Rahmanova împotriva Azerbaidjanului

Rezoluția CM/ResDH(2019)71 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Rahmanova împotriva Azerbaidjanului (adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 aprilie 2019, cu ocazia celei de a 1343-a reuniuni a Delegaților miniștrilor) Cerere n Cauza Hotărâre a Definitivului la 34640/02 RAHMANOVA 10/07/2008 10/10/2008 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcările constatate care reamintesc obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora,

în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După ce a examinat informațiile furnizate de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea detaliile din anexă) și cu asigurarea faptului că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și l-a pronunțat în acest sens.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH( mai sus) 71 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii Curții în cauza Rahmanova c. Azerbaidjan Rezumatul cauzei Această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces al recurentei la o instanță din cauza anulării, de către Adunarea Plenară a Curții Supreme, a unei hotărâri judecătorești definitive în favoarea sa și a pronunțării unei noi hotărâri pe fond, ca urmare a unei proceduri suplimentare de casare (procedura judiciară extraordinară) în 2002 (încălcarea articolului 6 Õ 1). În ceea ce privește dreptul recurentei de a-și respecta bunurile pentru care nici Adunarea Plenară a Curții Supreme în decizia sa, nici Guvernul în fața Curții nu au furnizat justificare (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Numele și numărul cererii Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată totale plătite la Rahmanova (34640/02) 2,000 EUR 2,000 EUR 04/02/2009 Alte măsuri individuale Curtea a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

În ceea ce privește prejudiciul pecuniar referitor la perioada anterioară vânzării apartamentului reclamantei, Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă motivului că reclamanta nu era conformă cu Regulamentul Curții în această privință. În ceea ce privește fondul cauzei la nivel național, aceasta se referă la opoziția recurentei la drepturile de reședință acordate unui terț asupra apartamentului său. La 17 aprilie 2009, Adunarea Plenară a Curții Supreme a examinat cauza recurentei și a statuat că o reexaminare nu era necesară ca urmare a hotărârii Curții Europene, deoarece, în 2005, recurenta și-a vândut apartamentul acestei părți terțe, iar problema drepturilor de reședință devenise fără obiect.

Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Este evident că este vorba despre o cauză izolată. Curtea Europeană nu a pronunțat nicio altă hotărâre similară în ceea ce privește Azerbaidjanul cu privire la anularea nejustificată a unei hotărâri definitive prin procedura suplimentară de casare. În plus, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale (a se vedea §§ 28-30 din hotărâre), deși Adunarea Plenară a Curții Supreme este abilitată să modifice (și anume să aducă amendamente) decizia instanței de Casație, amendamentele aduse în acest mod nu pot viza decât chestiuni care nu au legătură cu fondul cauzei. Întrucât instanța de Casație nu poate examina o cauză pe motive de fapt, Adunarea Plenară a Curții Supreme nu poate modifica nici decizia instanței de Casație pe baza circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Această jurisprudență stabilită constituie o garanție adecvată pentru prevenirea unor încălcări similare. În plus, hotărârea Curții Europene a fost tradusă, publicată și distribuită pe scară largă judecătorilor și profesioniștilor din domeniul dreptului și a fost inclusă, de asemenea, în programele de formare a judecătorilor și a candidaților la magistratură. În cele din urmă, trebuie menționat, de asemenea, că sistemul juridic intern prevede posibilitatea de a solicita despăgubiri în caz de erori judiciare în cadrul procedurilor civile și penale. Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură generală. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în această cauză și că aceste măsuri vor permite evitarea unor încălcări similare în viitor.

Résolution CM/ResDH(2019)71 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Rahmanova contre Azerbaïdjan (adoptée par le Comité des Ministres le 4 avril 2019, lors de la 1343 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n o Affaire Arrêt du Définitif le 34640/02 RAHMANOVA 10/07/2008 10/10/2008 Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et les violations constatées ; Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir détails en Annexe) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DÉCIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2019)71 Informations sur les mesures prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour dans l’affaire Rahmanova c. Azerbaïdjan Résumé de l’affaire Cette affaire concerne une violation du droit d’accès de la requérante à un tribunal en raison de l’annulation, par l’Assemblée plénière de la Cour suprême, d’une décision judiciaire définitive en sa faveur et du prononcé d’une nouvelle décision sur le fond, suite à une procédure supplémentaire de cassation (procédure judiciaire extraordinaire) en 2002 (violation de l’article 6 § 1). L’affaire concerne également l’atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens pour laquelle ni l’Assemblée plénière de la Cour suprême dans sa décision ni le Gouvernement devant la Cour n’ont fourni de justification (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et numéro de requête Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total Payé le Rahmanova (34640/02) - 2,000 EUR - 2,000 EUR 04/02/2009 b) Autres mesures individuelles La Cour a accordé une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi par la requérante.

En ce qui concerne le préjudice pécuniaire concernant la période antérieure à la vente de l’appartement de la requérante, la Cour n’a pas accordé de satisfaction équitable au motif que la requérante ne s’était pas conformée au Règlement de la Cour à cet égard. S’agissant du fond de l’affaire au niveau national, elle concernait l’opposition de la requérante à des droits de résidence octroyés à un tiers sur son appartement. Le 17 avril 2009, l’Assemblée plénière de la Cour suprême a examiné l’affaire de la requérante et a jugé qu’aucun réexamen n’était nécessaire à la suite de l’arrêt de la Cour européenne, car en 2005, la requérante avait vendu son appartement à ce tiers et la question des droits de résidence était devenue sans objet.

Par conséquent, aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire. II. Mesures générales Il apparaît qu’il s’agit d’une affaire isolée. La Cour européenne n’a rendu aucun autre arrêt similaire à l’encontre de l’Azerbaïdjan concernant l’annulation injustifiée d’un arrêt définitif par la procédure supplémentaire de cassation. En outre, il convient de noter que selon la jurisprudence constante de la Cour constitutionnelle (voir §§ 28-30 de l’arrêt), bien que l’Assemblée plénière de la Cour suprême soit habilitée à modifier (c’est-à-dire à apporter des amendements à) la décision de la juridiction de cassation, les amendements apportés de cette manière ne peuvent concerner que des questions sans rapport avec le fond de l’affaire.

Étant donné que la juridiction de cassation ne peut examiner une affaire sur des points de fait, l’Assemblée plénière de la Cour suprême ne peut pas non plus modifier la décision de la juridiction de cassation en se fondant sur les circonstances de fait de l’affaire. Cette jurisprudence établie constitue une garantie adéquate permettant de prévenir des violations similaires. En outre, l’arrêt de la Cour européenne a été traduit, publié, et largement diffusé auprès des juges et des professionnels du droit. Il a également été inclus dans les programmes de formation des juges et des candidats à la magistrature. Enfin, il convient également de noter que le système juridique interne prévoit la possibilité de demander réparation en cas d’erreurs judiciaires dans le cadre de procédures tant civiles que pénales.

Aucune autre mesure générale n’est donc nécessaire. III. Conclusions de l’État défendeur Le gouvernement considère que les mesures adoptées ont pleinement remédié aux conséquences des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire et que ces mesures permettront d’éviter des violations similaires à l’avenir. L’Azerbaïdjan s’est donc acquitté des obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.