Beckers împotriva Belgiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 63713/17 Thomas BECKERS împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 iunie 2018 într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii f.f. Având în vedere cererea formulată la 26 august 2017, Având în vedere declarația parțială a guvernului pârât care solicită Curții să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul este un resortisant belgian, născut în 1970. El a fost reprezentat în fața Curții de către M S. Berbuto, avocată din Liège.

Plângerile pe care le-a formulat reclamantul din articolele 3 și 13 din Convenție (condiții de detenție necorespunzătoare la închisoarea Lantin, și lipsa unei căi de atac efective) au fost comunicate guvernului belgian ( În plus, acesta a invitat Curtea să elimine cererea de rol. Declarația prevede acest lucru. Guvernul dorește să sublinieze faptul că a recunoscut prin prezentul tratament inuman și degradant în sensul art. 3 din Convenție numai pentru următoarele elemente: : lipsa de intimitate a toaletelor, promiscuitate, lipsa de supraveghere din cauza sistemului defectuos de apel de 6 luni (24/03/2017-27/09/2017) și 4 luni și jumătate fără utilizarea unei saltele adecvate pentru problemele de spate ale acesteia (24/03/2017-08/08/2017).

În ceea ce privește alte obiecții, guvernul face trimitere la scrisoarea sa din 7 februarie 2018 susținută încă de piesele anexate. Având în vedere recunoașterea încălcării și a măsurilor pe termen lung pe care guvernul le pune în aplicare pentru remedierea structurală a situației închisorilor (planul de acțiune pentru executarea grupului de hotărâri Vasilescu c. Belgia , Cerere n 64682, Hotărârea din 25 noiembrie 2014 mai 2015), guvernul solicită radierea cauzei prin intermediul unei despăgubiri de 5700 EUR, în conformitate cu jurisprudența Curții în cauza Muršć Croația ([GC], n 7334/13, 20 octombrie 2016). Această sumă, care va acoperi prejudiciul moral, va fi majorată cu cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în temeiul articolului 37 alineatul (1). (c) Convenției.

În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru în cauză are obligația de a plăti, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu această declarație fără a prezenta observații cu privire la observațiile de fapt prezentate de guvern. Curtea consideră că, întrucât reclamantul a acceptat în mod expres termenii declarației parțiale făcute de guvern (care se referă la următoarele elemente: lipsa de intimitate a toaletelor, promiscuitate, eșec de supraveghere din cauza sistemului de apel defectuos și lipsa unei saltele adaptate), se concluzionează că această parte a cauzei a făcut obiectul unei soluționări pe fond între părți.

Prin urmare, Curtea ia notă de acordul încheiat între părți. Ea consideră că acest acord se bazează pe respectarea drepturilor omului garantate de convenție și de protocoalele sale și nu vede niciun motiv care ar impune pe bună dreptate examinarea acestei părți a cererii în cauză. Având în vedere cele de mai sus, această parte a cauzei ar trebui eliminată din rol. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni pe care reclamantul le trage din art. 3 din Convenție (în special accesul la dușuri și la preau, constrângerea de a-și spăla cearșafurile și lenjeria într-un sigiliu, lipsa monitorizării psihologice și a sprijinului în ceea ce privește problemele sale legate de dezghețare), Curtea constată că guvernul, elemente concrete în sprijinul acestora, a contestat versiunea faptelor prezentate de reclamant.

Comisia constată, de asemenea, că reclamantul nu a prezentat observații atunci când a fost invitat și nu a contrazis elementele prezentate de guvern. Având în vedere elementele convingătoare prezentate de guvern, Curtea apreciază, pe de altă parte, că nu există nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. În ceea ce privește cauza pe care recurentul o trage din art. 13 din convenție, Curtea constată că declarația unilaterală parțială făcută de guvern nu este luată în considerare în această privință și că reclamantul nu a menționat acest aspect în răspunsul său la declarația unilaterală. Acestea fiind spuse, Curtea amintește că această întrebare face obiectul unei jurisprudențe bine stabilite (a se vedea în această privință cauza Vasilescu c. Belgia, nr. 64682/12, ê§ 71-79, 25 noiembrie 2014, în curs de executare în fața Comitetului miniștrilor.

Prin urmare, și în orice caz, nu există niciun risc ca o chestiune de interes general în această privință să fie supusă oricărei examinări a Curții. În ceea ce privește obiecțiunile reclamantului care nu sunt acoperite de declarație, acesta nu are niciun motiv întemeiat pe art. 3 care să poată fi invocat. Prin urmare, nu se poate prospera în absența unei căi de atac efective. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că aceste obiecțiuni sunt inadmisibile și că trebuie respinse, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Ia act de termenii declarației parțiale a guvernului pârât decise să elimine cererea de rol în conformitate cu art. 39 din Convenție, cu condiția ca aceasta să se refere la obiecțiunile acoperite de declarație; Se declară restul cererii inadmisibile.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 iulie 2018. Liv Tigerstedt Valeriu Grițco Grefier adjunct f.f. Președintele

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 63713/17 Thomas BECKERS contre la Belgique La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 juin 2018 en un comité composé de : Valeriu Grițco, président, Jon Fridrik Kjølbro, Stéphanie Mourou-Vikström, juges, et de Liv Tigerstedt, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 août 2017, Vu la déclaration partielle du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle ainsi que la réponse du requérant à cette déclaration, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant est un ressortissant belge, né en 1970. Il a été représenté devant la Cour par M e S. Berbuto, avocate à Liège. Les griefs que le requérant tirait des articles 3 et 13 de la Convention (mauvaises conditions de détention à la prison de Lantin, et absence de recours effectif) ont été communiqués au gouvernement belge (« le Gouvernement ») qui a soumis une déclaration unilatérale partielle accompagnée d’observations factuelles sur une partie des griefs soulevés par le requérant. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle.

La déclaration prévoit ceci : « 1. Le Gouvernement tient à souligner qu’il ne reconnaît par la présente de traitement inhumain et dégradant au sens de l’article 3 de la Convention que pour les éléments suivants : manque d’intimité des toilettes, promiscuité, manque de surveillance en raison du système d’appel défectueux pendant 6 mois (du 24/03/2017 au 27/09/2017) et 4 mois et demi sans utilisation d’un matelas adapté à ses problèmes de dos (24/03/2017 au 08/08/2017). Concernant les autres griefs, le Gouvernement se réfère à sa lettre du 7 février 2018 encore étayée par les pièces ci-annexées.

2. Compte tenu de la reconnaissance de la violation et des mesures à long terme que le Gouvernement met en œuvre en vue de remédier structurellement à la situation des prisons (plan d’action pour l’exécution du groupe d’arrêts Vasilescu c. Belgique , Requête n o 64682, arrêt du 25 novembre 2014 – définitif le 20 avril 2015), le Gouvernement demande la radiation de l’affaire moyennant une réparation de 5700 euros conformément à la jurisprudence de la Cour dans l’affaire Muršić c. Croatie ([GC], n o 7334/13, 20 octobre 2016). Cette somme, qui couvrira le préjudice moral, sera augmentée des frais et dépens engagés et payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 er (c) de la Convention.

À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. » Le requérant a informé la Cour qu’il souscrivait aux termes de cette déclaration sans soumettre des commentaires quant aux observations factuelles présentées par le Gouvernement. EN DROIT La Cour estime que, le requérant ayant expressément accepté les termes de la déclaration partielle faite par le Gouvernement (portant sur les éléments suivants : manque d’intimité des toilettes, promiscuité, défaillance dans la surveillance en raison du système d’appel défectueux, et absence de matelas adapté), il y a lieu de conclure que cette partie de l’affaire a fait l’objet d’un règlement amiable entre les parties.

La Cour prend donc acte de l’accord intervenu entre les parties. Elle considère que cet accord repose sur le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles et ne voit pas de raison qui exigerait qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête concernée. Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette partie de l’affaire du rôle. Pour ce qui est des autres griefs que le requérant tire de l’article 3 de la Convention (notamment l’accès aux douches et au préau, la contrainte de laver ses draps et son linge dans un sceau, le manque de suivi psychologique et de soutien quant à ses problèmes d’assuétude), la Cour constate que le Gouvernement, éléments concrets à l’appui, a contesté la version des faits présentée par le requérant.

Elle constate également que le requérant n’a pas soumis de commentaires alors qu’il y avait été invité, et n’a pas contredit les éléments avancés par le Gouvernement. Eu égard aux éléments convaincants avancés par le Gouvernement, la Cour estime, quant à elle, qu’il n’y a aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles. En ce qui concerne le grief que le requérant tire de l’article 13 de la Convention, la Cour note que la déclaration unilatérale partielle faite par le Gouvernement est muette à cet égard et que le requérant n’a pas non plus mentionné ce grief dans sa réponse à la déclaration unilatérale. Cela étant dit, la Cour rappelle que cette question fait l’objet d’une jurisprudence bien établie (voir, à cet égard, l’affaire Vasilescu c. Belgique , n o 64682/12, §§ 71-79, 25 novembre 2014, actuellement en cours d’exécution devant le Comité des Ministres).

Dès lors et en tout état de cause, il n’y a aucun risque qu’une question d’intérêt général à ce sujet échappe à tout examen de la Cour. En ce qui concerne les griefs du requérant non couverts par la déclaration, celui-ci n’a pas de grief défendable sur le terrain de l’article 3 à faire valoir. Par conséquent, le grief qu’il tire de l’absence de recours effectif ne peut prospérer. Eu égard à ce qui précède, la Cour estime que ces griefs sont irrecevables et qu’ils doivent être rejetés, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration partielle du gouvernement défendeur ; Décide de rayer la requête du rôle conformément à l’article 39 de la Convention pour autant qu’elle concerne les griefs couverts par la déclaration ; Déclare le restant de la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 12 juillet 2018. Liv Tigerstedt Valeriu Grițco Greffière adjointe f.f. Président