SECȚIUNEA A TREIA DECIZII RĂSPUNSURI n 30417/05 și 3176/98/05 Natalia Viktorovna DULOVA împotriva Rusiei și Aleksandr Dmitriyevich ZYKIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 18 decembrie 2018 într-un comitet format din Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune, Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 23 și 4 iulie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA listei părților reclamante figurează în anexă. A fost reprezentat inițial de dl G. Matiouchkine, fost reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, apoi de dl Galperine, reprezentantul său actual.
Reclamanții au sesizat Tribunalul Districtului Oktiabrski cu privire la o cerere de atribuire a unei noi locuințe pe motiv că au avut reședința într-o clădire vetustă, neconformă cu normele în vigoare. Prin decizii înainte de a spune dreptul datată 9 august, 26 octombrie și 3 În noiembrie 2004, instanța a constatat că cererile conțineau nereguli, în special vicii de formă, și le-a acordat reclamanților termene pentru rectificare. Întrucât cererile nu au fost reglementate, instanța le-a declarat inadmisibile. La 28 ianuarie 2005, Tribunalul a constatat că noua cerere a reclamanților cuprindea nereguli și i-a invitat pe cei interesați să le corecteze înainte de 7 februarie 2005. Părțile nu au adăugat textul acestei decizii.
Conținutul acestei decizii a fost adus la cunoștința reclamanților printr-o scrisoare din 9 martie 2005. Reclamanții au afirmat că instanța nu a pronunțat o decizie formală și au introdus o acțiune împotriva acestei decizii, care nu a fost examinată pe fond pe motivul că decizia oficială n O cerere introductivă trebuie să cuprindă, printre altele, menționarea obiectului său, cea a circumstanțelor pe care reclamantul se bazează cererea respectivă și cea a dovezilor care dovedesc aceste circumstanțe (art. 131 din Codul de procedură civilă). În etapa de depunere a cererii (adoptată de capitolul 12 din Cod), reclamantul este obligat să prezinte în fața instanței dovezi în sprijinul cererii sale [art. 132 alineatul (5) din Cod], în caz contrar, judecătorul stabilește un termen pentru corectarea acestei nereguli.
În caz de neregularizare, judecătorul trimite cererea fără examinare [art. 136 alineatul (2) ]. În urma verificării conformității cererii cu articolele 131 și 132 din Cod, judecătorul emite o decizie prin care se deschide lacul (art. 133). Tribunalul poate invita părțile să prezinte elemente de probă suplimentare. Cu toate acestea, în cazul în care părțile întâmpină dificultăți în obținerea unor astfel de elemente, instanța poate, la cererea acestora, să le asiste în culegerea acestora. [art. 57 alineatul (1) și art. 150 alineatul (1) alineatul (9) din cod] Tribunalul poate proceda astfel în orice moment al procedurii după inițierea procedurii, atât în etapa pregătitoare [art. 152 alineatul (2) din cod], cât și în etapa de examinare pe fond (art. 166 din cod).
Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții susțin că deciziile înainte de a declara drept care le-au încheiat cererile nu și-au respectat dreptul de acces la o instanță. Potrivit reclamanților, cerințele formulate de judecători în scopul regularizării cererilor lor erau imposibil de îndeplinit. Pe de altă parte, reclamanții susțin că lipsa unui răspuns din partea autorităților la cererea lor de atribuire a unor locuințe adecvate s mai degrabă ca un tratament contrar articolului 3 din convenție. În plus, reclamanții se referă la art. 13 din convenție fără a formula obiecții speciale în ceea ce privește această dispoziție. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură decizie, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură.
Cu privire la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție Reclamanții susțin că hotărârile judecătorești care au încheiat neconformitatea cererilor lor cu dispozițiile Codului de procedură civilă au împiedicat examinarea cererilor lor pe fond, ceea ce ar fi adus atingere dreptului lor de acces la o instanță. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul contestă tezele reclamanților și susține că acest motiv este întârziat. Subsidiar, el susține că acest motiv este, în orice caz, vădit nefondat pe motivul că reclamanții nu s-au conformat cerințelor pe care judecătorul le-a impus-o în scopul regularizării cererilor lor.
Curtea consideră că, pentru a putea judeca temeinicia cauzei, aceasta trebuie să fie în posesia textului tuturor deciziilor. Curtea constată că părțile nu au depus la dosarul constituit în fața sa textul deciziei din 28 ianuarie 2005. Prin urmare, aceasta consideră că acest … Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 § (a) și 4 din Convenție. Cu privire la celelalte presupuse încălcări ale Convenției Reclamanții susțin că lipsa unui răspuns din partea autorităților la cererile lor de relocalizare în scop de analiză într-un mod contrar articolului 3 din convenție. În plus, acestea menționează art. 13 din convenție, fără a preciza în ce măsură această dispoziție ar fi fost necunoscută în privința lor.
Având în vedere conținutul dosarului și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea consideră că aceste obiecții nu dezvăluie încălcări ale drepturilor consacrate de Convenție și ale protocoalelor sale. În consecință, această parte a acțiunilor este vădit nefondată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 ianuarie 2019. Stephen Phillips Branko Lubarda Grefier Președinte Anexă Prenume Nume Nume Data nașterii Cetățenia Locul de reședință Reprezentant Natalya Viktorovna Dulova 20/03/1955 rus Arkhangelsk I. Telyatyev Aleksandr Dmitriyevich Zykin 04/02/1958 rus Arkhangelsk I. Telyatyev
DÉCISION Requêtes n os 30417/05 et 31768/05 Natalya Viktorovna DULOVA contre la Russie et Aleksandr Dmitriyevich ZYKIN contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 décembre 2018 en un comité composé de : Branko Lubarda, président, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, juges, et de Stephen Phillips, greffier de section, Vu les requêtes susmentionnées introduites les 23 et 4 juillet 2005, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La liste des parties requérantes figure en annexe. Le gouvernement russe (« le Gouvernement ») a été représenté initialement par M. G. Matiouchkine, ancien représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, puis par M. M. Galperine, son représentant actuel.
A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Les requérants saisirent le tribunal du district Oktiabrski d’Arkhangelsk d’une demande d’attribution d’un nouveau logement au motif qu’ils résidaient dans un immeuble vétuste, non conforme aux normes en vigueur. Par des décisions avant dire droit datées du 9 août, du 26 octobre et du 3 novembre 2004, le tribunal constata que les demandes comportaient des irrégularités, notamment des vices de forme, et impartit aux requérants des délais aux fins de régularisation. Les demandes n’ayant pas été régularisées, le tribunal les déclara irrecevables. Les requérants introduisirent une nouvelle demande après chaque décision d’irrecevabilité.
Le 28 janvier 2005, le tribunal constata que la nouvelle demande des requérants comportait des irrégularités et invita les intéressés à les corriger avant le 7 février 2005. Les parties n’ont pas ajouté le texte de cette décision. Faute de régularisation par les requérants avant la date impartie, le tribunal prononça l’irrecevabilité de leur demande. Le contenu de cette décision fut porté à la connaissance des requérants par une lettre du 9 mars 2005. Les requérants affirmèrent que le tribunal n’avait pas rendu de décision formelle. Ils introduisirent contre cette décision un recours, qui ne fut pas examiné au fond au motif que la décision formelle n’y avait pas été jointe. B. Le droit et la pratique internes pertinents Une demande introductive doit comporter, entre autres, la mention de son objet, celle des circonstances sur lesquelles le demandeur fonde ladite demande et celle des éléments prouvant ces circonstances (article 131 du code de procédure civile).
Au stade de l’introduction de la demande (régie par le chapitre 12 du code), le demandeur est tenu de produire devant le tribunal les éléments de preuve à l’appui de sa demande (article 132, alinéa 5, du code), faute de quoi le juge, sans ouvrir l’instance, fixe un délai pour corriger cette irrégularité. En cas de non-régularisation, le juge renvoie la demande sans examen (article 136 § 2). Après avoir vérifié la conformité de la demande aux articles 131 et 132 du code, le juge rend une décision ordonnant l’ouverture de l’instance (article 133). Le tribunal peut inviter les parties à présenter des éléments de preuve supplémentaires. Si toutefois les parties éprouvent des difficultés à obtenir de tels éléments, le tribunal peut, à leur demande, les assister dans le recueil de ceux ‑ ci (article 57 § 1 et article 150 § 1, alinéa 9, du code).
Le tribunal peut procéder ainsi à tout moment de la procédure après l’ouverture de l’instance, tant au stade préparatoire (article 152 § 2 du code) qu’au stade de l’examen sur le fond (article 166 du code). GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants allèguent que les décisions avant dire droit ayant conclu à l’irrecevabilité de leurs demandes ont méconnu leur droit d’accès à un tribunal. Selon les requérants, les exigences formulées par les juges aux fins de la régularisation de leurs demandes étaient impossibles à satisfaire. Par ailleurs, les requérants allèguent que l’absence de réaction des autorités à leur demande d’attribution de logements convenables s’analyse en un traitement contraire à l’article 3 de la Convention.
Les requérants invoquent en outre l’article 13 de la Convention sans formuler de doléances particulières au regard de cette disposition. EN DROIT A. La jonction des requêtes Compte tenu de la similitude des requêtes, la Cour estime approprié de les examiner conjointement dans une seule décision, en application de l’article 42 § 1 de son règlement. B. Sur la violation alléguée de l’article 6 § 1 de la Convention Les requérants maintiennent que les décisions de justice ayant conclu à la non-conformité de leurs demandes aux dispositions du code de procédure civile ont empêché l’examen de leurs demandes au fond, ce qui aurait porté atteinte à leur droit d’accès à un tribunal.
Ils invoquent l’article 6 § 1 de la Convention qui, dans sa partie pertinente en l’espèce, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Le Gouvernement conteste les thèses des requérants. Il soutient que ce grief est tardif. Subsidiairement, il argue que ce grief est de toute manière manifestement mal fondé au motif que les requérants ne se sont pas conformés aux exigences que le juge leur avait imposées aux fins de la régularisation de leurs demandes. Les requérants maintiennent leur grief. La Cour estime que, pour pouvoir juger du bien-fondé du grief, elle doit être en possession du texte de toutes les décisions.
Or elle constate que les parties n’ont pas versé au dossier constitué devant elle le texte de la décision du 28 janvier 2005. Elle considère donc que ce grief n’est pas étayé par les éléments de preuve indispensables à son examen au fond par elle. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. C. Sur les autres violations alléguées de la Convention Les requérants allèguent que l’absence de réaction des autorités à leurs demandes de relogement s’analyse en un traitement contraire à l’article 3 de la Convention. Ils invoquent en outre l’article 13 de la Convention, sans préciser en quoi cette disposition aurait été méconnue à leur égard.
Eu égard au contenu du dossier et pour autant qu’elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour estime que ces griefs ne révèlent pas de violations des droits consacrés par la Convention et ses Protocoles. Il s’ensuit que cette partie des requêtes est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes irrecevables. Fait en français puis communiqué par écrit le 24 janvier 2019. Stephen Phillips Branko Lubarda Greffier Président ANNEXE N o Prénom NOM Date de naissance Nationalité Lieu de résidence Représentant 1 . Natalya Viktorovna Dulova 20/03/1955 russe Arkhangelsk I. Telyatyev 2. Aleksandr Dmitriyevich Zykin 04/02/1958 russe Arkhangelsk I. Telyatyev