SALA AND OTHERS v. POLAND

SALA AND OTHERS v. POLAND (CtEDO, 2026)

Primă secțiune DECIZIE Cerere nr. 29761/22 Janina Józefa SALA împotriva Poloniei și a altor 4 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 22 ianuarie 2026 ca comitet compus din: Davor Derenčinović , Președintele , Artūrs Kučs, Anna Adamska-Gallant , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile prezentate în răspuns de către solicitanți, după deliberare, hotărește după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURI 1. O listă a solicitanților este prezentată în tabelul apendice. Guvernul polonez („guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Kozińska-Makowska a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Toţi solicitanţii sunt fosti funcţionari publici care s-au retras din serviciile uniformizate. Prezenta cerere se referă la reduceri ale drepturilor lor la pensie. În 2017, după intrarea în vigoare a modificărilor din 16 decembrie 2016 („Legea 2016”) la Legea din 18 februarie 1994 privind pensiile de pensionare ale funcționarilor publici din forțele de poliție, Agenția de Securitate Internă, Agenția de Securitate Interna, Serviciul de Informare Militară, Serviciul de Informare Militară, Biroul Central Anti-Corupție, Garda de Frontieră, Biroul de Protecție Guvernamentală, Serviciul de Pompieri de Stat, Serviciul de Penitenciare și familiile lor („Legea 1994”, a se vedea punctul 14 de mai jos), directorul Consiliului pentru Pensiuni a luat decizii în conformitate cu art. 15c și 22a citite în combinație cu art. 32 alineatul (1) din Legea 2016 și pe baza informațiilor primite de la Institutul pentru Remembrance națională recalculate și reduse pensiile lunare ale solicitanților. 6 . Toate reclamanții au depus apeluri împotriva acestor decizii în instanțe regionale adecvate. Procedura s-a încheiat în diferite date, după apeluri care au fost respinse de către instanțele competente de recurs, fie în întregime, fie în parte. În cazul în care apelurile au fost respinse în parte, pensiile au fost majorate. Cu toate acestea, acestea au rămas la niveluri sub sumele inițiale pe care reclamanții le-au primit înainte de 2017. În urma comunicării cererilor către Guvern, reclamanții au putut face o cerere în temeiul articolului 8a din Legea 2016 cere Ministrului Afacerilor Interne și Administrației („ministrul”) să constate că articolele 15c, 22a și 24a nu se aplică acestora. Toţi solicitanţii au folosit această oportunitate. În ceea ce privește cererile nr. 29761/22 , 32326/22 și 36262/22 8 . La cererea solicitanților, ministrul și-a acordat cererile și a hotărât, în temeiul articolului 8a din Legea 2016, să excludă cazurile solicitanților de la aplicarea articolelor 15c, 22a și 24a. Acestea au început apoi să își primească pensia la aceeași rată ca înainte de reducerea din 2017. Solicitanții nu au prezentat informații detaliate cu privire la sumele primite pe baza deciziilor ministrului. Solicitanții în cererile nr. Cu toate acestea, 29761/22 și 36262/22 au confirmat că prestațiile lor de pensii au fost reintegrate. În ceea ce privește cererea nr. 41754/22 10 . La cererea reclamantului, la 23 octombrie 2024 ministrul și-a acordat cererea și a hotărât, în temeiul articolului 8a din Legea 2016, să excludă cazul reclamantului de la aplicarea articolelor 15c, 22a și 24a. Apoi a început să își primească pensia la aceeași rată ca înainte de a fi redusă în 2017. 11. La 27 decembrie 2024, directorul Consiliului pentru pensii a redefinit suma pensiei reclamantului în conformitate cu decizia din 23 octombrie 2024. Valoarea brută a pensiei a fost de 8.699.03 zlotys polonez (PLN). După deducerea impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări de sănătate, a fost de 5.432.12 PLN (aproximativ 1.300 euro (EUR)). În consecință, compensația datorată reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2017 până la 31 ianuarie 2025 a fost stabilită la PLN 316.131,71 brut și după deducerea contribuțiilor impozitului pe venit și asigurării de sănătate, pensia netă, inclusiv indexarea, la care reclamantul a fost îndreptat, a fost de 209.593,86 PLN (aproximativ 50 000 EUR) netă. În ceea ce privește cererea nr. 56299/22 12 . La cererea reclamantului, la 13 mai 2025, ministrul și-a acordat cererea și a hotărât, în temeiul articolului 8a din Legea 2016, să excludă cazul reclamantului de la aplicarea articolelor 15c, 22a și 24a. Apoi a început să își primească pensia la aceeași rată ca înainte de a fi redusă în 2017. 13. La 17 iunie 2025, directorul Consiliului pentru pensii a redefinit suma pensiei reclamantului în conformitate cu decizia din 13 mai 2025. Suma brută a pensiei a fost de 12 180,42 PLN. După deducerea impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări de sănătate, a fost de 7.486,18 PLN (aproximativ 1.780). În consecință, compensația datorată reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2017 până la 30 iunie 2025 a fost stabilită la 95.589,83 PLN brut și după deducerea contribuțiilor fiscale și de asigurări de sănătate, pensia în curs, inclusiv indexarea, la care reclamantul a fost îndreptat, era de 66.952.75 PLN (aproximativ 15,960) netă. ȘI PRATICĂ 14 . Cadrul și practicile juridice relevante au fost stabilite în Klucińska-Głuszczak v. Polonia (dec.) nr. 33274/22, §§ 20-26, 14 octombrie 2025. În special, la 1 ianuarie 2017 au intrat în vigoare amendamentele din 16 decembrie 2016 la Legea de 1994. Secțiunea 15c a fost adăugat, cu condiția ca unul dintre coeficientele relevante pentru calcularea pensiilor de fosti funcționari să scadă de la 0,7% la 0% pentru fiecare an de serviciu pentru fostele autorități comuniste de securitate a statului în perioada 1944-90. COMPLAINT 15. Solicitanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că reducerile la pensia lor constituie o interferență disproporționată cu drepturile achiziționate care, la rândul lor, constituie o încălcare a dreptului lor la bucurarea pașnică a bunurilor lor. Legea 16. În observațiile lor inițiale privind cererile nr. 32326/22, 41754/22, 56299/22, Guvernul a formulat o obiecție preliminară cu privire la statutul de victimă al solicitanților. Reclamanții au contestat acest lucru. 17. Prin urmare, în observațiile lor suplimentare, Guvernul a declarat că legea din 2016 se referă la aproximativ 40 000 de funcționari publici pensionați uniformizați. Guvernul a menționat în continuare art. 8a din Legea 2016 și a susținut că, la 12 martie 2024, ministrul a desemnat un plenipotențiar pentru proceduri administrative. De atunci, au existat 1.112 decizii de restabilire a pensiilor la nivelul lor inițial și în doar șase cazuri, instanțele au refuzat să aplice art. 8a din Legea 2016. Acestea au afirmat, de asemenea, că reclamanții din prezentele cereri și-au prezentat cererile în temeiul articolului 8a din Legea 2016 și că cererile lor au fost acordate. Având în vedere faptul că nu au informat Curtea cu privire la aceasta, Guvernul a considerat că cererile ar trebui să fie declarate inadmisibile pentru abuz de dreptul la o cerere individuală. În alternativa, Guvernul a invitat Curtea să ia în considerare faptul că cazul ar trebui să fie eliminat din listă datorită faptului că subiectul său a fost rezolvat la nivel intern în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. 18. În timp ce reclamantul în cerere nr. 36262/22 nu a formulat observații suplimentare ale guvernului, ceilalți solicitanți au prezentat observații, susținând că faptul că au primit o hotărâre pozitivă în temeiul articolului 8a din Legea 2016 și, după aceea, au fost plătite suma totală, inclusiv beneficiile retrase, nu au avut nici o importanță pentru cererile prezente. În special, ei au afirmat că plățile în cauză nu au avut dobânzi care, în opinia lor, constituie o încălcare suplimentară a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 19. În prezentele cereri, Curtea consideră că nu este necesar să ajungă la o concluzie cu privire la obiecțiile formulate de Guvern în ceea ce privește statutul victimelor și abuzul de petiție. Având în vedere argumentele părților, Curtea consideră că cererile pot fi eliminate din lista sa în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție din motivele prezentate mai jos. 20. art. 37 § 1 se citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să izbucnească o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) problema a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolele, necesită.” 21. Pentru a se asigura dacă această dispoziție se aplică prezentului caz, Curtea trebuie să examineze, în primul rând, dacă circumstanțele reclamate direct de către reclamanți încă obțin și, în al doilea rând, dacă efectele unei eventuale încălcări ale Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost, de asemenea, remediate (a se vedea Pisano c. Italia (striking off) [GC], nr. 36732/97, § 42, 24 octombrie 2002; Sisojeva și alții c. Letonia (scurgere) [GC], nr. 60654/00, §§ 96- 97, CEDO 2007-I; El Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos (scurgere) [GC], nr. 25525/03, §§ 29-30, 20 decembrie 2007; și, recent, Vadalà v. Italia (dec.), nr. 14656/15, § 37, 7 noiembrie 2023). 22. În cazul de față, reclamanții s-au plâns că au fost privați de o mare parte din pensia lor, în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Cu toate acestea, în urma deciziilor emise de ministru în temeiul articolului 8a din Legea 2016 și a recalculărilor ulterioare (a se vedea punctele 8-13 de mai sus), reclamanții își primiseră pensia la aceeași rată ca înainte de a fi redusă în 2017 și au primit, de asemenea, plățile de rezervă complete. Prin urmare, Curtea constată că circumstanțele reclamate de către reclamanții nu mai obțin și că efectele unei eventuale încălcări ale Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost remediate și, prin urmare, că sunt îndeplinite ambele condiții de aplicare a articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție (a se vedea El Majjaoui și Stichting Touba Moskee , citate mai sus, §§ 30-34 și Vadalà , citate mai sus, § 35). 23. În ceea ce privește argumentele solicitanților că au fost plătite suma datorată fără dobânzi, se pare că acestea sunt libere să depună o cerere de plată pentru daune în fața instanțelor interne și să solicite dobânzi pentru anii în care au fost primite pensia redusă (a se vedea Klucińska ‐ Głuszczak, citată mai sus, § 35). 24. În consecință, chestiunea care dă naștere aplicării în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 poate fi considerat „rezolvat” în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. Curtea reiterează, de asemenea, că nu este necesar, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, ca autoritățile naționale să recunoască o încălcare a Convenției sau că reclamantul, în plus față de obținerea unei rezoluții a acestei chestiuni, este, de asemenea, acordată compensații (a se vedea H.P. Danemarca (dec.), nr. 55607/09, § 78, 13 decembrie 2016, Klucińska-Głuszczak, citat mai sus, § 35). 25. În sfârșit , Curtea nu constată niciun motiv special privind respectarea drepturilor omului , astfel cum este definită în Convenția , care ar solicita să continue examinarea plângerilor în cauză în temeiul articolului 37 § 1 în amendă . 26. Prin urmare, cererile ar trebui să fie eliminate din lista de cazuri a Curții. APLICAREA REGULUI 43 § 4 A REGULUI TRIBUNALULUI 27. Partea relevantă a articolului 43 § 4 din Regulamentul Curții se citește după cum urmează: „Când s-a încheiat o cerere ... costurile se află la discreția Curții.” 28. Curtea reiterează că, spre deosebire de art. 41 din Convenție, care se aplică numai atunci când se constată o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, art. 43 § 4 îl autorizează să atribuie reclamantului o atribuire în ceea ce privește costurile și cheltuielile – și în acest sens numai atunci când cererea a fost anulată (a se vedea Sisojeva și alții , citată mai sus § 132). 29. Curtea observă că cererea guvernului de a elimina prezentele cereri din lista cazurilor a fost depusă după ce reclamanții și-au prezentat observațiile și cererile pentru o justă satisfacție. Solicitanții în cererile nr. 29761/22, 32326/22 și 56299/22 au solicitat diverse sume în ceea ce privește comisioanele avocaților și judecătorești suportate pentru acțiunea în fața Curții, în timp ce reclamanții în cererile nr. 36262/22 și 41754/22 nu au formulat reclamații pentru costuri și cheltuieli. 30. Curtea reiterează că principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt în esență identice cu art. 41 din Convenție. Cu alte cuvinte, costurile susținute trebuie să se refere la presupusa încălcare sau încălcare și trebuie să fie rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În conformitate cu art. 60 § 2, trebuie depuse informații cu privire la orice cerere, împreună cu documentele justificative sau voucherele relevante, în lipsa căreia Curtea poate respinge reclamația în întregime sau în parte (a se vedea Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nr. 44574/98 și altele 2, § 276, 3 octombrie 2008). 31. Având în vedere documentele deținute în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea solicitanților în cererile nr. 29761/22, 32326/22 și 56299/22 suma solicitată în ceea ce privește taxele avocaților și judecătorești în sumele specificate în tabelul adăugat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, 1. Decide să se alăture cererilor; 2. Decide să scoată cererile din lista de cazuri; 3. Deține , (a) că Statul pârât trebuie să plătească solicitanților în cererile nos . 29761/22, 32326/22 și 56299/22, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru acestea, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzile simple se achită pentru aceste sume la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 februarie 2026. Liv Tigerstedt Davor Derenčinović Președintele adjunct al grefierului Apendicele Lista cazurilor: nr. Aplicaţie nr. Denumirea cazului Lodged on Solicitant Anul de naștere Locul de reședință Nationalitate Reprezentat prin costuri și cheltuieli acordate (în euro) 1. 29761/22 Sala v. Polonia 07/06/2022 Janina Jozefa SALA 1951 Biala Podlaska poloneză Iwona SZYMANEK ‐ MAZUR 1000 2. 32326/22 Pakuła c. Polonia 20/05/2022 Wieslaw PAKUÄA 1955 Biala Podlaska polonez Iwona SZYMANEK ‐ MAZUR 1000 3. 36262/22 Kręciejewski v. Polonia 12/07/2022 Ryszard KRשCIEJEWSKI 1947 Motarzyn polonez - - 4. 41754/22 Czarnecki v. Polonia 09/08/2022 Jerzy Stefan CZARNECKI 1952 Będzin polonez Wojciech CZAJKA - 5. 56299/22 Saks v. Polonia 16/11/2022 Jan SAKS 1957 Warszawa polonez Monika Małgorzata GSIOROWSKA Justyna METELSKA 1.800

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 29761/22

Janina Józefa SALA against Poland

and 4 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 22

January 2026 as a Committee composed of:

Davor Derenčinović

, President

,

Artūrs Kučs,

Anna Adamska-Gallant

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEEDINGS

1.

A list of the applicants is set out in the appended table.

2.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms A. Kozińska-Makowska of the Ministry of Foreign Affairs.

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

All applicants are former public servants who have retired from the uniformed services. The present applications concern reductions in their pension entitlements.

5.

In 2017, following the entry into force of amendments of 16

December 2016 (“the 2016 Act”) to the Law of 18

February 1994 on the retirement pensions of public servants in the police force, the Internal Security Agency, the Intelligence Agency, the Military Counter

‑

Intelligence Service, the Military Intelligence Service, the Central Anti

‑

Corruption Bureau, the Border Guard, the Government Protection Bureau, the State Fire Service, the Prison Service and their families (“the 1994 Act”, see paragraph 14

below), the Director of the Board for Pensions took decisions under sections 15c and 22a read in conjunction with section 32(1) of the 2016 Act and on the basis of information received from the Institute for National Remembrance recalculated and reduced the applicants’ monthly retirement pensions.

6

.

All the applicants lodged appeals against those decisions in the appropriate regional courts. The proceedings concluded on various dates, after appeals which were dismissed by the relevant courts of appeal either entirely or in part. Where the appeals were dismissed in part, the pensions were increased. However, they remained at levels below the original amounts which the applicants had been receiving before 2017.

7.

Following communication of the applications to the Government, the applicants were able to make a request under section 8a of the 2016 Act asking the Minister of Internal Affairs and Administration (“the Minister”) to find that sections 15c, 22a and 24a did not apply to them. All the applicants made use of that opportunity.

As regards applications nos. 29761/22, 32326/22 and 36262/22

8

.

Upon request by the applicants, the Minister granted their requests and decided under section 8a of the 2016 Act to exclude the applicants’ cases from the application of sections 15c, 22a and 24a. They then began receiving their pension at the same rate as before the reduction in 2017.

9.

The applicants did not submit detailed information about the amounts that they had received on the basis of the Minister’s decisions. The applicants in applications nos. 29761/22 and 36262/22 confirmed however, that their pension benefits had been reinstated.

As regards application no. 41754/22

10

.

Upon request by the applicant, on 23 October 2024 the Minister granted his request and decided under section 8a of the 2016

Act to exclude the applicant’s case from the application of sections 15c, 22a and 24a. He then began receiving his pension at the same rate as before it was reduced in 2017.

11.

On 27 December 2024 the Director of the Board for Pensions redetermined the amount of the applicant’s pension in accordance with the decision of 23 October 2024. The gross amount of the pension was 8,699.03 Polish zlotys (PLN). After the deduction of income tax and health insurance contributions, it was PLN 5,432.12 (approximately 1,300 euros (EUR)). The compensation due to the applicant for the period from 1 October 2017 until 31

January 2025 was therefore determined at PLN

316,131.71 gross, and after the deduction of income tax and health insurance contributions the outstanding pension, including indexation, to which the applicant was entitled was PLN

209,593.86 (approximately EUR

50,000) net.

As regards application no.

56299/22

12

.

Upon request by the applicant, on 13 May 2025 the Minister granted his request and decided under section 8a of the 2016 Act to exclude the applicant’s case from the application of sections 15c, 22a and 24a. He then began receiving his pension at the same rate as before it was reduced in 2017.

13.

On 17 June 2025 the Director of the Board for Pensions redetermined the amount of the applicant’s pension in accordance with the decision of 13

May 2025. The gross amount of the pension was PLN 12,180.42. After the deduction of income tax and health insurance contributions, it was PLN

7,486.18 (approximately EUR 1,780). The compensation due to the applicant for the period from 1 October 2017 until 30

June 2025 was therefore determined at PLN

95,589.83 gross, and after the deduction of income tax and health insurance contributions the outstanding pension, including indexation, to which the applicant was entitled was PLN

66,952.75 (approximately EUR 15,960) net.

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK AND PRACTICE

14

.

The relevant legal framework and practice have been set out in

Klucińska-Głuszczak v. Poland

(dec.) no.

33274/22, §§

20

‑

26, 14

October 2025. In particular, on 1 January 2017 amendments of 16 December 2016 to the 1994 Act came into force. Section 15c was added, which provided that one of the coefficients relevant for the calculation of the pensions of former functionaries was decreased from 0.7% to 0% for each year of service for the former communist State security authorities in the period 1944

‑

90.

COMPLAINT

15.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention that the reductions to their pension constituted a disproportionate interference with their acquired rights which, in turn, amounted to a violation of their right to peaceful enjoyment of their possessions.

THE LAW

16.

In their original observations concerning applications nos.

32326/22, 41754/22, 56299/22, the Government raised a preliminary objection as to those applicants’ victim status. The applicants contested that.

17.

Subsequently, in their further observations, the Government stated that the 2016 Act concerned some 40,000 retired uniformed public servants. The Government further referred to section 8a of the 2016 Act and submitted that on 12 March 2024 the Minister had appointed a Plenipotentiary for Administrative Proceedings. Since then, there had been 1,112 decisions reestablishing pensions at their original levels and in only six cases had the courts declined to apply section 8a of the 2016 Act. They further stated that the applicants in the present applications had submitted their requests under section 8a of the 2016 Act and that their requests had been granted. Given that they had failed to inform the Court of that, the Government considered that the applications should be declared inadmissible for abuse of the right of individual application. Alternatively, the Government invited the Court to consider that the case should be struck out of the list due to the fact that its subject-matter had been resolved at the domestic level within the meaning of Article

37 § 1 (b) of the Convention.

18.

While the applicant in application no. 36262/22 did not comment on the Government’s further observations, the other applicants submitted comments, arguing that the fact that they had received a positive ruling under section 8a of the 2016 Act and after that had been paid the full amount including backdated benefits had no significance for the present applications. In particular, they asserted that the payments in question had not carried interest, which, in their view, constituted a further violation of Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention.

19.

In the present applications, the Court does not consider it necessary to reach a conclusion on the objections raised by the Government concerning victim status and abuse of petition. In the light of the parties’ submissions, the Court considers that the applications can be struck out of its list pursuant to Article

37 § 1 of the Convention for the reasons set out below.

20.

Article 37 § 1 in so far as relevant reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

...

(b)

the matter has been resolved; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols so requires.”

21.

In order to ascertain whether that provision applies to the present case, the Court must examine, firstly, whether the circumstances complained of directly by the applicants still obtain and, secondly, whether the effects of a possible violation of the Convention on account of those circumstances have also been redressed (see

Pisano v. Italy

(striking out) [GC], no.

36732/97, §

42, 24 October 2002;

Sisojeva and Others v. Latvia

(striking out) [GC], no.

60654/00, §§ 96

‑

97, ECHR 2007-I;

El Majjaoui and Stichting Touba Moskee v.

the Netherlands

(striking out) [GC], no.

25525/03, §§

29

‑

30, 20

December 2007; and, recently,

Vadalà v. Italy

(dec.), no.

14656/15, §

37, 7

November 2023).

22.

In the case at hand, the applicants complained that they had been deprived of a large part of their pension, in violation of Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention. However, following the decisions issued by the Minister under section

8a of the 2016

Act and the subsequent recalculations (see paragraphs 8-13 above), the applicants had been receiving their pension at the same rate as before these were reduced in 2017, and they had also received full back payments. The Court therefore finds that the circumstances complained of by the applicants no longer obtain and the effects of a possible violation of the Convention on account of those circumstances have been redressed, and therefore that both conditions for the application of Article

37 §

1

(b) of the Convention are met (see

El Majjaoui and Stichting Touba Moskee

, cited above, §§ 30-34, and

Vadalà

, cited above, §

35).

23.

As regards the applicants’ arguments that they were paid the amount due without interest, it appears that they are free to lodge a claim for payment for damages before the domestic courts and to request interest for the years when they were receiving the reduced pension (see

Klucińska

‑

Głuszczak,

cited above, §

35).

24.

Accordingly, the matter giving rise to the application under Article

1 of Protocol No.

1 can be considered to have been “resolved” within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. The Court also reiterates that it is not required, for the purposes of Article 37 § 1 (b) of the Convention, that the national authorities acknowledge a violation of the Convention or that the applicant, in addition to having obtained a resolution of the matter, is also granted compensation (see

H.P. v. Denmark

(dec.), no.

55607/09, §

78, 13

December 2016,

Klucińska-Głuszczak,

cited above, §

35).

25.

Lastly, the Court finds no particular reason relating to respect for human rights as defined in the Convention that would require it to continue to examine the complaints at issue under Article 37 § 1

in fine

.

26.

The applications should therefore be struck out of the Court’s list of cases.

APPLICATION OF RULE 43 § 4 OF THE RULES OF COURT

27.

The relevant part of Rule 43 § 4 of the Rules of Court reads as follows:

“When an application has been struck out ... the costs shall be at the discretion of the Court.”

28.

The Court reiterates that unlike Article 41 of the Convention, which only applies where a violation of the Convention or of the Protocols thereto is found, Rule 43 § 4 authorises it to make an award to the applicant in respect of costs and expenses – and in this respect only – when the application has been struck out (see

Sisojeva and Others

, cited above, § 132).

29.

The Court observes that the Government’s request to strike the present applications out of the list of cases was lodged after the applicants had submitted their observations and claims for just satisfaction. The applicants in applications nos.

29761/22, 32326/22 and 56299/22 claimed various amounts in respect of lawyers’ and court fees incurred for the proceedings before the Court, whereas the applicants in applications nos.

36262/22 and 41754/22 made no claims for costs and expenses.

30.

The Court reiterates that the general principles governing the reimbursement of costs under Rule 43 § 4 are essentially the same as under Article

41 of the Convention. In other words, the costs claimed must relate to the alleged violation or violations and must be reasonable as to quantum. Under Rule 60 § 2, itemised particulars of any claim must be submitted, together with the relevant supporting documents or vouchers, failing which the Court may reject the claim in whole or in part (see

Kovačić and Others v.

Slovenia

[GC], nos.

44574/98 and 2 others, § 276, 3

October 2008).

31.

Regard being had to the documents in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award the applicants in applications nos. 29761/22, 32326/22 and 56299/22 the sum claimed in respect of lawyers’ and court fees in the amounts specified in the appended table.

For these reasons, the Court, unanimously,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Decides

to strike the applications out of its list of cases;

3.

Holds

,

(a)

that the respondent State is to pay the applicants in applications nos.

29761/22, 32326/22 and 56299/22, in respect of costs and expenses, within three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable to them, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on these amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English and notified in writing on 12 February 2026.

Liv Tigerstedt

Davor Derenčinović

Deputy Registrar

President

Appendix

List of cases:

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Nationality

Represented by

Costs and expenses awarded

(in euros)

1.

29761/22

Sala v.

Poland

07/06/2022

Janina Józefa SALA

1951

Biala Podlaska

Polish

Iwona SZYMANEK

‑

MAZUR

1,000

2.

32326/22

Pakuła v.

Poland

20/05/2022

Wieslaw PAKUŁA

1955

Biala Podlaska

Polish

Iwona SZYMANEK

‑

MAZUR

1,000

3.

36262/22

Kręciejewski v.

Poland

12/07/2022

Ryszard KRĘCIEJEWSKI

1947

Motarzyn

Polish

-

-

4.

41754/22

Czarnecki v.

Poland

09/08/2022

Jerzy Stefan CZARNECKI

1952

Będzin

Polish

Wojciech CZAJKA

-

5.

56299/22

Saks v.

Poland

16/11/2022

Jan SAKS

1957

Warszawa

Polish

Monika Małgorzata GĄSIOROWSKA

Justyna METELSKA

1,800