Decizia nr. 17844/06 Galina Mikhaylovna KHROMOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președintele, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 12 aprilie 2006, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dna L. Komolova, un avocat care practică în Orel. Plențele reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a unei decizii interne și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern au fost comunicate guvernului rus („Guvernului”). HOTĂRÂREA Guvernului a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri. Ei au recunoscut aplicarea întârziere a hotărârii interne în cazul reclamantului, oferindu-se să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să ia cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de cel de mai sus Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei neîndeplinite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să ia un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne (a se vedea, de exemplu, Gerasimov și alții c. Rusia , nr. 299920/05 și altele 10, 1 iulie 2014). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c) din Convenție). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în partea privind executarea întârziere a hotărârii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea din această parte poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la plângerea întârzietă privind aplicarea aplicării în temeiul articolului 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește plângerea de neexecuție, Curtea a remarcat deja existența unui nou remediu intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și/sau morală pentru autoritățile ruse, introduse în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții c. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și altele 6, 2 mai 2017). Având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, mutatis mutandis Pobudilina și alții c. Rusia (dec.), nr. 7142/05 și 29 altele, 29 martie 2011; Zemlyanskiy și alții c. Rusia (dec.), nr. 18969/06 și altele 4, 13 martie 2012; și multe alte cazuri). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind aplicarea întârziere a hotărârii interne în favoarea reclamantului; că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamantului în temeiul articolului 13 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 27 iunie 2019. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 (nerespectarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [i] 17844/06 12/04/2006 Galina Mikhaylovna Khromova 10/06/1962 Komolova Liliya Viktorovna Orel 05/09/2016 17/10/2016 6,500 [i] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamantului.
Application no. 17844/06
Galina Mikhaylovna KHROMOVA
against Russia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 June 2019 as a Committee composed of:
Alena Poláčková,
President,
Dmitry Dedov,
Gilberto Felici,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 12
April 2006,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant was represented by Ms L. Komolova, a lawyer practising in Orel.
The applicant’s complaints under Articles 6 § 1 and
13 of the Convention and Article
1 of the Protocol No.
1 concerning the delayed enforcement of a domestic decision and the lack of any effective remedy in domestic law were communicated to the Russian Government (“the Government”).
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They acknowledged the delayed enforcement of the domestic decision in the applicant’s case. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above
‑
mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.
The Court observes that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular,
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see, for example,
Gerasimov and Others v. Russia
, nos.
29920/05 and 10 others, 1 July 2014).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c) of the Convention).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in the part concerning the delayed enforcement of the judgment (Article 37 § 1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application in this part may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the delayed enforcement complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
As concerns the applicant’s complaint under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non-enforcement complaint, the Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and/or non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see
Kamneva and Others v. Russia
(dec.), nos. 35555/05 and 6 others, 2 May 2017). In the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,
mutatis mutandis
,
Pobudilina and Others v. Russia
(dec.), nos. 7142/05 and 29
others, 29 March 2011;
Zemlyanskiy and Others v. Russia
(dec.), nos.
18969/06 and 4 others, 13
March 2012; and many other cases).
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, in so far as it concerns the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the delayed enforcement of the domestic judgment in the applicant’s favour;
Decides
that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicant’s complaint under Article 13 of the Convention.
Done in English and notified in writing on 27 June 2019.
Liv Tigerstedt
Alena Poláčková
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1
(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Date of birth
Representative’s name and location
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for pecuniary and non
‑
pecuniary damage and costs and expenses
per applicant
(in euros)
[i]
17844/06
12/04/2006
Galina Mikhaylovna Khromova
10/06/1962
Komolova Liliya Viktorovna
Orel
05/09/2016
17/10/2016
6,500
[i]
.
Plus any tax that may be chargeable to the applicant.