Comunicat la 28 noiembrie 2018 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 14997/11 Stefka Ivanova Borisova împotriva Bulgariei introdusă la 23 februarie 2011 EXPOSAT DE FAPTELE Recurentei, domnul Stefka Ivanova Borisova, este un resortisant bulgar născut în 1975 și rezident în Vratsa. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În seara zilei de 13 septembrie 2010, recurenta a mers la domiciliul colegului său K.A. în Chiren. Mai târziu, în seara aceea, soția lui K.A., D.A., care era despărțită de el, s-a dus în același loc. A izbucnit o ceartă între reclamantă și D.A. Pe la ora 22:50, doi ofițeri de poliție s-au dus din nou la casa lui K.A. și au găsit-o pe reclamantă, care se certa cu ei. Polițiștii l-au arestat și l-au dus la secția de poliție din Vratsa unde a stat noaptea. La 14 septembrie 2010, în dimineața, aceasta a prezentat în fața unui judecător al Tribunalului Districtual Vratsa în cadrul unei proceduri simplificate în temeiul Decretului din 1963 privind combaterea tulburărilor minore de ordine publică ( . Ea a fost informată în sala de judecată că a fost acuzată că a pronunțat icoane la adresa polițiștilor și că i-a pălmuit pe unul din ei. Ea nu a avut timp să contacteze un avocat și judecătorul a refuzat să convoace martorii pe care i-a cerut. Judecătorul a auzit-o pe reclamantă, cei doi polițiști care se aflau la domiciliul K.A. cu o zi înainte și a primit ca dovadă constatarea făcută de acești polițiști. printr-o decizie definitivă pronunțată la sfârșitul instanței, judecătorul a constatat că reclamanta a comis o tulburare minoră la ordinea publică prin formularea unor cuvinte injuriose la adresa polițiștilor și prin lovirea unuia dintre ei. Judecătorul a acordat credit explicațiilor celor doi polițiști, în întregime. El a impus reclamantei o amendă administrativă de 100 de levs bulgare (legătură de aproximativ 50 de euro). Dreptul și practica internă relevantă Un rezumat al dispozițiilor relevante din decretul din 1963 privind combaterea tulburărilor minore de ordine publică ( ) și jurisprudența relevantă a instanțelor bulgare poate fi găsită în hotărârea Borisova c. Bulgaria 56891/00, §§ 21-26, 21 decembrie 2006). GRIFS Invocând art. 6 § 1 și 3 (a), (b), (c) și (d) din convenție, recurenta se plânge: să nu fi fost informată într-un termen scurt cu privire la acuzațiile aduse împotriva acesteia ; de a nu fi dispus de timp și facilități necesare pentru a pregăti apărarea sa; de a nu avea acces la un avocat la alegerea sa ; de a nu avea posibilitatea de a obține în scris și de a interoga martori cu descărcare de gestiune. RĂSPUNSURI CU PĂRȚI În conformitate cu art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (a) din convenție, recurenta a fost informată, în cel mai scurt termen, cu privire la natura și la cauza acuzației aduse împotriva acesteia recurenta a dispus de timp și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (b) din convenție? A avut recurenta posibilitatea să aibă la dispoziție un susținător la alegerea sa, conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) lit. (d) din Convenție, să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați?
Communiquée le 28 novembre 2018
Requête n
o
14997/11
Stefka Ivanova BORISOVA
contre la Bulgarie
introduite le 23 February 2011
La requérante, M
me
Stefka Ivanova Borisova, est une ressortissante bulgare née en 1975 et résidant à Vratsa.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le soir du 13 septembre 2010, la requérante se rendit au domicile de son compagnon K.A. à Chiren. Plus tard dans la soirée, l’épouse de K.A., D.A., qui était en séparation avec lui, se rendit au même endroit. Une dispute éclata entre la requérante et D.A.
Vers 22 heures, deux agents de police se rendirent à cette adresse et délivrèrent un avertissement à la requérante. Elle quitta la maison de son compagnon.
Vers 22 h 50, les mêmes policiers se rendirent encore une fois au domicile de K.A. Ils y trouvèrent la requérante, qui se querella avec eux. Les policiers l’arrêtèrent et l’emmenèrent au commissariat de police de Vratsa où elle passa la nuit.
Le 14 septembre 2010, au matin, elle comparut devant un juge du tribunal de district de Vratsa dans le cadre d’une procédure simplifiée en vertu du décret de 1963 pour la lutte contre les troubles mineurs à l’ordre public (
Указ за борба с дребното хулиганство
). Elle fut informée en salle d’audience qu’on lui reprochait d’avoir proféré des injures à l’adresse des policiers et d’avoir giflé l’un d’eux. Elle n’eut pas le temps de contacter un avocat et le juge refusa de convoquer les témoins qu’elle avait demandés.
Le juge entendit la requérante, les deux policiers qui s’étaient rendus au domicile de K.A. la veille et il accueillit comme preuve le constat dressé par ces policiers.
Par une décision définitive, prononcée à la fin de l’audience, le juge constata que la requérante avait commis un trouble mineur à l’ordre public en proférant des propos injurieux à l’adresse des policiers et en giflant l’un d’eux. Le juge donna crédit aux explications des deux policiers, dans leur totalité. Il imposa à la requérante une amende administrative de 100 levs bulgares (l’équivalent d’environ 50 euros).
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Un résumé des dispositions pertinentes du décret de 1963 pour la lutte contre les troubles mineurs à l’ordre public (
Указ за борба с дребното хулиганство
) et de la jurisprudence pertinente des tribunaux bulgares peut être trouvé dans l’arrêt
Borisova c. Bulgarie
(n
o
56891/00, §§ 21-26, 21
décembre 2006).
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 a), b), c) et d) de la Convention, la requérante se plaint
: de ne pas avoir été informée dans un court délai des charges portées contre elle
; de ne pas avoir disposé du temps et des facilités nécessaires pour préparer sa défense
; de ne pas avoir eu l’accès à un avocat de son choix
; de pas avoir eu la possibilité d’obtenir la convocation et l’interrogatoire de témoins à décharge.
1.
La requérante a-t-elle, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 a) de la Convention, été informée, dans le plus court délai, de la nature et de la cause de l’accusation portée contre elle
?
2.
La requérante a-t-elle disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 b) de la Convention
?
3.
La requérante a-t-elle pu avoir l’assistance d’un défenseur de son choix, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention
?
4.
La requérante a-t-elle pu, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, obtenir la convocation et l’interrogation des témoins à décharge dans les mêmes conditions que les témoins à charge
?