- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 iulie 2018
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 1, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Szabó împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A SZABÓ v. HUNGARY (Declarația nr. 54332/13) JUDGMENT STRASBOURG 24 iulie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Szabó v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, Președintele, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 3 iulie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 54332/13) împotriva Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl János István Szabó („reclamantul”), la 16 august 2013. Reclamantul a fost reprezentat de dl D.A.
Karsai un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, agent, Ministerul Justiției. La 18 noiembrie 2016, reclamația reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind impunerea taxei 98% pe o parte a plății sale de indemnizare a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. FACTE Reclamantul s-a născut în 1958 și trăiește în Záhony. Reclamantul a fost angajat la Compania de management al activelor feroviare maghiară până la încheierea ocupării forței de muncă la 1 octombrie 2013. O anumită parte din plata de indemnizare a fost taxată la 98% în valoare de HUF 6,310,349 (aproximativ 21000 EUR).
Reclamantul s-a plâns că impunerea de 98% impozitului pe o parte din remunerația sa datorată încetării ocupării forței de muncă a constituit o privare de bunuri în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea constată că plângerea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, circumstanțe practic identice care au dus la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul R.Sz. v. Ungaria (n. 41838/11, §§ 54-62, 2 iulie 2013) și este convins că nu există motive de a deține altfel în prezenta cerere. Rezultă că s-a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIUNII Reclamantul a solicitat HUF 6,310,349 (aproximativ 21000 EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral combinate.
Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantei sunt excesive. 10. Având în vedere faptul că, în absența ratei fiscale 98%, lichidarea reclamantului ar fi fost în orice probabilitate sub rezerva impozitării generale a venitului personal, Curtea atribuie reclamantului 12,500 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral combinate. 11. Reclamantul a solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în fața Curții să fie acordată în valoare de 1 500 EUR. Guvernul a susținut că cererea de cost a reclamantului este excesivă. 12. Având în vedere toate materialele din dosarul de cauză, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 500 EUR pentru costurile și cheltuielile legate de procedura de față.
13. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare: (i) 12,500 EUR (douăzeci de mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și (ii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de default plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru satisfacție.
A făcut în limba engleză și a notificat în scris la 24 iulie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF SZABÓ v. HUNGARY (Application no. 54332/13) JUDGMENT STRASBOURG 24 July 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Szabó v. Hungary, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 3 July 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 54332/13) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr János István Szabó (“the applicant”), on 16 August 2013.
The applicant was represented by Mr D.A. Karsai a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.
On 18 November 2016 the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the imposition of 98% tax on part of his severance payment was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court. THE FACTS
The applicant was born in 1958 and lives in Záhony.
The applicant was employed at the Hungarian Railway Asset Management Company until the termination of his employment on 1 October 2013. A certain part of his severance payment was taxed at 98% in the amount of HUF 6,310,349 (approximately EUR 21,000). THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1 TO THE CONVENTION
6. The applicant complained that the imposition of 98% tax on part of his remuneration due on termination of his employment had amounted to a deprivation of property in breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
The Court notes that the complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
The Court observes that virtually identical circumstances gave rise to a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the case of R.Sz. v. Hungary (no. 41838/11, §§ 54-62, 2 July 2013), and is satisfied that there is no reason to hold otherwise in the present application. It follows that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
9. The applicant claimed HUF 6,310,349 (approximately EUR 21,000) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage combined. The Government argued that the applicant’s claims were excessive.
Having regard to the fact that, in the absence of the 98% tax rate, the applicant’s severance would have been in all likelihood subject to the general personal income taxation, the Court awards the applicant EUR 12,500 in respect of pecuniary and non-pecuniary damage combined.
The applicant claimed the reimbursement of costs and expenses incurred before the Court to be awarded in the amount of EUR 1,500. The Government argued that the applicant’s cost claim was excessive.
Having regard to all materials in the case file, the Court finds it reasonable to award the applicant EUR 500 for the costs and expenses pertaining to the proceedings before it.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into Hungarian forints at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 12,500 (twelve thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and (ii) EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 24 July 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Andrea Tamietti Vincent A. De Gaetano Deputy Registrar President