- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 octombrie 2018
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 1, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Siroki împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
CAUZA CAUZĂ DE SECȚIUNE A SIROKI c. HUNGARY (Depunerea nr. 33193/14) HOTĂRÂREA Strasburg 16 octombrie 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Siroki c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 25 septembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 33193/14) împotriva Ungariei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Attila Jozsef Siroki („reclamantul”), la 22 aprilie 2014. Reclamantul a fost reprezentat de dl D.A.
Karsai, avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, agent, Ministerul Justiției. La 7 decembrie 2016, reclamația reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind impunerea impozitului de 98% pe o parte a plății sale de indemnizare a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. FACTE Reclamantul s-a născut în 1973 și trăiește în Meszlen. Reclamantul a servit ca funcționar public până la 31 decembrie 2013. La încheierea serviciului său, o anumită parte a plății sale de indemnizare a fost taxată la 98% în valoare de HUF 3.939.763 (aproximativ 13.000 EUR).
Reclamantul s-a plâns că impunerea de 98% impozitului pe o parte din remunerația sa datorată încetării ocupării forței de muncă a constituit o privare de bunuri în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea constată că plângerea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, circumstanțe practic identice care au dus la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul R.Sz. v. Ungaria (n. 41838/11, §§ 54-62, 2 iulie 2013) și este convins că nu există motive de a deține altfel în prezenta cerere. Rezultă că s-a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI. Reclamantul a solicitat HUF 3.939.763 (aproximativ 13.000 EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral combinate.
Guvernul a susținut că afirmațiile reclamantei sunt excesive. 10. Având în vedere faptul că, în absența ratei fiscale 98%, lichidarea reclamantului ar fi fost în orice probabilitate sub rezerva impozitării generale a venitului personal, Curtea acordă reclamantului 10 000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral combinate. 11. Reclamantul a solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în fața Curții să fie acordată în valoare de 1 500 EUR. Guvernul a susținut că cererea de cost a reclamantului este excesivă. 12. Având în vedere toate materialele din dosarul de cauză, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului 500 EUR pentru costurile și cheltuielile legate de procedura de față.
13. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare: (i) 10.000 EUR (10 mii euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material și moral; și (ii) 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de default plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție.
Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 16 octombrie 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de Curte. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
CASE OF SIROKI v. HUNGARY (Application no. 33193/14) JUDGMENT STRASBOURG 16 October 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Siroki v. Hungary, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 25 September 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 33193/14) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr Attila József Siroki (“the applicant”), on 22 April 2014.
The applicant was represented by Mr D.A. Karsai, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Justice.
On 7 December 2016 the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the imposition of 98% tax on part of his severance payment was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court. THE FACTS
The applicant was born in 1973 and lives in Meszlen.
The applicant served as a civil servant until 31 December 2013. Upon the termination of his service, a certain part of his severance payment was taxed at 98% in the amount of HUF 3,939,763 (approximately EUR 13,000). THE LAW I. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION
The applicant complained that the imposition of 98% tax on part of his remuneration due on termination of his employment had amounted to a deprivation of property in breach of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
The Court notes that the complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
The Court observes that virtually identical circumstances gave rise to a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the case of R.Sz. v. Hungary (no. 41838/11, §§ 54-62, 2 July 2013), and is satisfied that there is no reason to hold otherwise in the present application. It follows that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
9. The applicant claimed HUF 3,939,763 (approximately EUR 13,000) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage combined. The Government argued that the applicant’s claims were excessive.
Having regard to the fact that, in the absence of the 98% tax rate, the applicant’s severance would have been in all likelihood subject to the general personal income taxation, the Court awards the applicant EUR 10,000 in respect of pecuniary and non-pecuniary damage combined.
The applicant claimed the reimbursement of costs and expenses incurred before the Court to be awarded in the amount of EUR 1,500. The Government argued that the applicant’s cost claim was excessive.
Having regard to all materials in the case file, the Court finds it reasonable to award the applicant EUR 500 for the costs and expenses pertaining to the proceedings before it.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into Hungarian forints at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 10,000 (ten thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary and non-pecuniary damage; and (ii) EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 16 October 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Deputy Registrar President