statului. A invocat o serie de motive, dintre care

încălcarea încrederii legitime, neglijență operațională (

operational

negligence

)

și încălcarea dreptului constituțional de a

-

ș

i câ

știga existența.

și prezenta apărarea, societatea

reclamant

ă a invocat excepția de judecare în lipsa apărării, ca

re s

-a judecat

ș

i

soluționat la 13 iulie 2009. Statul ș

i-

a prezentat apărarea la 6 august 2009.

34.

În octombrie 2009, societatea reclamantă a solicitat statului

comunicarea de înscrisuri în mod voluntar. La 14 decembrie 2009, a sesizat

judecătorul (Master) din cadrul High Court cu o cerere pentru pronunțarea

unei ordonanțe de comunicare de înscrisuri; a reînnoit cererea în aprilie, mai

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

9

și iunie 2010. Judecătorul s

-

a pronunțat la 7 iulie 2010, societatea reclamantă

declarând apel împotriva acestei decizii în fața Înaltei Curți. La 18 octombrie

2010, a fost pronunțată o ordonanță de comunicare de înscrisuri, prin care

statul era obligat să pună la dispoziție o serie de documente în

termen de 8

săptămâni. Statul a dat sub jurământ o declarație pe proprie răspundere cu

privire la comunicarea de înscrisuri la 7 ianuarie 2011. Anul următor, la 17

octombrie 2012, statul a completat declarația pe proprie răspundere sub

jurământ cu privire

la comunicarea de înscrisuri

.

35.

Societatea reclamantă ș

i-

a modificat pretențiile la 19 august 2011,

făcând trimitere la restricțiile aplicate în 2009 ș

i 2010.

36.

La 1 septembrie 2011, societatea reclamantă

a solicitat judecarea

cauzei

ș

i s-

a declarat pregătită pentru termenul de judecată. În următoarele

luni au avut loc schimburi de corespondență între avocatul societății

reclamante

și Chief State Solicitor referitoare la judecarea acțiunii. La 9 mai

2012,

societatea reclamantă a solicitat un termen de judecată.

37.

Ședința de judecată a avut loc după 8 zile, în noiembrie 2012. Hotărâr

ea

s-

a pronunțat la 31 mai 2013.

a pronunțat în favoarea reclamanților. Instanța de fond a

admis argumentul potrivit căruia nu reprezenta o soluție viabilă pentru

societatea reclamantă să achiziționeze larve de midii de la operatori aflați în

alte locații. Instanța a stabilit că a avut loc o încălcare a încreder

ii legitime:

„Au fost date asigurări reclamanților atât prin notificarea Guvernului, cât ș

i prin

anunțul din ziar din 1993. Ceea ce s

-

a întâmplat ulterior, autorizațiile anuale pentru

colectarea larvelor

și redotarea constantă a activității reclamanților a

u dus la un

ș

ablo

n

al evenimentelor în care reclamanții aveau un motiv bun să se bazeze pe asigurarea dată

conform căreia activitatea lor nu va fi închisă fără o motivație științifică sau fără un

proces de consultare preliminar.”

39.

High Court a mai stabilit că a existat o „neglijență operațională” din

cauza neefectuării de către autorități a unor teste științifice sau monitorizări

care ar fi furnizat datele impuse de dreptul Uniunii. Aceasta a considerat că

neîndeplinirea acestor pa

ș

i a reprezentat o eroare de drept a ministrului, ceea

ce a dus la interzicerea accesului societății reclamante în port pentru o

perioadă de timp în 2008, cauzând pierderi financiare. Instanța de fond a

admis probele prezentate de societatea reclamantă

co

nform cărora ar fi fost

posibilă realizarea analizei solicitate în termen de două luni. Dacă s

-ar fi

procedat astfel, nu ar mai fi existat o întrerupere a activităților societății

reclamante.

40.

Societatea reclamantă a solicitat o despăgubire pentru foloasele

nerealizate în urma restricțiilor din 2008 ș

i 2010, pe care le-a estimat la

289.599 euro

ș

i 119.941 euro, însumând 409.450 euro. Statul a contestat atât

modul de calcul al societății reclamante, cât și suma solicitată cu titlu

d

e

despăgubire pentru prejudiciu. High Court a decis că pretenția societății

reclamante trebuie redusă cu aproximativ o treime. Astfel a fost acordată o

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

10

despăgubire de 275.000 euro pentru pierderile suferite în cei doi ani în

discuție. Cealaltă societate a

primit 125.000 euro.

41.

Statul a declarat apel în privința răspunderii ș

i a sumelor acordate cu

titlu de despăgubire. A depus cererea de apel în fața Supreme Court la 16 iulie

t apel incident cu privire la estimarea

prejudiciilor. Încheierea interlocutorie a fost soluționată de Supreme Court la

4 octombrie 2013. La 21 iulie 2014, statul a certificat că apelul este în stare

de judecată. Apelul a fost admis de Chief Justice la 31

iulie 2014.

Ședința a

avut loc la 29-30 aprilie 2015

și hotărârea s

-

a pronunțat la 22 februarie 2016.

42.

Supreme Court a infirmat în unanimitate decizia pronunțată de High

Court cu privire la chestiunea încrederii legitime. Referit

or la acest capăt de

cerere, Judecătorul Clarke, în asentimentul celorlalți membri ai completului,

s-

a exprimat după cum urmează:

„10.7... (U)nica declarație despre care se poate afirma că a fost explicit făcută de

ministru se referă la faptul că «nu se putea prevedea» că vor fi aduse restrângeri ale

activităților tradiționale. Declarația a fost făcută în aprilie 1993, în timp ce legislația

europeană în domeniul mediului era în plină evoluție ș

i în timp ce procesul de

identificare a zonelor din Irlanda care

urmau a fi vizate de legislația europeană era în

curs. Este imposibil de spus că prin această declarație ministrul se angaja în mod expres

că nu urmau să se producă consecințe negative. Consecințele clasificării unui sit î

n arie

protejată, în aplicarea legislației europene în domeniul mediului intra în sfera de aplicare

a dreptului european

.

10.8 După desfășurarea evenimentelor, a devenit clar faptul că ministrul nu avea

autoritatea juridică, conform legislației europene, să permită continuare

a neîntreruptă a

activităților tradiționale în ariile protejate decât cu condiția și până la

desfăș

urarea unei

evaluări adecvate. [...] Ministrul nu ar fi putut da o asigurare mai mare decât cea

conform căreia, în opinia sa de la acea dată, nu se putea preconiza că vor

exista probleme

în desfășurarea activităților tradiționale.

[...]

10.10 Apoi, [societatea reclamantă] a invocat faptul că, aș

a cum a concluzionat

instanța de fond, activitățile sale erau cunoscute ministrului ș

i erau reglementate prin

instrumente legislative, edictate anual de acesta, care reglementau «

deschiderea »

portului. Cu toate acestea, [...] faptul că este posibil să fi existat o eroare în trecut nu

poate crea o încredere legitimă cu privire la faptul că această eroare va fi continuată în

viitor.

Faptul că ministrul a considerat în mod eronat că activitățile tradiționale, d

e care

avea cuno

ștință, puteau fi continuate, cu condiția să adopte măsurile juridice adecvate,

și că aceste măsuri juridice puteau fi puse în aplicare în conformitate cu dreptul

european fără a realiza o expertiză corespunzătoare, nu poate crea o încredere legitimă

în sensul că această situație ar contin

ua.

10.11 De

și au fost angajate, fără îndoială, cheltuieli semnificative ș

i de

ș

i angajarea

cheltuielilor în fundamentarea declar

ației

poate face efectiv parte din elementele luate

în considerare de Curte pentru a stabili dacă ar fi oportun să se permită unei autorități

publice să se exonereze de o declarație anterioară, nu este necesar ca aceste cheltuieli

să fie luate în consid

era

re

având în vedere că încrederea legitimă nu a fost stabilită

.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

11

10.12 Urmând interpretarea [CJUE], o activitate nu poate fi autorizată într

-o arie

protejată decât în momentul a fost realizată o expertiză corespunzătoare. Pentru a fi

corespunzătoare, o expertiză trebuie să permită excluderea riscului prin intermediul unei

analize

științifice. Din perspectiva dreptului european, ceea ce trebuia să stea la baza

aprecierii ministrului nu era chestiunea dacă riscul preconizat era confirmat, ci aceea

dacă acest risc putea, în mod cert, fi considerat inexiste

nt.”

ște chestiunea neglijenței operaționale, trei dintre cei

cinci judecători au confirmat recursul statului. Doi membri ai majorității au

pronunțat hotărârea

.

44.

Potrivit judecătorului MacMenamin, cauza a ridicat probleme

importante de ordine publică. Acesta a considerat legitimă problema modului

în care se pot acorda despăgubiri persoanelor particulare care au suferit

efectele negative ale unor acțiuni eronate ale

executivului. Cu toate acestea,

modificările aduse dreptului răspunderii pentru culpă și reformulările

principiilor care reglementează răspunderea delictuală a statului impun

prudență și o abordare progresivă, cu o viziune clară asupra consecințelor

pe

termen lung. De

și a existat, fără îndoială, un interes public puternic în ceea ce

prive

ș

te asigurarea unui echilibru adecvat între drepturile

și obligațiile private

și cele publice, a existat un interes public mai puternic în a se asigura că

Guvernul poate f

uncționa în mod efectiv și că administratorii nu au fost

împiedicați să ia decizii de teama de a se confrunta cu litigii. Acesta a apreciat

că instanțele nu ar trebui să devină o formă de guvern de substituție neales,

care punea la îndoială acte

a priori

conforme legii în domenii care intrau în

sfera marjei de apreciere a statului

și în cazul cărora chestiunea excesului de

putere nu se punea. Examinând jurisprudența internă consacrată, acesta a

concluzionat că noțiunea de neglijență operațională nu era recunoscută în

dreptul irlandez. Acesta a considerat că, în speță, High Court a concluzionat

în sensul răspunderii statului pentru un capăt de cerere și o perioadă atât de

largi

încât era discutabil dacă exista o controversă care să poată fi invocată pe

cale j

udiciară. Nu a fost posibil să se stabilească dacă era angajată răspundere

a

statului rezultând dintr-

o acțiune sau dintr

-o omisiune. Era dificil de stabilit

din ce moment ministrul ar fi acționat în mod eronat în legătură cu

reclamanții. Se putea considera că, prin faptul că a autorizat acvacultura

înainte de 2008, ministrul a ținut seama în mod efectiv de interesele societății

reclamante, chiar

și cu consecința nerespectării dreptului Uniunii. Pe de altă

parte, a mai observat:

„36. În continuare, se ridică o altă întrebare inevitabilă, și anume dacă ministrul ar fi

acționat în fapt între anii 2000 și 2008, reclamanții ar fi suferit în mod inevitabil pierderi

semnificative ca urmare a suspendării activității similare celei necesare în vederea

obținerii datelor de referință în portul Castlemaine, astfel cum s

-a întâmplat începând

cu anul 2008? În cazul în care expertizele aprofundate contestate în speță su

nt necesare

obținerii datelor de referință, ia naștere întrebarea cum a fost posibil, cu mai mulți ani

îna

inte, ca aceste expertize să fie realizate fără a se ajunge la o întrerupere identică sau

similară a activității în por

t.”

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

12

45.

În continuare, acesta face referire la complexitatea legislativă a cauzei,

care a implicat dispoziții ale

dreptului Uniunii

ș

i legi

și reglementări interne,

precum

și la complexitatea situației cu care s

-a confruntat statul în urma

hotărârii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pronunțată de CJUE.

Pe de

o parte, a arătat că, în opinia sa, nu a fost jus

t

și rezonabil să se angajeze

răspunderea statului în circumstanțele cauzei. Pe de altă parte, a arătat că nu

se poate considera că în 2008, ministrului îi incumba o obligație de diligență

față de reclamanți. Ministrul a avut cunoștință de situația lor, da

r

și de situația

altor societăți din alte părți ale țării care au fost plasate în aceeași situație

dificilă. A amintit că, în perioada 2008

-2010, trebuiau efectuate aproape 15

0

de expertize Natura 2000. A apreciat că nu se poate afirma că obligația

statulu

i față de reclamanți prevala asupra obligației sale de respectare a

dreptului Uniunii. A apreciat că era dificil de caracterizat obligația de

diligență a cărei dovadă trebuia să o facă statul. O altă dificultate din punct de

vedere conceptual constă în ideea de a impune răspunderea statului pentru

acte care au fost efectuate prin instrumente juridice valide în scopul punerii

în aplicare a unei obligații legale. Judecătorul MacMenin a subliniat, de

asemenea, că delictul constatat în hotărârea atacată nu prov

enea dintr-o

încălcare a dreptului Uniunii constatată în cauza

Francovich

(C-6/90

ș

i

C9/90, EU:C:1991:428), ci din prejudiciul pretins cauzat prin punerea în

aplicare a dreptului Uniunii după ce a fost constatată de către CJUE o

încălcare a dreptului Uniunii. Eroarea în cauză a fost aceea de a se încerca

izolarea unei obligații private datorate reclamanților de către ministru de

datoria sa publică generală de a conforma ș

i de a pune în aplicare dreptul UE

în domeniul mediului.

46.

Subscriind raționamentului judecătorului MacMenamin, judecăt

orul

Charleton a arătat că, în temeiul art. 6 din Directiva Habitate, ministrul nu

dispunea de nicio marjă de apreciere. Acesta a subliniat trei fapte principale

semnificative. În primul rând, un

număr mare dintre cele aproximativ 140 d

e

situri vizate de Directiva Habitate

și de Directiva Păsări erau locuri în care se

desfășurau activități comerciale. Ca urmare a pronunțării hotărârii CJUE, au

trebuit luate măsuri de urgență pentru a permite operat

orilor economici o

anumită marjă de manevră pentru continuarea activității economice, deș

i

limitate, în cadrul siturilor respective. Aceste măsuri au reprezentat în

principal rezultatul negocierilor purtate de administrația irlandeză cu

Comisia. Există apr

oximativ 40 de situri marine, printre care

ș

i portul

Castlemaine. În al doilea rând, statul nu s-

ar fi angajat în mod ferm că noua

clasificare de mediu a portului Castlemaine nu va avea nicio incidență asupra

activităților societății reclamante. În al trei

lea rând, închiderea

ș

i deschiderea

portului au fost reglementate de instrumente legislative valabile din punct de

vedere juridic. Judecătorul a considerat așadar că nu se ridica problema

răspunderii culpabile pentru neglijență

.

47.

În continuare, acesta a făcut trimitere la legislația primară care

reglementa pescuitul, al cărei obiectiv principal era conservarea ș

i gestionarea

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

13

rațională a rezervelor naționale de pește. A apreciat că era vorba în acest caz

de unul dintre aspectele principale de luat în considerare pentru a se stabili

unde anume se putea situa o eventuală obligație de diligență. Judecătorul a

adăugat că în scopul realizării analizei chestiunii răspunderii delictuale, era

necesar mai întâi să se stabilească dacă ministrul avea în realitate o obligație

de diligență față de societatea reclamantă. A apreciat că nu trebuia să se

concluzioneze cu u

șurință, într

-

o circumstanță sau în alta, în sensul existenței

unei obligații de diligență în sarcina autorităților publice, o ast

fel de concluzie

fiind de natură a afecta grav buna funcționare a acestora. A adăugat că în fața

unor eventuale nereguli în cazul unui organism public, se putea răspunde prin

alte mijloace, precum controlul jurisdicțional și acțiuni pentru abuz de putere

î

n exercitarea funcției publice (

misfeasance in public office

). Acesta a reiterat

că autoritățile nu au avut nicio posibilitate de a alege; ministrul a trebuit să

acționeze conform dreptului Uniunii. Judecătorul a explicat că, cel mult, se

putea afirma că a existat în cazul autorităților naționale o anumită posibilitate

de a alege în ceea ce prive

ște acordarea priorității anumitor situri afectate în

raport cu celelalte. Cu toate acestea, era dificil de argumentat că portul

Castlemaine merita mai mult decât alte situri un tratament prioritar.

Concentrarea resurselor asupra unora dintre situri ar fi prelungit termenele de

a

ș

teptare pentru operatorii din alte situri. Statul a optat, în schimb, pentru o

strategie de negociere intensă cu Comisia pentru a încerca să salveze orice ar

fi putut fi recuperat în interesul utilizatorilor tuturor siturilor în cauză.

48.

Conceptul de neglijență operațională nu fusese încă introdus în dreptul

intern. Introducerea sa ar reprezenta o sursă de insecuritate juridică ș

i ar face

ca luarea deciziilor publice să fie dependentă de opiniile experților, prea

îndepărtate de constrângerile la care sunt supuse de guvern. Aceasta ar

însemna conferirea unor atribuții mai extinse instanțelor decât cele prevăzute

în Con

stituție. A apreciat că ministrul acționase în conformitate cu legea și că

fiecare dintre deciziile sale fusese corect transpusă printr

-un instrument

legislativ. A concluzionat că având în vedere obiectivele de conservare

generale ale legislației primare, nu incumba ministrului nicio obligație lega

lă

în raport cu societatea reclamantă. Ministrul nu dispunea de puterea de a

exonera un actor economic de obligația

de respectare a normelor UE. Nu

exista o obligație de diligență a statului față de societatea reclamantă care să

fi fost de natură a justifica o acțiune în neglijență. În schimb, a apreciat că

exista o obligație de diligență a ministrului față de populație în ansamblul său,

exprimată și sub forma unei obligații de protecție a mediului.

49.

Exprimând în scris opinia minoritară, judecătorul Clarke a considerat

că era necesară confirmarea hotărârii pronunțate de High Court privind

chestiunea răspunderii culpabile pentru neglijență cu referire la evenimentele

din 2008. În ceea ce prive

ș

te evenimentele din 2010, în schimb, acesta a

constatat că societatea reclamantă nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate

între pretinsa deficiență imputată ministrului și situația în care s

-a aflat de

imposibilitate a desfășurării activității în anu

l respectiv. Prin urmare, a

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

14

concluzionat că societatea nu a avut niciun temei pentru exercitarea unei

acțiuni împotriva statului în această privință.

50.

Aplicând principiile relevante în cauză, judecătorul Clarke a arătat că,

în 20

08, ministrului nu îi putea incumba o obligație de a menține portul

deschis în a

șteptarea expertizei adecvate întrucât o astfel de obligație ar fi fost

contrară dreptului Uniunii. A apreciat că deschiderea portului nu putea fi

autorizată decât în conformitate cu măsurile provizorii consimțite de Comisie.

Prin urmare, adevărata întrebare care se punea era:

„15.4... Având în vedere evoluția dreptului european, a avut ministrul obligația de

diligență față de cei care, potrivit cunoștințelor sale (și până în ac

el moment cu

permisiunea sa), desfășurau activități în arii protejate, obligație de diligență care îi

impunea să facă tot ce era necesar pentru a dispune de studii ș

i de alte date

științifice

adecvate pentru a-

i permite să stabilească dacă era necesară autorizarea continuării

activităților tradiționale

ș

i, în cazul în care datele strânse îi permiteau, pentr

u a autoriza

aceste activități?”

51.

Acesta a considerat că, având în vedere faptele cauzei, au fost întrunite

elementele necesare de previzibilita

te

și de proximitate. A arătat că ministrul

cuno

ștea foarte bine ce fel de activități se desfăș

urau în portul Castlemaine.

De asemenea, având în vedere declarația publicată în 1993, ministrul era

con

știent că exista o potențială problemă în legătură cu acestea. Prin urmare,

a apreciat că ministrul a fost pe deplin conștient de faptul că neoferindu

-i-se

mijloacele de a lua o decizie viabilă pe termen lung cu privire la menținerea

activităților tradiționale în siturile în cauză ar putea avea consecințe grave

asupra celor implicați în acestea. Potrivit acestuia, într

-

o situație similară, un

actor privat ar fi fost, fără îndoială, supus unei obligații de diligență față de

astfel de persoane. Acesta a adăugat că ministrul ar fi trebuit să ș

tie foarte

bine anterior hotărârii pronunțate de CJUE că exista riscul ca aceasta să

statueze în favoarea Comisiei mai degrabă decât în favoarea statului. În

această eventualitate, în lipsa datelor științifice necesare pentru expertiza

solicitată, statul s

-ar c

onfrunta de îndată cu o problemă, ceea ce ar conduce

cel puțin la întreruperea temporară a activităților societății reclamante ș

i a

operatorilor economici care exercitau o activitate în zonele protejate. A

observat că aceș

ti operatori economici formau un grup restrâns de actori

identificați care, în mare măsură, erau cunoscuți de ministru ș

i de minister.

ște prezența oricărui interes general concurent, acesta

a reiterat că prezenta cauză nu ridica nicio problemă de politică publică,

privind marja de apreciere sau de arbitraj. Aceasta nu ridica nici problema

alocării resurselor, nici pe cea a adoptării instrumentelor legislative. Cauza

privea existența sau inexistența în sarcina ministrului a obligației de a lua

măsuri rezonabile pentru a se asigura că va fi în măsură să ia o decizie care

să fie conformă dreptului european, precum și oricărei măsuri interne

relevante. Acesta a precizat că nu era în mod necesar în dezacord cu

raționamentul judecătorului MacMenamin, potrivit căruia nicio obligație de

diligență care incumba ministrului nu luase naștere în perioada ulterioară

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

15

pronunțării hotărârii CJUE. La momentul respectiv, autoritățile s

-au aflat într-

o poziție delicată având în vedere că aveau obligația de a lua multe

decizii cu

privire la alocarea resurselor necesare pentru realizarea expertizelor în siturile

în cauză. A apreciat totuși că măsurile ș

i deciziile luate în 2008

ș

i ulterior nu

au fost relevante pentru obligația de diligență, aș

a cum o definise:

„15.31... Ministrul a comis o eroare prin faptul că nu a luat măsuri pentru a obține

datele

științifice necesare care să permită realizarea unei expertize ade

cvate deș

i, având

în vedere poziția adoptată de Comisie, era evident de mult timp că existau cel puțin

motiv

e serioase de a se îndoi că poziția pe care o adoptase era cea

bună.

[...]

15.33 Considerăm că obligația de diligență în discuție, în privința căreia sugerăm că

incumbă ministrului, nu decurge din niciun exercițiu de punere în balanță și este fără

nicio

legătură cu obligația superioară pe care o avea în mod cert față de societate în

ansamblul său. Care sunt elementele care pot fi considerate a fi fost puse în balanță de

ministru atunci când a decis să nu culeagă informațiile științifice ș

i datele necesare (în

pofida avizului motivat pe care i-

l adresase Comisia) înainte de pronunțarea deciziei

CJUE? Ce obligație superioară față de societate în ansamblul său nu a îndeplinit deș

i a

dispus colectarea unor astfel de date? Nu există dovezi care să su

gereze că d

ecizia de

a

nu colecta datele necesare a fost precedată de o decizie legată de o chestiune de politică

publică, de marjă de apreciere sau de arbitraj.”

53.

În final, judecătorul Clarke nu a fost de acord cu majoritatea potrivit

căreia activitatea societății reclamante ar fi fost întreruptă oricum dacă

anterior Directiva Habitate ar fi fost transpusă în mod corect. Potrivit acestuia,

mijloacele de probă admise de High Court arată că datele necesare ar fi putut

fi colectate

ș

i analizate într-

o perioadă relativ scurtă de timp, evitându

-se orice

întrerupere a activităților obișnuite ale societății reclamante. Astfel, a

concluzionat că a existat o legătură de cauzalitate între, pe de o parte, faptul

că datele necesare nu au fost colectate și că o expertiză nu a fost anterior

realizată, și, pe de altă parte, întreruperea activităților societății reclamante în

2

008.

ș

te problema daunelor-

interese, judecătorul Clarke a

observat că există numeroase puncte de dezacord între societatea reclamantă

și stat cu privire la modalitatea de evaluare în mod corespunzător a pierderilor

suferite de societate. Acesta a considerat că având în vedere dificultățile

întâmpinate cu mijloacele de probă ș

i cifrele, Supreme Court nu ar fi fost în

măsură să realizeze un calcul just ș

i echitabil. În cazul în care calea de atac

formulată de stat ar fi fost respinsă, ar fi fost, desigur, necesar ca problema

daunelor

-

interese să fie repusă în discuție în fața

High Court pentru ca

această

instanță să procedeze la o nouă evaluare.

II. DREPTUL INTERN RELEVANT

55.

Regimul legal complex care reglementează activitatea de cultivare a

midiilor figurează în partea referitoare la chestiunea încrederii legitime din

h

o

tărârea pronunțată în unanimitate de Supreme Court

.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

16

56.

Pe scurt, cerința de a deține o licență pentru o navă de pescuit maritim

este prevăzută în articolul 4 din Legea privind pescuitul (modificată) din 2003

[

Fisheries (Amendment) Act 2003

], astfel cum a fost introdusă prin articolul

97 din Legea privind pescuitul maritim

ș

i

jurisdicția maritimă din 2006

[

Sea-

Fisheries and Maritime Jurisdiction Act 2006

]. Regulamentul din 2005

privind înscrierea

ș

i înmatricularea navelor de pescuit [

Merchant Shippin

g

(Registry, Lettering and Numbering of Fishing Boats) Regulations 2005

]

impune înscrierea navelor de pescuit în cauză în registrul navelor de pescuit

(

Register of Fishing Boats

).

ș

i

jurisdicția maritimă

din 2006

conferă ministrului, în conformitate cu politica comună a UE în

domeniul pescuitului, competența de a gestiona ș

i de a reglementa pescuitul

maritim prin intermediul unui sistem de autorizații. Acest lucru

este valabil

în cazul recoltării larvelor de midii. Autorizația eliberată în acest sens trebuie

să prevadă, printre altele, cantitatea de larve de midii pe care titularul o poate

recolta, perioadele în cursul cărora este autorizată recoltarea, precum ș

i situl

de acvacultură în care trebuie repoziționate larvele. În temeiul articolului 15

din lege, ministrul este împuternicit să completeze politica comună în

domeniul pescuitului prin regulamente care stabilesc măsuri restrictive sau de

reglementare menite să protejeze, să conserve sau să permită exploatarea

durabilă a resurselor de pește sau gestionarea rațională a activităților de

pescuit. Astfel de măsuri pot include, printre altele, interdicții sau restricții în

ceea ce prive

ș

te zonele sau perioadele de pescuit

.

[

Fisheries (Amendment) Act 1997

] impune operatorilor din domeniul

acvaculturii să dețină o licență pentru activitatea lor. În plus, în temeiul

Legilor privind litoralul din perioada 1933-2011 (

Foreshore Acts 1933-2011

),

ace

știa trebuie să dețină, de asemenea, un permis sau o licență din partea

ministrului.

59.

Directiva Habitate a fost transpusă în dreptul irlandez prin

Regulamentul de punere în aplicare nr. 94 din 1997 cu privire la

regulamentele comunitare privind habitatele naturale [

European

Communities (Natural Habitats) Regulations 1997 (S.I. No. 94 of 1997)

].

Acestea au inclus posibilitatea ca orice persoană căreia i se transmite o

notificare cu privire la clasificarea unui sit să conteste includerea sa în lista

provizorie a siturilor candidate (art. 5)

și să prevadă plata unei despăgubiri, în

anumite condiții, în cazul în care ministrul refuză să autorizeze o operațiune

sau o activi

tate în urma unei evaluări corespunzătoare a impactului unei astfel

de operațiuni sau activități asupra unui sit clasificat (Art. 20).

nr. 477 din 2011 cu

privire la regulamentele comunitare privind păsările ș

i

habitatele naturale [

European Communities (Birds and Natural Habitats)

Regulations 2011 (S.I. No. 477 of 2011)

]. În conformitate cu prevederile

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

17

dreptului Uniunii, fiecare autoritate publică are obligaț

ia de a-

ș

i exercita

funcțiile astfel încât să nu afecteze integritatea siturilor Natura 2000.

61.

Articolul 3 din Legea din 2003 privind Convenția europeană a

drepturilor omului

prevede, în măsura în care este relevant în prezenta cauză:

„1) Sub rezerva oricărei dispoziții legislative (cu excepția prezentei legi) sau de

reglementare, fiecare organ al statului î

ș

i îndepline

ște funcțiile într

-un mod compatibil

cu obligațiile care incumbă statului în temeiul dispozițiilor Conv

enției.

2

) Persoana care a suferit o vătămare corporală, o pierdere sau un prejudiciu ca urmare

a unei încălcări a alineatului (1) poate, în cazul în care nu este disponibilă nicio altă cale

de despăgubire, să introducă o acțiune în despăgubire în fața High Court [

sau, sub

rezerva alineatului (3), în fața Circuit Court] care poate să acorde despăgubiri ad

ecvate

persoanei în cauză (dacă este cazul

).

[...]

”

III. DREPTUL UNIUNII RELEVANT

A. Tratatul de instituire a Comunității Europene

dura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului

pârât a fost introdusă în temeiul art. 226 CE (în prezent art. 258 TFUE),

prevăzând următoarele

:

„În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre

obligațiile

care îi revin în temeiul prezentului tratat, aceasta emite un aviz motivat cu

privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a‑ș

i prezenta

observațiile.

În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în terme

nul stabilit de

Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție

.”

63.

În cazul nerespectării unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii

obligațiilor, Comisia poate introduce o a doua acțiune în constatarea

neîndeplinirii obligațiilor în fața CJUE, care poate specifica suma forfetară

sau penalitatea cu titlu cominatoriu care trebuie plătită de statul membru în

cauză pe care o consideră adecvată în circumstanțele date (art. 228 din

Tratatul CE, în prezent art. 260 TFUE).

64.

În conformitate cu dreptul Uniunii, nerespectarea de către un stat

membru UE a obligației de transpunere a unei directive sau o transpunere

parțială, incorectă sau inadecvată poate angaja răspunderea statului. Stabilirea

unei asemenea răspunderi a statului, denumită adeseori răspunderea

Francovich

, depinde de îndeplinirea mai multor condiții dezvoltate în

jurisprudența CJUE, și anume: încălcarea principiului statului de drept a avut

loc cu scopul de a conferi drepturi persoanelor fizice; în

călcarea trebuie să fie

suficient de gravă și trebuie să existe o legătură de cauzalitate directă între

încălcarea obligației ce incumbă statului și prejudiciul suferit de părțile

prejudiciate (a se vedea

Francovich

și alții

, C-6/90

ș

i C-9/90,

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

18

EU:C:1991:428;

Brasserie du Pꢀcheur ș

i Factortame

, cauze conexate C-

46/93

ș

i C-48/93, EU:C:1996:79;

ș

i

Dillenkofer

și alții

, cauzele conexate C-

178/94, C-179/94, C-188/94, C-189/94

ș

i C-190/94, EU:C:1996:375).

B. Directiva Păsări

rimitere la hotărârea pronunțată în cauza C

-418/04 pentru o

prezentare detaliată a conținutului și a funcționării Directivei Păsări. În

special, statele membre au fost obligate să clasifice teritoriile cele mai

potrivite ca număr și suprafață ca arii de protecție specială pentru conservarea

speciilor menționate în anexa I la directivă. În temeiul Directivei Păsări, astfel

cum a fost interpretată de CJUE, a devenit clar că, în cazul în care speciile

menționate în anexa respectivă sunt găzduite pe teritoriul

unui stat membru,

acesta este obligat să definească APS pentru ele, că obligația de clasificare nu

încetează să se aplice în mod obligatoriu în cazul în care zona în cauză nu mai

este adecvată și că o șansă reală ca o specie să poată repopula zona este, de

asemenea, o bază pentru obligația de clasificare menționată anterior (a se

vedea, printre altele, cauza C-418/04, pct. 36, 39, 83

ș

i 88).

C. Directiva Habitate

„Art. 6

e

speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de cons

ervare

necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale sau incluse în

alte

planuri de dezvoltare, precum

ș

i actele administrative sau clauzele contractuale

adecvate în con

formitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din

anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor

situri.

2.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de

conservare, deteriorarea habitatelor naturale

ș

i a habitatelor speciilor, precum

ș

i

perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care

perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei dir

ective.

3.

Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru

gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în

combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoar

e a

efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia

din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective și în conformitate cu dispozițiile

alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după

ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv și, după caz,

după ce au consultat opinia publ

ică.

4.

Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului ș

i în lipsa

unei soluții alt

ernative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive

cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul

membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a

si

stemului Natura 2000. El trebuie să informeze Comisia cu privire la măsurile

compensatorii adoptate.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

19

În cazul în care situl respectiv adăposteș

te un tip de habitat natural prioritar

ș

i/sau o

specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea

sau siguranța publică, de anumite consecințe benefice de importanță majoră pentru

mediu sau, ca urmare a avizului Comisiei, de alte motive cruciale de interes public

major.

”

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1

din Protocolul nr. 1

67.

Invocând art. 8 din Convenție ș

i art.1 din Protocolul nr. 1, societatea

reclamantă s

-

a plâns de impactul asupra dreptului său de a

-

ș

i câ

știga existența

ca urmare a interdicției temporare de colectare a larve

lor de midii impuse în

2

008.

69.

Curtea, având în vedere competența sa de încadrare juridică a faptelor,

consideră că plângerea trebuie examinată numai din perspectiva

art. 1 din

Protocolul nr. 1, acesta fiind articolul cu trimitere la care cererea a fost

comunicată Guvernului.

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimen

i

nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internaț

ional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile p

e care

le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului

general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a am

enzilor.”

A. Cu privire la admisibilitate

1.

Argumentele părților

a) Guvernul

71.

Ca răspuns la o întrebare comunicată de Curte, Guvernul a considerat

că plângerea trebuie declarată inadmisibilă pe motivul neepuizării căilor de

atac interne. Guvernul a subliniat că articolul 3 din Legea din 2003 privind

Conve

nția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare „Legea din

2003”) impunea tuturor organelor statului —

inclusiv ministerelor

— să îș

i

îndeplinească funcțiile într

-

un mod compatibil cu obligațiile care incumbă

statului în temeiul Convenției. În cazul neîndeplinirii acestei obligații ș

i în

absența oricărei alte acțiuni în despăgubire, o persoană care a suferit o

vătămare corporală, o pierdere sau un prejudiciu poate sesiza High Court.

Reie

șea cu claritate pe baza mai multor cauze soluționate la nivel național

că

această acțiune a fost disponibilă în practică. Cu toate acestea, societatea

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

20

reclamantă a ignorat acest mijloc de a obține o reparație pentru plângerea sa

în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1. Guvernul a mai susținut că societatea

reclam

a

ntă nu a invocat drepturile sale similare în temeiul Constituției, care

recuno

ștea în mod explicit dreptul la respectarea proprietății private [art. 40

alin. (3.2)]

ș

i, implicit, dreptul de a-

ș

i câ

știga existența [art. 40 alin. (3.1)].

Societatea reclamant

ă nu a sesizat instanțele naționale cu aceste probleme.

72.

Guvernul a argumentat că faptele cauzei nu evidențiază un drept la un

„bun” existent al societății reclamante și că respectivul capăt de cerere

formulat de aceasta nu putea fi a

ș

adar examinat din perspectiva art. 1 din

Protocolul nr. 1. Societatea reclamantă s

-a bucurat pur

ș

i simplu de o

autorizare, acordată în temeiul unui cadru de reglementare deosebit de

complex

și sub rezerva unor condiții stricte, care îi permitea cole

ctarea unei

resurse naturale ce făcea parte din patrimoniul național. Deși admite că o

autorizație administrativă poate, în principiu, să fie considerată un „bun” în

sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, Guvernul consideră că acest raționament

este valabil d

oar atunci când autorizația în cauză a dat naș

tere unei încrederi

legitime în ceea ce prive

ș

te concretizarea sau realizarea unui interes. În

prezenta cauză nu a fost aceeași situație. Societatea reclamantă nu s

-ar fi putut

a

ștepta în mod legitim să îi fie acordată autorizația pentru a colecta larve de

midii

în port atunci când dorea, fără a se ține seama de imperativele de mediu

și de încălcarea obligațiilor care incumbau statului în temeiul dreptului

Uniunii.

considerat, de asemenea, că plângerea era vădit nefondată,

având în vedere caracterul limitat al interdicției și impactul său limitat asupra

activităților societății reclamante. A arătat că numai colectarea larvelor de

midii a fost afectată ș

i numai pentru

o scurtă perioadă, timp în care statul a

negociat cu Comisia. Alte aspecte ale activității societății reclamante —

cre

ș

terea midiilor transplantate

ș

i recoltarea lor la maturitate

—

nu au fost

întrerupte. În opinia sa, interdicția nu a avut impact asupra licenței de pescuit

a navei societății reclamante și asupra înmatriculării navei sale, ceea ce

înseamnă că aceasta ar fi fost în măsură să colecteze larve de midii în alte

locații. Societatea reclamantă a avut, de asemenea, posibilitatea de a

achiziționa materia primă de care avea nevoie de la alți operatori comerciali.

Adevărata cauză a pierderilor societății reclamante din anul 2008 nu a

reprezentat

-

o închiderea portului, ci acțiunea animalelor de pradă, care

reprezenta un risc natural care a fost întotdeauna prezent.

b) Societatea reclamantă

74.

Societatea reclamantă a susținut că a epuizat toate căile de atac

disponibile. Astfel cum s-

a arătat în mod expres în hotărârea pronunțată de

High Court, cererea sa a inclus un argument întemeiat pe dreptul

constituțional de a

-

ș

i câ

știga existența. Întrucât High Court a admis cererea

din alte două motive, nu a fost necesară examinarea chestiunii din punct de

vedere constituțional. În observațiile sale adresate Supreme Court, societatea

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

21

recla

mantă a continuat să

-

ș

i întemeieze cererea pe dreptul de a-

ș

i câ

ș

tiga

existența. Prin urmare, a fost oferită instanțelor naționale posibilitatea de a se

pronunța pe fondul acestui capăt de cerere. În ceea ce priveș

te invocarea Legii

din 2003, calea de atac

prevăzută la art. 3 era relevantă numai în cazul în care

nu era disponibilă nicio altă cale de atac. Aceasta a exercitat alte căi de atac

adecvate, acordând prioritate dreptului, consacrat de dreptul cutumiar

(

common law

), de a introduce o acțiune în neglijență. Cererea urmărea în

prezent în fața Curții ceea ce se invocase la nivel național.

75.

Societatea reclamantă a contestat caracterul vădit nefondat al cererii

sale. În timp ce operațiunile sale nu au fost complet suspendate, interdicția

contestată privind colectarea larvelor de midii între 9 iunie ș

i 1 iulie

ș

i, din

nou, de la 23 august până la 5 octombrie 2008, a făcut ca autorizația să îș

i

piardă valoarea în anul respectiv. Aceasta a subliniat că ambarcațiunea sa a

făcut obiectul unei licențe de utilizare exclusiv pentru acvacultură. Și nu ar fi

putut fi utilizată în alte scopuri, așa cum afirmase Guvernul. Nu era realist să

se sugereze că societatea reclamantă ar fi putut pur și simplu să colecteze

larve de midii în alte locații în care nu exista această restricție, întrucât aceasta

ar fi limitată de disponibilitatea larvelor, de existența altor operatori ș

i de

imperative comerciale cunoscute de stat. În plus, ambarcațiunea nu era

potrivită pentru alte tipuri de pescuit maritim, deoarece a fost concepută

pentru a fi utilizată în ape de estuar calme. Ca urmare a interdicției temporare

de pescuit în port, noua sa navă, deși costisitoare, nu a putut fi utilizată în anul

respectiv pentru scopul preconizat. În plus, opțiunea de a achiziționa larve de

midii din alte surse a fost neviabilă din punct de vedere comercial din cauza

costurilor de transport ridicate

ș

i a ratei ridicate de mortalitate a larvelor.

Potrivit societății reclamante, acest argument fusese admis de High Court. În

co

ncluzie, nu a existat nicio posibilitate reală ca societatea reclamantă să îș

i

mențină nivelul obișnuit de activitate comercială în 2008.

76.

Societatea reclamantă a subliniat că statul nu a sugerat anterior, nici în

cursul anului 2

008, nici în cursul procedurii interne, că aceasta ar fi putut sau

ar fi trebuit să își modifice modelul de afaceri. Aceasta consideră că nu se

poate răspunde unui operator economic care invocă pierderea mijloacelor sale

de existență sau o atingere adusă bunurilor sale că ar fi trebuit s

ă îș

i modifice

un aspect important al activităților sale comerciale. Societatea reclamantă

susține că acest argument al Guvernului putea chiar să reprezinte o

recuno

a

ștere implicită a atingerii aduse drepturilor sale.

midii, prin invocarea unor cauze naturale, nu poate fi acceptată. Autoritățile

au fost avertizate în timp util cu privire la prezența animalelor de pradă pe

fundul mări

i

ș

i, prin urmare, au avut cuno

ștință de consecințele menținerii

portului închis. De

și animalele de pradă naturale au fost întotdeauna prezente,

deschiderea tardivă a portului le

-a dat ocazia de a elimina în întregime larvele

de midii din acel an.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

22

ș

te domeniul de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1,

societatea reclamantă a reamintit că sensul conceptului „bun” era foarte larg.

Societatea reclamantă a considerat că licențele ș

i permisele care i-au fost

eliberat

e erau de natură comercială și că interesele conexe acestora ar fi

trebuit să aibă o probabilitate de concretizare suficientă. Acest fapt a dat

na

ș

tere unei încrederi legitime de a beneficia efectiv de drepturile de

proprietate asociate. Prin urmare, licen

ț

ele trebuiau considerate bunuri. Este

adevărat că autorizația pentru colectarea larvelor de midii a prevăzut că

titularul nu avea dreptul de colectare într-

o zonă interzisă. Cu toate acestea,

înainte de 2008, nu a existat niciodată o interdicție în portul

Castlemaine

ș

i

nu a existat niciun motiv ca societatea reclamantă să anticipeze o astfel de

evoluție. Astfel, consecința interdicției temporare a fost împiedicarea, în

2008, a societății reclamante de a utiliza licențele al căror titular era, precum

ș

i no

ua sa navă, fapt care a dus la pierderea stocului său de midii

comercializabile în 2010, precum

și la pierderea unei cote de piață ș

i a

clientelei.

2.

Motivarea Curții

a) Epuizarea căilor de atac int

erne

ș

te ceri

nța de a epuiza căile de atac interne, Curtea face

trimitere la principiile consacrate ale jurisprudenței sale [astfel cum au fost

reiterate în special în

Gherghina împotriva României

(dec.) (MC), nr.

42219/07, pct. 83-89, 9 iulie 2015,

ș

i

Vučković și alți

i împotriva Serbiei

(obiecție preliminară) (MC), nr.

17153/11

ș

i alte 29, pct. 69-77, 25 martie

2014].

80.

În consecință, reamintește că statele sunt scutite de răspundere pentru

actele lor în fața unui organism internațional înainte să fi avut posibilitatea de

a remedia neregulile prin intermediul propriului sistem juridic. Persoanele

care doresc să invoce puterea de control a Curții în ceea ce priveș

te plângerile

împotriva unui stat sunt astfel obligate să folosească mai întâi căil

e de atac

prevăzute de sistemul juridic național. Obligația epuizării căilor de atac

interne impune a

șadar reclamanților să folosească în mod normal căile de atac

care sunt disponibile

ș

i suficiente cu privire la capetele de cerere întemeiate

pe

Convenție

.

81.

În procedura internă din prezenta cauză, societatea reclamantă a

formulat mai multe capete de cerere în fața High Court (a se vedea pct. 32

supra), care a constatat că cererea avea „multiple fațete”, „aspectul principal”

reprezentându-

l capătul de cerere referitor la neglijență. Curtea consideră că,

având în vedere aspectul esențial al pretențiilor societății reclamante față de

stat, nu este de competența sa să repună în discuție fundamentarea principal

ă

pe încrederea legitimă și neglijența operațională. Aceasta pare să nu fi fost o

alegere nerezonabilă, având în vedere diferitele hotărâri pronunțate de High

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

23

Court

și Supreme Court, întrucât, în caz de admitere, era de natură a remedia

în mod direct starea de fapt în discuți

e (

Vučkovi

ć

, citată anterior, pct. 74)

.

82.

Curtea observă, de asemenea, că, deși societatea reclamantă nu a

invocat în mod expres art. 1 din Protocolul nr. 1, în observațiile sale în fața

High Court, aceasta a invocat dreptul constit

uțional de a

-

ș

i câ

știga existența,

susținând că autoritățile nu au procedat la exercițiul de punere în balanță

necesar între acest drept

și necesitatea de a proteja mediul. Guvernul a făcut

,

de asemenea, trimitere la dreptul constituțional de a

-

ș

i câ

ș

tiga

existența ca

fiind „analog” aspectului relevant al art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare,

Curtea este încredințată că, prin formularea acestui capăt de cerere, societatea

reclamantă a prezentat în esență în fața instanțelor interne același capăt de

cere

re ca cel formulat în fața Curții. În plus, la cererea Curții, societatea

reclamantă a transmis o copie a concluziilor scrise pe care le

-a prezentat în

fața Supreme Court. Curtea observă că societatea reclamantă a invocat în

cadrul acestora argumentul cons

tituțional, declarând în mod expres că nu a

renunțat la niciunul dintre aspectele argumentației pe care a susținu

t

-

o în fa

ța

High Court.

ște Legea din 2003, Curtea observă că art. 3 alin. (2)

din aceasta conferă dreptul la o cale de atac atunci când nu este disponibilă

nicio altă acțiune în despăgubire. Având în vedere faptul că societatea

reclamantă a exercitat alte căi de atac compensatorii, Guvernul nu a explicat

suficient cum sau de ce Legea din 2003 ar înlocu

i alte căi de atac potențial

eficiente într-

o speță precum aceasta sau motivul pentru care, astfel cum s

-a

menționat anterior, Curtea ar trebui să considere că prezenta plângere nu a

fost formulată, pe fond, în fața instanțelor naționale.

ș

i elementele de care dispune Curtea,

această plângere nu poate fi respinsă pentru neepuizarea căilor de atac interne.

b) Chestiunea dacă plângerea intră în domeniul de aplicare al art. 1 din

Protocolul nr. 1

85.

Curtea va examina în continuare excepția ridicată de Guvern potrivit

căreia plângerea societății reclamante este lipsită de orice legătură cu art. 1

din Protocolul nr. 1,

și prin urmare este incompatibilă

ratione materiae

cu

această dispoziție.

86.

În această privință, reamintește că noțiunea de „bun” în sensul art. 1

din Protocolul nr. 1 are un sens autonom, care nu se limitează la proprietatea

asupra bunurilor corporale

ș

i care este independent de calificare

a oficială d

in

dreptul intern: anumite alte drepturi

ș

i interese care constituie active pot fi

considerate „drepturi patrimoniale” ș

i a

șadar „bunuri” în sensul acestei

dispoziții. Chestiunea care trebuie examinată este, în mod normal, dacă

circumstanțele cauzei, considerate în ansamblu, au făcut ca societatea

reclamantă să fie titularul unui interes substanțial protejat de art.

1 din

Protocolul nr. 1 [a se vedea

Brosset-Triboulet

și alții împotriva Franței

(MC),

nr. 34078/02, pct. 65, 29 martie 2010].

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

24

ive

ște activitățile comerciale supuse obligației de eliberare

a licenței, Curtea face trimitere la studiul privind jurisprudența relevantă,

prezentat în cauza

Malik împotriva Regatului Unit

, nr. 23780/08, pct. 91-92,

94, 13 martie 2012:

„91. În cauzele referitoare la acordarea de licențe sau permise pentru desfăș

urarea unei

activități economice, Curtea a indicat că revocarea sau retragerea unui permis sau a unei

licențe a interferat cu dreptul solicitanților de a se bucur

a de posesia lini

ștită asupra

bunurilor lor, inclusiv asupra intereselor economice legate de activitatea lor [a se v

edea

Fredin împotriva Suediei (nr. 1)

, 18 februarie 1991, pct. 40, seria A nr. 192, în ceea ce

prive

ș

te un permis de exploatare pentru o gro

apă de pietriș

;

ș

i

mutatis mutandis Tre

Traktörer AB împotriva Suediei

, 7 iulie 1989, pct. 53, seria A nr. 159, cu privire la

licența de a servi băuturi alcoolice într

-un restaurant. A se vedea, de asemenea,

Rosenzweig

ș

i Bonded Warehouse Ltd. împotriva Poloniei

, nr. 51728/99, pct. 49, 28

iulie 2005, privind o licență de a administra un antrepozit vamal]. În această privință,

Curtea a observat în special în cauza

Tre Traktörer AB

că menținerea licenței a fost una

dintre principalele condiții pentru desfăș

ur

area activității societății reclamante și că

retragerea acesteia ar fi avut efecte negative asupra fondului come

rcial

ș

i asupra valori

i

restaurantului (la pct. 43

și 53 din hotărârea Curți

i).

e

și Curtea pare să fi acceptat în mai multe rânduri că licența a constituit, în sin

e,

un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, este semnificativ că, în aceste

ocazii, chestiunea nu a fost contestată între părți, astfel încât Curtea nu era obligată să

efectueze o analiză detaliată a naturii posesiei în cauză. În orice caz, a explicat în

continuare că, potrivit jurisprudenței sale, încetarea valabilității unei licențe valabile

pentru derularea unei activități comerciale constituie o ingerință în exercitarea dreptului

la respectarea bunurilor (a se vedea

Bimer S.A. împotriva Moldovei

, nr. 15084/03, pct.

49, 10 iulie 20

07;

ș

i

Megadat.com SRL împotriva Mold

ovei

, nr. 21151/04, pct. 62-63, 8

aprilie 2008). Este clar că, în ambele cazuri, licențele au fost legate de desfăș

urarea unei

activități comercial

e subiacente.

[...]

94.

[...] În cauzele care implică suspendarea sau revocarea licențelor ș

i a permiselor

sau refuzul de a înscrie o persoană pe o listă a persoanelor care au dreptu

l să exercite o

anumită profesie, Curtea a avut tendința de a considera că activitatea comercială sau

practica profesională de bază în discuție este un „bun”. Restricțiile privind înregistrarea,

licențele sau permisele legate de activitatea desfășurată sau de activitatea comercială ori

de exercitarea profesiei sunt, în general, percepute de Curte ca fiind mijloace prin care

a avut loc ingerința în exercitarea activității comerciale sau a practicii prof

esionale.”

88.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că prezenta cauză

se referă la un „bun”, și anume activitatea de acvacultură de bază a societăț

ii

reclamante. Este adevărat, astfel cum a arătat Guvernul, că toate licențele ș

i

autorizațiile deținute de societatea reclamantă își păstrează valabilitatea în

anul 2008. În această privință, cauza diferă de cauzele soluționate anterior d

e

Curte, care au implicat anularea sau revocarea unei licențe sau a unui permis,

încetarea unei activități comerciale (a se vedea printre altele

Tre Traktörer

AB

, citată anterior, în care licența societății reclamante de a servi băuturi

alcoolice a fost retrasă, ceea ce a dus la închiderea activității la puțin timp

după aceea; a se vedea

Vékony împotriva Ungariei

, nr. 65681/13, pct. 29, 13

ianuarie 2015, cu privire la anularea licenței reclamantului de a vinde tutun

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

25

urma

tă la scurt timp de închiderea activității acestuia).

Cu toate acestea,

Curtea observă că s

-

a constatat, de asemenea, că art. 1 din Protocolul nr. 1

s

-

a aplicat chiar

și în cazul în care licența în cauză nu a fost efectiv retrasă, dar

s-

a considerat că a fost lipsită de substanța sa

[

Centro Europa 7 S.r.l.

ș

i Di

Stefano împotriva Italiei

(MC), nr. 38433/09, pct. 177-178, CEDO 2012]..

de a privi dincolo de aparențe ș

i de a

analiza realitățile situației denunțate în prezenta cauză, Curtea consideră că

interdicția temporară de colectare a larvelor de midii care a fost aplicată în

perioadele în discuție în anul 2008 trebuie să fie considerată o restricție

impusă unui permis, și anume autorizația pentru larvele de midii emisă pentru

anul 2008, în legătură cu desfăș

urarea obi

șnuită a activității sale.

90.

În opinia Curții, situația de fapt din speță dezvăluie o ingerință a

autorităților naționale în exercitarea dreptului societății reclamante l

a

respectarea bunurilor sale, inclusiv a intereselor economice legate de

activitatea principală. Cu toate acestea, va lua în considerare, în analiza sa cu

privire la natura

și la întinderea ingerinței în cauză, împrejurarea că era vorba

de o interdicție temporară care nu viza decât o parte din activitățile societăți

i

reclamante care erau condiționate de obținerea unei licențe sau a unui permis,

că autorizația nu a fost retrasă ori revocată și că, în orice caz, autorizația în

temeiul căreia societatea reclamantă își desfășura activitatea era supusă unor

condiții. Acesta este contextul limitat și specific în care trebuie să fie înțeleasă

analiza Curții (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Mali

k

, citată anterior, pct.

95

ș

i

următoarele).

91.

Prin urmare, acest capăt de cerere este incompatibil

ratione materiae

cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr 1. De asemenea, acesta nu poate fi

considerat vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenție sau

inadmisibil din niciun alt motiv. Prin urmare, este necesar să fie declarat

admisibil.

B. Cu privire la fond

1.

Argumentele părților

a)

Argumentele societății reclamant

e

92.

Societatea reclamantă a susținut că a existat o ingerință nejustificată

a

autorităților naționale în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sale.

Având în vedere că, în opinia sa, în perioada în cauză a fost lipsită în totalitate

de posibilitatea utilizării licențelor care îi fuseseră eliberat

e, societatea

reclamantă a considerat că aceasta reprezenta o expropriere

de facto

a

bunurilor sale. Cu titlu subsidiar, susține că imposibilitatea în care s

-a aflat de

a utiliza autorizația pentru colectarea larvelor de midii poate, în lumina

jurisprudenței Curții, să se transpună într

-

o privare a societății reclamante, î

n

anul 2008, de mijloacele a-

ș

i câ

știga existența

.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

26

93.

Ingerința a fost cauzată de eșecul inițial al autorităților naționale de a

înțelege cerințele dreptului Uniunii, urmat de măsurile inadecvate sau

incorecte luate ca răspuns la hotărârea CJUE. În ambele privințe, aceasta a

considerat că statul a dat dovadă de neglijență. În ceea ce priveș

te perioada

anterioară hotărârii CJUE, aceasta a considerat că autoritățile naționale ar fi

trebuit să recunoască deja că, până la data ultimului aviz motivat al Comisiei

din iulie 2003, statul încălca obligațiile UE. Prin faptul că nu a realizat acest

lucru, statul a pierdut posibilitatea de a asigura conformitatea cu dreptul

Uniunii în mod planificat

și în timp util, evitând perturbarea activităților

normale ale societății reclamante. Deși autoritățile s

-au aflat, desigur, într-o

situație dificilă în 2008, ca urmare a hotărârii CJUE, acestea au fost singurele

responsabile pentru a

ceastă stare de fapt.

94.

De asemenea, societatea reclamantă a criticat modul în care statul a

reacționat la hotărârea CJUE. Aceasta a considerat că, în lunile care au urmat

pronunțării hotărârii, autoritățile naționale ar fi putut să negocieze cu Comisia

măsuri provizorii

pentru a permite deschiderea portului la 23 august 2008. În

plus, a criticat lipsa de informare

și de consultare în această perioadă.

Societățile afectate au fost informate doar foarte târziu că portul nu va fi

deschis pentru colectarea larvelor de midii la 9 iunie 2008

și că nu aveau

posibilitatea de a-

și prezenta observațiile cu privire la menținerea mijloacelor

de subzistență ale acestora. Invocând diferitele schimburi intervenite între

autoritățile irlandeze ș

i

cele europene în 2008, societatea reclamantă a arătat

,

făcând trimitere la decizia High Court, care punea în lumină acest aspect, că

cele dintâi nu au luat nicio măsură la fața locului

pentru a pune concret în

aplicare exigențele impuse de dreptul Uniunii. Prin urmare, răspunsul statului

nu a fost adecvat în aceste circumstanțe.

ște legalitatea ingerinței, societatea reclamantă a criticat

în mai multe privințe reglementarea adoptată în 2008 (a se vedea pct. 15

-17

supra

). Aceasta a susținut că respectivele instrumente prezintă deficiențe în

ceea ce prive

ș

te claritatea

ș

i accesibilitatea. În ceea ce prive

ș

te Actul cu putere

de lege nr. 347 din 2008, care a menținut interdicția temporară până la 5

octombrie 2008, soci

etatea reclamantă a susținut că formularea utilizată era

imprecisă și ambiguă. Potrivit acesteia, nu putem cunoaște cu certitudine că

această interdicție viza numai colectarea larvelor de midii și că celelalte

activități din cadrul acvaculturii puteau continua. Cu toate că acest act a intrat

în vigoare la 23 august 2008, nu a fost publicat în Monitorul Oficial până la

5 septembrie 2008. Aceasta a considerat că Actul cu putere de lege nr. 395

din 2008, care permite colectarea larvelor de midii în port, a dat

dovadă, de

asemenea, de lipsă de claritate.

96.

Societatea reclamantă a admis că protecția mediului era un obiectiv

legitim pe care statul trebuia să îl urmărească, dar a subliniat că plângerea sa

nu se raporta la acest obiectiv în sine, ci la modul în care statul l-

a urmărit,

precum

și la consecințele erorilor pe care le

-

a săvârș

it procedând astfel.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

27

ște proporționalitatea ingerinței, societatea reclamantă

a susținut că, deș

i portul Castle

maine nu era singurul sit afectat, societățile

care î

și desfăș

urau activitatea în port au fost plasate într-

o situație deosebit de

dificilă. Acest lucru s

-

a datorat faptului, acceptat de către High Court, că nu

au existat mijloace alternative viabile de ob

ț

inere a larvelor de midii.

Operatorii cu sediul în alte zone de protecție specială nu s

-au confruntat cu

această dificultate deosebită. De exemplu, ar fi fost posibil ca cei care provin

de pe coasta de est să caute larve de midii în alte zone din Marea Irlandeză.

De

și portul a fost închis pentru o perioadă limitată, această situație a condus

în mod direct la o pierdere completă a profiturilor societății reclamante în

2010, cu consecințe continue ș

i ulterior în ceea ce prive

ș

te pierderea unei cote

de piață și a clientelei. Fără nicio compensație disponibilă pentru aceste

pierderi substanțiale, societatea reclamantă a fost lăsată să suporte o sarcină

individuală și excesivă. Prin urmare, nu a fost asigurat un echilibru just între

interesele generale ale comun

ității și protecția drepturilor fundamentale ale

societății reclamante.

șit, societatea reclamantă a respins argumentul Guvernului

potrivit căruia era vorba despre o situație în care era aplicabilă jurisprudența

Bosphorus

[

Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim, Șirketi

împotriva Irlandei,

(MC), nr. 45036/98, CEDO 2005-VI.] În acest sens, a

apreciat că este imposibil să se prezume, având în vedere circumstanțele

specifice ale cauzei, că statul pârât a respectat cerințele Convenției. Chiar

dacă aceasta ar fi fost situația, prezumția trebuia răsturnată, întrucât protecția

drepturilor societății reclamante a fost „vădit deficitară”. A apreciat că nu se

poate permite Guvernului să transforme în prezent într

-o virtute nerespectarea

inițială de către stat a obligațiilor sale legale în temeiul dreptului Uniunii.

Societatea reclamantă nu a contestat faptul că statul avea obligația de a

respecta dreptul Uniunii. Aspectul esențial a fost că statul ar fi putut să facă

acest lucru într-un mod rezonabil

ș

i organizat, atât înainte, cât

și după

hotărârea CJUE. Totuși, nu a făcut acest lucru din cauza propriilor ș

i

persistentelor erori de drept

și a încercărilor sale inadecvate de a le remedia

ulterior hotărârii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Consecințele

acestor erori s-

au răsfrânt asupra societății reclamante.

b) Guvernul

99.

Guvernul a susținut că acțiunile autorităților în speță au fost întreprinse

în vederea respectării obligațiilor stricte

impuse statului în temeiul dreptului

Uniunii, astfel cum a fost confirmat prin hotărârea CJUE. Având în vedere că

nu a beneficiat de nicio marjă de apreciere, trebuie să se considere că situația

intră în domeniul de aplicare a jurisprudenței

Bosphoru

s

. Țin

ând seama de

nivelul echivalent de protecție a drepturilor fundamentale în temeiul dreptului

Uniunii, ar trebui să se prezume că autoritățile naționale au respectat cerințele

Convenției în acest caz.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

28

100.

Guvernul a susținut, de asemenea, că orice ingerință în exercitarea

drepturilor societății reclamante ar putea fi considerată doar o „reglementare

a folosinței” bunurilor, aplicată în interesul general. În speță, interesul general

era clar,

și anume protecția mediului în conformitate cu cerințele dreptului

Uniunii. Astfel cum Curtea a recunoscut în mai multe rânduri în jurisprudența

sa, aceasta considerație avea o pondere însemnată, de importanță crescândă

pentru societatea modernă. În susținerea argumentului său, Guvernul s

-a

ref

erit la o serie de cauze soluționate de Curte, în special:

Depalle împotriva

Franței

(MC), nr. 34044/02, CEDO 2010;

Malfatto

ș

i Mieille împotriva

Franței

, nr. 40886/06

ș

i 51946/07, 6 octombrie 2016;

Matczyński împotriva

Poloniei

, nr. 32794/07, 15 decembrie 2015;

Alatulkkila

și alții împotriva

Finlandei

, nr. 33538/96, 28 iulie 2005;

ș

i

Posti

ș

i Rahko împotriva Finlandei

,

nr. 27824/95, CEDO 2002-VII.

Urmărirea acestui scop nu s

-a limitat la

situația specifică societății reclamante, ci a fost extinsă la toți o

peratorii di

n

domeniul acvaculturii stabiliți în siturile desemnate de

-a lungul liniei de

coastă.

101.

În plus, atunci când interesul general al comunității în ceea ce priveș

te

protecția mediului era preeminent, era justificată recu

noa

ș

terea unei marje

largi de apreciere pentru autoritățile naționale. Erau incluse atât mijloacele de

asigurare a aplicării legii, cât și de evaluare a faptului dacă consecințele

aplicării erau justificate. Chiar și ingerințele grave în exercitarea dreptu

lui de

proprietate ar putea fi justificate prin considerente privind protecția mediului.

Despăgubirile ar putea fi excluse în anumite situații care implică

reglementarea folosinței bunurilor

.

102.

Guvernul a respins teza societății reclamante potrivit căreia ingerința

contestată trebuia considerată a fi o interdicție generală. Acesta a susținut că,

urmare a aplicării dreptului Uniunii, autoritățile au fost împiedicate temporar

să autorizeze, în cazul celor douăzeci ș

i patru (ulterior

douăzeci și două) de

zone costiere din statul pârât, o activitate care,

în absența expertizei necesare,

putea fi considerată a prezenta riscul de a afecta caracteristicile unui sit

natural. În opinia sa, autoritățile au depus toate eforturile pentru a se

asigura

că restricția impusă portului Castlemaine urma să fie ridicată cât mai curând

posibil, iar situl a fost tratat cu prioritate. Autoritățile au realizat în special

într-

un termen scurt o expertiză provizorie, pe care au comunicat

-o Comisiei

la 2 octo

mbrie 2008. Această evaluare a dus la ridicarea, trei zile mai târziu,

a interdicției care afecta portul Castlemaine. Guvernul a reiterat că autorizația

pentru colectarea larvelor de midii a societății reclamante ș

i-

a păstrat

valabilitatea în această perioadă și că aceasta a avut dreptul să continue

utilizarea ambarcațiunii, conform licențelor acordate.

103.

În concluzie, Guvernul a considerat că faptele cauzei nu au evidențiat

lipsa unui raport rezonabil de proporționalitate între m

ijloacele utilizate

ș

i

scopul urmărit. Autoritățile au reușit să asigure un echilibru just între cerințele

de interes general ale comunității și imperativele protejării drepturilor

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

29

societății reclamante. Nu se poate afirma că societatea reclamantă a trebuit să

suporte o sarcină individuală și excesivă.

2.

Motivarea Curții

a) Ingerința

104.

Astfel cum Curtea a arătat anterior, activitățile contestate ale statului

pârât dezvăluie o ingerință în exercitarea dreptului societății reclaman

te la

respectarea bunurilor sale (a se vedea pct. 90 supra). În ceea ce prive

ș

te natura

acestei ingerințe, având în vedere tocmai natura specială a bunurilor societății

reclamante, Curtea nu este de acord cu argumentul societății reclamante

potrivit căruia

aceasta a fost victima unei exproprieri

de facto

. Ingerința

trebuie considerată mai degrabă o «reglementare a folosinței bunurilor», care

intră sub incidența celui de

-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 (a

se vedea, de exemplu,

Werra Naturstein GmbH & Co. KG împotriva

Germaniei

, nr. 32377/12, pct. 41, 19 ianuarie 2017). Astfel cum s-

a arătat mai

sus (a se vedea pct. 90), pentru a aprecia această ingerință, Curtea ține seama

de faptul că activitățile societății reclamante au fost efectuate sub

rezerva

condițiilor stabilite de ministru în fiecare an la eliberarea autorizației privind

larvele de midii,

și de faptul că în anul 2008 autorizația nu a fost retrasă sau

revocată, ci a fost supusă unei restricții temporare.

b) Respectarea cerințele prevăzute la al doilea paragraf

b) Legalitatea

și scopul ingerinței

ște legalitatea ingerinței, Curtea face trimitere la

constatările majorității Supreme Court potrivit căreia închiderea temporară a

portului în ceea ce prive

ște colectarea larvelor de midii a fost efectuată prin

intermediul unui act de reglementare valabil, în vederea respectării

obligațiilor statului care decurg din dreptul Uniunii (a se vedea pct. 45 ș

i 46

supra

).

toate acestea, societatea reclamantă a susținut că Actele cu putere

de lege nr. 347

și nr. 395 din 2008 nu respectă principiul securității juridice,

în măsura în care, în opinia sa, acestea nu au fost suficient de clare în

formularea lor. Aceasta a sublini

at, de asemenea, faptul că publicarea oficială

a primului dintre aceste acte a avut loc la aproximativ două săptămâni după

intrarea sa în vigoare.

107. A

șa după cum Curtea s

-

a pronunțat în numeroase rânduri, conceptul

„lege” utilizat în art. 1 din Protocolul nr. 1, corespunde celui care figurează

în alte articole din

Convenție. Rezultă că, pe lângă faptul de a fi conforme cu

dreptul intern al statului contractant, normele juridice care stau la baza privării

de proprietate ar trebui s

ă fie suficient de accesibile, de precise ș

i de

previzibile în punerea lor în aplicare. În ceea ce prive

ște noțiunea de

„previzibilitate”, domeniul său de aplicare depinde în mare măsură de

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

30

conținutul actului în discuție, de domeniul pe care este conceput să îl acopere

și de numărul și statutul destinatarilor săi [a se vedea în general

Vistiņš ș

i

Perepjolkins împotriva Letoniei

(MC), nr. 71243/01, pct. 95-99, 25 octombrie

2012, cu trimiteri suplimentare]

.

108.

Fără a aduce atingere criticilor din partea societății reclamante, Curtea

nu apreciază că, în realitate, exista vreo îndoială cu privire la natura ș

i la sfera

de aplicare a restricțiilor care au fost aplicate portului în 2008 ori cu privire

la temeiul lor juridic. Astfel cum

s-

a menționat deja (a se vedea pct. 1

4

supra

),

societatea reclamantă era în contact direct cu Ministerul și a fost informată de

îndată în legătură cu decizia ministrului potrivit căreia nu era posibilă

deschiderea portului pentru colectarea larvelor de midii începând cu 9 iunie.

În ceea ce prive

ște celelalte aspecte ale activităților care nu făceau obiectul

restricției, societatea reclamantă nu a sugerat că acestea ar fi fost, de fapt,

afectate de vreo incertitudine juridică. Dimpotrivă,

se poate deduce din

informațiile aflate la dosar cu privire la veniturile societății reclamante în anul

2008 că aceasta a continuat să funcționeze în mod normal în anul respectiv.

În ceea ce prive

ște faptul că Actul cu putere de lege nr. 347 a fost pub

lic

at î

n

Monitorul Oficial la aproximativ două săptămâni de la intrarea sa în vigoare,

Curtea mai deduce din informațiile aflate la dosar că societatea reclamantă

era pe deplin con

știentă de menținerea portului închis, având în vedere faptul

că, prin scrisoarea din 28 august 2008, adresată Ministerului, a protestat față

de această situație. În plus, având în vedere contextul juridic general al cauzei,

inclusiv actele cu putere de lege

ș

i de reglementare interne, directivele UE

ș

i

hotărârea CJUE, Curtea nu consideră că întârzierea relativ scurtă în

publicarea Actului cu putere de lege nr. 347 este un motiv suficient pentru a

pune sub semnul întrebării „legalitatea” ingerinței în acest caz. Astfel cum s

-

a arătat anterior, nu se contestă faptul că societatea reclamantă a continuat

să

mențină contactul cu Ministerul și că a fost informată cu privire la toate

evoluțiile relevante. În calitate de operator economic activ de mulți ani în

sectorul acvaculturii, nu s-

a susținut că societatea reclamantă nu avea

cuno

ștință de etapa precontencioasă îndelungată a procedurii judiciare care

a

opus Comisia Europeană statului pârât ori de hotărârea de constatare a

neîndeplinirii obligațiilor din 13 decembrie 2007, care viza în mod specific

acvacultura.

ște scopul ingerinței, este clar că acesta era protecția

mediului. A

șa după cum Curtea s

-

a pronunțat în numeroase rânduri, acesta

este un aspect din ce în ce mai important în societatea de astăzi, care a devenit

o cauză a cărei apărare reprezintă interesul constant și susținut al publicului

și, în consecință, al autorităților publice (a se vedea, de exemplu,

Depall

e

,

citată anterior, pct. 81; de asemenea,

Matczyński

, citată anterior, pct. 101).

Prin urmare, autoritățile publice trebuie să îș

i asume o responsabilitate care

să conducă în practică la intervenția lor în timp util pentru a se asigura că

actele cu putere de lege adoptate cu scopul de a proteja mediul nu sunt

complet private de efectul lor util ( a se vedea, de ex. SC

Fiercolect Impex

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

31

S.R.L. împotriva României

(nr. 26429/07,

pct. 65, 13 decembrie 2016). În

plus, în prezenta cauză, măsurile în litigiu luate au fost adoptate pentru a

asigura conformitatea statului pârât cu obligațiile în temeiul dreptului

Uniunii, lucru recunoscut de Curte ca un obiectiv legitim în interesul general

și de o considerabilă importanță [a se vedea

Bosphorus

, citat anterior, pct.

150;

Lohuis

și alții împotriva Olandei

, nr. 37265/10, pct. 54, 30 aprilie 201

3;

Michaud împotriva Franței

, nr. 12323/11, pct. 100, CEDO 2012;

ș

i

Coopérative des agriculteurs de la Mayenne

ș

i Coopérative laitière Maine-

Anjou împotriva Franței

(dec.), nr. 16931/04, CEDO 2006-XV].

ii)

Proporționalitatea ingerinței

α) Aplicabilitatea prezumției

Bosphor

us

110.

În primul rând, Curtea trebuie să examineze dacă, astfel cum a

susținut Guvernul, ar trebui să se prezume că statul pârât a respectat cerințele

art. 1 din Protocolul nr. 1,

și anume dacă jurisprudența

Bosphorus

ar trebui să

se aplice în circumstanțele cauzei. Aceasta reiterează că aplicarea prezumție

i

protecției echivalente în sistemul juridic al UE este supusă îndeplinirii a două

condiții. Prima este că ingerința în litigiu trebuie să fi făcut obiectul unei

obligații legale internaționale stricte în sarcin

a statului pârât, cu excluderea

oricărei marje de manevră a autorităților naționale. Cea de a doua condiție

constă în desfășurarea întregului potențial al mecanismului de supraveghere

prevăzut de dreptul Uniunii, pe care Curtea l

-a recunoscut ca acordând o

protecție echivalentă celei oferite de Convenție [a se vedea, cel mai recent,

Avotiņš împotriva Letoniei

(MC), nr. 17502/07, pct. 101-105, CEDO 2016,

cu trimiteri suplimentare].

ște prima condiție, Curtea reami

nte

ște că, în

jurisprudența sa, aceasta a făcut obiectul unei diferențe în sistemul juridic al

Uniunii între un regulament, obligatoriu în toate elementele sale

ș

i direct

aplicabil în toate statele membre,

și o directivă, obligatorie în ceea ce priveș

te

re

zultatul care trebuie atins, lăsând în sarcina statelor membre alegerea formei

ș

i a metodelor (a se vedea

Avotiņš

, citată anterior, pct. 106, ș

i

Michaud

, citată

anterior, pct. 113, constatând diferența dintre această cauză ș

i cauza

Bosphorus

).

112.

În speță, obligația statului pârât rezultă în principal din art. 6 alineatul

(3) din Directiva Habitate. Neîndeplinirea de către Irlanda a obligațiilor care

îi incumbau în această privință a fost stabilită în cadrul unei proceduri de

const

atare a neîndeplinirii obligațiilor, ceea ce implică obligația statului de a

se conforma hotărârii CJUE și legislației secundare examinate în cadrul

acestei proceduri. De

și a fost, prin urmare, clar că statul pârât a trebuit să se

conformeze directivei

ș

i, în ceea ce prive

ște caracterul imediat, hotărârii

CJUE, ambele au reprezentat rezultate care urmau să fie atinse ș

i nici una

nu

a vizat mijloacele de punere în aplicare în acest scop. Prin urmare, statul pârât

nu a fost privat în totalitate de o marjă de manevră în această privință.

Hotărârea O'sullivan Mccarthy Mussel Development Ltd

împotriva Irlandei

32

Dimpotrivă, autoritățile naționale au păstrat o parte pentru a negocia cu

Comisia în ceea ce prive

ște măsurile care trebuie luate (a se vedea pct. 22

-27

supra

). Acest lucru a inclus, la propunerea statului pârât, atât tratamentul

prioritar, cât

și măsurile provizorii speciale pentru portul Castlemaine care au

fost puse în aplicare cu acordul Comisiei. Astfel cum a arătat deja Curtea,

existența unei anumite marje de manevră este de natură să împiedice aplicarea

prezumției protecț

iei echivalente [

Michaud

, citată anterior, pct. 113; a se

vedea

M.S.S. împotriva Belgiei

ș

i Greciei

(MC), nr. 30696/09, pct. 338,

CEDO

2011]. Curtea lasă deschisă chestiunea dacă o hotărâre a CJUE în

temeiul art. 258 din TFUE ar putea, în alte circumstan