2ra-1522/23 — Constatarea valabilitătii relatiilor de muncă, restabilirea în functia ocupată anterior, încasarea salariului neachitat, încasarea plătilor salariale pentru concediul nefolosit, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată,

La 02 decembrie 2023, Mihai Nistor a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „BRM East Energy” și SRL „BRM Consultanță în Afaceri” cu privire la constatarea valabilității relațiilor de muncă, restabilirea în funcția ocupată anterior, încasarea salariului neachitat, încasarea plăților salariale pentru concediul nefolosit, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 2-7).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Mihai Nistor a indicat că, la 03 octombrie 2022, în calitate de administrator a SRL „BRM East Energy”, i-a fost adus la cunoștință extrasul privind modificările perfectate în registrul de stat al persoanelor juridice prin înlocuirea sa cu noul administrator – Ştefan Săbău.

Astfel, la 05 octombrie 2023, a predat toate actele și activele ce derivă din activitatea noului administrator, fapt confirmat prin actul de predare – primire din 05 octombrie 2022. Tot atunci i-a fost propus posibilitatea modificării statutului său de salariat din cadrul SRL „BRM East Energy”, prin trecerea/angajarea din administrator, la o altă funcție disponibilă, cu salariu negociabil, însă până la moment careva oferte nu i s-au propus, fiind amânată de la o săptămână la alta.

A considerat că promisiunile realizate de beneficiarul efectiv Gabriel Purice, au fost o modalitate de tergiversare a soluționării obiective și legale a pretinselor modificări a clauzelor contractului individual de muncă din 05 mai 2021. 1

În baza cererii de soluționare prealabilă a solicitat achitarea restanței salariale în mărime de 12 000 de euro şi datoria pentru concediul nefolosit, în mărime de 20 677,02 de lei, care nu au fost achitate.

În drept, reclamantul, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 5, 6, 7, 85, 166, 167 din Codul de procedură civilă, art. 117, 142, 174-176, 329- 332, 348, 354-356 din Codul muncii, art. 43 din Constituţie RM, Legea nr.1260-XV din 9 iulie 2002 cu privire la avocatură şi contractul individual de muncă încheiat între părți la data de 05 mai 2021.

Reclamantul Mihai Nistor a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, constatarea valabilității relațiilor de muncă cu restabilirea în funcția ocupată anterior; încasarea salariului neachitat în mărime de 12 000 de euro, încasarea plăților salariale pentru concediul nefolosit în mărime de 20 677, 02 de lei, încasarea penalității legale pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime de 720 de lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 24 720 de lei.

Din lucrările dosarului, instanța de apel a stabilit că, potrivit contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 01EE/05/05/21 în registrul general de evidență a salariaților din 06 mai 2021, Mihail Nistor a fost angajat în calitate de administrator al SRL „BRM EAST ENERGY”, pentru o perioada nedeterminată, iar potrivit cap. J, pct. 1 din contract, salariul lunar minim brut, pentru perioada 06 mai – 05 noiembrie 2021, a fost stabilit de 1 000 de euro, echivalent în lei moldovenești la data achitării. Ulterior conform negocierilor prealabile, au fost incluse alte adausuri, prime, bonusuri, compensații, îndemnizații, sporuri.

De asemenea, la cap. M, alin. (1), lit. f) al contractului individual de muncă, părțile au stabilit că salariatul are dreptul la încasarea de la angajator în folosul angajatului a salariului unic, în cuantumul unui salariu anual, în cazul concedierii nefondate și/sau aberative.

Prin decizia asociatului unic al SRL „BRM EAST ENERGY”, președintele C. A – Gabriel Purice, nr. 53 din 12 septembrie 2022, Mihai Nistor a fost eliberat din funcția de administrator al SRL „BRM EAST ENERGY”, iar prin actul de predare-primire din 05 octombrie 2022, Mihai Nistor a transmis noului administrator al SRL „BRM EAST ENERGY” – Ştefan Săbău, iar ultimul a primit: integral actele și documentele ce derivă din activitatea administrativă a SRL „BRM EAST ENERGY”, ștampila întreprinderii cât și bunurile: notebook Lenovo, procurat în baza facturii fiscale EAA 006219452 din 22 iulie 2021 responsabil Tatiana Iutiș, contabil SRL „BRM EAST ENERGY”; notebook HP ProBook, procurat în baza facturii fiscale AOO 1056896 DIN 29 aprilie 2022; imprimata MGF Canon, procurată în baza facturii fiscale AOO 1056896 din 29 aprilie 2022.

Instanţa de apel a menționat că potrivit art. 177 alin. (1) din Codul civil (în redacția după 01 martie 2019), persoana juridică își exercită, de la data constituirii, drepturile și își execută obligațiile prin administrator. Persoana juridică poate avea unul sau mai mulți administratori, iar conform alin. (6) 3 din același articol, raporturilor juridice dintre persoana juridică și administrator li se aplică dispozițiile legale cu privire la reprezentare și mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.

Respectiv, potrivit prevederilor normei citate supra, raporturile de muncă dintre SRL „BRM EAST ENERGY” și Mihai Nistor, apărute odată cu semnarea contactului individual de muncă, urmează a fi privite prin prisma contractului de mandat, deoarece, raporturilor juridice dintre persoana juridică și administrator li se aplică dispozițiile legale cu privire la reprezentare și mandat.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a notat că, potrivit art. 1472 alin. (1) din Codul civil (în redacția după 01 martie 2019), prin contractul de mandat o parte (mandant) împuternicește cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice sau în alt mod de a afecta direct poziția juridică a mandantului în raport cu un terț, iar mandatarul, prin acceptarea mandatului, se obligă să acționeze în numele și pe contul mandantului, iar conform art. 1499 alin. (1) din Codul civil, oricare dintre părți poate să declare rezoluțiunea mandatului oricând și fără motive. Revocarea mandatului este echivalentă cu rezoluțiunea mandatului.

De asemenea, instanța de apel a considerat oportun de a menționa că, potrivit art. 200 alin. (1) din Codul civil (în redacția după 01 martie 2019), administratorul poate fi eliberat din funcție prin hotărâre a organului competent al persoanei juridice conform temeiului prevăzut de lege sau contract, precum și fără invocarea unui motiv, fără termen de preaviz.

Suplimentar, potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 cu privire la societățile cu răspundere limitată, Administratorul societății se desemnează de adunarea generală a asociaților sau de consiliul societății dacă actul de constituire prevede aceasta. Administratorul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv.

Prin urmare, ținând cont de normele citate supra, instanța de apel a considerat irelevante argumentele și pretențiile părții apelante, cu privire la repunerea în funcție, deoarece, administratorul SRL „BRM EAST ENERGY” – Mihai Nistor, putea fi revocat oricând, cu sau fără motiv, iar administratorul revocat ne având posibilitatea de a contesta hotărârea de eliberare din funcția de administrator. 4

Cu referire la pretențiile și argumentele apelantului Mihai Nistor, privind încasarea îndemnizației pentru concedierea nefondată din funcția de administrator al SRL „BRM EAST ENERGY, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, potrivit cap. M, pct. 1, lit. f) din contractul individual de muncă nr. 01EE/05/05/21 din 06 mai 2021, administratorul Mihai Nistor are dreptul la încasarea de la angajator a salariului unic, în cuantumul unui salariu anual, în cazul concedierii nefondate și/sau aberative.

Totodată, potrivit art. 200 alin. (7) din Codul civil (în redacția după 01 martie 2029), îndemnizația de eliberare din funcție nu se plătește administratorului dacă el este eliberat din funcție din motiv de neatingere a indicatorilor de performanță prevăzuți în contractul încheiat cu persoana juridică. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută.

La caz, potrivit cap. F), printre atribuțiile prevăzute în fișa postului, Anexa nr. 1 la contract, la alin. (3) al contractului individual de muncă este specificat că, obligațiile pe care urma să le îndeplinească Mihai Nistor, în exercitarea funcției de administrator, era – găsirea de clienți, prospectarea pieței, încheierea de tranzacții.

Cu toate acestea, pe lângă faptul că potrivit prevederilor art. 200, 1499 din Codul civil și art. 70 alin. (1) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 cu privire la societățile cu răspundere limitată, administratorul societății/mandatarul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv, instanța de apel a reținut că, după cum reiese din răspunsul SRL „BRM EAST ENERGY”, la cererea prealabilă a lui Mihai Nistor (f. d. 16), temeiul revocării din funcție a lui Mihai Nistor, la constituit neonorarea obligațiilor de gestionare a societății astfel încât scopurile pentru care aceasta a fost constituită să fie realizate cât mai eficient, să dezvolte societatea întru obținerea unui profit, să informeze asociatul cu privire la starea lucrurilor și gestiunea societății, nu au fost atinse, or, pe parcursul administrării societății SRL „BRM EAST ENERGY”, de către administratorul Mihai Nistor nu s-a înregistrat o creștere economică a societății, nefiind încheiate parteneriate sau contracte.

Astfel, dat fiind faptul că temeiul revocării din funcția de administrator a lui Mihai Nistor, îl reprezintă pierderea încrederii față de acesta din motiv că nu a atins indicii de performanță prevăzuți de contractul individual de muncă, instanța de apel a considerat neîntemeiate și declarative argumentele 5 privind încasarea îndemnizației pentru concedierea nefondată din funcția de administrator al SRL „BRM EAST ENERGY”.

Instanța de apel a considerat irelevante argumentele apelantului, cu referire la prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 cu privire la societățile cu răspundere limitată, conform căruia, legislația muncii se extinde asupra relațiilor dintre administrator și societate, deoarece, conform normei respective, aceasta se extinde în măsura în care nu este în contradicție cu prezenta lege, de altfel, art. 70 alin. (1) din Lege, prevede expres că administratorul societății/mandatarul poate fi eliberat oricând cu sau fără motiv.

Instanța de apel nu a reținut nici argumentele apelantului cu privire la aplicarea normelor din Codul muncii, deoarece, după cum a fost statuat supra, în repetate rânduri, raporturile de muncă dintre SRL „BRM EAST ENERGY și administratorul acesteia – Mihai Nistor, sunt examinate prin prisma dispozițiilor legale cu privire la reprezentare și mandat, iar potrivit art. 200 alin. (2) din Codul civil (în redacția după 01 martie 2019), în cazul în care între administrator și persoana juridică există un raport juridic de muncă, eliberarea din funcție conform alin. (1) atrage încetarea contractului individual de muncă din aceeași dată. Dispozițiile legislației muncii nu pot fi invocate pentru a contesta hotărârea de eliberare din funcție a administratorului.

Totodată, instanța de apel a considerat irelevante pretențiile și argumentele apelantului privind încasarea îndemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit, deoarece, prin efectul prevederilor art. 200 alin. (2) din Codul civil, la caz nu pot fi aplicate prevederile legislației muncii, or, contractul încheiat între SRL „BRM EAST ENERGY” și Mihai Nistor este un contract de mandat, chiar dacă părțile l-au intitulat „contract individual de muncă”, respectiv, apelantul nu se poate bucura de protecția oferită de Codul muncii.

Mai mult ca atât, reclamantul/apelant Mihai Nistor nu a demonstrat prin probe concludente și pertinente, neachitarea concediilor sau, neacordarea îndemnizației pentru concediul anual de muncă nefolosit.

În contextul celor expuse, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe privind respingerea pretențiilor subsecvente, privind repararea prejudiciului moral, inclusiv prin prisma faptului că, odată 6 ce contractul încheiat între SRL „BRM EAST ENERGY” și Mihai Nistor este un contract de mandat, apelantul nu poate pretinde la încasarea prejudiciului moral în rezultatul concedierii ilegale din funcția deținută.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului cu referire la compensarea în beneficiul SRL „BRM EAST ENERGY” a cheltuielilor de judecată și nu în ultimul rând, privind cuantumul acestor cheltuieli.

Cu referire la pretenția privind compensarea cheltuielilor de judecată, prin prisma prevederilor art. 94 alin. (1), art.96 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe, deoarece, în cadrul procesului civil SRL „BRM EAST ENERGY” a fost reprezentată de către avocatul Andrei Baș, în temeiul mandatului seria MA nr. 1962841 din 17 ianuarie 2023, pentru serviciile căruia a achitat 24 657 de lei, conform ordinului de plată nr. 158 din 19 ianuarie 2023, de altfel, având în vedere complexitatea cauzei, valoarea acțiunii și lucrul efectuat de către avocat în prezentul litigiu, suma de 24 657 de lei, pentru acordarea asistenței juridice, reprezintă un cuantum rezonabil.

În motivarea recursului, Mihai Nistor, reprezentat de avocatul Ştefan Balmuş, a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură, în vigoare până la 01 septembrie 2023 care reglementează că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea. Totodată, a argumentat că decizia contestată este nemotivată, iar instanța de apel nu a apreciat probele. La caz sunt aplicabile prevederile normelor Codului muncii. 7

Completul de judecată constată că, recursul a fost declarat cu respectarea termenului legal de 2 luni, prevăzut de art.434 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Or, decizia integrală a instanței de apel a fost comunicată la 24 noiembrie 2023, la adresa electronică a recurentului, şi reprezentantului acestuia, avocatului Ştefan Balmuş, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 139), iar cererea de recurs a fost depusă la 10 octombrie 2023.

La 01 martie 2024, în adresa SRL „BRM East Energy” și SRL „BRM Consultanță în Afaceri” a fost expediat copia recursului declarat de Mihai Nistor, reprezentat de avocatul Ştefan Balmuş, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f. d. 162).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului declarat de Mihai Nistor, reprezentat de avocatul Ştefan Balmuş, SRL „BRM East Energy” și SRL „BRM Consultanță în Afaceri” nu au făcut uz de dreptul procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 8 f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chişinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 10

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentul recurentului precum că, la caz sunt aplicabile normele Codului muncii, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că instanța de apel s-a expus asupra acestui argument, motivând că raporturilor de muncă dintre SRL „BRM EAST ENERGY și administratorul acesteia – Mihai Nistor, le sunt aplicabile prevederile art. 200 Codul civil, iar dispozițiile legislației muncii nu pot fi invocate pentru a contesta hotărârea de eliberare din funcție a administratorului.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Mihai Nistor, reprezentat de avocatul Ştefan Balmuş, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depuse de Mihai Nistor, reprezentat de avocatul Ştefan Balmuş, împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 11