ȘERAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
ȘERAN v. TURKEY (CtEDO, 2019)
Decizia nr. 35814/09 Sedat ȘERAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 28 mai 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 mai 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 18 februarie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl. Sedat Șeran este un național turc, născut în 1974 și este reținut în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Özbekli, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că i s-a refuzat asistența unui avocat în cursul etapelor inițiale ale procedurii penale și că condamnarea sa se bazează pe declarațiile pe care le-a făcut poliției în absența unui avocat și sub presupusa presiune. Reclamantul a susținut, de asemenea, că i s-a refuzat un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție, din cauza prezenței unui judecător militar în componența instanței de judecată în etapa inițială a procesului. În sfârșit, reclamantul s-a plâns, de asemenea, că a fost supus la tortură sub custodie de poliție, contrar articolului 3 din Convenție. Prima plângere a fost comunicată Guvernului. După negocierile încheiate fără succes, prin o scrisoare din 18 februarie 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. Declarația furnizată după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul reamintește, de asemenea, că legea nr. 4928 din 15 iulie 2003 a abrogat dispoziția privind restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat. Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel, prin prezenta declarație unilaterală, să plătească reclamantului, Sedat ȘERAN, 500 EUR (cincă sute de euro) euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului în vederea soluționării cauzei menționate mai sus pe termen lung în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 aprilie 2019, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA În ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție având în vedere plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenția, în măsura în care se referă la restricția sistemică privind dreptul său de acces la un avocat și utilizarea probelor obținute în absența unui avocat și sub presupusa obligație de a-l condamna, Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în ceea ce privește plângerea de mai sus. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Curtea dorește să atragă atenția asupra faptului că la 25 Iulie 2018 Parlamentul turc a adoptat Legea nr.7145. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita reluarea procedurilor judiciare interne în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, deschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare a articolului 6 din Convenție. Astfel, se consideră că remedierea menționată este capabilă să furnizeze soluții în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Având în vedere rolul subsidiar al Curții în protejarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. 11. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la plângerile de mai sus. În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a fost judecat de către un tribunal independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar în componența Curții de Securitate de Stat din Diyarbakır în etapa inițială a procesului. 13. După examinarea acestei plângeri în funcție de tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunea reclamată este de competența sa, Curtea constată că această plângere nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale (a se vedea İzzet Çelik c. Turcia , nr. 15185/05, § 33, 23 ianuarie 2018, și Kabaskal și Atar c. Turcia , nr. 70084/01 și 70085/01, § 34, 19 septembrie 2006). În ceea ce privește plângerea în temeiul art. 3 din Convenția 14. Respectând art. 3, reclamantul s-a plâns în sfârșit de presupusa tortura la care a fost supus în custodia de poliție. 15. Guvernul a susținut, în observațiile lor, că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne în sensul articolului 35 § 1 din Convenție. În acest sens, ei au subliniat faptul că reclamantul nu a depus un recurs împotriva deciziei procurorului public de neprocedură din 24 octombrie 1995. 16. Curtea observă că reclamantul a depus o plângere penală în fața procurorului public care a afirmat că a fost torturat în custodie de poliție. La 24 octombrie 1995, procurorul public din Diyarbakır a emis o decizie de neprocediment. Cu toate acestea, reclamantul a refuzat să depună recurs împotriva acestei decizii, conform legii interne (a se vedea Abdulgafur Batmaz Turcia) 17. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neepuizarea recourslor interne în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să atace plângerile în temeiul art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție; Rezultatul cererii este inadmisibil. Eliberat în limba engleză și notificat în scris la 20 iunie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului