SHIRAZI c. POLOGNE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 71063/17 Hamidreza SHIRAZI împotriva Poloniei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 13 martie 2025 într-un comitet format din Georgios A. Serghides , președintele Frederic Krenc, Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradudunina, adjunctă graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 septembrie 2017, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către domnul. G. Rixe, avocat care își desfășoară activitatea în Bielefeld. Plângerile pe care reclamantul le-a formulat în temeiul articolului 8 din convenție (dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, interzicerea contactelor dintre el și copilul său) au fost comunicate guvernului polonez ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște încălcarea articolului 8 din Convenția privind dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie în ceea ce privește interzicerea contactelor dintre el și copilul său. El oferă reclamantului să plătească suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea privind rolul în conformitate cu art. 37 alineatul (c) din convenție. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Printr-o scrisoare din 25 noiembrie 2024, reclamantul a indicat faptul că nu a fost satisfăcut de termenii declarației unilaterale, pe motiv că suma propusă a despăgubirii pare insuficientă. În plus, a solicitat 9 654, 24 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, inclusiv 3 775, 51 EUR pentru onorariile avocatului său în fața Curții și 200 EUR EUR pentru onorariile avocatului său în apel; aceste sume sunt justificate prin note de plată. Guvernul nu se pronunță asupra cererii cu privire la acest punct al reclamantului. Curtea amintește că articolul (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului în cazul în care (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată existența, nu mai justifică continuarea examinării cererii de recurs. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI). Jurisprudența Curții în această privință este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, K. și T. c. Finlanda [GC], n 25702/94, CEDO 2001-VII, Nuutinen c. Finlanda, n 32842/96, CEDO 2000-VIII, Wojciech Nowak c. Polonia, n 11118/06, 8 iunie 2010 și Moga c. Polonia, n 80606/17, 17 martie 2022). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (suma care corespunde celor alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea amintește că aceasta hotărăște în mod echitabil cu privire la această chestiune, astfel cum prevede art. 41 din Convenție (Meftah și alții c. Franța [GC], n 32911/96, 35237/97 și 34595/97, § 60, 26 iulie 2002 și A.E.c. Polonia (dec.), 261299/19, 17 ianuarie 2023). Un reclamant poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că suma de 4 000 EUR alocată reclamantului pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prened Acte termenii declarației guvernului pârât și modalitățile de asigurare a respectării angajamentelor astfel luate decid să elimine cererea de a juca un rol în temeiul art. c) din Convenția menționată statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma de 4 000 EUR (patru mii EUR) care urmează să fie convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către partea reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; că această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată anuală egală cu rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Făcută în limba franceză și comunicată în scris la 3 aprilie 2025. Viktoriya Maradudina Georgios A. Serghides grefier adjuncte f.f. Președintele Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 8 din Convenția nr. și data la care se introduce cererea Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma care trebuie plătită în temeiul declarației unilaterale a guvernului (în euro) [1] Suma alocată de Curte pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (în euro [2] 71063/17 26/09/2017 Hidreza SHIRAZI 1971 Georg Rixe Bielefeld 24/10/2024 26/11/2024 000 000 000 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă [2] Mai multe sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamantă.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

71063/17

Hamidreza SHIRAZI

contre la Pologne

(voir tableau en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 13

March

2025 en un comité composé de

:

Georgios A. Serghides

, président

,

Frédéric Krenc,

Alain Chablais

, juges

,

et de Viktoriya Maradudina,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 26 septembre 2017,

Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.

Le requérant a été représenté devant la Cour par M.

G. Rixe, avocat exerçant à Bielefeld.

Les griefs que le requérant tirait de l’article

8 de la Convention (droit au respect de sa vie privée et familiale, l’interdiction des contacts entre lui et son enfant) ont été communiqués au gouvernement polonais («

le

Gouvernement

»).

EN DROIT

À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 de la Convention.

Le Gouvernement reconnaît la violation de l’article 8 de la Convention concernant le droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale en ce qui concerne l’interdiction des contacts entre lui et son enfant. Il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 §

1

c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Par une lettre du 25 novembre 2024, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale, au motif que le montant de l’indemnisation proposée lui paraissait insuffisant. Il a demandé en outre 9 654, 24 euros (EUR) pour frais et dépens, montant comprenant notamment 3 775, 51 EUR pour les honoraires de son avocat devant la Cour et 200

EUR pour les honoraires de son avocat en appel. Ces sommes sont justifiées par des notes d’honoraires. Le Gouvernement ne s’est pas prononcé sur la demande sur ce point du requérant.

La Cour rappelle que l’article

37

§

1

c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si

:

«

(...)

pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt

Tahsin Acar c.

Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI).

La jurisprudence de la Cour en la matière est claire et abondante (voir, par exemple,

K. et T. c. Finlande

[GC], n

o

25702/94, CEDH 2001‑VII,

Nuutinen c. Finlande

, n

o

32842/96, CEDH 2000‑VIII,

Wojciech Nowak c.

Pologne

, n

o

11118/06, 8 juin 2010, et

Moga c. Pologne

, n

o

80606/17, 17

mars 2022).

Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui cadre avec ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

§

1

in fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article

37

§

2 de la Convention (

Josipović c.

Serbie

(déc.), nº

18369/07, 4

mars 2008).

Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.

En ce qui concerne les frais et dépens, la Cour rappelle qu’elle statue sur cette question en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention (

Meftah et autres c. France

[GC], n

os

32911/96, 35237/97 et 34595/97, § 60, 26 juillet 2002 et

A.E. c. Pologne

(déc.), n

o

26129/19, 17 janvier 2023). Un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux.

En l’espèce, compte tenu des documents en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour juge raisonnable d’allouer au requérant la somme de 4 000 EUR pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en vertu de l’article

37

§

1

c) de la Convention

;

Dit

:

a)

que l’État défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois, la somme de 4 000 EUR (quatre mille euros) à convertir dans la monnaie de l’État défendeur, au taux applicable à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme par la partie requérante à titre d’impôt, pour frais et dépens ;

b)

que ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux annuel égal au taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage.

Fait en français puis communiqué par écrit le 3 avril 2025.

Viktoriya Maradudina

Georgios A. Serghides

Greffier adjointe f.f.

Président

ANNEXE

Requête concernant des griefs tirés de l’article 8 de la Convention

Numéro et date d’introduction de la requête

Nom du requérant et année de naissance

Nom et ville du représentant

Date de réception de la déclaration du Gouvernement

Date de réception de la lettre du requérant

Montant à payer en vertu de la déclaration unilatérale du Gouvernement (en euros)

[1]

Montant alloué par la Cour pour frais et dépens

(en euros

)

[2]

71063/17

26/09/2017

Hamidreza SHIRAZI

1971

Georg Rixe

Bielefeld

24/10/2024

26/11/2024

10

000

4

000

[1]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.

[2]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.