A patra secțiune DECIZIE Nr. 56803/13 A.G. împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 iulie 2018 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 septembrie 2013, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 19 aprilie 2018 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. A.G., este un național maghiar, născut în 1973 și trăiește în Luxemburg. Președintele a acordat reclamantului cererea de a-și nu se divulga identitatea (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Pető, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, agent, Ministerul Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind impunerea impozitului 98% pe o parte a plății sale de indemnizare. Noiembrie 2016 plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind impunerea de 98% impozit pe o parte a plății sale de lichidare a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. Reclamantul s-a plâns de impunerea impozitului de 98% pe o parte a plății sale de indemnizare și s-a bazat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 aprilie 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: [...] Guvernul dorește să exprese prin declarație unilaterală recunoașterea privației nejustificate a proprietăților prin impunerea unei taxe speciale pe o parte a plății de lichidare a reclamantului. În consecință, Guvernul Ungariei oferă să plătească ex-gratie în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să se întâmple în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, de 22,900 euro [Dl. A.G.] pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi impugnabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa de cazuri. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Prin scrisoarea din 10 mai 2018, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ungariei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea R.Sz c. Ungaria , nr. 41838/11, §§ 54-62, 2 iulie 2013). 13. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 26 iulie 2018. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului
Application no. 56803/13
A.G.
against Hungary
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 July 2018 as a Committee composed of:
Paulo Pinto de Albuquerque,
President,
Egidijus Kūris,
Iulia Motoc,
judges,
and Andrea Tamietti,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 6 September 2013,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 April 2018 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr A.G., is a Hungarian national, who was born in
1973 and lives in Luxembourg. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). He was represented before the Court by Mr M. Pető, a lawyer practising in Budapest.
2.
The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.
3.
The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the imposition of 98% tax on part of his severance payment.
4.
On 2
November 2016 the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the imposition of 98% tax on part of his severance payment was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule
54 § 3 of the Rules of Court.
5.
The applicant complained about the imposition of 98% tax on part of his severance payment. He relied on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 April 2018 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
7.
The declaration provided as follows:
“[...] the Government hereby wish to express by way of unilateral declaration its acknowledgement of the unjustified deprivation of property by levying special tax on part of the applicant’s severance payment.
Consequently, the Government of Hungary offer to pay ex gratia with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 22,900 euros to [Mr A.G.] to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.
This sum will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”
8.
By a letter of 10 May 2018, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
9.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
10.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
11.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; see also
WAZA Sp. z o.o. v.
Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June
2007, and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
12.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Hungary, its practice concerning complaints about the violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (see
R.Sz. v.
Hungary
, no. 41838/11, §§ 54-62, 2 July 2013).
13.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
14.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
15.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
16.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 26 July 2018.
Andrea Tamietti
Paulo Pinto de Albuquerque
Deputy Registrar
President