2ra-1408/23 — Recuperarea cheltuielilor pentru instruire

La 16 decembrie 2019, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Eric Barba prin care a solicitat încasarea sumei de 337 282, 06 lei pe care Ministerul Apărării a suportat-o pentru instruirea acestuia şi compensarea tuturor cheltuielilor legate de judecarea cauzei.

Reprezentantul Ministerului Apărării al Republicii Moldova a indicat că Eric Barba a fost admis la studii în Academia Militară „Alexandru cel Bun” în anul 2014 și a semnat un contract prin care s-a angajat să servească cel puțin 5 ani în Forțele Armate după absolvire, altfel să ramburseze cheltuielile de instruire.

Eric Barba a absolvit Academia în 2018, obținând specialitatea „infanterie și administrație publică”. În anul 2019, la cererea sa, a fost trecut în rezervă și radiat din evidențele unității militare, încetând serviciul înainte de termenul prevăzut în contract.

În opinia reclamantului, din motiv că Eric Barba şi-a îndeplinit serviciul militar în Armata Naţională în perioada 23 iunie 2016 – 02 septembrie 2019, suma pe care urmează să o achite acesta este proporțională termenului serviciului militar: 443 396 de lei / 1 826 de zile (5 ani de serviciu) x 1 389 de zile (perioadă restantă de îndeplinire a serviciului) = 337 282,06 lei.

La 02 septembrie 2022, Ministerul Apărării a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 12 august 2021, solicitând casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Totodată, la 9 februarie 2022 prin intermediul poștei electronice, avocatul Andrei Lavric, în interesele lui Eric Barba a depus o cerere de apel, solicitând admiterea cererii de apel, modificarea hotărîrii primei instanțe prin diminuarea sumei cu titlu de cheltuieli suportate pentru instruire la 23 653, 01 lei.

La 5 august 2022, Ministerul Apărării a depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii din 12 august 2021 și pronunțarea unei decizii prin care să fie admisă integral acțiunea.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2023, a fost admis recursul declarat de Ministerul Apărării, s-a casat integral decizia din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 mai 2023, a fost respins apelul declarat de Ministerul Apărării și apelul incident depus de Eric Barba și menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 12 august 2021.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite şi elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă şi sub toate aspectele, iar hotărârea este legală şi întemeiată.

La fel, instanța de apel a ținut cont de cele reținute în decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost admis recursul declarat de Ministerul Apărării, fiind casată integral decizia din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Bălți. În consecință, instanța de apel a reținut că, în urma examinării raportului de expertiză judiciară nr. 1/21 din 30 ianuarie 2021 și a documentelor anexate, s-a constatat că Ministerul Apărării a suportat, pentru instruirea lui Barba Eric în perioada 8 august 2014–23 iunie 2018, cheltuieli totale de 120 630,35 lei, iar cheltuielile reale de instruire, determinate conform documentelor contabile ale Academiei Militare „Alexandru cel Bun”, constituie 82 653,80 lei, sumă care urmează a fi restituită de către acesta. Raportul de expertiză a fost efectuat cu respectarea prevederilor art. 158 și 160 din Codul de procedură civilă, răspunzând 2 integral obiectivelor stabilite, fără abțineri nejustificate din partea expertului, care a fost avertizat asupra răspunderii pentru concluzii false.

Colegiul civil a constatat că expertiza a fost realizată în baza actelor normative aplicabile și a prevederilor legale în vigoare la data încheierii contractului de îndeplinire a serviciului militar din 08.08.2014, nefiind identificat niciun viciu procedural sau de fond. Totodată, s-a reținut că includerea de către Ministerul Apărării, în calculul cheltuielilor de instruire, a unor costuri neprevăzute de legislație a fost semnalată și în Raportul auditului conformității gestionării fondurilor publice (Hotărârea Curții de Conturi nr. 21 din 28.06.2016, M.O. nr. 256–264 din 12.08.2016). Curtea a menționat că în sumele supuse restituirii au fost incluse și cheltuieli generale – indemnizații, cheltuieli de protocol, reparații capitale, procurări de mijloace fixe, deplasări etc. – care nu țin de procesul propriu-zis de instruire. Astfel, suma de 123,3 mii lei indicată de Curtea de Conturi pentru anul 2015 ca necorespunzând cheltuielilor reale de instruire se regăsește și în certificatul de calcul prezentat de Ministerul Apărării.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanțele inferioare au confirmat, fără a verifica legalitatea raportului de expertiză judiciară nr. 1/21 din 30 ianuarie 2021, întocmit de expertul judiciar Ecaterina Cara, în care au fost aplicate greșit prevederile normative/legislative (art. 17 alin. (3) al Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea patriei; Ordinul Ministerului Apărării nr. 920 din 10 decembrie 2018 și Ordinul Ministerului Finanțelor cu privire la aprobarea Instrucțiunii cu privire la evidența contabilă în instituțiile publice nr. 93 din 19 iulie 2010). A menționat că viciile raportului de expertiză au fost identificate și în alte dosare judecătorești similare, în care expertul judiciar Ecaterina Cara a efectuat expertiza cheltuielilor de instruire (încheierile CSJ nr. 2ra-1632/22 și nr. 2ra-1119/22). A susținut că, în ambele cauze, absolut identice cu speța prezentului litigiu, instanțele de judecată au constatat că expertizele judiciare, prin care a fost diminuat calculul pretențiilor, au fost efectuate cu aplicarea eronată a prevederilor normative. Prin urmare, instanțele de judecată au refuzat să ia în considerare expertiza judiciară ca probă concludentă, acordând prioritate calculelor prezentate de Ministerul Apărării.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată în baza art. 432 alin. (1), lit. a) și b) din Codul de procedură civilă. 3

La 28 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Eric Barba a depus referință la cererea de recurs, solicitând declararea ca inadmisibil a recursului depus și menținerea deciziei din 18 mai 2023 a Curții de Apel Bălți.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.”

Articolul 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.”

Articolul 4 alin. (3) al Legii nr. 1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei: „(3) Sînt consideraţi în serviciul militar şi studenţii instituţiilor militare de învăţămînt”.

Articolul 18 alin. (3) lit. c) și alin. (4) al Legii nr.1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei: „(3) Durata serviciului militar este: c) pentru militarii care îndeplinesc serviciul militar prin contract - perioada indicată în contract. (4) Perioada aflării cetăţeanului în serviciul militar se socoteşte din ziua în care acesta, prin ordinul comandantului centrului militar, este încorporat sau încadrat în serviciul 4 militar şi trimis în unitatea militară şi pînă în ziua în care militarul, prin ordinul comandantului unităţii militare, este exclus din tabelul nominal al unităţii militare în legătură cu trecerea în rezervă sau în retragere. Pe durata aflării în serviciul militar, toţi militarii dispun de legitimaţie de serviciu, eliberată de comandantul unităţii militare sau serviciul personal al organelor centrale ale componentelor Forţelor Armate”.

Articolul 27 alin. (6) al Legii nr.1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei: „(6) Militarii eliberaţi din serviciul militar care, după încheierea tuturor tipurilor de instruire, au îndeplinit serviciul militar în Forţele Armate mai puţin de 5 ani achită cheltuielile pentru instruire, independent de sursa de finanţare, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la statutul militarilor”.

Articolul 35 alin. (11) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor: „(11) La eliberarea din serviciul militar prin contract în cazurile prevăzute la alin.(3) lit.e)-g), i)-k) şi m)-o), militarii cu vechimea în serviciul militar mai mică de 5 ani, după absolvirea instituţiilor de învăţămînt din domeniul milităriei sau după încheierea tuturor tipurilor de instruire, indiferent de sursa de finanţare, sînt obligaţi să recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea calculată prin împărţirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar”.

Legea nr. 250 din 09-07-2004 privind interpretarea unei sintagme din articolul 27 alineatul (6) din Legea nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei: „Prin sintagma „achită cheltuielile pentru instruire,, se subînţelege acoperirea cheltuielilor, calculate în mod proporţional, ce cuprind mijloacele băneşti achitate personalului (militar şi civil) implicat în procesul de instruire, cheltuielile pentru cazare, echipament, alimentaţie şi asigurare medicală”.

Articolul 158 alin. (4) și (6) Cod de procedură civilă: „(4) Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe. (6) Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa judecătorească şi se apreciază conform art.130. Respingerea lui însă trebuie să fie motivate”.

Articolul 130 alin. (1) Cod de procedură civilă: „(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multe aspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Totodată, la 9 august 2023, în adresa participanților la proces a fost expediată decizia motivată a Curții de Apel Bălți din 18 mai 2023 (Vol. II, f.d. 93). Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul 5 declarat la 8 septembrie 2023 de către Ministerul Apărării, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea şi audierea participanților la proces. A. Principii generale.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că unul din principalele sarcini ale instanței judecătorești investită cu judecarea unei cauzei este precizarea legii care urmează a fi aplicată şi determinarea raporturilor juridice dintre părţi (a se vedea și decizia nr. 2rac-269/22, §54-55).

Sarcina determinării raportului juridic dintre părți, care aparține instanței de judecată, nu poate fi îndeplinită formal. Aceasta necesită inclusiv o calificare concretă a raportului juridic dintre părți, determinarea limitelor drepturilor și obligațiilor lor în raport cu elementele aflate în litigiu (decizia nr. 2rac-125/24, §51).

Primul pas obligatoriu este determinarea existenței sau inexistenței circumstanțelor faptice care confirmă ori infirmă raportul juridic material litigios. Nu este suficientă o simplă examinare formală a înscrisului ori a elementelor sale externe, analiza fiind necesar a se extinde asupra comportamentului părților în contextul executării contractului și asupra tuturor probelor administrate (decizia nr. 2ra-278/24, §68).

Prin urmare, instanța de judecată și de apel trebuie să determine raportul material-litigios dintre părţi întru constatarea corectă a specificului obiectului acțiunii civile şi temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre părți, instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe pricina dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile şi obiecțiile părţilor şi fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului (decizia nr. 2ra-422/24, §29).

La fel, Curtea Supremă de Justiție (decizia nr. 2rac-32/23, §48, decizia nr. 2ra-489/23, §51, decizia nr. 2ra-188/25, §48) a subliniat că lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri referitoare la conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor într-un raport juridic. Astfel, hotărârea judecătorească nu poate fi întemeiată pe simple presupuneri ci doar pe probe.

Instanțele de judecată nu pot rămâne complet pasive în fața unor lacune evidente în probatoriu, mai ales când ele pot fi suplinite cu ușurință, urmare a unei propuneri în sensul art. 118 alin. (5) din Codul de procedură civilă (decizia nr. 2ra- 214/23, §67, §69-71). B. Aplicarea principiilor în prezenta cauză. 6

Examinând materialele dosarului, Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul Ministerul Apărării al Republicii Moldova a solicitat recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruirea lui Eric Barba în sumă de 337 282,06 lei, proporțională termenului serviciului militar (conform calculului 443 396 de lei / 1 826 de zile (5 ani de serviciu) x 1 389 de zile (perioadă restantă de îndeplinire a serviciului) = 337 282,06 lei).

Instanța de recurs observă că instanțele inferioare și-au întemeiat soluțiile pe raportul de expertiză judiciară nr. 1/21 din 30 ianuarie 2021 eliberat de Biroul individual de expertiză judiciară „Cara Ecaterina”.

Recurentul a criticat raportul de expertiză judiciară nr. 1/21 din 30 ianuarie 2021, indicând că expertul judiciar Ecaterina Cara a pus la baza concluziilor sale Ordinul Ministrului apărării nr. 920 din 10 decembrie 2018, prin care s-a abrogat Ordinul Ministrului apărării nr. 123 din 20 iunie 2007.

Astfel, în prezenta speță, Curtea Supremă de Justiție este chemată să se pronunțe asupra problematicii privind cheltuielile aferente instruirii lui Eric Barba, stabilite în mod proporțional.

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (11) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, la eliberarea din serviciul militar prin contract în cazurile prevăzute la alin.(3) lit.e)-g), i)-k) şi m)-o), militarii cu vechimea în serviciul militar mai mică de 5 ani, după absolvirea instituţiilor de învăţămînt din domeniul milităriei sau după încheierea tuturor tipurilor de instruire, indiferent de sursa de finanţare, sînt obligaţi să recupereze cheltuielile pentru instruire în mărimea calculată prin împărţirea sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciul militar.

Completul de judecată menționează că, din sensul art. 27 alin. (6) din Legea nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, prin „cheltuieli pentru instruire”, se înţeleg cheltuielile, calculate în mod proporţional, ce cuprind mijloacele bănești achitate personalului (militar şi civil) implicat în procesul de instruire, cheltuielile pentru cazare, echipament, alimentaţie şi asigurare medicală.

Raportând dispozițiile normelor legale incidente la circumstanțele concrete ale cauzei și analizând soluțiile instanțelor inferioare prin prisma pretențiilor formulate, în corelație cu argumentele invocate de recurent, instanța de recurs constată caracterul eronat al concluziei instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, potrivit căreia reclamantul nu ar fi făcut dovada suportării efective a cheltuielilor de instruire a militarului Eric Barba în cuantum de 337 282,06 lei, reținându-se în mod greșit încasarea parțiale a sumei de 82 653,80 lei cu titlu de cheltuieli de instruire. 7

Instanța de recurs ţine să menționeze că potrivit certificatului-calcul din martie 2020 eliberat de Academia Militară, în legătură cu petiţia lui Barba Eric au fost efectuate următoarele calcule cu privire la asigurarea cu echipament individual, cantitatea şi costul materialelor de consum cu care a fost asigurat pe parcursul anilor de studii 2014-2018. Conform normei nr. 4 de asigurare a studenților instituțiilor de învățământ militarul a fost asigurat conform Anexelor după cum urmează: - Anexa 1 calculul pe perioada 2014-2015- constituie suma de 1824,13; - Anexa 2 calculul pe perioada 2015-2016- constituie suma de 1523,76; - Anexa 3 calculul pe perioada 2016-2017- constituie suma de 1738,25; - Anexa 4 calculul pe perioada 2017-2018- constituie suma de 3604,87; - Anexa 5 calculul pe perioada 2014-2018- constituie suma de 1178,78;

Totalul cheltuielilor pentru perioada de studii 2014-2018 a lui Barba Eric constituie suma de 9869,79 lei.

Din raportul medicului asistent universitar din 02 martie 2020 rezultă că Barba Eric pe perioada de studii 2014-2018, de tratament staţionar în instituţiile medic- curative nu a beneficiat. Cheltuieli pentru asigurarea medicală a unui student au constituit: anul 08 august 2014 - 31 decembrie 2014 - 113,72 lei, anul 2015 - 1216,42 lei, anul 2016 - 355,38 lei, anul 2017 - 618, 89 lei, 01 ianuarie 2018 - 23 iunie 2018 - 183,34 lei.

Conform certificatul nr. 177 din 10 martie 2020 eliberat de Academia Militară, costul raţiei alimentare zilnice (dejun, prânz şi cină) pentru un student al Academiei militare constituie: anul 2014 - 32,34 lei, anul 2015 - 32,15 lei, anul 2016 - 29,92 lei, anul 2017 - 30,57 lei, anul 2018 - 30,82 lei.

Conform certificatului-calcul privind cheltuielile suportate de Ministerul Apărării al Republicii Moldova pentru instruirea locotenentului Barba Eric la Academia Militară „Alexandru cel Bun” în perioada 08 august 2014 - 23 iunie 2018 constituie: - anul 2014 (08 august 2014-31 decembrie 2014) – 37 407,00 lei; - anul 2015 – 123 388,00 lei; - anul 2016 – 117 766,00 lei; - anul 2017-135 573,00 lei; - anul 2018 (01.01.2018 - 23.06.2018) – 29 263,00 lei, în total cheltuieli pentru un student pentru perioada indicată constituie 443 396 lei.

Potrivit adeverinței nr. 99 din 16 iunie 2020 eliberată de Centrul militar teritorial Edineţ, Barba Eric, în conformitate cu documentele de evidentă militară a centrului militar a îndeplinit serviciul militar de la 08 august 2014 până la 02 septembrie 2019.

În consecinţă, din materialele acumulate şi analizate pe parcursul examinării cauzei rezultă că instanţele inferioare au ajuns, în mod eronat, la concluzia precum 8 că calculele efectuate şi sumele pretinse de reclamant nu ar fi fost descifrate. Or, din probele administrate rezultă cu claritate că reclamantul a prezentat calcule complete, detaliate şi transparente, care includ descifrarea fiecărei categorii de cheltuieli, cu indicarea perioadei, temeiului legal şi valorii aferente, astfel încât cuantumul sumei pretinse este determinat, justificat şi verificabil.

În continuare, instanța de recurs notează că, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, la cererea pârâtului Eric Barba a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare contabile.

Ca urmare, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.1/21 din 30 ianuarie 2021 şi documentele anexate, s-a constatat că Ministerul Apărării pentru instruirea lui Barba Eric în perioada 08.08.2014 - 23.06.2018 a suportat cheltuieli în sumă de 120 630,35 lei, iar cheltuielile reale de instruire, calculate în baza documentelor contabile a Academiei Militare „Alexandru cel Bun”, care urmează să fie restituite de Barba Eric, constituie suma 82 653,80 lei.

Instanța de recurs accentuează că, la baza formulării concluziilor care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză judiciară, au fost aplicate dispoziții care au intrat în vigoare în anul 2018 după ce pîrîtul Eric Barba a fost exclus din rîndurile Armatei Naționale, ceea ce în mod esențial a dus la efectuarea unui calculul diferit față de cel prezentat de către reclamant și probat în cadrul examinării cauzei în ordine de apel.

Astfel, instanța de recurs reține că, calculul efectuat de expertul judiciar în raportul de expertiză judiciară nr.1/21 din 30 ianuarie 2021, nu a fost realizat conform metodologiei Ministerului Apărării în vigoare la data încheierii contractului din 8 august 2014, ci în baza dispozițiilor noii metodologii, care nu era în vigoare în perioada 2014-2018, nefiind aplicabilă speței. Prin urmare, instanța de recurs nu poate reține ca întemeiat calculul prezentat în Raportul de expertiză judiciară, or expertul la completarea acestuia nu a luat în calcul legislația aplicabilă, inclusiv în vigoare la data apariţiei obligațiilor contractuale și încetării acestora, precum au fost evitate Instrucțiunile sau regulamentele aplicabile speței care au stat la baza formării concluziei expuse.

În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nici o așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Instanța de recurs consemnează că legea procesual civilă consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este dictată 9 atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o.

Astfel, respectând principiile dreptului procesual civil, instanței de apel îi revenea o deosebită atenție de a determina toate componentele acțiunii civile, și în special obiectul acțiunii civile şi temeiurile acesteia. Obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

Prin urmare, instanța de fond și de apel trebuie să determine raportul material-litigios dintre părţi întru constatarea corectă a specificului obiectului acțiunii civile şi temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre părți, instanțele inferioare urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile şi obiecțiile părţilor şi fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

Curtea Europeană a reiterat că, efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a impune unei instanţe obligaţia de a efectua o examinare adecvată a argumentelor şi probelor aduse de către părţi (a se vedea Perez v. Franţa [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I).

Urmare a celor expuse, instanța de recurs conchide că instanțele inferioare în mod eronat și-au întemeiat soluția de admitere parțială a acțiunii în baza raportului de expertiză judiciară din 30 ianuarie 2021, or, după cum s-a indicat supra, acesta nu poate fi admis, în condițiile în care calculele efectuate au fost realizate în temeiul unor dispoziții care nu erau în vigoare la data constituirii raportului juridic litigios, în speță, contractul de îndeplinire a serviciului militar din 8 august 2014.

Completul reține că interpretarea legii realizată de instanța de apel contravine jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, întrunind astfel temeiul de recurs prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă. În mod constant, Curtea Supremă de Justiție a statuat că instanțele de judecată au constatat că, la efectuarea expertizelor judiciare care conduceau la diminuarea cuantumului pretențiilor, au fost aplicate în mod eronat prevederile normative incidente. Din cauza acestor erori de aplicare a normelor de drept, care viciau în mod semnificativ calculul pretențiilor pecuniare, instanțele judecătorești au refuzat să considere expertiza judiciară drept probă concludentă, acordând prioritate 10 calculelor prezentate de Ministerul Apărării (decizia CSJ nr. 2ra-1632/22, 2ra- 1119/22).

Prin urmare, Completul de judecată atestă temeinicia pretențiilor reclamantului privind încasarea sumei de 337 282, 06 lei suportate de către Ministerul Apărării cu titlu de cheltuieli de instruire pentru serviciul militar a pârâtului Eric Barba. Astfel, instanța de recurs urmează să caseze hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, în partea admiterii parțiale a acțiunii inițiale, și să pronunțe o hotărâre nouă, de admitere integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării, cu încasarea din contul lui Eric Barba, în beneficiul Ministerului Apărării a sumei de 337 282, 06 lei.

Conform art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Conform art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă, cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporțional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, ținând cont de faptul că Ministerul Apărării este scutit de drept de la plata taxei de stat, prin prisma normelor enunțate, instanța de recurs va dispune încasarea de la Eric Barba în beneficiul Bugetului de Stat a sumei de 10 118, 46 lei cu titlu de taxă de stat (337 282, 06 lei x 3%).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 442, art. 444 și art. 445, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Ministerului Apărării al Republicii Moldova. Casează decizia din 18 mai 2023 a Curţii de Apel Bălți şi hotărârea din 12 august 2021 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, în cauza civilă Ministerul Apărării împotriva lui Eric Barba cu privire la recuperarea cheltuielilor pentru instruire, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care: Admite cererea de chemare în judecată depusă de către Ministerul Apărării împotriva lui Eric Barba cu privire la recuperarea cheltuielilor de instruire. Încasează de la Eric Barba, în beneficiul Ministerului Apărării, suma de 337 282, 06 (trei sute treizeci și șapte mii două sute optzeci și doi), 06 lei cu titlu de cheltuieli pentru instruire. 11 Încasează la bugetul public de la Eric Barba, taxa de stat în mărime de 10 118, 46 (zece mii o sută optsprezece), 46 lei. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 12