AZ S.R.L. c. ITALIE

PRIMA SECȚIE

DECIZIE

Cererea nr. 9284/10

AZ S.R.L.

contra Italiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secție), reunită la 16 mai 2019 într-un comitet compus din:

Aleš Pejchal, președinte,

Jovan Ilievski,

Gilberto Felici, judecători,

și Liv Tigerstedt, grefier adjunct de secție în funcție,

Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 22 ianuarie 2010,

Având în vedere declarația guvernului pârât care invită Curtea să radieze cererea de pe rol,

După deliberare, pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT ȘI PROCEDURA

Reclamanta, Az S.r.l., este o societate cu răspundere limitată italiană având sediul social la Isernia.

Reclamanta a fost reprezentată în fața Curții de av. B. Forte, avocat care își exercită profesia la Sora.

Capetele de cerere pe care reclamanta le ridica în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției (respectarea bunurilor) au fost comunicate guvernului italian («Guvernul»).

ÎN DREPT

Guvernul a avizat Curtea că își propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor ridicate prin aceste capete de cerere. El a invitat, în plus, Curtea să radieze cererea de pe rol conform art. 37 din Convenție.

Guvernul recunoaște că societatea reclamantă a suferit încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de despăgubire ca urmare a imposibilității de a exploata un teren aparținând domeniului public asupra căruia i se acordase un drept de superficie pentru o durată de treizeci de ani, reînnoibilă, precum și o finanțare publică pentru realizarea unui proiect turistic.

El oferă să plătească reclamantei suma globală de 30 000 EUR (treizeci de mii euro), pentru orice prejudiciu împreună și pentru cheltuieli de judecată, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de partea reclamantă, și invită Curtea să radieze cererea de pe rol conform art. 37 §1 c) din Convenție. Această sumă va fi plătibilă în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. Dacă nu va fi plătită în acest termen, Guvernul se angajează să o majoreze, de la expirarea termenului și până la plata efectivă, cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.

Plata va valora reglementare definitivă a cauzei.

Termenii declarației unilaterale au fost transmiși reclamantei. Aceasta din urmă a răspuns la 8 noiembrie 2018 că nu era mulțumită. Ea consideră că suma propusă nu acoperă totalitatea prejudiciilor directe suferite. În plus, suma nu recompensează valoarea lucrărilor pe care le-ar fi putut construi pe teren și pierderea de profit care decurge din imposibilitatea de a exploata proiectul turistic pe care își propusese să îl realizeze.

Curtea reamintește că art. 37 §1 c) din Convenție îi permite să radieze o cauză de pe rol dacă:

«(...) pentru orice alt motiv a cărui existență o constată, nu se mai justifică continuarea examinării cererii».

Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate radia cereri de pe rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turciei (chestiune preliminară) [MC], nr. 26307/95, §§75-77, CEDO 2003-VI).

Curtea și-a stabilit deja practica în ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 atunci când reclamanții au fost privați de speranța legitimă de a putea exploata un teren aparținând domeniului public ca o consecință a exproprierii acestuia pentru motive de utilitate publică (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis, Di Marco c. Italiei, nr. 32521/05, 26 aprilie 2011, și Di Marco c. Italiei (satisfacție echitabilă), nr. 32521/05, 10 ianuarie 2012).

Având în vedere concesiile pe care le cuprinde declarația Guvernului și ținând seama de circumstanțele speței, precum și de documentele justificative produse de reclamantă în sprijinul cererii sale, Curtea consideră adecvat cuantumul despăgubirii propuse de Guvern și apreciază că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 §1 c).

În plus, în lumina considerațiilor care preced, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale nu mai impune, în plus, ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 §1 in fine).

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reînscrisă pe rol în temeiul art. 37 §2 din Convenție (Josipović c. Serbiei (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se radieze această cerere de pe rol.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate;

Decide să radieze cererea de pe rol în temeiul art. 37 §1 c) din Convenție.

Redactată în limba franceză apoi comunicată în scris la 6 iunie 2019.

Liv Tigerstedt

Aleš Pejchal

Grefier adjunct în funcție

Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

9284/10

AZ S.R.L.

contre l’Italie

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 16 mai 2019 en un comité composé de

:

Aleš Pejchal,

président,

Jovan Ilievski,

Gilberto Felici,

juges,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 22 janvier 2010,

Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, Az S.r.l., est une société à responsabilité limitée italienne ayant son siège social à Isernia.

La requérante a été représentée devant la Cour par M

e

B. Forte, avocat exerçant à Sora.

Les griefs que la requérante tirait de l’article 1 du Protocole n

o

1 de la Convention (respect des biens) ont été communiqués au gouvernement italien («

le Gouvernement

»).

EN DROIT

Le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 de la Convention.

Le Gouvernement reconnaît que la société requérante a subi la violation de l’article 1 du Protocole n

o

1en raison du manque d’indemnisation suite à l’impossibilité d’exploiter un terrain appartenant au domaine public sur lequel elle s’était vue octroyer un droit de superficie pour une durée de trente ans, renouvelable, ainsi qu’un financement public pour la réalisation d’un projet touristique.

Il offre de verser à la requérante la somme globale de 30

000 EUR (trente mille euros), pour tout préjudice confondu et pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante, et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 §

1

c) de la Convention. Cette somme sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis à la requérante. Cette dernière a répondu le 8 novembre 2018 qu’elle n’était pas satisfaite. Elle considère que le montant proposé ne couvre pas la totalité des dommages directs subis. De plus, la somme ne récompense pas la valeur des œuvres qu’elle aurait pu bâtir sur le terrain et le manque à gagner dérivant de l’impossibilité d’exploiter le projet touristique qu’elle avait projeté de réaliser.

La Cour rappelle que l’article

37

§

1

c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si

:

« (...)

pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier,

Tahsin Acar c.

Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI).

La Cour a déjà établi sa pratique en ce qui concerne la violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 lorsque les requérants ont été privés de l’espérance légitime de pouvoir exploiter un terrain appartenant au domaine public en conséquence de l’expropriation de celui-ci pour raison d’utilité publique (voir, par exemple,

mutatis mutandis

,

Di Marco c. Italie

, n

o

32521/05, 26 avril 2011, et

Di Marco c. Italie

(satisfaction équitable), n

o

32521/05, 10 janvier 2012).

Eu égard aux concessions que renferment la déclaration du Gouvernement et compte tenu des circonstances de l’espèce ainsi que des justificatifs produits par la requérante à l’appui de sa requête, la Cour considère approprié le montant de l’indemnisation proposée par le Gouvernement et estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

§

1

in fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article

37

§

2 de la Convention (

Josipović c.

Serbie

(déc.), nº

18369/07, 4

mars 2008).

Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en vertu de l’article

37

§

1

c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 6 juin 2019.

Liv Tigerstedt

Aleš Pejchal

Greffière adjointe f.f.

Président