Rezoluția CM/ResDH(2019)170 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După ce a examinat informațiile furnizate de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea anexa) și care garantează că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLARĂ că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și a hotărât să se pronunțe în acest sens. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(precum)170 Informații privind măsurile puse în aplicare pentru a se conforma hotărârii Curii în cauza În 2002, după adoptarea noului Cod de procedură penală și a legii tranzitorii, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții împotriva condamnării sale din 1995 până la 15 ani de închisoare. Curtea Europeană a considerat că, deși este de competența Curții de apel să ia măsuri pentru ca reclamantul să se bucure efectiv de dreptul care i-a fost recunoscut în temeiul legii tranzitorii, Curtea de apel nu a tratat acțiunea reclamantului timp de mai mult de doi ani, aceasta nu a inițiat o procedură de recurs și nici nu a respins în mod oficial această cerere pentru necompetență. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și referință a cererii Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată totale plătite habitaclului (5548/03) EUR 3,000 EUR 1,650 EUR 4,650 20/04/2007 Alte măsuri individuale La 10 mai 2004, reclamantul a fost eliberat din închisoare în virtutea unei grații prezidențiale, iar sentința sa a fost redusă la 21 mai 2004 de Curtea Supremă reunită în plen. După pronunțarea hotărârii Curții Europene în 2007, reclamantul a încercat să reinterjeze recursul la condamnarea sa în fața Curții de Apel. Ulterior, reclamantul nu a făcut uz de alte căi de atac la dispoziția sa: (1) reintroducerea cererii motivate de retragere a obligativității pentru a interjecta apelul; sau (2) solicitarea de reexaminare a condamnării sale pe baza încălcării constatate de Curtea Europeană (în conformitate cu art. 455.0.2 din Codul de procedură penală). Având în vedere cele de mai sus, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Încălcarea, cauzată de aplicarea incorectă a legislației naționale de către Curtea, nu necesită măsuri legislative. Legea tranzitorie nu a fost în vigoare decât pentru o scurtă perioadă de timp, iar Curtea Europeană nu a pronunțat decât o singură hotărâre similară împotriva Azerbaidjanului ( Pashayev, cererea nr. 36084/06, care este examinată de Comitetul miniștrilor în cadrul Grupului Natig Mirzayev În plus, această hotărâre a fost tradusă și publicată în Qanunecluq, ziarul oficial al Ministerului Justiției (n 3, martie 2007) și în Azerbaycan Prokurorlugu, jurnalul oficial al Parchetului General (n 2, 2007). Acesta a fost, de asemenea, difuzat pe scară largă judecătorilor și profesioniștilor din domeniul dreptului și încorporat în programele de formare a judecătorilor și a candidaților judecători. Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură generală. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în această cauză și că aceste măsuri vor permite evitarea unor încălcări similare în viitor.
Résolution CM/ResDH(2019)170
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Hajiyev contre Azerbaïdjan
(adoptée par le Comité des Ministres le 4 septembre 2019, lors de la 1352
e
réunion des Délégués des Ministres)
Requête n
o
Affaire
Arrêt du
Définitif le
5548/03
16/11/2006
16/02/2007
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»),
Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée
;
Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe
1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire
:
-
de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par
restitutio in integrum
;
et
-
de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables
;
Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée
;
Ayant examiné les informations fournies par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir en Annexe)
;
S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,
DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et
DÉCIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2019)170
Informations sur les mesures mises en œuvre pour se conformer à l’arrêt de la Cour
dans l’affaire Hajiyev contre Azerbaïdjan
Résumé de l’affaire
L’affaire concerne une violation du droit d’accès du requérant à un tribunal (violation de l’article 6, paragraphe 1). En 2002, après l’adoption du nouveau Code de procédure pénale et de la loi transitoire, le requérant a interjeté appel devant la Cour d’appel contre sa condamnation de 1995 à 15 ans de prison. La Cour européenne a estimé que, bien qu’il appartienne à la Cour d’appel de prendre des mesures pour que le requérant jouisse effectivement du droit qui lui était reconnu en vertu de la loi transitoire, la Cour d’appel n’a pas traité le recours du requérant pendant plus de deux ans, elle n’a pas engagé de procédure d’appel ni formellement rejeté cet appel pour défaut de compétence.
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Nom et référence de la requête
Préjudice matériel
Préjudice moral
Frais et dépens
Total
Payé le
Hajiyev
(5548/03)
-
20/04/2007
b)
Autres mesures individuelles
Le 10 mai 2004, le requérant a été libéré de prison en vertu d’une grâce présidentielle et sa peine a été réduite le 21 mai 2004 par la Cour suprême réunie en assemblée plénière. Après le prononcé de l’arrêt de la Cour européenne en 2007, le requérant a tenté d’interjeter à nouveau appel de sa condamnation devant la Cour d’appel. L’appel a été rejeté pour non-respect des dispositions procédurales. Par la suite, le requérant n’a pas fait usage des autres voies de recours à sa disposition : 1) réintroduire sa demande motivée de levée de forclusion pour interjeter appel ; ou 2) demander le réexamen de sa condamnation sur la base de la violation constatée par la Cour européenne (conformément à l’article 455.0.2 du Code de procédure pénale). Étant donné ce qui précède, aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire.
II.
Mesures générales
La violation, due à une mauvaise application de la législation nationale par la Cour d’appel, ne nécessite pas de mesures législatives. La loi transitoire n’a été en vigueur que pendant une courte période et la Cour européenne n’a rendu qu’un seul autre arrêt similaire contre l’Azerbaïdjan (
Pashayev
, requête n
o
36084/06, qui est examiné par le Comité des Ministres dans le cadre du groupe
Natig Mirzayev
et qui concerne également d’autres questions liées au droit à un procès équitable). Il apparaît donc que la diffusion ciblée qui a été effectuée par les autorités en 2009, est une mesure suffisante pour éviter des violations similaires. En outre, cet arrêt a été traduit et publié dans Qanunçuluq, le journal officiel du Ministère de la justice (n
o
3, mars 2007) et dans l’Azerbaycan Prokurorlugu, le journal officiel du parquet général (n
o
2, 2007). Il a également été largement diffusé aux juges et aux professionnels du droit et incorporé dans les programmes de formation des juges et des candidats juges. Aucune autre mesure générale n’est donc nécessaire.
III.
Conclusions de l’État défendeur
Le gouvernement considère que les mesures adoptées ont pleinement remédié aux conséquences de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire et que ces mesures permettront d’éviter des violations similaires à l’avenir. L’Azerbaïdjan s’est donc acquitté des obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.