- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 iunie 2019
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Ayan și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 20972/15 Yakup AYAN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 11 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2015, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 14 ianuarie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate de dl A. Aktay și dl U.Ç.
Aktay, avocați care practică în Mersin. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Reclamanții se plângeau, în special, de pierderea financiară pe care le-au suferit ca urmare a întârzierii plăților compensației de expropriare acordate de instanțe interne. La 19 octombrie 2017, reclamația privind art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. La 22 februarie 2018, Guvernul a informat Registrul că unul dintre solicitanți, dl Yakup Ayan, a murit la 14 ianuarie 2017. Prin scrisoarea din 9 martie 2018, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost solicitat să indique până la 30 martie 2018 dacă moștenitorii dlui Yakup Ayan doreau să continue cererea.
La cererea reprezentantului, termenul a fost prelungit până la 24 aprilie 2018. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. După negocierile prietenoase, după aprobarea eșuată, prin scrisoarea datată 14 Ianuarie 2019, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemei formulate de cererea în măsura în care se referă la dl Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak.
Guvernul a recunoscut că neîndeplinirea instanțelor interne de a aplica orice dobânzi nejustificate în valoarea compensației constituie o sarcină excesivă pentru aceste două reclamante și a încălcat dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor lor, în lumina jurisprudenței Curții din Dökmeci c. Turcia (n. 74155/14, 6 decembrie 2016). Acestea s-au angajat să plătească dlui Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak 402 euro, în comun, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, care vor fi convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte.
În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. La 12 martie 2019, Curtea a primit o scrisoare de la reprezentantul reclamantului informand Curtea că dl Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak au fost de acord cu termenii declarației guvernului. Curtea constată că dl Yakup Ayan a murit după ce a depus cererea la Curte și că niciun moștenitor nu s-a prezentat pentru a continua procedura.
11. Prin urmare, Curtea consideră că moștenitorii acestei reclamante nu mai doresc să continue cererea (art. 37 § 1 litera (a) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii în ceea ce privește acest reclamant. 12. Prin urmare, este necesar să se scoată cazul din lista în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția, în măsura în care se referă la dl Yakup Ayan. 13. Curtea constată că, în urma acordului expres al celor două reclamante rămase cu privire la termenii declarației formulate de Guvern, restul cazului ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți.
14. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 15. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista în conformitate cu art. 39 din Convenție în măsura în care se referă la dl Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se pună în aplicare din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția, în măsura în care se referă la dl Yakup Ayan; decide pentru a lovi restul cererii din lista sa de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție.
Realizat în limba engleză și notificat în scris la 4 iulie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele Registrului Adjunct Apendice Yakup AYAN s-a născut în 1969. Mehmet AYAN s-a născut în 1957. Sebahat SOLAK s-a născut în 1966.
SECOND SECTION
DECISION Application no. 20972/15 Yakup AYAN and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11 June 2019 as a Committee composed of: Julia Laffranque, President, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 25 April 2015, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 January 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The list of the applicants is set out in the appendix. They were represented by Mr A. Aktay and Mr U.Ç. Aktay, lawyers practising in Mersin.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicants complained, in particular, of the financial loss they had suffered as a result of late payment of the expropriation compensation awarded to them by the domestic courts.
On 19 October 2017 the complaint concerning Article 1 of the Protocol No. 1 to the Convention was communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court.
On 22 February 2018 the Government informed the Registry that one of the applicants, Mr Yakup Ayan, had died on 14 January 2017.
By a letter dated 9 March 2018, sent by registered post, the applicants’ representative was asked to indicate by 30 March 2018 whether Mr Yakup Ayan’s heirs wished to continue the application. Upon the request of the representative, the time-limit was extended until 24 April 2018. However, no response has been received.
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by letter dated 14 January 2019 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issue raised by the application in so far as it relates to Mr Mehmet Ayan and Ms Sebahat Solak.
The Government acknowledged that the failure of the domestic courts to apply any default interest to the compensation amount constituted an excessive burden on these two applicants and breached their right to peaceful enjoyment of their possessions in the light of the Court’s case-law in Dökmeci v. Turkey (no. 74155/14, 6 December 2016). They undertook to pay Mr Mehmet Ayan and Ms Sebahat Solak 402 euros, jointly, to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the cases. The Government further requested the Court to strike out the application.
On 12 March 2019 the Court received a letter from the applicants’ representative informing the Court that Mr Mehmet Ayan and Ms Sebahat Solak had agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW
The Court notes that Mr Yakup Ayan died after lodging his application with the Court and that no heirs presented themselves to pursue the procedure.
The Court thus considers this applicant’s heirs may be regarded as no longer wishing to pursue the application (Article 37 § 1 (a) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto which require the continued examination of the application inasmuch as it concerns this applicant.
Therefore, it is appropriate to strike the case out of the list pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention in so far as it relates to Mr Yakup Ayan.
The Court finds that following the remaining two applicants’ express agreement to the terms of the declaration made by the Government the remaining of the case should be treated as a friendly settlement between the parties.
It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the remaining of the application.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list pursuant to Article 39 of the Convention in so far as it relates to Mr Mehmet Ayan and Ms Sebahat Solak. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention in so far as it relates to Mr Yakup Ayan; Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 4 July 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Deputy Registrar President Appendix Yakup AYAN was born in 1969. Mehmet AYAN was born in 1957. Sebahat SOLAK was born in 1966.