Decizia nr. 43346/20, Zehra DOVĂN împotriva Turciei (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 24 februarie 2022 în calitate de comitet compus din: Jovan Ilievski, președinte, Gilberto Felici, Diana Sârcu, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 17 septembrie 2020, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Ea a fost reprezentată de dl O. Olgun, avocat practicant la Istanbul. Denumirea reclamantului în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție privind presupusa încălcare a dreptului ei la presupunere de inocence din cauza raționării Curții de aplicare a Tarsului a fost comunicată guvernului turc („Guvernul”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut o încălcare a articolului 6 § 2. Ei au oferit să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ § ) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului. În răspuns, reclamantul a susținut că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. În special, ea susține că suma compensației prevăzute în declarația unilaterală a guvernului este scăzută. Ea a susținut, de asemenea, că eliberarea unei hotărâri de către Curte ar constitui un mod mai eficace de soluționare a încălcării sistematice a Convenției în Turcia. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ § îi permite să ia o probă din listă în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la încălcarea presunției de nevinovăție din cauza raționării și formularea utilizate de autoritățile interne, inclusiv de instanțe (a se vedea, de exemplu, Alkașı c. Turcia , nr. 21107/07, §§ 28-30, 18 octombrie 2016 și Urat c. Turcia , nr. 53561/09 și 13952/11, § 58, 27 noiembrie 2018). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 §) (c) În ceea ce privește obiecțiile reclamantului față de termenii declarației unilaterale, Curtea nu are, în absența unor detalii suplimentare, motive de a considera că compensația oferită de Guvern constituie o soluție inadecvată sau necorespunzătoare pentru încălcarea drepturilor convenției sale (a se vedea Ryabkin și Volokitin c. Rusia (dec.), nr. 52166/08 și nr. 8526/09, §§ 49‐50, 28 iunie 2016, și Igranov și alții c. Rusia , nr. 42399/13 și altele 8 , § 24, 20 martie 2018, și, pentru o abordare similară recent, Korol c. Rusia (dec.) [Comitet] nr. 20129/18, 20 mai 2021). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 17 martie 2022. Viktoriya Maradudina Jovan Ilievski Președintele adjunct al grefierului interimar APENSĂ Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 2 din Convenția Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli (în euro) [1] 43346/20 17/09/20 Zehra DOδAN 1989 Olgun Olguner Istanbul 25/10/2021 25/11/2021 1.350 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului
Application no. 43346/20
Zehra DOĞAN
against Turkey
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 24
February 2022 as a Committee composed of:
Jovan Ilievski,
President,
Gilberto Felici,
Diana Sârcu,
judges,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 17
September 2020,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table. She was represented by Mr O. Olgun, a lawyer practising in Istanbul.
The applicant’s complaint under Article 6 § 2 of the Convention concerning the alleged breach of her right to presumption of innocence on account of the reasoning of the Tarsus Enforcement Court was communicated to the Turkish Government (“the Government”).
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention
The Government acknowledged a violation of Article 6 § 2. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration. In reply, the applicant submitted that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. In particular, she contended that the amount of compensation provided for in the Government’s unilateral declaration was low. She further submitted that the delivery of a judgment by the Court would be a more effective way of resolving the systematic violation of the Convention in Turkey.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the breach of presumption of innocence on account of the reasoning and wording employed by domestic authorities, including courts (see, for example,
Alkașı v. Turkey
, no. 21107/07, §§ 28-30, 18
October 2016 and
Urat v. Turkey
, nos. 53561/09 and 13952/11, § 58, 27
November 2018).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)). As regards the applicant’s objections to the terms of the unilateral declaration, the Court has, in the absence of further details, no reasons to consider that the compensation offered by the Government constitutes inadequate or otherwise unreasonable redress for the violation of her Convention rights (see
Ryabkin and Volokitin v. Russia
(dec.), nos. 52166/08 and 8526/09, §§ 49‑50, 28 June 2016, and
Igranov and Others v. Russia
, nos. 42399/13 and 8 others, § 24, 20
March 2018, and, for a similar approach recently,
Korol v. Russia
(dec.) [Committee], no. 20129/18, 20 May 2021).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 17 March 2022.
Viktoriya Maradudina
Jovan Ilievski
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article 6 § 2 of the Convention
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Representative’s name and location
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
(in euros)
[1]
43346/20
17/09/2020
Zehra DOĞAN
1989
Olgun Olguner
Istanbul
25/10/2021
25/11/2021
1,350
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant