CtEDO 02.07.2019 Auto

TORSUN AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.07.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TORSUN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 44411/07 Kerem TORSUN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 2 iulie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 octombrie 2007, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 5 februarie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților, care sunt toți cetățenii turci, este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl D. Aslan, avocat practicant în Van. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții sunt rudele Ö.Ö., K.T. și S.Ö. care au avut un accident într-un câmp de mine de pe partea Republicii Islamice a Iranului de la granița turcă/iriana. După accidentul din 29 octombrie 2005, care a cauzat moartea Ö.Ö. și rănirea K.T. și S.Ö., care erau toate minori la momentul respectiv, reclamanții au inițiat proceduri de compensare împotriva Ministerului Internului. În petiția lor, ei au susținut că accidentul a fost cauzat deoarece autoritățile nu au luat măsurile necesare de precauție de la graniță. Reclamanții au solicitat, de asemenea, asistență juridică pentru taxele judiciare și au prezentat un certificat care să ateste situația financiară slabă a acestora. La 14 februarie 2007, Curtea Administrativă Van a hotărât că reclamanții nu au beneficiat de asistență juridică și au fost notificați astfel că au trebuit să plătească 5.225 lire turce (TRY) (aproximativ 2.900 euro (EUR)) în taxele judiciare. Reclamanții au fost solicitați să efectueze plata relevantă în termen de o lună și au avertizat faptul că nerespectarea acestui lucru ar duce la întreruperea procedurii. La 7 septembrie 2007, instanța a hotărât să întrerupă procedura de compensare deoarece reclamanții nu au plătit taxele necesare pentru instanță. Cererea a fost comunicată guvernului în temeiul articolului 6 din Convenție. Reclamanții se plângea că au fost refuzate accesul la o instanță din cauza refuzului instanțelor interne de a le acorda asistență juridică pentru a plăti taxele de instanță și se bazează pe art. 6 din convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 5 februarie 2019, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 10. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamanților, împreună cu un total de 2.500 de euro, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, în vederea soluționării cazurilor menționate mai sus pește în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul consideră că incapacitatea reclamanților de a accesa la o instanță din cauza refuzului Curții administrative Van de a le acorda asistență juridică pentru a plăti taxele de instanță, a încălcat dreptul lor la un proces echitabil în funcție de jurisprudența bine stabilită a Curții (Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu c. Turcia , nr. 19986/06, 10 aprilie 2012). Guvernul subliniază, de asemenea, faptul că art. 53 § 1 din Codul de Procedură Administrativă, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, solicită acum redeschiderea procedurii judiciare în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere recurs în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul invită cu respect Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenția.” 11. Prin scrisoarea din 8 martie 2019, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. 12. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 13. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 14. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 15. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind refuzul autorităților de a acorda asistență juridică (de exemplu, Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu v. Turcia , nr. 19986/06, 10 aprilie 2012). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 17. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 18. Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 19. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 20. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 5 septembrie 2019. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct al Registrului Apendicele nr.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă