CASE OF IGNATENCU AND THE ROMANIAN COMMUNIST PARTY v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF IGNATENCU AND THE ROMANIAN COMMUNIST PARTY v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2020)

Tradus

ș

i revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA

EUROPEANĂ

A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA

A PATRA

CAUZA IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 78635/13)

HOTĂRÂRE

Art. 11

•

Libertatea de asociere

•

Refuzul de a înscrie pe lista partidelor

politice un partid care se

dorește

a fi continuatorul partidului comunist

desființat

în 1989 pentru regimul

său

totalitar

•

Motivele refuzului, relevante

,

suficiente

ș

i

proporționale

scopului legitim

urmărit • Legislație rezonabilă

care nu permite reconstituirea

formațiunilor

politice care nu au

funcționat

niciodată

legal într-un regim democratic

• Cerințe

legale neutre, neavând ca

scop

sancționarea

partidului din cauza opiniilor sau a politicilor

apărate •

Voința

de a preveni atingeri

potențiale

deosebit de grave pentru securitatea

statului sau pentru bazele unei

societăți

democratice

STRASBOURG

5 mai 2020

DEFINITIVĂ

0

5.08.2020

Hotărârea

a

rămas definitivă

în temeiul art. 44 § 2 din

Convenție.

Aceasta poat

e

suferi

modificări

de

formă.

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Ignatencu

ș

i Partidul Comunist Român împotriva României,

Curtea

Europeană

a Drepturilor Omului

(Secția

a patra),

reunită

într-o

cameră compusă

din:

Jon Fridrik Kjølbro,

președinte,

Faris

Vehabović,

Iulia Antoanella Motoc,

Branko Lubarda,

Carlo Ranzoni,

Jolien Schukking,

Péter Paczolay,

judecători

,

ș

i Andrea Tamietti,

grefier de

secție

,

Având în vedere:

cererea

menționată

mai sus (nr. 78635/13)

îndreptată

împotriva României,

prin care un resortisant al acestui stat, dl Petre Ignatencu

(„primu

l

reclamant“), ș

i o

formațiune politică numită „

Partidul Comunist Român

“

(„partidul reclamant“

sau

„al

doilea

reclamant“)

au sesizat Curtea în temeiul

art. 34

din

Convenția

pentru

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale

(„Convenția“)

la 4 decembrie 2013

,

observațiile părților;

reținând că

la 27 noiembrie 2018,

capătul

de cerere întemeiat pe art. 11 din

Convenție

a fost comunicat Guvernului.

după

ce a deliberat în camera de consiliu, la 24 martie 2020,

pronunță

prezenta

hotărâre, adoptată

la

aceeași dată:

INTRODUCE

RE

În cererea lor în

fața Curții, reclamanții susțin că

respingerea în

instanță

a

cererii lor prin care solicitau înscrierea celui de al doilea reclamant ca partid

politic a adus atingere

exercitării

dreptului lor la libertatea de asociere în

sensul art. 11 din

Convenție.

ÎN FAPT

formațiune politică

a

cărei

cerere de

înscriere ca partid politic a fost

respinsă

prin

hotărârea

din 16 iulie 2013 a

Curții

de Apel

București.

Primul reclamant,

născut

în 1955

ș

i locuind în

București,

este

președintele

partidului. Cei doi

reclamanți

au fost

reprezentați

de N.

Călinescu,

avocat în

București.

(„Guvernul”)

a fost reprezentat de agentul

guvernamental, în ultimul rând de doamna Simona-Maya Teodoroiu, din

cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

1

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I. CONTEXTUL ISTORIC

ț

inut între 8

ș

i 12 mai 1921, partidul numit

„Partidul

Comunist

Român“ („PCR“)

s-a constituit prin scindarea aripii de

extremă

stânga a Partidului Social Democrat Român

.

ș

i 1989, PCR, având diferite denumiri

ș

i structuri, a fost

singurul partid oficial care a

acționat

pe scena

politică

din România.

Regimului totalitar pe care l-a introdus se caracteriza, pe plan politic, prin

poziția

sa

constituțională

de jure

ca partid unic

ș

i organ de conducere al

statului

ș

i, pe plan economic, prin impunerea

naționalizărilor ș

i lansarea

planificării

centralizate a economiei

.

conducătorii

PCR a fost

răsturnat

în

urma

confruntărilor

violente în decembrie 1989, cu ocazia

instaurării

u

nui

regim democratic în

țară.

constituirea, organizarea

ș

i

funcționarea

Consiliului Frontului

Salvării

Naționale ș

i a consiliilor teritoriale ale Frontului

Salvării Naționale.

Art. 1

0

din acest text prevedea

că

toate structurile create de regimul totalitar erau

dizolvate (infra, pct.

46).

Salvării Naționale

a

adoptat Decretul-lege nr.

8/1989 privind înregistrarea

ș

i

funcționarea

partidelor politice

ș

i

organizațiilor obștești

din România, pentru realizarea

unei

societăți

democratice în România

ș

i

înfăptuirea

principiului

pluralismului politic (infra, pct.

44).

Salvării Naționale

a emis u

n

comunicat, publicat în Monitorul Oficial nr. 12 din 19 ianuarie 1990, în care

se constata imposibilitatea de a dizolva partidele politice prin decret pe motiv

că

o asemenea dizolvare era

contrară

principiilor democratice.

30/1990, adoptat la 18 ianuarie 1990, toate

bunurile PCR au trecut în proprietatea statului.

II. CONSTITUIRE

A

COMITETULUI DE REORGANIZARE A PCR

Ș

I

DOCUMENTELE ADOPTATE ULTERIOR

Partidului Comunist Român

(„comitetul“).

Primul reclamant a fost ales

președinte

.

aceeași dată,

comitetul a adoptat statutul

ș

i programul politic ale

celui de al doilea reclamant. Pasajele relevante în

speță

ale acestui statut au

următorul

cuprins:

„B.

Definire scop

ș

i obiective

Art. 6 PCR este un partid al oamenilor muncii d

e la

orașe ș

i sate,

toți

cei ce cu mint

ea

ș

i

brațele

contribuie la progresul social.

2

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Are ca

doctrină

marxismul

ș

i alte concepte moderne, teoretice

ș

i practice, de

construire a socialismului.

Scopul imediat al P C R este: edificarea unei

societăți

democratice, libere si prospere

în România,

premisă fundamentală

a trecerii spre o societate de tip socialist,

bazată

în

principal, pe proprietatea

socialistă

asupra mijloacelor de

producție.

Scopul final al P C R este construirea unei

societăți bazată

pe o

înaltă conștiință

a

oamenilor, fraternitate, libertate

individuală ș

i egalitate

socială,

societatea

comunistă

.

[...]

Art. 8 PCR se

pronunță ș

i

acționează

în întreaga sa activitate pentru:

1) respectarea

Constituției ș

i a legilor

țării;

2) forma de stat, Republica;

3)

existența ș

i respectarea pluripartidismului, ca expresie a

democrației

politice;

4)

apărarea suveranității ș

i

independenței naționale,

a

unității ș

i

integrității

teritorial

e

a

țării,

a ordinii de drept.

Art. 9

PCR

își asumă

continuitatea

experienței

teoretice

ș

i practice, a

mișcării

muncitorești,

socialiste

ș

i comuniste din România, a obiecti

velor

ș

i idealurilor acestei

a.

Este continuatorul în fapt al Partidului Comunist Român întemeiat la 8 mai 1921.

Art.10 Partidul Comunist Român se opune totalitarismului,

discriminării

de orice tip.

Se

pronunță

pentru o societate

democratică, pluralistă,

în care drepturile

ș

i

libertățile

cetățenești

sunt garantate de

Constituție,

iar poporul este suveran.

“

ș

i 22 din statut privind

condițiile

de îndeplinit pentru

a deveni membru al partidului reclamant, persoanele care

fuseseră

deja

membri ai PCR înainte de 22 decembrie 1989 puteau completa o

declarație

de reconfirmare a

calității

de membru. În mod similar, în cererea de primire

în partidul reclamant, solicitantul trebuia

să menționeze dacă

fusese deja

membru al PCR înainte de 22 decembrie 1989

ș

i, în cazul unui

răspun

s

afirmativ,

să

arate

dacă

mai

posedă

carnetul de partid,

ș

i

dacă

da, seria

ș

i data

eliberării

acestuia.

13.

Părțile

relevante în

speță

din programul politic elaborat de comitet au

următorul

cuprins:

„I.

Principii generale

[...] Scopul imediat al Partidului Comunist Român este: edificarea unei

societăți

democratice, libere

ș

i prospere în România,

premisă fundamentală

a trecerii spre o

societate de tip socialist,

bazată

pe proprietatea

socialistă

asupra mijloacelor de

producție,

tip de societate ce prin modul de

repartiție

a produsului social,

asigură

celor

ce muncesc un nivel al veniturilor mai ridicat decât sistemul capitalist, raportat la

același

nivel al

producției

materiale,

premisă

pentru asigurarea unui nivel de trai optim tuturor

cetățenilor

români.

Scopul final al Partidului Comunist Român este constr

uirea unei

societăți bazată

pe

o

înaltă conștiință

a oamenilor, fraternitate, libertate

individuală ș

i egalitate

socială,

societatea

comunistă

.

[...]

3

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Partidul Comunist Român se opune totalitarismului,

discriminării

de orice tip. Se

pronunță

pentru o societate

democratică, pluralistă,

în care drepturile

ș

i

libertățile

cetățenești

sunt garantate de

Constituție,

iar poporul este suveran.

Partidul Comunist Român prin întreaga sa activitate

urmărește

numai obiective

politice, în conformitate cu prevederile legale, a Programului

ș

i Statutului

său.

Astfel:

[...]

–

se

pronunță

pentru construirea, reconstruirea, restructurarea

ș

i modernizarea, în

principal prin

forțe

proprii, a economiei

românești,

pentru a fi

funcțională ș

i

eficientă

,

capabilă să

asigure bunurile materiale necesare unei

vieți îndestulătoare

tuturor

cetățenilor

români, în care proprietatea

colectivă

a

cetățenilor, gestionată

de Stat,

să

fie

preponderentă,

fapt ce constituie

garanția că

beneficiile muncii lor, în majoritate, le v

or

reveni

;

[...]

Partidul Comunist Român se

pronunță

pentru respectarea

ș

i garantarea dreptului la

proprietate, sub toate formele sale, cu

condiția

ca acesta

să

ia

naștere

legal, just

ș

i moral,

ș

i

să

nu

contravină

intereselor poporului român, atât prezente cât

ș

i viitoare.

Susține ș

i

promovează

principiul potrivit

căruia,

în materia

proprietății

asupra bunurilor naturale,

interesele generale (comune) ale poporului,

primează

în

fața

celor

particulare(individuale sau de grup). Se

pronunță

pentru aplicarea principiului potrivit

căruia,

bunurile create de

Natură

trebuie

să

fie proprietate

comună

a

societății.

[...]

Partidul Comunist Român

susține

principiul

«autorității

depline a statului asupra

economiei

naționale».

Statul

își

va exercita autoritatea de pe

poziția

de autoritate

public

ă

(de reglementare, de control

ș

i de

sancțiune)

dar

ș

i de proprietar, în numele poporului,

asupra principalelor mijloace de

producție

aflate în proprietatea sa. Dreptul de

intervenție

a Statului în economie

derivă

din faptul

că

el

răspunde

direct în

fața

poporului de

situația economică

a

țării,

iar economia este componenta cea mai

importantă

a

societății,

prin aceea

că asigură

mijloacele materiale pentru

existența

acesteia.

[...]

II. Statul socialist de drept

În

concepția

Partidului Comunist Român, Statul de drept

semnifică

acea stare a

societății

în care activitatea

autorităților

statale se

desfășoară

în conformitate cu norme

de drept (legi) în prealabil adoptate de

instituțiile

abilitate. Statul socialist de drept este

Statul în care normele de drept care

reglementează relațiile

în societate sunt subordonate

imperativului

edificării

unei

societăți

socialiste.

[...]

III. Economia

socialistă

de

piață

În

concepția

Partidului

Comuniștilor

din România (PCR), economia

socialistă

de

piață

este economia

caracterizată

prin aceea

că, prețurile mărfurilor

se

formează fără

intervenția directă

a statului, ca

instituție

de autoritate

publică,

ci prin mecanismele

economiei de

piață,

unde

toți agenții

economici

funcționează după aceleași

norme iar

capitalul social al

majorității

acestora este proprietate

comună

a poporului,

denumită

generic «proprietate de stat» sau proprietate cooperati

stă.

[...]

4

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Statul se va implica în economie ca autoritate de stat cu

atribuții

de reglementare,

control,

sancțiune ș

i de planificare

orientativă,

dar

ș

i ca proprietar, acolo unde

dețin

e

această

calitate.

“

comunicat de

presă,

semnat de primul reclamant în calitate de

președinte

al

comitetului. Comunicatul de

presă arăta,

între altele, cele ce

urmează:

„[...] Plecăm

de la realitatea

că

Partidul Comunist Român nu a fost

desființat

nici de

jure nici de facto, el existând prin membrii

săi

care nu s-au dezis de idealul comunist.

Dorim

să reparăm

o

gravă

nedreptate

politică ș

i

istorică comisă

de puterea

instaurat

ă

acum 20 de ani: negarea dreptului de organizare al clasei muncitoare într-un par

tid care

să

îi apere interesele.

[...] Comitetul

își asumă

responsabilitatea

reorganizării

PCR

până

la crearea

condițiilor

pentru convocarea

Conferinței Naționale

care va aproba un nou statut

ș

i

program. [...]

”

numărul

din iulie - august 2010 al

publicației

electronice

Scânteia

A

s

, primul reclamant, în calitate de

președinte

al comitetului, a publicat un

articol intitulat

„PCR

un partid pentru istorie un partid pentru

viitor“.

Expunea

aici

că

acest comite se constituise cu scopul de a reface PCR,

„condus

ultima

oară

de Nicolae

Ceaușescu,

partid istoric ce a luat

ființă

la 8 mai 1921

ș

i care

ș

i-a încetat temporar activitatea

datorită

evenimentelor din decembrie 1989

precum

ș

i

acțiunilor obstrucționiste

a puterii instalate atunci

[...]“.

Indica

faptul

că,

în opinia sa,

„existența

PCR ca partid

funcțional,

chiar

dacă

nu la

putere, ar fi temperat zelul

distrugător

al partidelor postdecembriste asupra a

tot ce s-a construit prin efortul extraordinar al poporului român, condus de

partidul clasei muncitoare

[...]“.

În continuare, descria ceea ce considera ca

fiind

realizările

PCR, dintre care cea mai

importantă

era rambursarea datoriei

externe a

țării,

care adusese România în

situația

de

„stat

deplin independen

t

ș

i

suveran“

.

n

același

articol, primul reclamant

menționa că, după

decembrie 1989,

mai multe

formațiuni

politice

încercaseră,

degeaba,

să înființeze

un partid

comunist

ș

i

că

singura

formațiune

care

reușise

era

Partidul

Comuniștilor

Nepeceriști

(„PCN“),

în urma unei

hotărâri

a

Curții

Europene a Drepturilor

Omului. Primul reclamant estima faptul

că

insuccesul se datora

abordării

acestor

formațiuni

politice: astfel, în opinia sa, PCR continua

să

existe prin

membrii

săi,

iar partidul trebuia

să facă

obiectul unei

reorganizări,

acesta

fiind, de altfel, scopul comitetului.

III. RESPINGER

EA

CERERII DE ÎNREGISTRARE A PARTIDULUI

RECLAMANT

A. Procedura

în

fața judecătoriei

ș

i alin. (2)

ș

i art. 40

alin. (1)

din

Constituție

(infra, pct.

42)

ș

i art.

9 din Legea nr.

14/2003 a

5

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

partidelor politice

(„Legea

nr.

14/2003“;

infra, pct.

45),

reclamanții ș

i

alți

cinci membri fondatori ai partidului, printre care C.C., au sesizat Tribunalul

București („tribunalul“

)

cu o cerere de înscriere a celui de al doilea reclamant

pe lista partidelor politice.

Reclamanții arătau

în cererea lor

că intenționau să

se prevaleze de

„principiul constituțional

al pluralismului partidelor

politice”,

precum

ș

i

„de

drepturile

cetățenilor

de a fi

aleși

în cadrul organelor

reprezentante ale statului pentru a putea participa activ la rezolvarea

legală

a

problemelor

societății” ș

i

„a

-

și

promova ideile în

spațiul public”.

Se angajau

să

respecte în activitatea lor

politică

art. 30

alin. (7)

ș

i art.

40 alin.

(2)

ș

i

alin. (4) din

Constituție

(infra, pct. 42).

18.

Părțile

interesate au anexat cererii, printre alte documente, lista cu

semnăturile

persoanelor care

susțineau

partidul

ș

i o

declarație

pe proprie

răspundere semnată

de primul reclamant prin care acesta atesta autenticitatea

semnăturilor.

hotărârea

din 21 februarie 2013, ce

făcea referință

în mod general

la Legea nr.

14/2003 (infra, pct.

45)

ș

i la Legea nr.

51/1991 privind

securitatea

națională

a României

(„Legea

nr.

51/1991“

- infra, pct.

43),

tribunalul a respins ca

nefondată

cererea

reclamanților.

Pentru aceasta,

tribunalul a

arătat că

din analiza art. 6

ș

i art. 9 din statutul partidului reclamant

(supra, pct.

11)

reieșea că

persoanele în

cauză

aveau ca scop trecerea spre o

societate de tip socialist

ș

i

că

propuneau o

doctrină ș

i ideologii care

constituiseră

baza regimului totalitar, traumatizant, care guvernase

ț

ara timp

de aproximativ o

jumătate

de secol,

ș

i care

fuseseră

contrare unei

societăți

democratice. Tribunalul a constatat

următoarele:

„[...

]

Or

răsturnare

a

unui asemenea regim

ș

i eliberare

a

societății

române au dus la

revoluți

a

din 1989: este de neconceput în prezent ca o societate de tip socialist,

bazată

pe

proprietatea

socialistă

asupra mijloacelor de

producție, comunistă, să poată

asigura

respectarea ordinii

constituționale,

a

democrației ș

i a ordinii de drept cu respectarea

principiilor fundamentale ale unei

societăți

democratic

e.

Este necesar

să

se

țină

seama

ș

i de cele prezentate în programul reclamantului [...],

ș

i

anume

acțiuni

care

vizează

restabilirea

conștiinței

de

clasă,

a

„mișcării

[...] socialiste

ș

i

comuniste din R

omânia”.

Este

suficientă

proclamarea unor asemenea scopuri pentru a

diminua

importanța ș

i rolul unor scopuri care

vizează,

în general, respectarea drepturilor

ș

i a

libertăților

tuturor

cetățenilor

[...], primele scopuri fiind, de altfel, în

contradicție

cu

cele din

urmă. “

B. Procedura

în

fața curții

de apel

20.

Reclamanții

au formulat o

contestație

împotriva acestei

hotărâri

în

fața

Curții

de Apel

București („curtea

de

apel”).

În cadrul acestei

contestații,

arătau că

cererea lor îndeplinea

condițiile prevăzute

la art. 1

ș

i art. 3 din Legea

nr. 14/2003 (infra, pct.

45)

ș

i

că

partidul reclamant dorea

să

militeze pentru

respectarea

suveranității naționale,

a

independenței ș

i a

unității

statului, a

6

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ordinii de drept

ș

i a principiilor

democrației constituționale,

cu respectarea

art. 30 alin. (7)

ș

i art. 40 alin. (2)

ș

i alin. (4) din

Constituție

(infra, pct. 42).

21.

Reclamanții susțineau că

tribunalul a

reținut

în mod eronat

că

doreau

să înființeze

un partid politic care

propovăduia

un regim dictatorial. Potrivit

acestora, tribunalul nu

ț

inuse seama de faptul

că „formațiunea politică

a

cărei

înființare

era

solicitată

[...] nu pretindea

să

reconstituie fostul PCR, ci

dimpotrivă

[...], prin statutul

ș

i programul noi [...],

să înființeze

o

nouă

asociație

cu caracter politic, care nu relua valorile

ș

i aspectele negative ale

fostei

organizații politice”.

arătau totodată că

tribunalul se limitase la a

reține „o formă intuitivă

ș

i

prezumată

a unui eventual pericol

ulterior”

pe care l-ar putea reprezenta

partidul a

cărui

înregistrare se solicita, recurgând la

comparații

nejustificate

cu fostul PCR

ș

i cu regimul totalitar instaurat de acesta din

urmă.

fața curții

de apel,

reclamanții

susțineau că

refuzul de a înscrie partidul reclamant reprezenta o

ingerință

în

exercitarea dreptului la libertatea de asociere, care, în opinia lor, nu

răspundea

unei nevoi sociale imperioase.

Arătau că

statutul

ș

i programul partidului

reclamant nu cuprindeau niciun apel la

violență ș

i

că, dimpotrivă,

aceste

documente demonstrau încrederea lor în principiil

e

democrației. Adăugau că

dialogul era baza unei

societăți

democratice,

deși

uneori ideile declarate erau

deranjante. În opinia lor, refuzul de a înregistra partidul reclamant, chiar

înainte ca acesta

să

-

și

fi putut

desfășura

activitatea, constituia o

măsur

ă

radicală

care era

disproporționată ș

i

nejustificată

într-o societate

democratică.

hotărârea definitivă

din 16 iulie 2013,

după

ce calificase

contestația reclamanților

ca fiind un

„recurs“,

curtea de apel a respins-o

ș

i a

confirmat temeinicia

hotărârii pronunțate

în

primă instanță.

Pentru a

hotărî

astfel, a statuat

după

cum

urmează.

că,

astfel cum

reieșea

din

statutul

ș

i din programul partidului reclamant

atașate

la dosar, ca

ș

i din textul

publicat în jurnalul electronic al acestuia (supra, pct.

11

-

13

ș

i

15),

cererea de

chemare în

judecată

nu avea ca obiect înregistrarea unui partid nou, ci

înregistrarea

după

reorganizare a fostului PCR, care existase din 1921

până

în decembrie 1989. În

această privință,

s-a referit în mod deosebit la art. 9

ș

i

art. 10 din statut

ș

i la articolul publicat în jurnalul

Scânteia As

,

ș

i a observat

că solicitanții își

asumau continuitatea

teoretică ș

i

practică

a

mișcării

muncitorești

socialiste

ș

i comuniste din România, ca

ș

i a obiectivele

ș

i

idealurile acesteia,

ș

i

că

apreciau

că „poporul

era

suveran“.

De asemenea,

instanța

a luat în considerare faptul

că

în conformitate cu statutul

său,

structura

organizatorică

a partidului reclamant era

similară

celei a fostului

PCR

ș

i

că

membrii acestuia din

urmă își

puteau confirma

apartenența

la partid

numai pe baza fostelor carnete de partid (supra, pct.

12).

că

art. 4 din Legea nr. 14/2003

reglementa cazul

organizării ș

i

funcționării

partidelor politice noi. A

reținu

t

ș

i faptul

că

art. 37 din

aceeași

lege permitea reorganizarea partidelor deja

7

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

legal constituite, care se putea face prin fuziune, prin

absorbție

sau contopire,

ori în divizare (supra, pct.

45).

Or, pentru curtea de apel, cererea de

înregistrare

înaintată

de

reclamanți

nu se încadra în niciuna dintre ipotezele

descrise astfel de lege.

că

art. 9, art. 21

ș

i art. 22 din statut (supra,

pct.

11

ș

i

12)

demonstrau

că,

spre deosebire de ceea ce se

arăta

în cererea de

chemare în

judecată, reclamanții

nu au avut drept scop

să

creeze o

nouă

formațiune politică,

ci

să

legitimeze fosta

formațiune politică,

care instaurase

în România un regim totalitar contrar principiilor democratice, care trebuiau

să

fie respectate la momentul

validării

cererii de înregistrare. A decis

că,

prin

urmare, cererea

reclamanților

nu putea

să

fie

validată

în cadrul legal constituit

ș

i impus de Legea nr. 14/2003.

ș

i

că

admiterea cererii

reclamanților

putea

aduce atingere

securității

raporturilor juridice dat fiind

că

persoanele în

cauză

susțineau că

al doilea reclamant dorea

să

fie continuatorul vechiului PCR,

care

funcționase fără

un suport legal

până

în decembrie 1989

.

reținut ș

i faptul

că asociațiile

cu caracter politic nu se

puteau constitui decât cu respectarea

dispozițiilor

Legii nr.

14/2003

ș

i ale

celor ale Legii nr.

51/1991.

După

ce a citat integral art.

1 alin.

(3) din

Constituție,

art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991

ș

i art. 3 din Legea nr. 14/2003

(infra, pct.

42,

43

ș

i

45),

curtea de apel a prezentat

următorul raționament

:

„În

statutul (art. 6)

ș

i programul politic ale Partidului Comunist Român (art. I), este

prevăzut

expres

că militează

pentru o societate de tip socialist, scopul

său

final fiind

să

pună

în aplicare o societate

comunistă

în România unde statul, care

exprimă

puterea

poporului, este proprietarul principalelor mijloace de

producție

(proprietatea de stat

fiind

preponderentă,

în calitate de proprietate

comună

a

societății –

art. I

„Principiil

e

generale”

din programul Partidului Comunist Român, art.

6 din statutul Partidului

Comunist Român)

ș

i unde statul de drept este

„statul

socialist de drept în care normele

de drept care

reglementează relațiile

în societate sunt subordonate imperativului

edificării

unei

societăți socialiste”.

La fel (conform art. I

„Principiile generale”

- art. II

din program) acest partid

susține

principiul

«autorității

depline a statului asupra

economiei

naționale»

în baza

căruia

statul, ca autoritate

publică

(de reglementare, de

control

ș

i de

sancțiune)

dar

ș

i de proprietar, în numele poporului, asupra principalelor

mijloace d

e

producți

e

, are dreptul de a interveni în economie, având în vede

re faptul

că

el

răspunde

direct în

fața

poporului de

situația economică

a

țării.

Or, în documentele Partidului Comunist Român dinainte de [...] decembri

e 1989 [...],

la care se face referire în discursul

on-line

din ziarul

menționat

de Partidul Comunist

Român care cere

să

fie reorganizat

ș

i înscris pe lista partidelor politice în temeiul L

egii

nr. 14/2003

[...], se

propovăduia

dreptul de proprietate

socialistă

al statului: statul

proprietar asupra principalelor mijloace de

producție

ale

țării

[...]

acționa

în

dubl

ă

calitate

–

titular al puterii suverane

ș

i proprietar asupra principalelor mijloace de

producție

ale poporului

–

, întregul popor fiind reprezentat de statul social

ist.

Sub fostul regim comunist în România,

modalitățile

specifice de constituire

ș

i de

obținere

a unui drept de proprietate

socialistă

de stat au fost: cooperativizarea,

naționalizarea

principalelor mijloace de

producție

[...], confiscarea bunurilor pentru

care,

după

decembrie 1989, au fost adoptate legi de

reparație,

legi a

căror

aplicare nu a

8

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ajuns

încă

la compensarea persoanelor care au suferit un prejudiciu [...]; aceste

modalități

erau justificate de faptul

că

erau aplicate în numele întregului popor

.

Cu toate acestea,

conținutul

programului Partidului Comunist Român depus în dosar

vizând instituirea

proprietății

socialiste a întregului popor,

concentrată

la nivelul statului

socialist [...] este în mod clar contrar

dispozițiilor constituționale

care

garantea

ză

respectarea dreptului de proprietate

privată,

cât

ș

i pluralismul politic, ordinea

constituțională instituită după

decembrie 1989

–

statul de drept

.

În aceste

circumstanțe,

apare evident

că

referirile din statutul

ș

i programul Partidului

Comunist Român la pluralismul politic

ș

i la respectarea principiilor

democrați

ei

constituționale

[...] sunt formale

.

Pretinsa

ingerință

din

comunicările

lor scrise [...] este [...]

proporțională

cu scopul

legitim

urmărit,

de a nu permite întoarcerea în România a fostului regim totali

tar care a

existat

până

în decembrie 1989

ș

i de a asigura respectarea

dispozițiilor

Legii nr. 14/2003

[...]

ș

i ale Legii nr.

51/1991 [...]

ș

i a principiului

securității

raporturilor juridice,

hotărârea pronunțată

în

primă instanță

fiind întrutotul în conformitate c

u

cerințele

de l

a

art. 10

ș

i art. 11 din

Convenția europeană

a drepturilor omului

ș

i ale

jurisprudenței

în

materie. [...]

”

că,

potrivit art. 19 alin. (2)

din Legea nr. 14/2003 (infra, pct.

45),

lista cu

semnăturile

persoanelor care

susțineau

partidul a

cărei

înregistrare se solicita trebuia

să

fie

însoțită

de o

declarație

pe propria

răspundere

a persoanei care o întocmise, care

să

ateste

autenticitatea

semnăturilor.

Cu toate acestea, a constatat

că,

în

speță,

declarația

pe propria

răspundere depusă

la dosar fusese

emisă

nu de persoana

care întocmise lista cu

semnăturile susținătorilor,

ci de primul reclamant

(supra, pct.

18),

ceea ce nu respecta

cerința

textului de lege sus-

menționat.

reclamanților

ca fiind

neîntemeiat.

IV. EVENIMENTELE ULTERIOARE PROCEDURII

de urmat

după

respingerea de

către instanțele naționale

a cererii de

înregistrare a partidului reclamant. Membrii

prezenți

au

dezbătut

necesitatea

de a sesiza

instanțele naționale

cu o

nouă

cerere de înregistrare

după

eliminarea art. 6

ș

i art. 9 din statutul partidului, considerate problematice de

curtea de apel. Deoarece primul reclamant nu a acceptat eliminarea acestor

articole, membrii

prezenți

au

hotărât

suspendarea sa din

funcție,

modificarea

numelui comitetului

ș

i alegerea lui C.C. (supra, pct.

17)

ca nou

președinte.

generală

a membrilor partidului

ș

i ai comitetului

(„adunarea generală”),

sub conducerea primului reclamant.

că

la

ședința

din 8 august

2013 (supra, pct.

32),

avuseseră

loc

schimbări

în organizarea

ș

i

președinția

comitetului, în pofida lipsei votului

adunării

generale,

deși

obligatoriu pentr

u

a

hotărî

schimbarea

președintelui.

Structurii constituite la 8 august 2013 i s-a

retras mandatul, iar primul reclamant a fost reales

președinte

al comitetului.

9

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Ca urmare a votului

obținut

cu majoritate, primul reclamant a fost mandatat

în vederea

sesizării Curții

cu prezenta cerere.

discuții

asupra propunerii

făcute

de C.C. de

înființare

a unui

„comitet

de organizare a

PCR”

responsabil cu demersurile

de înregistrare a celui de al doilea reclamant ca un nou partid care nu prezenta

nicio

legătură

cu vechiul PCR. În urma votului, majoritatea a

hotărât să

n

u

dea curs acestei propuneri.

V. DEMERSURIL

E

ÎNTREPRINSE DE C.C. ÎN VEDEREA

ÎNREGISTRĂRII

PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

‑

SECOLUL

XXI

dată neprecizată,

s-a constituit un comitet

„de

organizare

ș

i de

înregistrare a Partidului Comunist

Român“,

prezidat de C.C., distinct de

comitetul prezidat de primul reclamant.

Această structură

a elaborat un statu

t

nou în vederea

înregistrării

unei noi

formațiuni

politice sub numele de

„Partidul

Comunist

Român”

.

37. C.C.

ș

i alte persoane, care aveau

funcții

de conducere în

organizațiile

regionale de sprijin pentru organizarea partidului, au sesizat

instanțel

e

naționale

cu o cerere de înregistrare a acestei

formațiuni

sub numele sus-

menționat.

a

introductivă

de

instanță,

C.C. indica faptul

că

partidul a

cărui

înregistrare se solicita se întemeia pe principiile

democrației

participative, iar

conducătorii

trebuiau

să

asigure aplicarea deciziilor colective

ș

i nu

să

exercit

e

funcții

de

comandă. Susținea că

aceasta era o

nouă formațiune politică,

care

nu

intenționa să

fie continuatorul fostului PCR

ș

i nu revendica o astfel de

poziție.

hotărârea

din 27 noiembrie 2015, Tribunalul

București

a respins

cererea de înregistrare

.

noului partid sub numele de

„Partidul

Comunist Român - Secolul

XXI“ ș

i

având

inițiale

noi.

hotărârea definitivă

din 27 iunie 2016, curtea de apel i-a admis

cererea. Constatând

că

statutul

ș

i programul prezentate erau în conformitate

cu dreptul intern

ș

i dreptul european în vigoare în acest domeniu, curtea de

apel a dispus înregistrarea Partidului Comunist Român - Secolul XXI pe lista

partidelor politice.

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

I.

CONSTITUȚI

A

42.

Dispozițiile

relevante în

speță

ale

Constituției

se citesc astfel:

10

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Art. 1

Statul român

„(3)

România este stat de drept, democratic

ș

i social, în care demnitatea omului,

drepturile

ș

i

libertățile cetățenilor,

libera dezvoltare a

personalității

umane, dreptatea

ș

i

pluralismul politic

reprezintă

valori supreme, în spiritul

tradițiilor

democratice ale

poporului român

ș

i idealurilor

Revoluției

din decembrie 1989,

ș

i sunt garantate.

“

Art. 8

Pluralismul

ș

i partidele politice

„(1)

Pluralismul în societatea

românească

este o

condiție ș

i o

garanție

a

democrație

i

constituțional

e.

(2) Partidele politice se constituie

ș

i

își desfășoară

activitatea în

condițiile

legii. Ele

contribuie la definirea

ș

i la exprimarea

voinței

politice a

cetățenilor,

respectân

d

suveranitatea

naționala,

integritatea

teritorială,

ordinea de drept

ș

i principiile

democrației. “

Art. 30

Libertatea de exprimare

„(1)

Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a

credințelor ș

i libertatea

creațiilor

de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte

mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

[...]

(7) Sunt interzise de lege

defăimarea țării ș

i a

națiunii,

îndemnul la

război

de

agresiune, la ura

națională, rasială,

de

clasă

sau

religioasă,

incitarea la discriminare, la

separatism teritorial sau la

violență publică,

precum

ș

i

manifestările

obscene, contrare

bunelor moravuri.

“

Art. 40

Libertatea de asociere

„(1) Cetățenii

se pot asocia liber în partide politice [..

.].

(2) Partidele sau

organizațiile

care, prin scopurile ori prin activitatea lor,

militează

împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a

suveranității,

a

integrității

sau a independentei României sunt

neconstituționale

.

[...]

(4)

Asociațiile

cu caracter secret sunt interzise.

“

Art. 44

Dreptul de proprietate

privat

ă

„(1)

Dreptul de proprietate, precum

ș

i

creanțele

asupra statului, sunt garantate.

Conținutul ș

i limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea

privată

este

garantată ș

i

ocrotită

în mod egal de lege, indiferent de

titular. [...]

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o

cauză

de utilitate

publică, stabilită

potrivit legii, cu

dreaptă ș

i

prealabilă despăgubire.

11

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(4) Sunt interzise

naționalizarea

sau orice alte

măsuri

de trecere

silită

în proprietate

publică

a unor bunuri pe baza

apartenențe

i

sociale, etnice, religioase, politice sau de

altă

natură

discriminatorie a titularilor. [...]

”

II. LEGEA NR. 51/1991 PRIVIND SECURITATEA

NAȚIONALĂ

3 lit.

h) din Legea nr.

51/1991 privind securitatea

națională

(„Legea

nr.

51/1991“),

astfel cum era în vigoare la momentul faptelor, se

citește, după

cum

urmează

[a se vedea

ș

i

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști)

ș

i Ungureanu împotriva României

, nr.

46626/99, pct.

25, CEDO 2005-I

(fragmente)]

:

„Constituie amenințări

la adresa

securității naționale

a României

următoarele:

[...] h)

inițierea,

organizarea,

săvârșirea

sau sprijinirea în orice mod a

acțiunilor

totalitariste sau

extremiste de sorginte

comunistă, fascistă,

[...] rasiste, antisemite, revizioniste,

separatiste care pot pune în pericol sub orice

formă

unitatea

ș

i integritatea

teritorială

a

României, precum

ș

i incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;

“

III. NORMELE

LEGALE

PRIVIND

ÎNREGISTRAREA

Ș

I

ACTIVITATEA PARTIDELOR POLITI

CE

44.

Dispozițiile

relevante în

speță

ale Decretului-lege nr. 8/1989 privind

înregistrarea

ș

i

funcționarea

partidelor politice, în vigoare

până

la 28 aprilie

1996, sunt citate în

hotărârea

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști) ș

i

Ungureanu

(citată

anterior, pct. 23).

ozițiile

relevante în

speță

din Legea nr.

14/2003 a partidelor

politice

(„Legea

nr.

14/2003“), așa

cum erau în vigoare la data faptelor, au

următorul

cuprins:

Art. 3

„(1)

Pot

funcționa

ca partide politice numai

asociațiile

cu caracter politic, constituite

potrivit legii,

ș

i care

militează

pentru respectarea

suveranității naționale,

a

independenței ș

i a

unității

statului, a

integrității

teritoriale, a ordinii de drept

ș

i a

principiilor

democrației constituționale.

(2) Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaga

nda de idei

ori prin alt

e

activități

pe care le

organizează, înca

lcă

prevederile art. 30 alin. (7), art.

40

alin. (2) sau (4)

din

Constituție

[...].

“

Art. 4

„(1)

Partidele politice se

organizează ș

i

funcționează după

criteriul administrativ-

teritorial

.

(2) Sunt interzise constituirea de structuri ale partidelor politice

după

criteriul locului

de

muncă,

precum

ș

i

desfășurarea

de

activități

politice la nivelul

agenților

economici

sau al i

nstituțiilor

publice. [...]

”

Art. 9

„Fiecare

partid politic trebuie

să aibă

statut

ș

i program politic proprii.

“

12

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Art. 19

„(2)

Lista va fi

însoțită

de o

declarație

pe propria

răspundere

a persoanei care a

întocmit-o, care

să

ateste autenticitatea

semnăturilor,

sub

sancțiunea prevăzută

de

art. 292 din Codul pe

nal.

“

Art. 37

„(1)

Partidele politice legal constituite pot proceda la reorganizare.

(2) Reorganizarea poate consta în fuziune, prin

absorbție

sau contopire, ori în divizare,

totală

sau

parțială. “

IV. ACTELE NORMATIVE PRIVIND FOSTUL PCR, ADOPTATE

DUPĂ

EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989

Frontului

Salvării Naționale,

adoptat la 27 decembrie 1989, este redactat

astfel:

„10.

Sînt

ș

i

rămîn

dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial.

“

30/1990, adoptat la 18 ianuarie 1990, toate

bunurile PCR au trecut în proprietatea statului,

după menționarea

faptului

că

„fostul

Partid Comunist Român, în forma, structura

ș

i cu regimul

vieții

interne

din timpul dictaturii

ceaușiste,

a încetat

să

mai existe o

dată

cu

revoluția

din

22 decembrie

1989“.

DOCUMENTE

LE

EUROP

EI

RELEVAN

TE

ALE

CONSILIUL

UI

europeană

pentru

democrație

prin drept

(„Comisia

de la

Veneția”)

a elaborat

următoarele

texte, care dovedesc

existența

la nivel

european a unei mari

varietăți

de regimuri care

reglementează

în materie de

înregistrare a unei

formațiuni

politice:

„Orientări ș

i raport explicativ în

legătură

cu

legislația

privind partidele politice: chestiuni

specifice“

[CDL-A

D

(2004) 007rev, 15 aprilie 2004]

ș

i

„Raport

privind crearea, organizarea

ș

i

activitățile

partidelor

politice“

[CDL-AD (2004) 004, 16 februarie 2004;

document stabilit pe baza

răspunsurilor

la un chestionar]. Aceste texte sunt

prezentate, în

părțile

lor relevante în

speță,

în

hotărârea

Organizația

Macedonea

n

ă Unită

Ilinden

–

PIRIN

ș

i

alții

împotriva Bulgariei (nr

.

2)

,

nr. 41561/07

ș

i 20972/08, pct. 54

ș

i 55, 18 octombrie 2011).

13

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ÎN DREPT

I. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 11 DIN

CONVENȚI

E

7, 9, 10, 11

ș

i 14 din

Convenție,

precum

ș

i art. 1 din

Protocolul nr.

12 la

Convenție, reclamanții

pretind

că

refuzul

instanțelor

interne de a admite cererea lor de înregistrare a celui de al doilea dintre ei pe

lista partidelor politice le-a

încălcat

dreptul la libertatea de asociere.

competentă

cu încadrarea

juridică

a faptelor [

Radomilja

ș

i

alții

împotriva

Croației

(MC), nr. 37685/10

ș

i 22768/12, pct. 114

ș

i 126, 20 martie

2018], Curtea

consideră că

trebuie

să

examineze

afirmațiile reclamanților

numai din perspectiva art. 11 din

Convenție

, formulat

după

cum

urmează:

„1.

Orice

persoană

are dreptul la libertatea de întrunire

pașnică ș

i la libertatea de

asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu

alții

sindicate

ș

i de a se afilia la sindicate

pentru

apărarea

intereselor sale.

care,

prevăzute

de lege, constituie

măsuri

necesare, într-o societate

democratică,

pentr

u

securitatea

națională, siguranță

pub

lică, apărarea

ordinii

ș

i prevenirea

infracțiunilor,

protejarea

sănătății

sau a moralei ori pentru

protecția

drepturilor

ș

i

libertăților

altora.

Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale

să

fie impuse

exercitării

acestor

drepturi de

către

membrii

forțelor

armate, ai

poliției

sau ai

administrației

de

stat.” “

A. Cu

privire la admisibilitat

e

excepției

Guvernului

întemeiată

pe caracterul pretins abuziv

al cererii

invită

Curtea

să

declare cererea

inadmisibilă

pentru abuz de

dreptul de a introduce o

acțiune individuală,

pe motiv

că

primul reclamant a

omis

să

o informeze

că

fusese suspendat din

funcția

de

președinte

al

comitetului la 8 august 2013 (supra, pct.

32)

ș

i

că,

prin urmare, nu avea

calitatea de a o sesiza cu o cerere.

adunării

generale din 25

august 2013, ca urmare a

căreia

fusese restabilit în

funcția

de

președinte

al

comitetului

ș

i fusese autorizat în mod expres

să

sesizeze Curtea cu prezenta

cerere (supra, pct.

34).

reamintește că

o cerere poate fi

respinsă

ca

abuzivă,

în sensul

art. 35 § 3 din

Convenție, dacă

a fost

întemeiată

în mod

conștient

pe fapte

false. O

informație incompletă ș

i

așadar înșelătoare

poate fi, de asemenea,

calificată

ca un abuz al dreptului de recurs individual, în special atunci când

privește

nucleul cauzei

ș

i când reclamantul nu

explică

suficient nefurnizarea

informațiilor

relevante [

Gross împotriva

Elveției

(MC), nr. 67810/10, pct. 28,

CEDO 2014, cu trimiterile ulterioare].

14

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

speță,

Curtea

reține că,

între 8

ș

i 25 august 2013, primul reclamant

fost în realitate suspendat din

funcția

de

președinte

al comitetului.

Totuși,

în

conformitate cu înscrisurile din dosar, la 25 august 2013, în urma unei

întruniri a

adunării

generale, persoana în

cauză

a fost

realeasă

în

funcția

d

e

președinte

al comitetului

ș

i a

obținut

un vot de încredere de autorizare pentru

a sesiza Curtea cu prezenta cerere (supra, pct.

34),

ceea ce a

făcut

de altfel la

4 decembrie 2013.

Curții,

comportamentul primului reclaman

t

nu era de

natură să inducă

în eroare cu privire la un element

esențial

pentru

examinarea cererii. Prin urmare, este necesar

să

se

respingă această excepție

a Guvernului.

2.

Excepția ridicată

de Guvern cu privire la calitatea d

e

victimă

a celui

de al doilea reclamant

consideră că

cel de al doilea reclamant nu mai este victima

încălcării

art. 11 din

Convenție. Subliniază

faptul

că,

la cererea lui C.C.

–

care, conform spuselor acestuia, a urmat primului reclamant la

președinți

a

comitetului

–

, curtea de apel a dispus, prin

hotărârea definitivă

din 27 iunie

2016, înregistrarea Partidului Comunist Român

–

Secolul XXI (supra,

pct.

41).

57.

Reclamanții răspund că

partidul din

urmă

este un alt partid decât cel

pentru care primul reclamant a fost mandatat pentru a-l înregistra

ș

i

că

singura

asemănare

dintre cele

două formațiuni

politice se

află

în

circumstanța c

ă

ambele

declară că

sunt partide comuniste.

Aceștia precizează

faptul

că

au

cerut înregistrarea unui partid nou, dar care este continuatorul în fapt al PCR

înființat

în mai 1921, care guvernase

ț

ara timp de aproximativ patruzeci de

ani, fusese

răsturnat

de la putere prin

violență ș

i pus în imposibilitatea de a

funcționa

prin confiscarea tuturor bunurilor sale, asasinarea liderului

său ș

i

arestarea

conducătorilor săi.

că

a

ș

ti

dacă

o

persoană

se mai poate

pretinde victima unei pretins

e

încălcări

a

Convenției implică

în

esență

pentr

u

Curte a face o examinare

ex post facto

a

situației

persoanei în

cauză.

În acest

sens, Curtea

ț

ine seama de principiile consacrate în

jurisprudența

sa privind

pierderea

calității

de

victimă

[a se vedea, printre multe altele,

Scordino

împotriva Italiei (nr. 1)

(MC), nr. 36813/97, pct. 178-180, CEDO 2006-V].

În special, Curtea

reafirmă că

o decizie sau o

măsură favorabilă

reclamantului

nu este

suficientă

în principiu pentru a-i retrage calitatea de

„victimă“

decât

dacă autoritățile naționale

au recunoscut, explicit

ș

i în

substanță,

apoi au

reparat

încălcarea Convenției

[

Dalban împotriva României

(MC),

nr. 28114/95, pct. 44, CEDO 1999-VI].

speță,

Curtea

constată că

din documentele puse la

dispoziția

sa reiese

că

cel de al doilea reclamant

ș

i Partidul Comunist Român - Secolul XXI nu

au

aceeași

identitate: cu toate

că formațiunea politică

din

urmă

a fost

înregistrată

la

inițiativa

unui fost membru al celui de-al doilea reclamant,

ș

i

15

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

anume C.C., cele

două formațiuni

politice sus-

menționate

sunt distincte. În

fapt, statutul

ș

i programul respective ale celor

două formațiuni

sunt diferite

(supra, pct.

36

ș

i

38)

ș

i, de asemenea,

pozițiile

acestora

față

de vechiul PCR

sunt divergente, Partidul Comunist Român

–

Secolul XXI demarcându-se clar

de acesta din

urmă

în cererea

introductivă

de

instanță prezentată

de C.C., iar

cel de al doilea reclamant exprimând, în ceea ce îl

privește, dorința

de a fi

continuatorul acestui partid

.

condiții,

Curtea nu poate considera

că hotărârea curții

de apel

din 27 iunie 2016, care nu îl

privește

prin urmare pe cel de al doilea reclaman

t,

reprezintă

o

măsură favorabilă

acestuia, de

natură

a îndeplini prima

condiție

impusă

de

jurisprudența

sa în materie (supra, pct.

58).

Oricum, nu s-a oferit

persoanei în

cauză

nicio

reparație

în urma unei eventuale

constatări,

chiar pe

fond, a

încălcării

dreptului

său

la libertatea de asociere.

excepția

Guvernului

ș

i

apreciază că

cel

de al doilea reclamant se poate pretinde

„victimă”

în sensul art.

34 din

Convenție.

motive de inadmisibilitat

e

că

acest

capăt

de cerere nu este în mod

vădit

nefondat

ș

i

că

nu

prezintă

niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art.

35 din

Convenție,

Curtea îl

declarată

admisibil.

B. Cu

privire la fond

1.

Observațiile părților

(a)

Reclamanț

ii

63.

Reclamanții revendică

posibilitatea ca PCR constituit în 1921

să

existe

din nou în contextul istoric actual pentru a-

și

putea

apăra

trecutul

ș

i a propune

soluții

la problemele

societății românești. Afirmă că

cel de al doilea reclamant

dorește să

fie continuatorul acestui partid, care a condus România

până

în

decembrie 1989, nu numai din punct de vedere teoretic

ș

i politic, ci

ș

i în plan

material.

că

refuzul

instanțelor

interne de a dispune înregistrarea

celui de al doilea reclamant constituie o

ingerință

în dreptul lor care decurge

din art.

11 din

Convenție, reclamanții consideră că

deciziile

instanțelor

naționale

se

întemeiază

pe o interpretare

eronată

a documentelor prezentate.

Or, conform celor declarate de

aceștia,

documentele constitutive ale celui de

al doilea reclamant

menționau

în mod expres

că

acesta din

urmă

se angaja

să

respecte ordinea

juridică,

pluralismul politic

ș

i

Constituția

României.

Recla

manții adaugă

faptul

că,

în lipsa

înregistrării,

cel de al doilea reclamant

nu poate nici

să

participe la

viața politică,

nici

să

se implice în dezbaterile

publice, nici

să aibă

acces la resursele materiale ale fostului PCR

până

în 1989

16

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ș

i confiscate de statul român. Conform acestora,

restricționarea

dreptului la

libertatea de asociere a fost

excesivă

.

(b) Guvernul

susține că

nu a existat nici o

ingerință

în libertatea de asociere

a

reclamanților

deoarece, potrivit acestuia, cel de al doilea reclamant a fost

înregistrat sub numele de

„Partidul

Comunist Român

–

Secolul

XXI“.

că

a existat o

ingerință

în

dreptul acestora la libertatea de asociere, Guvernul

susține că măsura

în

cauză

urmărea

un scop legitim,

adică

protejarea

securității naționale,

care ar fi putut

fi

amenințată

prin

apariția

unui partid comunist care

prezintă

o

doctrină

similară

cu a partidului care guvernase

ț

ara în timpul regimului totalitar

comunist.

Susține,

de asemenea,

că această măsură

viza

ș

i protejarea moralei

ș

i a drepturilor altora.

arată că instanțele naționale

au respins cererea

de înregistrare a celui de al doilea reclamant cu motivarea

că

acesta nu

îndeplinea

condițiile prevăzute

de lege,

ș

i aceasta nu doar din motive de

nume, de program

ș

i de

doctrină,

dar

ș

i din

rațiuni

formale. În opinia

Guvernului,

reclamanții

aveau posibilitatea de a sesiza

instanțele naționale

cu

o

nouă

cerere de înregistrare.

sfârșit,

Guvernul

susține că

decizia

instanțelor naționale să

n

u

dispună

înregistrarea celui de al doilea reclamant

ț

ine de marja de apreciere a

statelor, având în vedere mai cu

seamă

miza în

cauză, ș

i anume securitatea

națională. Precizează că

decizia

contestată

trebuie

examinată

în lumina

contextului deosebit din istoria

recentă

a României

.

Curții

(a) Cu

privire la

existența

unei

ingerinț

e

constată că pozițiile părților

sunt divergente cu privire la

problema

existenței,

în

speță,

a unei

ingerințe

în dreptul acestora la libertatea

de asociere (supra, pct.

64

ș

i

65).

70.

Reamintește că

refuzul de a înregistra un partid politic constituie o

ingerință

în dreptul la libertatea de asociere [

Partidul

Comuniștilor

(Nepeceriști) ș

i Ungureanu împotriva României

, nr.

46626/99, pct.

2

7,

CEDO 2005-I (fragmente)]. În

speță,

cererea

reclamanților

de înregistrare a

celui de al doilea reclamant ca partid politic a fost

respinsă

de

către instanțele

naționale.

În plus, s-a explicat deja anterior (supra, pct.

59

ș

i

60),

Partidul

Comunist Român

–

Secolul XXI este o

formațiune politică distinctă

de cel de

al doilea reclamant, astfel încât înregistrarea sa pe lista partidelor politice nu

are nicio

incidență

asupra acestui reclamant

.

Curții

este prin urmare

că

refuzul de a înregistra cel de al doilea

reclamant ca partid politic

reprezintă

o

ingerință

în dreptul

reclamanților

la

libertatea de asociere

.

17

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(b) Cu

privire la justificarea

ingerinței

reamintește că

o asemenea

ingerință încalcă

art. 11

din

Convenție dacă

nu este

„prevăzută

de

lege”,

nu

urmărește

unul sau mai multe

scopuri legitime în

privința

ș

i nu este

„necesară

într-o societate

democratică”

pentru îndeplinirea scopului sau a scopurilor respective [a se

vedea, printre multe altele,

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști)

ș

i

Ungureanu

,

citată

anterior, pct. 28]

.

(i) Cu privire la întrebarea

dacă ingerința

era

„prevăzută

de

lege”

reține

în primul rând

că instanțele

interne

ș

i-au întemeia

t

deciziile pe Legea nr. 14/2003, care permitea înregistrarea partidelor politi

ce

noi sau reorganizarea partidelor politice deja existente (supra, pct.

26)

ș

i care

prevedea

condițiile

de îndeplinit în cererea de înregistrare (supra, pct.

26

ș

i

30).

Curtea de apel

ș

i-a întemeiat, de asemenea,

raționamentul

pe art. 3 lit. h)

din Legea nr.

51/1991

ș

i pe

dispozițiile

din

Constituție

(supra, pct.

29).

Ingerința

avea prin urmare un temei în dreptul intern (supra, pct.

42,

43

ș

i

45)

.

dispozițiilor

legale sus-

menționate

nefiind astfel

pusă

în

discuție

de

către reclamanți

[pentru o descriere a

noțiunii

de

„calitate

a

legii”,

a se vedea

Magyar Kétfarkú Kutya Párt împotriva Ungariei

(MC), nr. 201/17,

pct. 93

ș

i 94, 20 ianuarie 2020], Curtea va porni de la principiul

că ingerința

în

cauză

era

„prevăzută

de

lege”.

(ii) Cu privire la

urmărirea

unui scop legitim

consideră că,

având în vedere în special

experiența totalitară

cunoscută

de România,

măsura

în litigiu poate fi

privită

ca

urmărind

protejarea

securității naționale ș

i

protecția

drepturilor

ș

i

libertăților

altuia

[

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști)

ș

i Ungureanu

,

citată

anterior, pct. 37].

(iii) Cu privire la necesitatea

ingerinței

într-o societate

democratică

(α)

Principii generale

partidele politice care se

bucură

de

libertățile ș

i drepturile recunoscute de

art. 11

ca

ș

i de art.

10 din

Convenție

într-un regim democratic. Având în

vedere rolul partidelor politice,

măsurile

luate împotriva acestora

afectează

atât libertatea de asociere, cât

ș

i starea

democrației

din

ț

ara

respectivă

(

Partidul Republican din Rusia împotriva Rusiei

, nr. 12976/07, pct. 78, 12

aprilie 2011).

77.

Excepțiile prevăzute

la art. 11 din

Convenție necesită,

cu privire la

partidele politice, o interpretare

strictă,

numai motive

convingătoare ș

i

imperative putând justifica

restricții

privind libertatea lor de asociere. Pentru

a evalua într-un astfel de caz

existența

unei

necesități

în sensul art. 11 § 2,

statele contractante nu dispun decât de o

marjă

de apreciere

redusă, dublată

18

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

de un control european riguros, ce se

referă

în

același

timp la lege

ș

i la

deciziile prin care este

aplicată,

inclusiv cele ale unei

instanțe

independente

(

Partidul Comunist Unit din Turcia

ș

i

alții

împotriva Turciei,

30 ianuarie

1998, pct. 46,

Culegere de

hotărâri ș

i decizii

1998-I).

–

sub rezerva

respectării condiției

de

proporționalitate – să

solicite

formațiunilor

politice care

solicit

ă

înregistrarea

oficială să

se conformeze unor

formalități

legale rezonabil

e

[

Organizația Macedoneană Unită

Ilinden

–

PIRIN

ș

i

alții

împotriva Bulgarie

i

(nr. 2)

, nr.

41561/07

ș

i 20972/08, pct.

83, 18 octombrie 2011]. Cu toate

acestea, Curtea trebuie

să

verifice

dacă

o

măsură

aparent

neutră

car

e

împiedică activitățile

unui partid politic are în fapt scopul

penalizării

acestuia

ca urmare a opiniilor sau a politicilor pe care le

promovează

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

Partidul

Naționalist

Basc

– Organizația Regional

ă

Iparralde împotriva

Franței

, nr. 71251/01, pct. 33

in fine

, CEDO 2007-II).

Convenție,

în baza

obligaților

pozitive,

poate impune partidelor politice,

formațiuni

destinate

să acceadă

la putere

ș

i

să conducă

o parte

considerabilă

din aparatul de stat, datoria de a respecta

ș

i

de a

apăra

drepturile

ș

i

libertățile

garantate de

Convenție,

precum

ș

i

obligați

a

de a nu propune un program politic în

contradicție

cu principiile fundamentale

ale

democrației

[

Refah Partisi (Partidul

Prosperității) ș

i

alții

împotriva

Turciei

(MC), nr. 41340/98

ș

i alte 3, pct. 103, CEDO 2003-II].

a

că

un partid politic poate

desfășura

o campanie

pentru o schimbare a

legislației

sau a structurilor legale sau

constituționale

ale statului cu

două condiții:

1) mijloacele folosite în acest scop trebuie

să

fie

sub toate aspectele legale

ș

i democratice; 2) schimbarea

propusă

trebuie

să

fie ea

însăși compatibilă

cu principiile democratice fundamentale (

Yazar

ș

i

alții

împotriva Turciei

, nr. 22723/93, 22724/93

ș

i 22725/93, pct. 49, CEDO

2002-II

ș

i

Refah Partisi

ș

i

alții

,

citată

anterior, pct. 98).

sfârșit,

Curtea nu are sarcina de a se substitui

instanțelor

interne

competente, ci de a verifica din perspectiva art. 11 deciziile pe care acestea

le-au

pronunțat

în virtutea puterii lor de apreciere. Nu

rezultă că

aceasta

trebuie

să

se limiteze la a verifica

dacă

statul pârât s-a folosit de

această

putere

cu

bună

-

credință,

cu

grijă ș

i cu

rațiune: ingerința

în litigiu trebuie

examinată

în lumina cauzei în ansamblu pentru a stabili

dacă

era

„proporțională

cu

scopul legitim

urmărit” ș

i

dacă

motivele invocate de

autoritățile naționale

pentru a o justifica sunt

„relevante ș

i

suficiente”.

Prin urmare, Curtea trebui

e

să

se

convingă

de faptul

că autoritățile naționale

au aplicat norme conforme

principiilor consacrate la art.

11, bazându-se, în plus, pe o apreciere

acceptabilă

a faptelor relevante [

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști) ș

i

Ungureanu

,

citată

anterior, pct. 49]

.

(β)

Aplicarea acestor principii în prezenta

cauză

speță, Curții

îi revine sarcina de a aprecia

dacă ingerința

în litigiu,

ș

i anume respingerea cererii pentru înregistrarea celui de al doilea reclamant

19

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ca partid politic,

decisă

de

către

tribunal în

hotărârea

din 21 februarie 2013

(supra, pct.

19)

ș

i

aprobată

de curtea de apel în

hotărârea definitivă

din 16

iulie 2013 (supra, pct.

24

-

31),

răspundea

unei

„nevoi

sociale

imperioase” ș

i

era

„proporționată față

de scopurile legitime

urmărite”.

reține

de la început

că

din lectura

combinată

a deciziilor

pronunțate

în

speță

reiese

că instanțele naționale

au motivat respingerea

cererii

reclamanților

prin

două

categorii de argumente: pe de o parte, curtea

de apel

ș

i-a întemeiat

hotărârea

pe motive formale,

ș

i anume faptul

că

cererea

reclamanților

nu se încadra în ipotezele

prevăzute

de lege pentru înregistrarea

partidelor politice

ș

i nu respecta

condițiile

impuse prin aceasta din

urmă

pentru formularea unei cereri valide (supra, pct.

26,

27

ș

i

30);

pe de

altă

parte,

cele

două instanțe ș

i-au justificat

poziția

prin motive legate de

conținutul

statutului

ș

i al programului politic ale partidului reclamant, a

căror

conformitate cu

dispozițiile

Legii nr.

14/2003, ale Legii nr.

51/1991

ș

i ale

Constituției

le-au examinat (supra, pct.

19

ș

i

29).

În aceste

condiții,

Curtea va

aborda necesitatea

ingerinței

în litigiu luând în considerare în

esență

motivele

respingerii

reținute

de

instanțele naționale,

pe care le va analiza pe rând mai

jos (a se vedea,

mutatis mutandis, Partidul Comunist Unit din Turcia

ș

i

alții

,

citată

anterior, pct. 52).

‒

Cu privire la motivele formale

reținute

pentru a justifica refuzul

înregistrări

i

privește

cea dintâi categorie de argumente, Curtea

subliniază, așa

cum

făcuse ș

i curtea de apel (supra, pct.

25),

că, deși

au sesizat

instanțele naționale

cu o cerere de înscriere a celui de al doilea reclamant pe

lista partidelor politice,

reclamanții

nu doreau

să

creeze o

nouă formațiune

politică,

ci

intenționau să

reconstituie un partid care avusese o activitate

politică

anterior cererii de înregistrare [a se vedea, pentru o

situație diferită,

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști)

ș

i Ungureanu

,

citată

anterior, pct. 51, în

care partidul reclamant era o

formațiune politică fără

activitate

politică

înaint

e

să depună

cererea de înregistrare; a se vedea

ș

i

Tsonev împotriva Bulgariei

,

nr. 45963/99, pct. 59, 13 aprilie 2006]. În

această privință

sunt relevante atât

statutul partidului reclamant, cât

ș

i

luările

de

poziție

ale primului reclamant

în calitatea sa de

președinte

al partidului

menționat,

care

demonstrează că

persoanele în

cauză

considerau

că

cel de al doilea dintre ei era continuatorul

fostului PCR, care guvernase România

până

în decembrie 1989,

ș

i

că

intenționau să readucă

la

viață

acest din

urmă

partid (supra, pct.

11,

14

ș

i

15).

a

observă că

prin cadrul legislativ instituit de Legea

nr. 14/2003 erau

prevăzute

ipotezele în care o

formațiune politică

putea

să

fie

înscrisă

pe lista partidelor politice: fie se constituia o

nouă formațiun

e

politică,

fie se reorganiza una, caz în care

formațiunea politică

care urma

să

fie

restructurată

trebuia

să

fi fost anterior

constituită

legal (supra, pct.

26

ș

i

45).

Legea

internă

prevedea prin urmare în mod clar

ș

i precis ipotezele în care

o

formațiune politică

putea

să

fie

înregistrată.

20

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Curții, ș

i

așa

cum a constatat curtea de apel, cererea

reclamanților

nu se încadra în niciuna dintre ipotezele

prevăzute

de lege

pentru înregistrarea unui partid politic: nu era o cerere de înregistrare a unui

partid nou

ș

i nici o cerere de reorganizare a unei

formațiuni

politice care

fusese deja

constituită

legal. Cu privire la ultimul aspect, Curtea

observă că

vechiul PCR nu mai

funcționa

în România începând din decembrie 1989

(supra, pct.

46

ș

i

47)

ș

i

că

prin niciun document aflat la

dispoziția

sa nu s-a

demonstrat

că

acest partid a fost înregistrat pe lista partidelor politice

d

upă

decembrie 1989, în conformitate cu prevederile legale care

reglementează

această

chestiune (supra, pct.

44).

observă,

în plus,

că

exista o

neregulă – identificată

de curtea de

apel

–

în întocmirea documentului care trebuia

să

ateste autenticitatea

semnăturilor susținătorilor

celui de al doilea reclamant (supra, pct.

30).

consideră că,

pentru a respinge

reclamanții,

curtea

de apel a

ț

inut seama de

deficiențele

observate în dosarul cererii de

înregistrare.

Rămâne

de stabilit

dacă,

pe de o parte,

cerințele

formale invocate

de curtea de apel erau justificate

ș

i

dacă,

pe de

altă

parte,

consecințele

nerespectării

acestora de

către reclamanți

erau

proporționale

[a se vedea, în

acest sens

,

Organizația Macedoneană Unită

Ilinden

–

PIRIN

ș

i

alții

împotriva

Bulgariei (nr. 2)

,

citată

anterior, pct. 91].

prevăzute

de lege pentru

înregistrarea unui partid politic, Curtea

reamintește că

este rezonabil ca un

stat

să

subordoneze formarea unui partid politic parcurgerii, într-o ordine

precisă,

a anumitor etape care nu sunt exagerate

.

Formalitățile

cerute pot varia

în

funcție

de factorii istorici

ș

i politici specifici

fiecărei țări,

iar statele dis

pun

de o

anumită marjă

de apreciere pentru a le stabili. Într-

adevăr, există

o mare

varietate de regimuri care

reglementează

în acest domeniu în statele membre

ale Consiliului Europei [a se vedea

Organizația Macedoneană Unită

Ilinden

–

PIRIN

ș

i

alții

(nr. 2)

,

citată

anterior, pct. 92

ș

i documentele Comisiei de la

Veneția

la care se face trimitere supra, pct.

48].

speță,

este necesar

să

se

țină

seama de contextul istoric românesc

ș

i

de faptul

că

primul act normativ de reglementare a pluralismului politic într-

o societate

democratică datează

din decembrie 1989. Astfel cum s-a

menționat

anterior (supra, pct.

86),

PCR nu a mai existat oficial de când în

România s-a instaurat regimul democratic. În opinia

Curții,

nu este

nejustificat faptul

că,

mai cu

seamă

în contextul istoric al cauzei,

legislația

românească

nu permite reconstituirea

formațiunilor

politice care nu au

funcționat niciodată

legal într-un regim democratic.

obligația legală

în

legătură

cu lista de

semnături

a

susținătorilor formațiunii

politice, în opinia

Curții, ș

i

ț

inând seama de scopul

menționat

de lege,

ș

i anume

să

se ateste autenticitatea

semnăturilor

(supra,

pct.

45),

nici nu este

nerezonabilă

în sine

cerința

ca un petent

să

anexeze

cererii o

declarație

pe propria

răspundere

a persoanei care a întocmit lista de

semnături

în

discuție.

21

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

că protecția

opiniilor

ș

i a

libertății

de a le exprima în sensul art. 10 din

Convenție

este unul dintre obiectivele

libertății

de asociere (a se vedea, de exemplu,

Refah Partisi

ș

i

alții,

citat

ă

anterior, pct. 88). În acest context,

condițiile

formale impuse de

către

state

pentru înscrierea unui partid politic nu trebuie

să

fie de

natură

a împiedica

respectivul partid

să

-

și

promoveze ideile

ș

i convingerile politice. Or, în

speță,

cerințele

legale care, potrivit

curții

de apel, nu

fuseseră

respectate de

reclamanți,

sunt în opinia

Curții

pur neutre în ceea ce

privește conținutul ș

i

nu vizau în mod specific partidul reclamant. Curtea

consideră,

prin urmare,

că această

categorie de argumente opuse cererii

reclamanților

nu avea ca scop

penalizarea partidului pe motivul opiniilor sau al politicilor pe care le

apăra

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

Partidul

Naționalist

Basc

– Organizația

Regională

Iparralde împotriva

Franței

, nr. 71251/01, pct. 33

in fine

, CEDO

2007-II).

privește condiția

depunerii

declarației

pe propria

răspundere,

Curtea

consideră că reclamanții

o puteau îndeplini prezentând o

n

ouă

declarație, emisă

de persoana care întocmise lista cu

semnăturile

susținătorilor,

ceea ce nu reprezenta un obstacol

disproporționat

[a se vedea,

mutatis mutandis

,

Organizația Macedoneană Unită

Ilinden

–

PIRIN

ș

i

alții

(nr. 2

),

citată

anterior, pct

.

94

ș

i

Mișcarea

pentru regatul democratic

împotriva Bulgariei

, nr. 27608/95, decizia Comisiei din 29 noiembrie 1995,

nepublicată]

.

apreciază că rațiunile

formale opuse de curtea de apel la

înregistrarea celui de al doilea reclamant sunt

„adecvate ș

i

suficiente“ ș

i

„proporționale

cu scopul legitim

urmărit“.

‒

Cu privire la motivele legate de

conținutul

statutului

ș

i al programului

politic

reținute

pentru a justifica refuzul

înregistrării

ș

i a programului

politic elaborate de

reclamanți,

Curtea

observă că, făcând

referire la statutul

ș

i la programul depuse la dosar, curtea de apel a considerat

că intenția

persoanelor în

cauză

era de a promova societatea

socialistă

cu economie de

tip socialist în care statul, în numele poporului, avea autoritate

deplină

asupra

economiei

naționale

(supra, pct.

29).

În opinia

curții

de apel, acest proiect era

contrar

Constituției,

care garanta dreptul la proprietate

privată,

pluralismul

politic

ș

i statul de drept.

După

ce a

făcut

o apropiere între politica

desfășurată

de vechiul PCR în timpul regimului totalitar

ș

i statutul

ș

i programul politic

ale partidului reclamant, tribunalul

ș

i Curtea de Apel au considerat

că intenția

reclamanților

de a respecta principiile democratice nu era

convingătoare,

iar

Curtea de Apel a apreciat

declarațiile reclamanților

ca fiind pur formale

(supra, pct.

19

ș

i

29).

reamintește

aici

că

faptul

că

un proiect politic este considerat

incompatibil cu principiile

ș

i structurile actuale ale statului nu este în sine

contrar normelor democratice [

Partidul socialist din Turcia (STP)

ș

i

alții

22

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

împotriva Turciei,

nr. 26482/95

,

pct. 43,

12 noiembrie 2003

ș

i

Partidul

socialist

ș

i

alții

împotriva Turciei

, 25 mai 1998, pct. 47,

Culegere

1998-III].

Astfel,

experiența politică

a statelor contractante a

arătat că,

în trecut,

partidele politice având scopuri care contraveneau principiilor fundamenta

le

ale

democrației

nu le

dezvăluiseră până să cucerească

puterea. De aceea,

Curtea a reamintit întotdeauna

că

nu se poate exclude faptul

că

programu

l

politic al unui partid ascunde obiective

ș

i

intenții

diferite de cele

făcute

publice. Pentru

siguranță,

trebuie comparat

conținutul

programului respectiv

cu

acțiunile ș

i

pozițiile

adoptate de membrii

ș

i

conducătorii

partidului în

cauză

[

Refah Partisi

ș

i

alții

,

citată

anterior, pct. 101; a se vedea, în acest sens,

ș

i

Ždanoka

împotriva Letoniei

(MC), nr. 58278/00, pct. 120

in fine

, CEDO

2006-IV]

.

speță,

analizând statutul

ș

i programul politic ale partidului

reclamant, Curtea

observă că

aceste texte

insistă

pe respectarea

integrității

teritoriale

ș

i a ordinii juridice

ș

i

constituționale

a

țării,

precum

ș

i pe principiile

democrației,

printre care pluralismul politic,

ș

i

că menționează

în mod expres

opoziția

partidului respectiv

față

de totalitarism

ș

i de orice tip de discriminare

(supra, pct.

11

ș

i

13).

Curtea

notează,

de asemenea,

că

aceste documente nu

cuprind niciun pasaj care ar putea fi considerat drept o instigare la

violență,

la

revoltă

sau la orice

altă formă

de respingere a principiilor democratice - un

element

esențial

care trebuie luat în considerare -,

ș

i niciun pasaj care ar putea

fi perceput ca o chemare la

„dictatura proletariatului“

[a se vedea

Partidul

socialist din Turcia (STP)

ș

i

alții

,

citată

anterior, pct.

45

ș

i,

a contrario

,

Partidul Comunist din Germania împotriva Republicii Federale Germania

,

nr. 250/57, decizia Comisiei din 20 iulie 1957, Anuarul I, p. 222].

dacă instanțele naționale

afirmau în mod întemeiat

că

intențiile adevărate

ale

reclamanților

erau contrare principiilor democratice,

Curtea trebuie

să

evalueze respectivele documente constitutive în contextul

special al cauzei [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Partidul socialist din Turcia

(STP)

ș

i

alții

,

citată

anterior, pct. 49

ș

i

Gorzelik

ș

i

alții

împotriva Poloniei

(MC), nr. 44158/98, pct. 105, CEDO 2004-I].

această privință,

Curtea

amintește că

necesitatea

ingerinței

nu se

poate justifica numai prin contextul istoric, în

speță experiența

comunismului

totalitar în România

până

în 1989, cu atât mai mult cu cât

există

partid

e

comuniste cu o ideologie

marxistă

în mai multe

țări

semnatare ale

Convenției

[

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști) ș

i Ungureanu

,

citată

anterior, 58].

Astfel, în prezenta

cauză

nu poate ignora

că reclamanții

nu solicitau simpla

creare a unui partid comunist cu o ideologie

marxistă

[a se vedea,

a contrario,

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști)

ș

i Ungureanu

,

citată

anterior, pct. 55

ș

i

Tsonev

,

citată

anterior, pct. 59]. De fapt, persoanele în

cauză susțineau că

cel

de-al doilea reclamant dorea

să

fie continuatorul partidului care conduses

e

România înainte de transmiterea

solicitării

de înregistrare: acest partid

guvernase

ț

ara impunând un regim totalitar, care fusese

răsturnat

în

decembrie 1989, ca urmare a unor

confruntări

violente, pentru a face loc unui

23

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

regim democratic [supra, pct.

5;

a se vedea,

a contrario

,

Partidul socialist din

Turcia (STP)

ș

i

alții

,

citată

anterior, pct. 50, în care partidul reclamant fusese

dizolvat înainte chiar de primele sale

activități, ș

i

Tsonev

,

citată

anterior,

pct. 60].

Reclamanții,

procedând astfel, nu s-au disociat concret

ș

i în

întregime de fostul PCR.

Dimpotrivă, deși

au întocmit un nou statut

ș

i un

program politic distinct

ș

i

deși

au indicat

că

vor

să își

asume doar unele dintre

actele fostului PCR (supra, pct.

21),

aceștia

au declarat

că

al doilea dintre ei

intenționa să

fie continuatorul acestui din

urmă

partid (a se vedea,

mutati

s

mutandis

,

Ždanoka

,

citată

anterior, pct. 123).

ț

ine seama de faptul

că autoritățile

interne

ș

i-au justificat

refuzul prin

mențiunea conținută

în statut conform

căreia

partidul reclamant

„își asumă

continuitatea

experienței

teoretice

ș

i practice, a

mișcării

muncitorești,

socialiste

ș

i comuniste din

România”, după

ce a realizat o

apreciere a mijloacelor propuse pentru a atinge scopul partidului reclamant

–

ș

i anume

să pună

în aplicare o societate

socialistă bazată,

în principal, pe

proprietatea

socialistă

asupra mijloacelor de

producție

(supra, pct.

11)

–

în

lumina

declarațiilor reclamanților,

potrivit

cărora

cel de al doilea dintre ei

intenționa să

fie continuatorul fostului PCR (supra, pct.

25

ș

i

29).

observă ș

i faptul

că există

în România partide care au o

doctrină comunistă

(supra, pct.

16

ș

i

41).

Prin urmare, dreptul

reclamanților

de a se constitui într-un partid politic comunist nu este o iluzie, cu atât mai

puțin

cu cât persoanele în

cauză își

puteau reface documentele constitutive

ș

i

cu cât ei

înșiși

au declarat

că

voiau

să

realizeze un nou statut

ș

i

că

nu doreau

să

reia decât valorile pozitive ale vechiului PCR (supra, pct.

21).

urmă,

Curtea

observă că

a fost amplu motivat pentru

reclamanți

de

către

curtea de apel de ce a judecat

că

cererea lor nu îndeplinea

condițiile prevăzute

de Legea nr.

14/2003, de Legea nr.

51/1991

ș

i de

Constituție ș

i

că,

de asemenea, a demonstrat în ce fel programul

ș

i statutul

partidului reclamant contraveneau ordinii

constituționale ș

i juridice a

țării ș

i

în special principiilor fundamentale ale

democrației

[supra, pct.

25

-

30;

a se

vedea, pentru o

situație diferită,

Partidul

Comuniștilor (Nepeceriști) ș

i

Ungureanu

,

citată

anterior, pct. 55]

.

ș

i marja de apreciere,

deși redusă,

de care dispun statele, Curtea

consideră că

analiza

instanțelor

naționale

cu privire la statutul

ș

i la programul politic prezentate de

reclamanți

nu este

neîntemeiată.

În opinia

Curții,

motivul respingerii

înregistrării

respectivilor consta în

voința

de a împiedica o

formațiune politică,

car

e

abuzase în mod serios de

poziția

sa o l

ungă perioadă

de timp instaurând un

regim totalitar,

să

-

și folosească

în viitor drepturile în mod negativ,

ș

i de a

evita astfel atingeri ale

siguranței naționale

a statului sau ale bazelor unei

societăți

democratice [a se vedea,

mutatis mutandis

,

X împotriva Belgiei

,

nr. 8701/79, decizia Comisiei din 3 decembrie 1979, Decizii

ș

i rapoarte (DR)

18, p. 251-252]. Respingerea

înregistrării

avea prin urmare scopul de a

preveni un abuz deosebit de grav,

deși

doar

potențial,

din partea persoanelor

24

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

în

cauză,

care ar fi constat în nerespectarea principiilor statului de drept

ș

i a

bazelor

democrației.

apreciază că rațiunile

legate de

conținutul

textelor

fondatoare ale celui de-al doilea reclamant opuse de

instanțele naționale

la

înregistrarea respectivului sunt

„adecvate ș

i

suficiente“ ș

i

„proporționale

cu

scopul legitim

urmărit“.

(c) Concluzie

că autoritățile naționale

considerau în mod

întemeiat

că ingerința

în litigiu

răspundea

unei

„nevoi

sociale

imperioase” ș

i

că

aceasta nu era

disproporționată față

de scopurile legitime

urmărite,

Curtea

concluzionează că

refuzul de a înregistra cel de al doilea reclamant poate fi

considerat ca fiind

„necesar

într-o societate

democratică“,

în sensul art. 11 § 2

din

Convenție.

încălcat

art. 11 din

Convenție.

II. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 6 DIN

CONVENȚI

E

107.

Reclamanții

se plâng de faptul

că

nu au beneficiat de un proces

echitabil pentru a solicita înregistrarea celui de al doilea reclamant.

Aceștia

reproșează curții

de apel nu numai

că dăduse

o interpretare

eronată

mijloacelor de

probă

depuse la dosar,

însă ș

i

că

tratase ca

„recurs” contestați

a

formulată

de

aceștia

împotriva

hotărârii

tribunalului

ș

i nu ca

„apel”,

privându-

i astfel de calea de recurs

ordinară

.

108.

Aceștia invocă

art. 6 din

Convenție,

care, în

părțile

sale relevante, are

următorul

cuprins:

„Orice persoa

nă

are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei

sale, de

către

o

instanță

[...] care va

hotărî

fie asupra

încălcării

drepturilor

ș

i

obligațiilor

sale cu caracter

civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații

în materie

penală

împotriva sa.

“

constată că

procedura în litigiu nu privea nici o

contestație

asupra unor drepturi

ș

i

obligații

cu caracter civil ale

reclamanților,

nici o

acuzație

în materie

penală

împotriva acestora în sensul art.

6 §

1 din

Convenție,

ci avea ca obiect dreptul celui de al doilea reclamant de a fi

înregistrat ca partid politic

ș

i de a-

și desfășura,

ca atare,

activitățile

politice

.

Prin urmare, era vorba mai ales de un drept de

natură politică,

care ca atare

nu

ț

ine de

garanția

de la art. 6 § 1 din

Convenție

[a se vedea,

mutatis mutandis

,

Refah Partisi (Partidul

Prosperității) ș

i

alții

împotriva Turciei

(dec.)

,

nr. 41340/98

ș

i alte 3, 3 octombrie 2000].

Rezultă că

acest

capăt

de cerere

este incompatibil

ratione materiae

cu

dispozițiile Convenției

în sensul art. 35

ș

i

că

trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4.

25

HOTĂRÂREA

IGNATENCU

Ș

I PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

declară

capătul

de cerere formulat în temeiul art.

11 din

Convenție

admisibil, iar restul capetelor de cerere inadmisibile;

2.

hotărăște

că

nu a fost

încălcat

art. 11 din

Convenție.

Redactată

în limba

franceză,

apoi

comunicată

în scris la 5 mai 2020 în

temeiul art. 77 § 2

ș

i § 3 din Regulament.

Andrea Tamietti

Grefier

Jon Fridrik Kjølbro

Președinte

26