CtEDO 03.09.2019 Auto

REDJEPI v. NORTH MACEDONIA

RESPONDENT
MKD
HOTĂRÂRE
03.09.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
REDJEPI v. NORTH MACEDONIA (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 16632/15 Arian REDJEPI împotriva Macedoniei de Nord Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 septembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 martie 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 31 octombrie 2018, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Arian Redjepi, este un cetățean macedonean al Republicii Macedoniei de Nord, care s-a născut în 1982 și locuiește în Skopje. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna T. Doneska, un avocat care practică în Skopje. Guvernul Macedoniei de Nord (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Djonova. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție cu privire la o încălcare a dreptului său la procedurile adversare și la audierea orală. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 octombrie 2018, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu îndeplinește cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 4 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului Arian Redjepi, o sumă de 900 EUR (nouă sute de euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 5 4 din Convenție și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, guvernul, având în vedere termenii prezentei declarații, ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că, „pentru orice alt motiv”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazurilor în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Prin scrisoarea din 11 decembrie 2018, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. El a declarat că suma propusă nu este o compensație adecvată sau suficientă pentru presupusa încălcare. În plus, el a considerat că natura presupusei încălcări justifica necesitatea Curții de a continua examinarea cazului său. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Macedoniei de Nord, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 5 § 4 (a se vedea, de exemplu, Stollenwerk c. Germania , nr. 8844/12, 7 septembrie 2017 ; Miladinov și alții c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 46398/09 și altele 2, 24 aprilie 2014 ; și Mitreski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 11621/09, 25 martie 2010). 11. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 13. Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc cu valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă