DIMITRAS ET AUTRES c. GRÈCE

DIMITRAS ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2018)

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 9804/12 Panayote DIMITRAS și alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 12 iunie 2018 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judecători, și Renata Degener, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 10 ianuarie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 26 aprilie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, pronunța decizia următoare procedură Lista părților solicitante figurează în anexă. A fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului, precum și de delegatii agentului său, dl E. Tsaousi, consilier pe lângă Consiliul juridic al statului, și dl Z. Chatipavlou, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. Invocând articolele 9 și 13 din convenție, reclamanții s-au plâns că, în cadrul procedurilor de depunere a jurământului în fața instanțelor judecătorești, au fost obligați să își dezvăluie convingerile religioase. În plus, s-au plâns că nu au nici o acțiune în dreptul intern prin intermediul căreia să-și poată ridica obiecțiile reținute de încălcarea dreptului lor la libertatea religioasă. La 6 septembrie 2016, obiecțiile întemeiate pe art. 9 și 13 au fost comunicate guvernului. La 11 noiembrie 2011, reclamantul care figurează la numărul 4 a fost audiat ca martor prin intermediul Tribunalului de apel din Etta ( În conformitate cu procesul-verbal al ședinței, reclamantul care figurează la numărul 4, din moment ce .. și .. (art. 221 din Codul de procedură penală (CPP) a fost audiat de tribunalul de apel fără a depune un jurământ. Din același proces-verbal reiese că, interogat cu privire la identitatea sa, .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acest reclamant susține că procesul-verbal al lanului este imprecise și incomplet în această privință și că nu aduce în discuție întrebarea care i-ar fi fost adresată, și anume religia sa. Dreptul intern relevant la momentul faptelor, articolele relevante în speță din CPP aveau următorul articol 217 Verificarea identității martorului Înainte de a fi ascultat, martorul este invitat să-și decline numele și prenumele, locul nașterii, adresa de reședință, vârsta și religia (...). art. 218 alineatul (1) Declarația de jurămînt în timpul Întrunirii Înainte de a fi interogat în culpă, orice martor trebuie să jure, public și punându-și mâna dreaptă pe Sfânta Evanghelie, cu următoarele cuvinte: Jur în fața lui Dumnezeu să spun în cunoștință de cauză tot adevărul, numai adevărul, fără să adaug sau să ascund nimic. Declarația de jurământ a heterodoxilor În cazul în care martorul are o religie recunoscută sau pur și simplu tolerată de stat și [această religie] are o formă cunoscută de jurământ, această formă este valabilă pentru procedura penală. În cazul în care martorul este învestit într-o religie care nu face obiectul jurământului și dacă cel care interoghează martorul sau instanța sunt convinși, în urma unei declarații a martorului în acest sens, că martorul este ateu, jurământul pe care acesta îl va citi astfel: □ Eu declar pe onoare și pe conștiință că voi spune tot adevărul, nimic altceva decât adevărul, fără să adaug sau să ascund ceva. art. 221 Audiere fără jurăminte sunt ascultate fără jurăminte în timpul procesului și în timpul procesului (...) cei care, în calitate de părți civile în instanța penală, caută să obțină daune-interese (...). ÎN DREPT CU PRIVIRE LA CEREREA DE RADIARE A CELEI CARE SE APLICĂ CU GRIVE DE LA ARTICOLELE 9 ȘI 13 DIN CONVENȚIE CU PRIVIRE LA RECHIRANȚII CARE FAC OBIECTUL NUMĂRURILOR 1, 2, 3 ȘI 5 După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul, printr-o scrisoare din 26 April 2017, a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rol, în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul dorește să recunoască în speță că a existat o interferență în exercitarea de către reclamanții a libertății lor religioase protejate prin art. 9 din Convenție, deoarece reclamanții, în cadrul procedurilor de depunere a jurământului în fața instanțelor naționale, au fost obligați să-și dezvăluie convingerile religioase. În plus, ei nu dispuneau în dreptul intern de nicio acțiune prin care să-și fi putut ridica obiecțiile întemeiate pe această interferență cu libertatea religioasă în sensul art. 13 din Convenție. Guvernul propune în comun reclamanților Panayote DIMITRAS, Nafsika PAPANIKOLATOU, Andrea GILBERT și Evaggelia VLAMI suma de 1 000 EUR (mii de euro), care acoperă orice prejudiciu moral și material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei 10. Prin scrisoarea din 16 mai 2017, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale. 11. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide în orice moment cu privire la procedura de ștergere a unei cereri din rol în cazul în care circumstanțele duc la una dintre concluziile enunțate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 12. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 13. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze îndreptate împotriva Greciei practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolelor 9 și 13 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Dimitras și alții c. Grecia, n 42837/06 și 4 altele, 3 iunie 2010, Dimitras și alții c. Grecia (n, n 340707/08 și 6365/09, 3 noiembrie 2011, și Dimitras și alții c. Grecia (n, 44077/09 și alte două, 8 ianuarie 2013). 15. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și a sumei propuse a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea nu mai consideră că este justificat să se continue examinarea cererii (articolul c) 16. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [articolul § 1 in fine 17. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă în aplicare în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este oportun să se șteargă cazul în cazul reclamanților care figurează la numerele 1, 2, 3 și 5. II. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 9 ȘI 13 DIN CONVENȚIE CU PRIVIRE LA RECUPERAREA FIGURANTĂ DE LA NUMĂRUL 4 19. Guvernul consideră că reclamantul care figurează la numărul 4 19. 4 nu a avut calitatea de victimă pe motiv că nu a trebuit să dezvăluie convingerile sale religioase în timpul depoziției sale ca martor. El indică faptul că acest solicitant, care s-ar fi constituit parte civilă, nu a depus jurământul și că articolele 218 și 220 din CPP nu au fost aplicate în speță. El adaugă că nu a reieșit din hotărârea nr. 10522/2011 că, în momentul verificării identității sale, reclamantul a fost obligat să-și dezvăluie convingerile religioase, procesul-verbal nu menționează nimic. 20. Reclamantul menționat la nr. 4 recunoaște că art. 221 din CPP a fost aplicat și că, prin urmare, nu a depus jurământ. Cu toate acestea, el a fost obligat să-și dezvăluie convingerile religioase în momentul verificării identității sale, în conformitate cu art. 217 din CPP. El susține că procesul verbal al instanței este imprecise și incomplet cu privire la acest aspect și că nu menționează întrebarea care i-ar fi fost adresată, și anume care era religia sa. 21. Curtea reamintește că, pentru a putea introduce o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană fizică, o organizație guvernamentală sau un grup de particulari trebuie să poată pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor recunoscute în Convenție. Pentru a putea pretinde că este victima unei încălcări, o persoană trebuie să fi suferit în mod direct efectele măsurii în cauză. Astfel, Convenția (n) se referă la posibilitatea de a angaja un actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenție De asemenea, aceasta nu îi autorizează pe particulari să se plângă de o dispoziție de drept intern doar pentru că li se pare că, fără ca ei să fi suferit în mod direct efectele acesteia, aceasta încalcă Convenția (Tănase c. Moldova [GC], nr 7/08, § 104, CEDH 2010, Burden c. Regatul Unit [GC], n 13378/05, § 33 și 34, CEDH 2008, Open Door și Dublin Well Woman c. Irlanda, 29 octombrie 1992, § 44, seria A n 246 A, și Klass și alții c. Germania, nr. 592/71, § 33, 6 septembrie 1978). 22. Curtea constată în această privință că, așa cum la ui el însuși, reclamantul figurează sub numărul 4 nu a depus jurământul înainte de depoziția sa în momentul în care a fost încununat în fața instanței judecătorești. În plus, ea observă că nici un element din dosarul cauzei nu permite să se stabilească că reclamantul a fost obligat să-și dezvăluie convingerile religioase în momentul verificării identității sale 23. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu poate pretinde că a fost victima unei încălcări a articolului 9 din Convenție. Prin urmare, acest aspect este incompatibil rațional personae cu dispozițiile Convenției și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 24. Curtea amintește că art. 13 a fost interpretat ca necesitând o acțiune în dreptul intern numai atunci când: este vorba despre obiecțiuni care ar putea fi considerate ca fiind reprobabile în raport cu Convenția (a se vedea, printre altele, Boyle și Rice Regatul Unit, 21 iunie 1988, § 52, seria A nr 131). 25. Având în vedere concluziile sale menționate anterior cu privire la imputabilitatea trasă din art. 9, Curtea consideră că reclamantul nu are niciun motiv întemeiat (Pasaris c. Grecia (dec.), nr. 5334/07, 24 septembrie 2009). 26. Prin urmare, acest motiv trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la reclamanții care figurează la numerele 1, 2, 3 și 5 și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine această parte a cererii de rol, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la data de 5 iulie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Module Președinte ANEXĂ Prenume Data nașterii Locul nașterii: Panayote DIMITRAS 15/12/1953 Glyka Nera Andrea GILBERT 10/06/1947 Glyka Nera Nafsika PAPANIKOLAU 07/09/1955 Glyka Nera Gregory VALLIANATOS 04/06/1956 Glyka Nera Evaghelia VLAMI 08/01/1961 Glyka Nera

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

9804/12

Panayote DIMITRAS et autres

contre la Grèce

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 12

juin 2018 en un comité composé de

:

Kristina Pardalos,

présidente,

Ksenija Turković,

Pauliine Koskelo,

juges,

et de Renata Degener,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 10 janvier 2012,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 26 avril 2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante

à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

1.

La liste des parties requérantes figure en annexe.

2.

Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, président du Conseil juridique de l’État, ainsi que par les déléguées de son agent, M

me

E. Tsaousi, conseillère auprès du Conseil juridique de l’État, et M

me

Z. Chatzipavlou, auditrice auprès du Conseil juridique de l’État.

3.

Invoquant les articles 9 et 13 de la Convention, les requérants se plaignaient d’avoir été obligés, lors des procédures de prestation de serment devant des instances judiciaires, de révéler leurs convictions religieuses. En outre, ils se plaignaient de ne disposer en droit interne d’aucun recours par le biais duquel ils auraient pu soulever leurs griefs tirés d’une violation de leur droit à la liberté de religion.

4.

Le 6 septembre 2016, les griefs tirés des articles 9 et 13 ont été communiqués au Gouvernement.

EN FAIT

A.

Les circonstances de l’espèce

5.

Le 11 novembre 2011, le requérant figurant sous le numéro 4 fut entendu comme témoin par la cour d’appel d’Athènes («

la cour d’appel

») dans le cadre d’une procédure engagée contre un certain K.P. (arrêt n

o

10522/2011).

6.

Selon le procès-verbal de l’audience, le requérant figurant sous le numéro 4, dès lors qu’il s’était constitué partie civile (article 221 du code de procédure pénale (CPP)), a été entendu par la cour d’appel sans prêter serment. Il ressort du même procès-verbal que, interrogé sur son identité, l’intéressé a donné son nom et son adresse. Ce requérant soutient que le procès-verbal de l’audience est imprécis et incomplet sur ce point, et qu’il ne rapporte pas la question qui lui aurait été posée, à savoir quelle était sa religion.

B.

Le droit interne pertinent

7.

À l’époque des faits, les articles pertinents en l’espèce du CPP disposaient ce qui suit

:

Article 217

Vérification de l’identité du témoin

«

Avant d’être entendu, le témoin est invité à décliner ses nom et prénom, son lieu de naissance, son adresse de résidence, son âge et sa religion (...).

»

Article 218 § 1

Prestation de serment lors de l’audience

«

Avant d’être interrogé à l’audience, tout témoin doit prêter serment, publiquement et en posant sa main droite sur le Saint Évangile, en ces termes

: «

Je jure devant Dieu de dire en conscience toute la vérité, rien que la vérité, sans ajouter ni dissimuler quoi que ce soit.

» En cas de non-respect de cette disposition, la procédure est nulle.

»

Article 219 § 1

Prestation de serment lors de l’instruction

«

Pendant l’instruction, les témoins prêtent serment de la manière dont le prévoit l’article 218 (...).

»

Article 220

Prestation de serment des hétérodoxes

«

1.

Si le témoin est adepte d’une religion reconnue ou simplement tolérée par l’État et que [cette religion] a une forme connue de serment, cette forme est valable pour la procédure pénale.

2.

Si le témoin est adepte d’une religion qui n’autorise pas le serment, et si celui qui interroge le témoin ou le tribunal sont convaincus, à la suite d’une déclaration du témoin en ce sens, que le témoin est athée, le serment que celui-ci prête se lit ainsi

: «

Je déclare sur l’honneur et en conscience que je dirai toute la vérité, rien que la vérité, sans ajouter ni dissimuler quoi que ce soit.

»

»

Article 221

Audition sans prestation de serment

«

Sont entendus sans prestation de serment lors de l’instruction et du procès ceux

(...)

b)

qui, en tant que parties civiles au tribunal pénal, cherchent à obtenir des dommages-intérêts (...).

»

EN DROIT

I.

SUR LA DEMANDE DE RADIATION DE LA REQUÊTE S’AGISSANT DES GRIEFS TIRÉS DES ARTICLES 9 ET 13 DE LA CONVENTION QUANT AUX REQUÉRANTS FIGURANT SOUS LES NUMÉROS 1, 2, 3 ET 5

8.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement, par une lettre du 26

avril 2017, a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle, en application de l’article 37 de la Convention.

9.

La déclaration était ainsi libellée

:

«

Le Gouvernement souhaite de reconnaître en l’espèce qu’il y a eu une ingérence dans l’exercice par les requérants de leur liberté de religion protégée par l’article 9 de la Convention, du fait que les requérants, lors des procédures de prestation de serment devant les instances nationales, ont été obligés de révéler leurs convictions religieuses. En outre, ils ne disposaient pas en droit interne d’aucun recours au travers duquel ils auraient pu soulever leurs griefs tirés de cette ingérence à leur liberté de religion dans le sens de l’article 13 de la Convention.

Le Gouvernement offre de verser conjointement aux requérants Panayote

DIMITRAS, Nafsika PAPANIKOLATOU, Andrea GILBERT et Evaggelia

VLAMI la somme de 1

000

EUR (mille euros), couvrant tout préjudice moral et matériel ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants.

Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire

».

10.

Par une lettre du 16 mai 2017, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.

11.

La Cour rappelle que, en vertu de l’article 37 de la Convention, elle peut décider à tout moment de la procédure de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

12.

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

13.

À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI,

WAZA Sp. z o.o. c. Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

14.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires dirigées contre la Grèce sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés d’une violation des articles 9 et 13 de la Convention (voir, par exemple,

Dimitras et autres c.

Grèce

, n

os

42837/06 et 4 autres, 3 juin 2010,

Dimitras et autres c. Grèce (n

o

2)

, n

os

34207/08 et 6365/09, 3 novembre 2011, et

Dimitras et autres c.

Grèce (n

o

3)

, n

os

44077/09 et 2 autres, 8 janvier 2013).

15.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c)).

16.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

in fine

).

17.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

18.

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en ce qui concerne les requérants figurant sous les numéros 1, 2, 3 et 5.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DES ARTICLES 9 ET 13 DE LA CONVENTION QUANT AU REQUÉRANT FIGURANT SOUS LE NUMÉRO 4

19.

Le Gouvernement estime que le requérant figurant sous le numéro

4 n’a pas la qualité de victime au motif qu’il n’a pas eu à révéler ses convictions religieuses lors de sa déposition comme témoin. Il indique que ce requérant, qui se serait constitué partie civile, n’a pas prêté serment et que les articles 218 et 220 du CPP n’ont pas été appliqués en l’espèce. Il ajoute qu’il ne ressort pas de l’arrêt n

o

10522/2011 que, au moment de la vérification de son identité, le requérant ait été contraint de révéler ses convictions religieuses, le procès-verbal n’en faisant aucunement mention.

20.

Le requérant figurant sous le numéro

4 admet que l’article 221 du CPP a été appliqué et qu’il n’a donc pas prêté serment. Il indique qu’il a toutefois été obligé de révéler ses convictions religieuses au moment de la vérification de son identité, conformément à l’article 217 du CPP. Il soutient que le procès-verbal de l’audience est imprécis et incomplet sur ce point et qu’il ne rapporte pas la question qui lui aurait été posée, à savoir quelle était sa religion.

21.

La Cour rappelle que, pour pouvoir introduire une requête en vertu de l’article 34 de la Convention, une personne physique, une organisation non gouvernementale ou un groupe de particuliers doit pouvoir se prétendre victime d’une violation des droits reconnus dans la Convention. Pour pouvoir se prétendre victime d’une violation, un individu doit avoir subi directement les effets de la mesure litigieuse. Ainsi, la Convention n’envisage pas la possibilité d’engager une

actio popularis

aux fins de l’interprétation des droits reconnus dans la Convention

; elle n’autorise pas non plus les particuliers à se plaindre d’une disposition de droit interne simplement parce qu’il leur semble, sans qu’ils en aient directement subi les effets, qu’elle enfreint la Convention (

Tănase c. Moldova

[GC], n

o

7/08, §

104, CEDH 2010,

Burden c. Royaume-Uni

[GC], n

o

13378/05, §§

33 et 34, CEDH 2008,

Open Door

et Dublin Well Woman c.

Irlande

, 29

octobre 1992, § 44, série A n

o

246

‑

A, et

Klass et autres c. Allemagne

, n

o

5929/71, §

33, 6 septembre 1978).

22.

La Cour observe à cet égard que, comme il l’admet lui-même, le requérant figurant sous le numéro

4 n’a pas prêté serment avant sa déposition lors de l’audience devant la cour d’appel d’Athènes. Elle note en outre qu’aucun élément du dossier de l’affaire ne permet d’établir que le requérant a été obligé de révéler ses convictions religieuses au moment de la vérification de son identité.

23.

Eu égard à ce qui précède, la Cour conclut que le requérant ne peut se prétendre victime d’une violation de l’article 9 de la Convention. Il s’ensuit que ce grief est incompatible

ratione personae

avec les dispositions de la Convention et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

24.

La Cour rappelle que l’article 13 a été interprété comme n’exigeant un recours en droit interne que lorsqu’il s’agit de griefs pouvant passer pour «

défendables

» au regard de la Convention (voir, entre autres,

Boyle et Rice

c.

Royaume-Uni

, 21 juin 1988, § 52, série A n

o

131).

25.

Compte tenu de ses conclusions précitées pour le grief tiré de l’article

9, la Cour estime que le requérant n’a pas de grief défendable (

Passaris c. Grèce

(déc.), n

o

5334/07, 24 septembre 2009).

26.

Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les requérants figurant sous les numéros 1, 2, 3 et 5 et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer cette partie de la requête du rôle, en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention

;

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 5 juillet 2018.

Renata Degener

Kristina Pardalos

Greffière adjointe

Présidente

ANNEXE

N

o

.

Prénom NOM

Date de naissance

Lieu de résidence

Panayote DIMITRAS

15/12/1953

Glyka Nera

Andrea GILBERT

10/06/1947

Glyka Nera

Nafsika PAPANIKOLAOU

07/09/1955

Glyka Nera

Gregory VALLIANATOS

04/06/1956

Glyka Nera

Evaggelia VLAMI

08/01/1961

Glyka Nera