2r-178/26 — Repararea prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecată

La 11 octombrie 2023, Viorel Băluță și Mihail Popescu au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Epurean cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 februarie 2025 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central a fost admisă parțial acțiunea depusă de Viorel Băluță și Mihail Popescu.

La 14 noiembrie 2025, avocatul Constantin Moraru în interesele lui Alexandru Epurean a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 26 martie 2026 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat a fost respinsă ca neîntemeiată cererea avocatului Constantin Moraru în interesele lui Alexandru Epurean cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 19 februarie 2025 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, în legătură cu depunerea în afara termenului legal.

La 22 aprilie 2026, prin intermediul poștei electronice, Alexandru Epurean, reprezentat de avocatul Constantin Moraru a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 26 martie 2026 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în lipsa sa, fără ca acestuia să-i fie comunicate locul, data și ora ședinței de judecată, deși se afla de mai mulți ani peste hotarele Republicii Moldova.

A menționat că nu a cunoscut despre existența cererii de chemare în judecată și că publicarea unui anunț nu i-a permis să afle despre proces, fiind astfel lipsit de 1 posibilitatea de a se apăra, de a-și angaja un avocat și de a-și exercita drepturile procesuale.

Recurentul a invocat că, potrivit art. 388 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, hotărârea primei instanțe urmează a fi casată dacă pricina a fost judecată în absența unui participant căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată. De asemenea, recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea în privința unei alte persoane, întrucât în dispozitivul hotărârii este indicat numele „Alexandru Epureanu”, în timp ce numele său este „Alexandru Epurean”, considerând că hotărârea a fost pronunțată față de o persoană care nu are atribuții la cauză.

Totodată, recurentul a explicat că a luat cunoștință de materialele dosarului și de hotărârea instanței de fond abia la 17 octombrie 2025, prin intermediul avocatului său, iar termenul de 30 de zile pentru declararea apelului urma să fie calculat din momentul primirii hotărârii. În opinia sa, apelul depus la 14 noiembrie 2025 a fost introdus în interiorul termenului legal, iar omisiunea termenului a fost determinată de faptul că se afla peste hotarele Republicii Moldova și nu a recepționat actele expediate la domiciliu.

A susținut că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă și că cererea de repunere în termen trebuia admisă ca fiind întemeiată.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.” 2

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 105 alin.(1)–(5) din Codul de procedură civilă: ,,Citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei. Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat, considerîndu-se recepţionată de organizaţie.”

Art.106 din Codul de procedură civilă: ,,Dacă destinatarul refuză să primească citaţia sau înştiinţarea, persoana împuternicită să o înmâneze consemnează refuzul pe citaţie sau înştiinţare şi o restituie instanţei judecătoreşti. Persoana care refuză să primească citaţia sau înştiinţarea se consideră înştiinţată despre locul, data şi ora şedinţei de judecată sau despre locul, data şi ora efectuării unui act procedural. Neprezentarea ei în instanţă nu împiedică judecarea pricinii sau efectuarea actului procedural.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din considerentele ce urmează.

Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul hotărârii judecătorești, a fost pronunțat la 19 februarie 2025, iar termenul de declarare a apelului este de 30 de zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, ultima zi a termenului de declarare a apelului fiind 21 martie 2025, inclusiv.

La 14 noiembrie 2025, avocatul Constantin Moraru în interesele lui Alexandru Epurean a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond. Totodată a solicitat repunerea în termenul de depunere a apelului.

În vederea repunerii în termen, recurentul/reprezentantul a invocat lipsa comunicării efective a citațiilor privind examinarea cauzei și a hotărârii, precum și faptul că a luat cunoștință despre aceasta la 17 octombrie 2025, prin intermediul avocatului său.

Argumentele recurentului privind lipsa citării legale și expedierea actelor la adrese eronate nu pot fi reținute. Aici, se reține că dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost expediat în adresa lui Alexandru Epurean, însă corespondența a fost returnată cu mențiunea „nereclamat” (f.d.126-127).

Conform pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poştale, anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.1457 din 30 decembrie 2016, trimiterile poştale cu mențiunea „Predarea în mâna proprie, „Citaţie” sau „înştiinţare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poştală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poştală. Trimiterile poştale adresate persoanelor fizice şi juridice, sediul cărora se află în afara localităților (staţii meteorologice, ferme etc), se ridică în unităţile poştale, cu forţele şi mijloacele proprii, de către destinatari.

În ceea ce privește susținerea referitoare la aflarea recurentului în afara teritoriului țării, se menționează că acest fapt, chiar dacă ar fi real, nu echivalează cu imposibilitatea absolută de a exercita drepturile procesuale. Mai mult că la materialele dosarului nu se atestă acte care ar confirma intrări/ieșiri din țară.

În așa mod, se deduce că instanța de fond a respectat dispozițiile legale ce guvernează instituția comunicării actelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (1), 4 (2), art. 106 și art.107 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, or, la caz, Alexandru Epurean nu a reclamat actele de dispoziție remise de instanță de fond.

Completul de judecată remarcă că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (3), (4) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, Alexandru Epurean nu a prezentat probe justificate şi incontestabile în susținerea solicitării cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, care ar confirma imposibilitatea de a lua cunoștință cu hotărârea din 19 februarie 2025 a Judecătoriei Cimișlia.

Însuși avocatul recurentului cunoscând despre existența dosarului la 10 septembrie 2025, face cunoștință cu materialele dosarului la 17 octombrie 2025, iar abia la 14 noiembrie 2025 declară apelul împotriva hotărârii instanței de fond.

Deși, hotărârea instanței de fond era publicată pe portalul instanțelor de judecată încă la 19 februarie 2025 https://jcm.instante.justice.md/court- decisions?pdf_content=epurean&type=Any&apply_filter=1.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului referitor la indicarea numelui „Alexandru Epureanu” în dispozitivul hotărârii primei instanțe. Din materialele dosarului rezultă fără echivoc identitatea persoanei vizate de hotărâre, iar diferența de redactare invocată constituie o eroare materială care nu afectează legalitatea actului judecătoresc și nu poate justifica repunerea în termenul de declarare a apelului.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, just a respins solicitarea lui Alexandru Epurean, reprezentat de avocatul Constantin Moraru, cu privire la repunerea în termenul de declarare a cererii de apel și a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 19 februarie 2025 a Judecătoriei Cimișlia, ca fiind depusă în afara termenului legal.

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt declarative și neîntemeiate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 5