Colletta și Zolesi împotriva Italiei

Comunicat la 2 septembrie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 38083/07 Angelo COLLETTA și Enzo ZOLESI împotriva Italiei introduse la 20 august 2007 Cererea se referă la durata unei proceduri de lichidare administrativă care este deschisă în 1988 și care, potrivit celor mai recente informații prezentate de solicitanți, în ianuarie 2019 era încă în curs de desfășurare.

Reclamanții ridică obiecții cu privire la articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, precum și la art. 1 din Protocolul privind obiecțiunile la părți, având în vedere hotărârea Cipolletta c. Italia , § 40, n 38259/09, 11 ianuarie 2018) procedura prevăzută de Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto") constituie în speță o cale de atac internă care trebuie epuizată în sensul articolului 35 din Convenție În caz contrar, durata procedurii de lichidare administrativă este compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil În sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere hotărârea Cipolletta c. Italia , § 49, n 38259/09, 11 ianuarie 2018), reclamanții au beneficiat de un cale de recurs efectivă în sensul articolului 13 din Convenție prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Dacă este necesar, vă rugăm să explicați motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii.

Communiquée le 2 septembre 2019

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 38083/07 Angelo COLLETTA et Enzo ZOLESI contre l’Italie introduite le 20 août 2007

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la durée d’une procédure de liquidation administrative qui s’est ouverte en 1988 et qui, selon les dernières informations soumises par les requérants, en janvier 2019 était toujours pendante. Les requérants soulèvent des griefs portant sur les articles 6 § 1 et 13 de la Convention ainsi que sur l’article 1 du Protocole n o 1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu de l’arrêt Cipolletta ( c. Italie , § 40, n o 38259/09, 11 janvier 2018) la procédure prévue par la loi n o 89 du 24 mars 2001 (dite « loi Pinto ») constitue-t-elle en l’espèce une voie de recours interne à épuiser aux sens de l’article 35 de la Convention ? 2. Dans la négative, la durée de la procédure de liquidation administrative est-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. Compte tenu de l’arrêt Cipolletta ( c. Italie , § 49, n o 38259/09, 11 janvier 2018), les requérants bénéficiaient-ils d’un remède effectif aux sens de l’article 13 de la Convention au travers duquel ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de l’article 6 § 1 de la Convention ? 4. L’impossibilité prolongée de recouvrer les créances pendant la durée de la procédure de liquidation administrative constitue-t-elle une atteinte au droit de propriété des requérants, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?