2r-149/26 — Constatarea încheierii contractului de vînzare cumpărare, dobindirea dreptului de preemțiune a drepturilor și obligațiilor de cumpărător.

La 23 octombrie 2024, SRL „Anvar-Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Angelei Cadeniuc și S.R.L. „Vastadum” privind constatarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dobândirea dreptului de preemțiune a drepturilor și obligațiilor de cumpărător.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 14 noiembrie 2025, acțiunea a fost admisă. S-a constatat încheierea între SRL „Anvar-Com” și Angela Cadeniuc a contractului de vânzare-cumpărare a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,96 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,2001 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,1644 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, și a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,0391 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, în aceleași condiții cu cele stabilite de Angela Cadeniuc și SRL „Vastadum” în contractul de vânzare-cumpărare nr. ***** din 24 iulie 2024, cu dobândirea de către SRL „Anvar-Com” a drepturilor și obligațiilor de cumpărător. S-a constatat încheierea între SRL „Anvar-Com” și Angela Cadeniuc a contractului de vânzare-cumpărare a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,9753 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,2001 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,1643 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, și a terenului agricol cu nr. cadastral *****, cu suprafața de 0,0392 ha, situat în extravilanul s. *****, r-nul *****, în aceleași condiții cu cele stabilite de Angela Cadeniuc și SRL „Vastadum” în contractul de vânzare-cumpărare nr. ***** din 24 iulie 2024, cu dobândirea de către SRL „Anvar-Com” a drepturilor și obligațiilor de cumpărător. S-a dispus rectificarea, prin radierea din Registrul bunurilor imobile, din cadrul I.P. „Cadastrul Bunurilor Imobile”, a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole cu nr. cadastrale *****, *****, *****, *****, 4332102.078, *****, ***** și *****, situate în extravilanul s. *****, r-nul *****, înregistrat pe numele Angelei Cadeniuc. S-a dispus înregistrarea în Registrul bunurilor imobile, din cadrul I.P. „Cadastrul Bunurilor Imobile”, a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole cu nr. cadastrale *****, cu suprafața de 0,96 ha, *****, cu suprafața de 0,2001 ha, *****, cu suprafața de 0,1644 ha, *****, cu suprafața de 0,0391 ha, *****, cu suprafața de 0,9753 ha, *****, cu suprafața de 0,2001 ha, 1 *****, cu suprafața de 0,1643 ha, și *****, cu suprafața de 0,0392 ha, toate situate în extravilanul s. *****, r-nul *****, pe numele S.R.L. „Anvar-Com”. S-a încasat, în mod solidar, de la Angela Cadeniuc și SRL „Vastadum”, în beneficiul SRL „Anvar-Com”, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată, taxa de stat în mărime de 5536,80 lei, taxa de timbru în mărime de 200 lei, cheltuielile poștale în mărime de 37,20 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 21 000 lei, iar în total suma de 26 774 lei. Măsura de asigurare a acțiunii, aplicată prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 28 octombrie 2024, asupra terenurilor agricole cu nr. cadastrale *****, *****, *****, *****, *****, *****, *****și *****, situate în extravilanul s. *****, r-nul *****, se revocă la momentul devenirii definitive a hotărârii.

La 18 decembrie 2025, avocata Zinaida Guțu, în interesele Angelei Cadeniuc, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 14 noiembrie 2025, solicitând admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii prin care acțiunea înaintată de SRL „Anvar- Com” să fie respinsă integral. Concomitent, apelanta a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, precum și amânarea plății taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, în temeiul art. 86 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2026, Curtea de Apel Nord a respins cererea de repunere în termen depusă de avocata Zinaida Guțu, în interesele Angelei Cadeniuc, și a restituit ca tardivă cererea de apel declarată de avocata Zinaida Guțu, în interesele Angelei Cadeniuc.

La 3 februarie 2026, avocata Zinaida Guțu, în interesele Angelei Cadeniuc, a declarat recurs împotriva încheierii din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, soluționarea fondului chestiunii și repunerea apelului în termen.

Recurenta Angela Cadeniuc susține că încheierea Curții de Apel Nord din 26 ianuarie 2026 este nelegală, deoarece cererea de repunere în termen a fost respinsă formalist, fără examinarea efectivă a circumstanțelor care au determinat omiterea termenului de apel.

Invocă faptul că ședința de pronunțare stabilită pentru 6 noiembrie 2025 a fost contramandată din cauza expirării împuternicirilor judecătorului Dorin Cazacu, iar părțile nu au fost înștiințate ulterior despre noua dată a pronunțării hotărârii.

Recurenta susține că instanța de fond a pronunțat dispozitivul hotărârii la 14 noiembrie 2025, în lipsa părților și fără informarea acestora, contrar obligației instanței de a comunica data, ora și locul pronunțării. Se afirmă că omisiunea termenului de apel a fost cauzată de o disfuncție procedurală imputabilă instanței, nu de pasivitatea recurentei.

Recurenta contestă concluzia instanței de apel privind recepționarea dispozitivului la 5 decembrie 2025 și susține că, potrivit borderoului poștal anexat, 2 copia dispozitivului a fost recepționată efectiv abia la 17 decembrie 2025. Apelul și cererea de repunere în termen au fost depuse imediat, la 18 decembrie 2025, ceea ce demonstrează diligența recurentei și lipsa intenției de tergiversare.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii”.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116”.

Articolul 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii”. 3

Articolul 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: ”(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Articolul 38 din Codul civil: „(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta își are reședința obișnuită. Se consideră că persoana își păstrează domiciliul atît timp cît nu și-a stabilit un altul. (2) Reședința obișnuită demonstrează o legătură apropiată și stabilă a persoanei fizice cu locul vizat. La determinarea reședinței obișnuite se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței persoanei în locul vizat, precum și condițiile și motivele acestei prezențe. (3) Reședința temporară a persoanei fizice este locul unde își are locuința temporară sau secundară. (4) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decît atunci cînd cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo reședința obișnuită. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la autoritățile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. (5) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reședinței sale temporare. (6) În lipsă de reședință temporară, persoana este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.”

Articolul 39 din Codul civil: „(1) Până la proba contrară, domiciliul sau reședința temporară a persoanei fizice se prezumă că se află la adresa de domiciliu sau de reședință temporară înscrisă în profilul persoanei din Registrul de stat al populației, conform prevederilor actelor normative privind evidența locuitorilor Republicii Moldova. (2) În lipsa acestor înscrieri în Registrul de stat al populației ori atunci cînd acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței temporare nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința temporară a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.”

În prezenta cauză, instanța de recurs urmează să verifice legalitatea încheierii prin care Curtea de Apel Nord a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și, pe cale de consecință, a restituit ca tardivă cererea de apel declarată de Angela Cadeniuc.

Potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În speță, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, a fost pronunțat la 14 noiembrie 2025, astfel încât termenul de apel a început să curgă la 15 noiembrie 2025 și s-a împlinit la 15 decembrie 2025 inclusiv.

Cererea de apel a fost depusă la 18 decembrie 2025, adică după expirarea termenului legal de declarare a apelului. În aceste condiții, examinarea cererii de apel era posibilă numai în cazul admiterii cererii de repunere în termen, în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă.

În temeiul art. 116 alin. (1) din Codul de procedură civilă, repunerea în termen poate fi dispusă doar atunci când partea dovedește existența unor motive întemeiate care au făcut imposibilă îndeplinirea actului de procedură în termenul stabilit de lege. Prin urmare, simpla depunere a cererii de repunere în termen nu obligă instanța să admită cererea, dar impune verificarea caracterului obiectiv, real și neimputabil al motivelor invocate.

Recurenta a susținut că omiterea termenului de apel a fost determinată de contramandarea ședinței de pronunțare stabilite pentru 6 noiembrie 2025, pe motivul expirării împuternicirilor judecătorului Dorin Cazacu, precum și de lipsa unei înștiințări ulterioare privind pronunțarea dispozitivului hotărârii la 14 noiembrie 2025.

Completul de judecată reține că aceste circumstanțe, chiar privite în ansamblu, nu demonstrează imposibilitatea obiectivă a recurentei de a declara apel în termen. Contramandarea unei ședințe de pronunțare nu exonerează partea de obligația de a manifesta diligență procesuală, mai ales în condițiile în care recurenta cunoștea despre existența litigiului, avea calitatea de pârâtă și era ținută să urmărească desfășurarea procedurii judiciare.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că simplul fapt al cunoașterii existenței unei cauze pendinte este suficient pentru a impune părții o conduită diligentă în urmărirea cursului procesului și a actelor pronunțate în cadrul acestuia (decizia nr. 2r-37/26). Odată ce partea a cunoscut despre existența litigiului, acesteia îi incumbă obligația de a manifesta interes rezonabil față de evoluția procedurii și pentru exercitarea drepturilor sale procesuale în termen. În măsura în care partea a participat la examinarea cauzei, depunând cereri de amânare a ședințelor de judecată și fiind în legătură cu avocatul care urma să-i 5 reprezinte interesele în instanță, nu poate fi reținută ca întemeiată argumentarea acestuia privind omisiunea termenului de apel, or, aceste împrejurări demonstrează că apelantul cunoștea despre existența procesului și avea posibilitatea să urmărească evoluția acestuia. (decizia nr. 2r-73/26, §40).

Totodată, elementul decisiv în cauză nu îl constituie doar data pronunțării dispozitivului hotărârii, dar și faptul că Angela Cadeniuc a recepționat copia dispozitivului la 5 decembrie 2025 (f.d. 106). Acest înscris confirmă comunicarea actului judecătoresc înainte de expirarea termenului de apel.

Recurenta a contestat această concluzie, invocând un borderou poștal din 17 decembrie 2025, din care ar rezulta că ar fi recepționat dispozitivul hotărârii abia la acea dată. Completul de judecată constată însă că acest argument nu poate răsturna forța probantă a avizului de recepție din 5 decembrie 2025, în condițiile în care recurenta nu a negat că semnătura de pe aviz îi aparține și nu a prezentat probe concludente care să demonstreze caracterul eronat sau neautentic al avizului respectiv.

Prin urmare, la data de 5 decembrie 2025, recurenta cunoștea sau, cel puțin, trebuia să cunoască existența hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din 14 noiembrie 2025. De la această dată și până la expirarea termenului legal, la 15 decembrie 2025, recurenta dispunea de un interval suficient pentru declararea apelului, inclusiv a unui apel nemotivat.

Completul de judecată subliniază că instituția repunerii în termen are caracter excepțional și nu poate fi aplicată pentru a acoperi pasivitatea procesuală a părții sau nevalorificarea în timp util a drepturilor procedurale. Repunerea în termen este justificată doar atunci când partea dovedește că, din motive independente de voința sa, nu a putut efectua actul de procedură în termen.

În speță, asemenea motive nu au fost dovedite. Dimpotrivă, materialele cauzei confirmă că recurenta cunoștea despre existența procesului și a recepționat dispozitivul hotărârii la 5 decembrie 2025, având posibilitatea reală de a declara apel până la 15 decembrie 2025.

Aplicarea termenelor procedurale nu constituie formalism excesiv atunci când partea a avut posibilitatea efectivă de a acționa în termen, dar nu a făcut-o. În cauză, recurenta nu a fost lipsită de dreptul la apel printr-o conduită imputabilă instanței, dar a omis să exercite calea de atac în interiorul termenului legal, deși cunoștea despre hotărârea pronunțată.

În acest context, Completul de judecată reține că instanța de apel a examinat corect cererea de repunere în termen și a constatat justificat că motivele invocate nu sunt de natură să atragă incidența art. 116 din Codul de procedură civilă.

Ca urmare a respingerii cererii de repunere în termen, Curtea de Apel Nord a aplicat corect art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia 6 cererea de apel se restituie dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat repunerea în termen.

Având în vedere că încheierea din 26 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocata Zinaida Guțu, în interesele Angelei Cadeniuc, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,