2r-180/26 — Încasarea prejudiciului material

La 28 august 2025, avocata Doina Ioana Străisteanu, în interesele Doiniței Livadaru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Snejanei Cheptine și Andrei Cheptine, privind încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 31 octombrie 2025, acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat, în mod solidar, de la Snejana Cheptine și Andrei Cheptine, în beneficiul Doiniței Livadaru, prejudiciul material cauzat prin provocarea inundației, în mărime de 39 692,66 lei, precum și cheltuielile de judecată în sumă totală de 1 837,67 lei, constituite din taxa de stat, proporțional părții admise a acțiunii, și taxa de timbru achitate la depunerea cererii de chemare în judecată, iar în total suma de 41 530,33 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26 noiembrie 2025, avocata Olesea Nastas, în interesele Snejanei Cheptine și Andrei Cheptine, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 31 octombrie 2025.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 17 decembrie 2025, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de avocata Olesea Nastas, în interesele Snejanei Cheptine și Andrei Cheptine, fiind acordat părții apelante un termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii pentru depunerea cererii de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Totodată, s-a explicat că, în cazul neîndeplinirii indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 23 februarie 2026, cererea de apel declarată de avocata Olesea Nastas, în interesele Snejanei Cheptine și Andrei Cheptine, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 31 octombrie 2025, a fost restituită.

La 4 mai 2026, avocata Olesea Nastas, în interesele Snejanei Cheptine și Andrei Cheptine, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 23 februarie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, repunerea în termen pentru depunerea cererii de apel motivate și continuarea 1 procedurii de apel, iar subsidiar, restituirea chestiunii spre rejudecare instanței de apel.

Recurenții susțin că încheierea Curții de Apel Centru din 23 februarie 2026 este neîntemeiată, deoarece instanța de apel ar fi aplicat formal și restrictiv prevederile art. 116 din Codul de procedură civilă, fără a examina efectiv dacă circumstanțele invocate justificau repunerea în termen pentru depunerea cererii de apel motivate.

Recurenții invocă faptul că apelul nemotivat a fost declarat în termen, la 26 noiembrie 2025, iar taxa de stat și taxa de timbru aferente apelului au fost achitate, ceea ce ar demonstra voința clară de a contesta hotărârea primei instanțe și lipsa intenției de tergiversare a procesului.

Totodată, recurenții susțin că încheierea Curții de Apel Centru din 17 decembrie 2025, prin care apelului nu i s-a dat curs, a fost comunicată electronic la 17 ianuarie 2026, într-o zi nelucrătoare, printr-un mesaj fără explicații privind termenul de 10 zile, natura obligației procesuale și consecințele nerespectării acesteia. Astfel, instanța de apel a tratat comunicarea exclusiv formal, fără a verifica dacă aceasta a asigurat o informare efectivă.

Recurenții mai susțin că cererea de apel motivată a fost depusă la 16 februarie 2026, concomitent cu cererea de repunere în termen, astfel încât instanța de apel trebuia să analizeze cererea prin prisma art. 116 CPC, inclusiv sub aspectul existenței motivelor întemeiate, efectuării concomitente a actului procedural omis și proporționalității sancțiunii aplicate.

În recurs se mai invocă faptul că restituirea cererii de apel motivate reprezintă o sancțiune disproporționată, deoarece privează recurenții de examinarea apelului pe fond, deși calea de atac fusese exercitată în termen prin apelul nemotivat.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.” 2

Articolul 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, preevde că: ,,(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii”.

Articolul 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii”.

Articolul 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Articolul 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul 3 în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1)Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de a nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25). Odată ce instanța de apel a emis o încheiere de a nu da curs cererii de apel, în care au fost indicate în mod clar, expres și lipsit de echivoc obligațiile ce revin apelanților pentru a pune pe rol cererea sa, sarcina respectării acestor indicații îi aparține exclusiv părții căreia îi incumbă obligația, adică apelanților. Prin urmare, apelanții trebuiau să manifeste diligența necesară pentru a se conforma integral și în termen prescripțiilor instanței de apel, asigurând înlăturarea în totalitate și în modul corespunzător a neajunsurilor constatate (decizia nr. 2r- 208/25, §27).

În speță, prin încheierea din 17 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru a acordat apelanților un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel, respectiv pentru depunerea unei cereri de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Totodată, apelanților li s-a explicat expres că, în cazul neîndeplinirii indicațiilor instanței, cererea de apel va fi restituită. 4

Din materialele dosarului rezultă că această încheiere a fost comunicată reprezentantei apelanților, avocatei Olesea Nastas, la 17 ianuarie 2026, prin expediere la adresa electronică indicată de aceasta, *****@gmail.com (f.d. 106). Potrivit art. 22 alin. (4) lit. c) din Codul civil și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, notificarea transmisă prin poștă electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care a intrat în sistemul informațional indicat de acesta și poate fi accesată. În cauze similare, Curtea Supremă de Justiție a clarificat în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor, statuând cu fermitate asupra acestui aspect (decizia nr. 2r-335/25, § 49-50; 2r-110/26, § 25; 2r-141/26, § 33-34).

Potrivit obligațiilor sale procesuale, apelanții au avut o datorie de diligență în gestionarea comunicării electronice, care include inter alia verificarea poștei electronice. O eventuală ignorare a verificării poștei electronice nu poate justifica lipsa de cunoștință, mai ales că prin prisma art. 100 alin. (11) din Codul de procedură civilă, metoda principală de comunicare a actelor din partea instanței de judecată este poșta electronică (decizia nr. 2r-27/26, § 40; decizia nr. 2r-484/25, §37).

Prin urmare, comunicarea încheierii din 17 decembrie 2025 la adresa electronică indicată de reprezentanta apelanților a produs efecte juridice de la data intrării mesajului în sistemul informațional al acesteia, respectiv 17 ianuarie 2026. Termenul de 10 zile calendaristice acordat pentru înlăturarea neajunsurilor a expirat la 27 ianuarie 2026.

Având în vedere că apelanții nu au înlăturat neajunsurile în termenul acordat prin încheierea din 17 decembrie 2025, instanța de apel a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Recurenții susțin că încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost transmisă la 17 ianuarie 2026, la un interval de 31 de zile de la pronunțare. Acest argument nu poate determina casarea încheierii recurate, deoarece termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor nu a curs de la data pronunțării încheierii din 17 decembrie 2025, dar de la data comunicării acesteia. Prin urmare, întârzierea comunicării actului procedural nu i-a lipsit pe apelanți de termenul acordat de instanța de apel, acesta începând să curgă abia după transmiterea actului la adresa electronică indicată de reprezentanta lor.

Recurenții mai invocă faptul că mesajul electronic nu conținea un text explicativ privind natura actului transmis, termenul de 10 zile și consecințele neexecutării indicațiilor instanței. Nici acest argument nu poate fi reținut. Comunicarea actului procedural se realizează prin transmiterea actului instanței, nu prin reproducerea în corpul mesajului electronic a conținutului acestuia. Or, încheierea atașată mesajului era actul procedural relevant, iar în cuprinsul acesteia 5 erau indicate expres neajunsurile cererii de apel, termenul acordat pentru înlăturarea lor și consecința neexecutării indicațiilor instanței.

Subiectul mesajului electronic indica transmiterea copiei încheierii de a nu da curs cererii de apel în dosarul nr. 2a-4214/25 și solicita confirmarea recepționării. Prin urmare, reprezentanta apelanților avea posibilitatea să identifice natura comunicării și să consulte documentul atașat. Simpla împrejurare că informațiile procedurale erau cuprinse în fișierul PDF atașat, iar nu în corpul e-mailului, nu afectează caracterul efectiv al comunicării, atât timp cât documentul transmis putea fi accesat și conținea indicațiile necesare.

Completul de judecată observă că recurenții nu invocă și nu probează imposibilitatea obiectivă de a accesa fișierul transmis, lipsa primirii mesajului electronic ori existența unor defecțiuni tehnice care să fi împiedicat consultarea încheierii. În lipsa unor asemenea împrejurări, susținerea privind caracterul neclar al comunicării rămâne una formală și nu este suficientă pentru a justifica omisiunea îndeplinirii actului procedural în termenul acordat.

Curtea Supremă de Justiție a menționat în cauze similare că un asemenea argument nu este de natură să răstoarne prezumția de comunicare valabilă, întrucât gestionarea corespunzătoare a contului de e-mail ține de obligațiile părții. Neîndeplinirea acesteia nu poate fi opusă instanței pentru a justifica ignorarea termenelor procedurale (decizia nr. 2r-324/25, § 26; nr. 2r-272/24, § 23).

Nu poate fi reținut nici argumentul potrivit căruia instanța de apel ar fi aplicat restrictiv art. 116 din Codul de procedură civilă. Repunerea în termen nu operează automat prin simpla depunere ulterioară a actului omis și nici prin simpla invocare a interesului părții de a continua judecarea căii de atac.

În cauză, apelanții au depus cererea de apel motivată și cererea de repunere în termen la 16 februarie 2026, adică după expirarea termenului acordat de instanța de apel. Totuși, motivele invocate nu demonstrează existența unui impediment real, obiectiv și independent de voința apelanților sau a reprezentantei lor, care să fi făcut imposibilă depunerea cererii de apel motivate până la 27 ianuarie 2026. Comunicarea prin poștă electronică, într-o zi de sâmbătă, sub forma unui fișier PDF atașat, nu constituie, prin ea însăși, un motiv întemeiat de repunere în termen.

Completul de judecată reține că apelanții au fost reprezentați de avocat, căruia îi revine o obligație sporită de diligență în gestionarea comunicărilor procesuale, în verificarea corespondenței electronice indicate instanței și în respectarea termenelor procedurale. Comunicarea efectuată către avocat echivalează juridic cu o comunicare către parte, iar eventualele omisiuni sau neglijențe ale apărătorului nu exonerează partea de respectarea termenelor procesuale. Potrivit art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de reprezentant, în limitele împuternicirilor sale, produc efecte juridice față de partea reprezentată în aceeași 6 măsură ca și când ar fi fost îndeplinite de aceasta personal. (decizia nr. 2r-331/25, §26)

Faptul că apelul nemotivat a fost declarat în termen și că taxele aferente au fost achitate demonstrează intenția apelanților de a contesta hotărârea primei instanțe, însă nu îi scutește de obligația de a respecta cerințele legale privind conținutul cererii de apel și indicațiile instanței de apel. Exercitarea căii de atac presupune nu doar depunerea unei cereri inițiale, dar și conformarea la condițiile procedurale prevăzute de lege pentru examinarea acesteia.

Curtea Supremă de Justiție a promovat ideea că părțile au obligația de a se folosi cu bună credinţă de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă (decizia nr. 2rc-58/25, §21). Conform art. 14 din Codul civil, nimeni nu poate obține foloase prin invocarea propriei culpe sau a propriei incorectitudini (decizia nr. 2r-480/25, §22).

Jurisprudenţa constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese. Autorităţile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul că reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (decizia nr. 2r-235/25, § 41)

Inițiind procedura de apel împotriva unei hotărâri judecătorești, apelanții urmau să se intereseze periodic soarta dosarului. La fel, apelanții-recurenții urmau să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceasta cunoștea (decizia nr. 2ra-435/25, §47; 2r-69/25, §30).

În circumstanțele cauzei, restituirea cererii de apel nu constituie un formalism excesiv, dar aplicarea unei sancțiuni procesuale expres prevăzute de lege, ca urmare a neexecutării în termen a indicațiilor instanței de apel.

După cum corect a stabilit și instanța de apel, pentru a fi repus în termen, solicitantul urmează să prezinte probe utile și pertinente, despre imposibilitatea executării actului sau acțiunii procedurale în termenul legal, din cauze și condiții obiective neimputabile părții solicitante (decizia nr. 2r-73/26, §47). La caz, recurenții nu au prezentat asemenea probe.

Apelanții au beneficiat de posibilitatea reală de a înlătura neajunsurile, au fost informați despre obligațiile ce le reveneau și despre consecința neexecutării acestora, însă nu au îndeplinit actul procedural în termenul stabilit. Argumentul potrivit căruia încheierea contestată ar împiedica nejustificat controlul judiciar asupra hotărârii primei instanțe nu poate fi primit. Controlul judiciar în apel este condiționat de exercitarea căii de atac cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Având în vedere că încheierea din 23 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt 7 neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocata Olesea Nastas, în interesele Snejanei Cheptine și Andrei Cheptine și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,