CASE OF CIPOLLETTA v. ITALY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Cipolletta v. Italia

-

38259/09

Hotărârea din 11.1.2018 [Secția I]

Articolul 6

Proceduri administrative

Articolul 6-1

Drepturi și obligații cu caracter civil

Contestație

Termen rezonabil

Existența unei contestații, într-o procedură de lichidare administrativă, din momentul formulării unei cereri de către un creditor față de comisarul lichidator de admitere a creditului său în lista de creanțe:

articolul 6 aplicabil

În fapt –

Reclamantul era proprietar al unei societăți care a intrat în lichidare administrativă, sub gestiunea unui comisar lichidator («comisarul»).

În iunie 1985, comisarul l-a informat pe reclamant despre inițierea procedurii și despre verificarea creanțelor. Pentru că nu a fost avut în vedere, reclamantul a adresat în iulie 1985 o cerere către comisar, în vederea admiterii pasivului creanței.

În august 1985, comisarul a prezentat bilanțul creanțelor. Creanța reclamantului nu figura în acesta. În septembrie 1985, reclamantul a contestat bilanțul.

Printr-o hotărâre depusă la grefă în aprilie 1997, tribunalul a constatat că reclamantul și comisarul au semnat o tranzacție care recunoștea existența unei creanțe, care accepta cererea reclamantului și care modifica bilanțul creanțelor.

În decembrie 2010, procedura de lichidare era încă pendinte.

În drept –

Articolul 6 § 1:

a)

Cu privire la aplicabilitate

: În acest caz, Curtea a fost chemată să se pronunțe cu privire la aplicabilitatea articolului 6 din Convenție într-o procedură de lichidare administrativă.

Curtea a considerat oportun să adopte o nouă abordare care să-i permită armonizarea jurisprudenței sale în privința garanțiilor acordate creditorilor, indiferent dacă în contextul procedurilor de insolvență sau în cazul lichidărilor administrative, și deci în mod independent de natura subiectului debitor aflat într-o stare de încetare a plăților.

Astfel, în acest caz, Curtea a notat că, în afară de natura diferită atribuită la nivel național procedurii falimentului și celei de lichidare administrativă, în ambele cazuri creditorul își bazează perspectiva realizării creditului său pe activitatea unui terț care verifică existența creanțelor și care procedează la lichidarea lor.

Cu privire la procedura falimentului, Curtea a reținut întotdeauna că există o contestație din momentul în care creditorul depune o declarație privind creanța sa.

În contextul lichidării administrative, creditorul poate prezenta o cerere de admitere a creditului său în bilanțul creanțelor începând cu prima comunicare cu comisarul referitoare la verificarea creanțelor societății la încetarea plăților.

Analizând impactul real al acestei abordări în contextul procedurilor în discuție, Curtea a considerat că, din momentul prezentării cererii de către creditor, s-a născut o «contestație» reală și serioasă cu privire la un drept cu caracter civil, în cazul unei creanțe bazate pe cambii.

Concluzie

: articolul 6 § 1 aplicabil.

b)

Cu privire la fond

:

Deși s-a recunoscut complexitatea procedurilor în materie de faliment, durata litigiului de aproape douăzeci și cinci de ani și șase luni a fost excesivă și nu a îndeplinit condiția «termenului rezonabil» în sensul articolului 6 § 1 din Convenție.

Concluzie

: încălcare (șase voturi la unu).

Curtea a mai reținut, cu șase voturi la unu, existența unei încălcări a articolului 13 din cauza lipsei în dreptul intern a unui remediu care să-i permită reclamantului să obțină realizarea dreptului său de a-i fi judecată cauza într-un termen rezonabil.

Articolul 41: 24 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral; capătul de cerere privind acordarea prejudiciului material – respins.

(Vezi și

F.L. v. Italia

,

25639/94

, decizia Comisiei din 12 aprilie 1996; și

Gorou v. Grecia (nr.

2)

[MC],

12686/03

, 20 martie 2009,

Nota informativă 117

).