SÖYLEMEZ v. TURKEY

Decizia nr. 43101/09 Yılmaz SÖYLEMEZ împotriva Turciei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 28 mai 2020 în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, Președintele, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 3 august 2009, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl H. Güneș, un avocat practicant la Istanbul. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind presupusa încălcare a dreptului la o hotărâre motivată și respectul procedurilor adversare au fost comunicate guvernului turc („Guvernul”). Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut că procedurile nerespectate nu au îndeplinit garanțiile consemnate la art. 6 § 1 din Convenție și au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ ) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului la 23 ianuarie 2020. Curtea a primit un răspuns din partea reclamantului care a refuzat termenii declarației, deoarece a constatat că suma oferită de Guvern este insuficientă având în vedere plângerile sale. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ § îi permite să ia o probă din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea observă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a beneficia de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Oțel și Morris v. Regatul Unit , nr. 68416/01, §§ 59-60, CEDO 2005-II). Curtea a stabilit, de asemenea, în o serie de cazuri, inclusiv în care a fost atacată Turcia, practica sa privind plângerile referitoare la o încălcare a articolului 6 în ceea ce privește lipsa de raționare și încălcarea principiului adversar și egalitatea armelor în cadrul procedurii dinaintea Curții de Casație (a se vedea, de exemplu, Deryan c. Turcia, nr. 41721/04, §§ 37-42, 21 iulie 2015, și Özgür Keskin c. Turcia , nr. 12305/09 , §§ 32-37, 17 octombrie 2017 . Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și suma de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §§ §§ §§ §§ .c) ). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Serbia Josipović (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 18 iunie 2020. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele adjunct secretar interimar APPENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția (Audiere publică) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 43101/09 03/08/2009 Yılmaz SÖYLEMEZ 02/03/1938 14/01/2020 24/02/2020 3.500 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 43101/09

Yılmaz SÖYLEMEZ

against Turkey

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28

May 2020 as a Committee composed of:

Ivana Jelić,

President,

Arnfinn Bårdsen,

Darian Pavli,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 3

August 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr H. Güneș, a lawyer practising in Istanbul.

The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the alleged violation of the right to a reasoned judgment and respect for adversarial proceedings were communicated to the Turkish Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged that the impugned proceedings had not met the guarantees enshrined in Article 6 § 1 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 23 January 2020. The Court received a response from the applicant refusing the terms of the declaration as he found the amount offered by the Government insufficient given his complaints.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v. the United Kingdom

, no. 68416/01, §§ 59-60, ECHR 2005-II). The Court has also established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about a violation of Article 6 as regards the lack of sufficient reasoning and breach of the adversarial principle and equality of arms in the proceedings before the Court of Cassation (see, for example,

Deryan v.

Turkey

, no.

41721/04, §§ 37-42, 21 July 2015, and

Özgür Keskin v.

Turkey

, no.

12305/09, §§ 32-37, 17 October 2017).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37

§

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (

Josipović

v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 18 June 2020.

Liv Tigerstedt

Ivana Jelić

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(Fair hearing)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount awarded for pecuniary

and non-pecuniary damage

and costs and expenses

(in euros)

[1]

43101/09

03/08/2009

Yılmaz SÖYLEMEZ

02/03/1938

14/01/2020

24/02/2020

3,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.