NANIYEVA AND BAGAYEV v. GEORGIA - [Romanian Translation] legal summary by the Constitutional Court of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Naniyeva și Bagayev v. Georgia (dec.)

-

2256/09

și

2260/09

Decizia din 20.11.2018 [Secția I]

Articolul 35

Articolul 35-3-a

Vădit nefondată

Eșecul de a prezenta probe

prima facie

privind distrugerea proprietății, periclitarea vieții și relele tratamente aplicate în contextul conflictului armat din Osetia de Sud:

inadmisibilă

În fapt

–

Reclamanții sunt cetățeni ruși care trăiesc în Osetia de Sud. Ca urmare a bombardării de către armata georgiană a orașului în august 2008, reclamanții susțin că au trebuit să se adăpostească la subsolul proprietății lor și să rămână acolo timp de trei zile fără acces la apă, hrană sau electricitate. Apoi, aceștia s-au refugiat în Rusia și, după ce s-au întors în orașul lor cu câteva săptămâni mai târziu, au aflat că averea și bunurile lor au fost distruse în totalitate.

În drept

– Articolul 35 § 3 (a):

Cu privire la capătul de cerere în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții trebuiau să prezinte documente care să ateste că bunurile despre care se presupunea că au fost distruse sau deteriorate erau ale lor și că au suferit un prejudiciu ca urmare a conflictului. Totuși, Curtea nu a primit nicio probă privind pretinsa distrugere sau deteriorare a proprietății relevante. Cu privire la copiile facturilor prezentate de către reclamanți cu privire la aparatele electrocasnice care au fost cumpărate în perioada ulterioară conflictului, aceste documente nu au putut fi acceptate nici măcar ca probe

prima facie

ale existenței și ale întinderii presupusei distrugeri sau pagube sau ale cauzelor acestora. Mai mult, nimic din circumstanțele cauzei sau din pretențiile reclamanților nu a sugerat că acestora le-a fost imposibil să obțină o declarație oficială din partea autorităților locale care să confirme întinderea prejudiciului suferit în mod efectiv. Prin urmare, reclamanții nu au prezentat probe

prima facie

adecvate în susținerea plângerilor lor în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1.

Evaluând capătul de cerere bazat pe articolul 2, s-a constatat că, deși reclamanții au furnizat declarații ale martorilor care confirmau faptul că au fost adăpostiți în subsol, ei nu au reușit să prezinte probe

prima facie

convingătoare care să demonstreze că conflictul a afectat zona în care aceștia erau prezenți într-o asemenea manieră încât le-a pus în pericol direct și imediat viețile. Din perspectiva articolului 3, s-a constatat că reclamanții nu au furnizat probe potrivit cărora activitățile armatei georgiene aveau ca scop umilirea sau provocarea suferințelor lor mintale și nici că aceștia au trebuit să asiste la distrugerea casei lor, fapt care le-ar fi putut provoca o suferință psihologică severă.

Deși fuga forțată din calea ostilităților sau distrugerea locuinței reclamanților în timpul conflictului putea, în anumite circumstanțe, să fi făcut incident articolul 8 din Convenție, s-a constatat că reclamanții din acest caz au putut să se întoarcă și să-și continue traiul în locuința lor după câteva săptămâni. Deși s-au refugiat într-o altă țară, chiar dacă pentru o perioadă relativ scurtă de timp, și deși existența ostilităților le-ar fi putut provoca reclamanților un anumit nivel de stres și de disconfort, acest fapt nu a echivalat cu o ingerință în viața lor privată și de familie.

Având în vedere cele menționate mai sus, capetele de cerere a reclamanților în baza articolelor 2, 3 și 8 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 au fost vădit nefondate.

Concluzie

: inadmisibilă (vădit nefondată).

(Vezi și

Lisnyy și alții v. Ucraina și Rusia

(dec.),

5355/15

et al., 5 iulie 2016,

Nota informativă 198

;

Sargsyan v. Azerbaijan

[MC],

40167/06

, 16 iunie 2015,

Nota informativă 186

;

Georgia v. Rusia (II)

,

38263/08

, 13 decembrie 2011,

Nota informativă 151

(rezumat privind renunțarea);

și Fișa privind

Conflictele armate

)