2ra-1759/23 — Decalarea nulităţii actuli juridic şi paratjarea bunului mobil

La 13 februarie 2020, Olga Balaban, reprezentată de avocatul Igor Caraman, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Denis Balaban, solicitând partajarea bunurilor comune – autoturismul de model Renault Megane-3, număr de înmatriculare OYK 345, prin atribuirea unei sulte în mărime de ½ din costul bunului (f. d. 4–6, vol. I).

În motivarea cererii, reclamanta a indicat că s-a aflat în căsătorie, înregistrată la 17 mai 2013 de către OSC Orhei, sub nr. 75. În timpul vieții în comun, reclamanta și pârâtul au procurat împreună autoturismul de model Renault Megane-3, număr de înmatriculare XXXX.

Reclamanta a invocat că, la 11 februarie 2020, împreună cu pârâtul, de comun acord, au depus la Agenția Servicii Publice o cerere prin care au solicitat desfacerea căsătoriei.

Reclamanta a menționat că autoturismul constituie un bun comun al soților Balaban și se consideră îndreptățită să dispună de o cotă-parte din acesta. Partajarea în natură a autoturismului nu este posibilă, iar aceasta nu are nevoie de bunul menționat, întrucât nu deține permis de conducere și nu îl poate utiliza. Prin urmare, reclamanta solicită partajarea autoturismului prin atribuirea unei sulte în mărime de ½ din costul acestuia și lăsarea mijlocului de transport în proprietatea pârâtului.

Olga Balaban a indicat că pârâtul nu dorește și nici nu intenționează să partajeze autoturismul de model Renault Megane-3, număr de înmatriculare XXXX, dispunând de acesta în mod exclusiv, iar pașaportul tehnic se află în posesia lui Denis Balaban, fapt ce face imposibilă evaluarea bunului supus partajării.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 561 alin. (3) lit. a) din Codul civil. 1

La 27 mai 2020, Olga Balaban, reprezentată de avocatul Igor Caraman, s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Denis Balaban, solicitând declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului de model Renault Megane-3, cu numărul de înmatriculare XXXX, încheiat la 4 februarie 2020 între Denis Balaban și Dumitru Hangan.

În motivarea acțiunii s-a indicat că bunul mobil a fost vândut la prețul de 10 000 lei intervenientului accesoriu, care este finul de cununie al reclamantei și pârâtului și care, de mai mult timp, se află în relații ostile cu reclamanta.

Olga Balaban a susținut că intervenientul accesoriu cunoștea cu certitudine că reclamanta nu a dorit efectuarea tranzacției fără acordul său și la un preț de 10 000 lei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 19 și 21 din Codul familiei.

Prin încheierea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis cererea reclamantei Olga Balaban reprezentată de avocatul Igor Caraman privind suspendarea procesului până la soluţionarea cererii înaintată de Olga Balaban către Denis Balaban privind declararea nulităţii a actului juridic (f. d. 30, vol. I).

Prin încheierea din 4 iulie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost reluat procesul cu privire la partajarea bunurilor comune (f. d. 32, vol. I)

Prin încheierea din 16 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central s-au conexat cauzele civile la cerere de chemare în judecată depusă de Olga Balaban reprezentată de avocatul Igor Caraman către Denis Balaban cu privire la partajarea bunurilor comune şi la cerere de chemare în judecată depusă de Olga Balaban reprezentată de avocatul Igor Caraman către Denis Balaban cu privire la nulitatea actului juridic (f. d. 42, vol. I).

La 21 iunie 2023, Dumitr Hangan a depus cerere de alăturare la apel solicitând casarea hotărârii şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii (f. d. 133-137, vol. I).

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma normelor de drept și a situației de fapt constatată în speța dedusă judecății, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a constatat că automobilului de model Renault Megane, nr. de înmatriculare XXXX, constituie bun mobil proprietate comună în devălmășie, acesta intrând în proprietatea soților în perioada căsătoriei, de alt fel, nimeni din părți nu a obiectat acest fapt. Însă, instanța de fond greșit a conchis asupra caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare din 04 februarie 2020, încheiat între Balaban Denis și Hangan Dumitru a automobilului indicând că acesta a fost încheiat fără scopul de a fi înstrăinat, creând doar aparența unei vânzări-cumpărări.

Instanţa de apel a apreciat că fiind greșită, constatarea instanței de fond cu privire la faptul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model Renault Megane din 04 februarie 2020, încheiat între Balaban Denis și Hangan Dumitru, Olga Balaban ca coproprietară nu și-a manifestat acordul, fapt ce rezultă că acesta este lovit de nulitate. Or, Olga Balaban nu a prezentat instanței probe care să confirme că a fost împotriva încheierii contractului de vânzare-cumpărare a automobilului încheiat la din 4 februarie 2020.

Colegiul civil a menționat că însăși Olga Balaban în cererea de chemare în judecată a indicat că nu are nevoie de automobil dat, deoarece 4 nu deține permis de conducere și respectiv nu îl va putea folosi, însă solicită ½ din prețul automobilului, lăsând mijlocul de transport în proprietatea pârâtului/apelant. Totodată, Balaban Olga a indicat că bunul mobil fără acordul ei a fost vândut la un preț vădit subevaluat de doar 10000 lei, adică nefiind de acord cu prețul de vânzare a automobilului. La fel, Balaban Olga a menționat că cunoaște că automobilul a fost plasat pe un sait de vânzări, iar Balaban Denis a discutat și a purtat negocieri cu un potențial cumpărător, ajungând la suma de 4600 euro.

Prin urmare, instanţa de apel a concluzionat că Olga Balaban nu a demonstrat cu certitudine că nu a cunoscut despre vânzarea automobilului, că nu a fost de acord cu vânzarea acestuia, fapt pentru care argumentele intimatei Balaban Olga pe marginea cerinței privind declararea nulității contractului, se apreciază ca fiind declarative.

Colegiul civil a reiterat că rezultând din prevederile art. 21 alin. (2) din Codul familiei, Balaban Denis era în drept să încheie convenții prin care să dispună de bunurile comune. În sensul dat, la caz nu există temei de declarare a nulității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului de model Renault Megane, nr. de identificare VIN XXXXXXX, nr. motorului XXXXXXXX nr. caroseriei XXXXXXX anul fabricării 2009 culoarea alb, nr. de înmatriculare XXXX, din 04 februarie 2020.

Prin urmare, la caz instanța de apel, a constatat că Balaban Olga nu a dovedit temeiurile recunoașterii nulității contractului de vânzare-cumpărare a automobilului din 4 februarie 2020, or, intimata/reclamantă nu a dovedit că Hangan Dumitru ar fi cumpărător de rea-credință. Pe lângă aceasta, instanța de apel nu a stabilit caracterul fictiv al contractului de vânzare- cumpărare din 04 februarie 2020.

Colegiul civil a ajuns la concluzia că, la caz cu certitudine s-a stabilit că automobilul a intrat în proprietatea comună a foștilor soți Balaban Olga și Balaban Denis în perioada căsătoriei. Totodată, contractul de vânzare- cumpărare din 4 februarie 2020, prin care Balaban Denis a înstrăinat automobilul a fost încheiat în timpul când Balaban Olga și Balaban Denis se aflau în căsătorie.

În același timp, Colegiul civil a conchis că automobilul de model Renault Megane, a fost vândut la un preț vădit subevaluat, or, în condițiile de piață, automobilul de modelul menționat costă mult mai mult de 10000 lei.

Instanța de apel a considerat că prețul de 10000 lei este foarte disproporționat față de valoarea reală a unui asemenea bun - automobil de 5 model Renault Megane, anul fabricării 2009, încât este evident că Balaban Denis la semnarea contractului de vînzare-cumpărare a urmărit un alt scop.

Instanţa de apel a conchis că la aprecierea partajării costului automobilului, nu poate fi reținut Raportul de evaluare întocmit la 29 septembrie 2023, de către Filiala Orhei a Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, potrivit căruia valoarea de piaţă a autoturismului, ce aparține cetăţeanul Dumitru Hangan, estimată la data de 27 septembrie 2023 constituie: 63000 de lei. Or, prin încheierea Curții de Apel Chișinău a fost dispusă efectuarea evaluării automobilului de model Renault Megane, n/î OJK 345, cu propunerea evaluatorului spre soluţionare a următoarelor întrebări: Care era preţul de piaţă al automobilului de model Renault Megane, n/î OJK 345, anul producerii 2009, la momentul când a fost vândut de Denis Balaban lui Dumitru Hangan în baza contractului de vînzare- cumpărare din 04 februarie 2020, reieșind din starea tehnică a automobilului.

Astfel, valoarea de piață a automobilului estimată la 27 septembrie 2023, nu este relevantă speței, or, automobilul a fost vândut la 04 februarie 2020. Mai mult, automobilul de model Renault Megane, n/î XXXX a fost vândut în anul 2020, iar evaluarea a fost efectuată în septembrie anului 2023, timp în care, în condiții de exploatare normală automobilul a fost afectat de uzură, cu atât mai mult că a fost implicat și într-un accident rutier.

Colegiul a reținut că potrivit certificatului privind valoarea de piață a autoturismului de model Renault Megane, anul producerii 2009, pentru luna februarie 2020, valoarea acestuia era estimată între 4 500 și 5 500 euro, act care confirmă valoarea bunului mobil la data înstrăinării (f. d. 116).

Instanţa de apel a apreciat critic alegațiile pârâtului/apelant precum că, a fost nevoit să vândă automobilul pentru a întoarce o pretinsă datorie, care anterior a fost folosită pentru reparația casei ce aparține reclamantei, or aceste argumente nu înlătură regimul proprietății în devălmășie a bunului mobil înstrăinat în mod unilateral de către pârâtul Balaban Denis. Totodată, Balaban Denis nu a demonstrat că suma primită a fost redirecționată spre stingerea datoriei invocate, a efectuat lucrări de reparație, precum și Denis Balaban nu a formulat o acțiune față de Olga Balaban pe marginea acestei pretinse datorii.

Recurentul a susținut că, în timpul căsniciei, a contractat un împrumut, iar mijloacele financiare au fost utilizate pentru repararea imobilului în care au locuit soții Balaban, bun aflat în proprietatea exclusivă a Olgăi Balaban.

Astfel, acesta a arătat că a fost nevoit să vândă automobilul pentru a restitui datoria, considerând că suma obținută din vânzarea automobilului a fost utilizată în interesul familiei.

Totodată, a indicat că instanța de apel, la stabilirea valorii automobilului, s-a bazat în mod eronat pe un certificat care nu se referă la bunul supus partajării, și nu pe un raport de expertiză.

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost notificată recurentului la 24 noiembrie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei, iar recursul a fost depus la 28 decembrie 2023 (f. d. 2-7; vol. III).

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă 7 (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 8

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chişinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care 9 se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Denis Balaban ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Denis Balaban, împotriva deciziei din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 10