Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei și alte 6 cauze

Rezoluția CM/ResDH(2018)325 Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Șapte cauze împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 septembrie 2018, cu ocazia celei de a 1324-a ședințe a Delegaților miniștrilor) Cerere n Hotărârea Definitivului la 63235/00 VILHO ESKELINEN ȘI ALTELE 19/04/2007 Marea Cameră (1607/05 RAPTA 16/02/2010 16/05/2010 26654/08 HUOLTOASEMA MATTI EUREN OY ȘI ALTELE 19/01/2010 19/04/2010 2689/95 KUKKOLA 15/11/2005 15/02/2006 47628/06 KUKKONEN (nr. 2) 13/01/2009 13/04/2009 63744/10 VARJONEN 22/04/2014 22/04/2014 931/13 SATAKUNAN MARKINAPÖRSI OY ȘI SATAMEDIA OY 21/06/2017 Marea Cameră Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 22/04/2014 931/13 SATAKINAPÖRSI OY 21/06/2017 46, alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea"), având în vedere hotărârile definitive transmise Comitetului în aceste cazuri și încălcările constatate Reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile la care este parte, care implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât,

dacă este necesar măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului prin restitutio in integrum ; și măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare care au invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor . După ce a examinat informațiile furnizate de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârilor, inclusiv informațiile privind plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea anexa) și care garantează că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLARĂ că își îndeplinește funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în aceste cazuri și a stat la baza examinării.

Anexă privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor pronunțate în grupul de afaceri Vilho Eskelinen împotriva Finlandei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la durata excesivă a procedurilor administrative [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] și la lipsa unei căi de atac efective în această privință (încălcarea articolului 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și număr de cerere Daune materiale Proaspăte și cheltuieli totale plătite la Vilho Eskelenen și altele 63235/00 20,000 EUR 9,622.11 EUR 29,622.11 EUR 10/07/2007 Raita 16077/05 2,500 EUR 2,500 EUR 26/072013 Huoltoasema Matti Euren Oy și alții 26654/08 2,500 EUR 2,500 EUR 15/07/2010 Kukkola 26890/95 5,000 EUR 8,000 EUR 13,000 EUR 15/05/2006 Kukkoden 47628/06 3,500 EUR 640 EUR 4,140 EUR 09/07/2009 Varjonen 63744/10 4,000 EUR 2,500 EUR 6,500 EUR 14/05/2014 Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy 931/13 9,500 EUR 9,500 EUR 18/08/2017 b) Măsuri individuale Procedurile interne în aceste cauze au fost încheiate.

Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri. II. Măsuri generale art. 6 alineatul (1) O prezentare generală a măsurilor generale luate privind durata excesivă a procedurilor a fost prezentată în bilanțul de acțiune anexat la Rezoluția finală CM/ResDH(2012)75 adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în 35 de cauze împotriva Finlandei (Kansasluoma Group privind durata excesivă a procedurilor civile și penale). În plus, Legea privind procedura administrativă judiciară (586/1996) a fost modificată. În special, s-a introdus o dispoziție prin care se prevede că, la cererea unei părți, instanța care se ocupă de o cale de atac trebuie să ofere o estimare a timpului de examinare.

Această modificare a intrat în vigoare la 1 iunie 2013. Legea privind despăgubirile pentru durata excesivă a procedurilor judiciare (362/2009) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010. În conformitate cu această lege, reclamanții au dreptul la o despăgubire rezonabilă, la plata din bugetul landului, în cazul în care durata excesivă a procedurii ar fi atribuită autorităților. Evaluarea duratei procedurii și valoarea despăgubirii trebuie să fie în conformitate cu practica Curții Europene. Conținutul legii menționate anterior, precum și practica judiciară relevantă sunt descrise mai detaliat în bilanțul de acțiune menționat anterior referitor la grupul Kangasluoma Legea a fost modificată în 2013 și se aplică și instanțelor administrative și instanțelor cu competențe speciale.

Legea privind procedura administrativă judiciară a fost modificată în același timp. În cazul întârzierilor într-o procedură administrativă, partea la procedură are dreptul la despăgubiri rezonabile, la plata bugetului statului. Dispozițiile privind instanțele judecătorești se aplică, de asemenea, autorităților administrative care examinează apelurile. În plus, o parte dispune în prezent de mai multe acțiuni în caz de durată excesivă a unei proceduri administrative; aceasta se poate plânge de durata excesivă a unei proceduri în fața unei instanțe pe lângă instanța superioară sau în fața gardienilor supremi ai legalității - Cancelarul de Justiție sau Ombudsmanul parlamentar. În plus, în conformitate cu Legea privind procedura administrativă judiciară (586/1996), durata excesivă a procedurii poate fi luată în considerare în momentul în care o parte poate solicita o sancțiune administrativă.

O parte poate solicita, de asemenea, despăgubiri pentru durata excesivă a procedurii, în conformitate cu Legea privind răspunderea civilă ilegală (412/1974). III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Finlanda și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în aceste cazuri.

Résolution CM/ResDH(2018)325 Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Sept affaires contre Finlande (adoptée par le Comité de Ministres le 20 septembre 2018, lors de la 1324 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n o Affaire Arrêt du Définitif le 63235/00

VILHO ESKELINEN ET AUTRES

19/04/2007 Grande Chambre 16207/05 RAITA 16/02/2010 16/05/2010 26654/08

HUOLTOASEMA MATTI EURÉN OY ET AUTRES

19/01/2010 19/04/2010 26890/95 KUKKOLA 15/11/2005 15/02/2006 47628/06 KUKKONEN (No. 2) 13/01/2009 13/04/2009 63744/10 VARJONEN 22/04/2014 22/04/2014 931/13

SATAKUNNAN MARKKINAPÖRSSI OY ET SATAMEDIA OY

21/06/2017 Grande Chambre Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu les arrêts définitifs transmis par la Cour au Comité dans ces affaires et les violations constatées ; Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie qui implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter les arrêts, y compris les informations concernant le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir l’annexe) ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DÉCIDE d’en clore l’examen.

Annexe I nformations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts rendus dans le groupe d’affaires Vilho Eskelinen contre Finlande Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent la durée excessive de procédures administratives (violations de l’article 6, paragraphe 1) et l’absence de recours effectif à cet égard (violations de l’article 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et numéro de requête Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total Payé le Vilho Eskelinen et autres 63235/00 20,000 EUR 9,622.11 EUR 29,622.11 EUR 10/07/2007 Raita 16207/05 2,500 EUR 2,500 EUR 26/07/2013 Huoltoasema Matti Euren Oy et autres 26654/08 2,500 EUR 2,500 EUR 15/07/2010 Kukkola 26890/95 5,000 EUR 8,000 EUR 13,000 EUR 15/05/2006 Kukkonen 47628/06 3,500 EUR 640 EUR 4,140 EUR 09/07/2009 Varjonen 63744/10 4,000 EUR 2,500 EUR 6,500 EUR 14/05/2014 Satakunnan Markkinapörssi Oy et Satamedia Oy 931/13 9,500 EUR 9,500 EUR 18/08/2017 b) Mesures individuelles Les procédures internes dans ces affaires ont été clôturées.

Aucune autre mesure individuelle n’est donc nécessaire dans ces affaires. II. Mesures générales - Article 6, paragraphe 1 Un aperçu des mesures générales prises concernant la durée excessive des procédures a été présenté dans le bilan d’action annexé à la Résolution finale CM/ResDH(2012)75, adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 dans 35 affaires contre la Finlande ( Kangasluoma groupe concernant la durée excessive des procédures civiles et pénales). En outre, la loi sur la procédure administrative judiciaire (586/1996) a été modifiée. En particulier, une disposition a été introduite prévoyant que, à la demande d’une partie, l’instance examinant un recours doit donner une estimation du temps d’examen.

Cette modification est entrée en vigueur le 1 er juin 2013. - Article 13 La loi sur l’indemnisation pour la durée excessive des procédures judiciaires (362/2009) est entrée en vigueur le 1 er janvier 2010. Conformément à cette loi, les demandeurs ont droit à un dédommagement raisonnable, à régler sur le budget de l’Etat, si la durée excessive de la procédure était imputable aux autorités. L’évaluation de la durée de la procédure et le montant de l’indemnisation doivent être en conformité avec la pratique de la Cour européenne. Le contenu de la loi précitée ainsi que la pratique judiciaire pertinente sont décrits plus en détail dans le bilan d’action précité concernant le groupe Kangasluoma . La loi a été modifiée en 2013 de manière à s’appliquer également aux tribunaux administratifs et aux tribunaux disposant de compétences spéciales.

La loi sur la procédure administrative judiciaire a été modifiée en même temps.. En cas de retards dans une procédure administrative, la partie à la procédure a le droit à un dédommagement raisonnable, à régler sur le budget de l’État. Les dispositions relatives aux tribunaux s’appliquent également aux instances administratives examinant des appels. De plus, une partie dispose à présent de plusieurs recours en cas de durée excessive d’une procédure administrative. Elle peut se plaindre de la durée excessive d’une procédure devant une instance auprès de l’instance supérieure ou auprès des gardiens suprêmes de la légalité - le Chancelier de Justice ou le Médiateur parlementaire. En outre, conformément à la loi sur la procédure administrative judiciaire (586/1996), la durée excessive de la procédure peut être prise en compte au moment d’ordonner une sanction administrative.

Une partie peut également réclamer également des dommages et intérêts au titre de la durée excessive de la procédure, conformément à la loi sur la responsabilité civile délictuelle (412/1974). III. Conclusions de l’État défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise, que les mesures générales adoptées préviendront des violations semblables et que la Finlande a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention dans ces affaires.