2ra-891/24 — Încasarea datoriei

La 27 noiembrie 2019, Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica” a depus acțiune oblică în interesele Întreprinderii Municipale Regia Comunal-Locativă Cricova împotriva Galinei Caterev, Lora Catereva, Natalia Caterev, Adrian Caterev și Adrian Andrei Caterev cu privire la încasarea, în mod solidar, a datoriei pentru consumul energiei termice.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 4874 din 1 octombrie 2008, încheiat cu Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova”, a livrat energie termică, iar consumatorul s-a obligat să achite lunar servicii furnizate. Din cauza neonorării obligațiilor de plată, conform situației la 12 septembrie 2019 s-a format o datorie de 1 476 823, 82 de lei. Totodată, Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova” a prestat, la rândul său, servicii proprietarilor blocurilor locative gestionate, care la fel au obligația de a achita contravaloarea serviciului prestat.

Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova” nu a acționat consumatorii restanți în judecată, inclusiv pârâții, care au acumulat o datorie în mărime de 2 789,82 de lei, pentru perioada de până la 31 august 2019, pentru apartamentul nr. xxxxx.

Prin urmare, a solicitat încasarea din contul Galinei Caterev, Lora Catereva, Natalia Caterev, Adrian Caterev și Adrian Andrei Caterev a datoriei în mărime de 2 789,82 de lei.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită cererea de apel depusă de Galina Caterev, Lora Caterev, Natalia Caterev, Adrian Caterev și Adrian Andrei Caterev, din motivul neînlăturării în termen a indicațiilor instanței de apel în încheierea din 7 septembrie 2021.

La 13 ianuarie 2022, Lora Caterev, Natalia Caterev și Adrian Caterev au depus cereri de recurs împotriva încheierii din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au manifestat dezacordul cu restituirea cererii de apel.

Prin decizia din 11 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de Lora Caterev, Natalia Caterev și Adrian Caterev. S-a casat încheierea din 18 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chişinău în partea apelanților Lora Caterev, Natalia Caterev și Adrian Caterev, și s-a restituit cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea în fond a apelului depus de Lora Caterev, Natalia Caterev și Adrian Caterev.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că potrivit art. 25 alin. (1) și alin. (5) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402- XV din 24 octombrie 2002 și art. 51 alin. (4) din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, consumatorii sunt obligați să achite serviciile comunale prestate, iar furnizorul este în drept să solicite încasarea datoriei în instanță.

Instanța de apel a stabilit că, în baza contractului de livrare-utilizare a energiei termice nr. 4874 din 1 octombrie 2008, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a livrat energie termică Întreprinderii Municipale „Regia Comunal-Locativă Cricova”, iar proprietarii apartamentului nr. xxxxx, au beneficiat de serviciile prestate, acumulând o datorie pentru consumul energiei termice în sumă de 2 789,82 de lei pentru perioada 1 noiembrie 2006 – 1 2 septembrie 2019. Totodată, s-a constatat că proprietari ai apartamentului sunt Galina Caterev, Lora Caterev, Natalia Caterev, Adrian Caterev și Adrian Andrei Caterev.

Instanța de apel a constatat că, potrivit pct. 8, 81 și 83 din Anexa nr. 7 la Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, în cazul deconectării integrale sau parțiale a apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorii rămân obligați să achite plata pentru energia termică aferentă pierderilor normative și încălzirii locurilor de uz comun.

Referitor la argumentele apelantei privind Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 3 martie 2022, instanța de apel a reținut că efectele acesteia se aplică începând cu 1 mai 2022 și nu au efect retroactiv asupra plăților acumulate până la această dată, în condițiile în care prin acțiune s-a solicitat încasarea datoriei formate până la 31 august 2019.

Instanța de apel a constatat că, potrivit procesului-verbal din 3 ianuarie 2012, conducta tranzitorie de agent termic pentru încălzire ce trece prin apartament s-a păstrat, iar apartamentul a fost dotat cu altă sursă de încălzire, astfel încât obligația achitării serviciilor pentru energia termică revenea pârâților conform Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Curtea de apel a mai reținut că suma datoriei și cheltuielile de judecată au fost achitate de către apelantă, iar concluziile instanței de fond referitoare la cheltuielile de judecată sunt corecte și conforme prevederilor art. 82 și art. 94 din Codul de procedură civilă.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurenții au indicat că din anul 2011 nu sunt consumatori ai energiei termice a reclamanților, iar proprietarii apartamentelor cu încălzire autonomă pot fi facturați doar pentru pierderi de energie termică la încălzirea locurilor obștești, odăilor tehnice și subsolului, în corespundere cu pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Au susținut că blocul din xxxxx nu întrunește condițiile tehnice de construcție pentru facturare, deoarece nu are odăi obștești, odăi tehnice și subsol care să fie încălzite, iar suma de 2 789,82 de lei este acumulată artificial și nelegitim. Totodată, au invocat că Curtea Constituțională a constatat că facturarea conductei-tranzit este ilegală și neconstituțională prin Hotărârea nr. 4 din 3 martie 3 2022. Au indicat că condițiile tehnice ale blocului pot fi confirmate prin audierea martorilor-locatari, invitați cu citație.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că prin conținutul cererii de recurs și al recursului suplimentar, recurenții au reiterat, în esență, argumentele invocate anterior în fața instanțelor inferioare. Mai mult, recurenții nu au indicat în ce constă aplicarea eronată a normelor de drept material sau încălcarea normelor de drept procedural de către instanța de apel și nu au invocat niciunul dintre temeiurile de recurs reglementate de dispozițiile art. 432 din Codul de procedură civilă, criticile formulate vizând, în esență, reaprecierea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate în cauză, aspecte care excedează limitelor controlului exercitat de instanța de recurs.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și 5 coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Lora Catereva, Adrian Caterev și Natalia Caterev, împotriva deciziei din 19 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6