AYAN AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AYAN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2019)
Decizia nr. 20972/15 Yakup AYAN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 11 iunie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2015, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 14 ianuarie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate de dl A. Aktay și dl U.Ç. Aktay, avocați care practică în Mersin. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Reclamanții se plângeau, în special, de pierderea financiară pe care le-au suferit ca urmare a întârzierii plăților compensației de expropriare acordate de instanțe interne. La 19 octombrie 2017, reclamația privind art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost comunicată guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. La 22 februarie 2018, Guvernul a informat Registrul că unul dintre solicitanți, dl Yakup Ayan, a murit la 14 ianuarie 2017. Prin scrisoarea din 9 martie 2018, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost solicitat să indique până la 30 martie 2018 dacă moștenitorii dlui Yakup Ayan doreau să continue cererea. La cererea reprezentantului, termenul a fost prelungit până la 24 aprilie 2018. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. După negocierile prietenoase, după aprobarea eșuată, prin scrisoarea datată 14 Ianuarie 2019, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemei formulate de cererea în măsura în care se referă la dl Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak. Guvernul a recunoscut că neîndeplinirea instanțelor interne de a aplica orice dobânzi nejustificate în valoarea compensației constituie o sarcină excesivă pentru aceste două reclamante și a încălcat dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor lor, în lumina jurisprudenței Curții din Dökmeci c. Turcia (n. 74155/14, 6 decembrie 2016). Acestea s-au angajat să plătească dlui Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak 402 euro, în comun, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, care vor fi convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. La 12 martie 2019, Curtea a primit o scrisoare de la reprezentantul reclamantului informand Curtea că dl Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak au fost de acord cu termenii declarației guvernului. Curtea constată că dl Yakup Ayan a murit după ce a depus cererea la Curte și că niciun moștenitor nu s-a prezentat pentru a continua procedura. 11. Prin urmare, Curtea consideră că moștenitorii acestei reclamante nu mai doresc să continue cererea (art. 37 § 1 litera (a) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cererii în ceea ce privește acest reclamant. 12. Prin urmare, este necesar să se scoată cazul din lista în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția, în măsura în care se referă la dl Yakup Ayan. 13. Curtea constată că, în urma acordului expres al celor două reclamante rămase cu privire la termenii declarației formulate de Guvern, restul cazului ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. 14. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 15. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista în conformitate cu art. 39 din Convenție în măsura în care se referă la dl Mehmet Ayan și dna Sebahat Solak. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se pună în aplicare din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția, în măsura în care se referă la dl Yakup Ayan; decide pentru a lovi restul cererii din lista sa de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Realizat în limba engleză și notificat în scris la 4 iulie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele Registrului Adjunct Apendice Yakup AYAN s-a născut în 1969. Mehmet AYAN s-a născut în 1957. Sebahat SOLAK s-a născut în 1966.