Uçkun și alții împotriva Turciei

Comunicat la 6 iulie 2020 Publicat la 27 iulie 2020 SECȚIUNE Cerere nr. 45942/11 Hatice UÇKUN și alții împotriva Turciei depusă la 28 iunie 2011 OBIECTUL CAUZEI Reclamanții, care sunt de origine romă, au plâns că în noaptea de 5 În ianuarie 2010, au fost victime ale unui atac de mafiotare organizat de locuitorii districtului Selendi, cerând ca romii să fie expulzați din district. Potrivit reclamanților, autoritățile locale nu au reușit să protejeze rezidenții romi împotriva atacului, în cursul căruia daune au fost cauzate mașinilor, bunurilor și caselor lor. Reclamanții au susținut în continuare că, din cauza acestui atac ostil, au fost forțați să se mute într-un alt district. În urma incidentului, au fost inițiate trei seturi diferite de proceduri.

În măsura în care plângerea depusă împotriva primarului districtului și a directorului adjunct al securității, la 6 ianuarie 2011 a fost pronunțată de procurorul public o hotărâre neproceduală și această hotărâre a fost susținută de Curtea Alașehir Assize la 7 aprilie 2011. În ceea ce privește procedura penală inițiată împotriva infractorilor atacului de mafioară, la 23 decembrie 2015, Curtea Ușak Assize a constatat că treizeci și opt dintre acuzați au fost vinovați și i-au condamnat pentru incitarea la ură și a provocat daune la proprietate. Procedura de apel este încă în așteptare în fața Curții de Casație. În sfârșit, douăzeci din cele șaptezeci și cinci de reclamanți au inițiat proceduri de compensare în fața Curții administrative Manisa, susținând că, ca urmare a neglijenței autorităților interne, au suferit atât prejudicii pecuniare, cât și morale.

La 7 martie 2014, instanța internă a constatat că a existat o vină care ar putea fi atribuită autorităților interne și a declarat că guvernatorul districtului și adjunctul ofițerului de securitate au întârziat în intervenția lor și nu au reușit să acționeze în mod eficient în dispersarea mulțimii și să prevină daunele cauzate mașinilor, caselor și bunurilor cetățenilor de origine romă. Prin urmare, instanța a hotărât că prejudiciile materiale și morale suferite de cele douăzeci de solicitanți sunt compensate de autoritățile interne. În consecință, reclamanții au fost fiecare aprobat 10.000 de lira turcă (TRY) (aproximativ 3.300 euro (“EUR”)) în ceea ce privește compensarea. În urma apelului, Tribunalul Administrativ Regional Manisa a susținut decizia Tribunalului Administrativ Manisa.

Nu a fost depusă nici o cerere individuală la Curtea Constituțională împotriva hotărârii Curții Administrative Regionale Manisa. Reclamanții s-au plâns numai pentru decizia de neprocedură adoptată împotriva primarului districtului Selendi și a directorului adjunct al securității și au susținut că autoritățile nu au asigurat protecția împotriva atacului și că ancheta a fost ineficientă. Acestea au susținut, de asemenea, că deficiența autorităților interne de a efectua o investigație eficace constituie discriminarea cauzată de originea romilor. În ceea ce privește plângerile lor, reclamanții se bazează pe articolele 2, 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenție. 1 din Convenție? În special, ținând cont de faptul că autoritățile interne au refuzat să inițieze proceduri penale împotriva funcționarilor guvernamentale, decizia adoptată de Curtea Administrativă Manisa la 7 martie 2014 poate fi considerată ca o soluție eficientă în circumstanțele prezentului caz?

Tratamentul la care reclamanții au fost supuși, a ajuns la pragul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, autoritățile nu au reușit să protejeze rezidenții romi de un atac asupra caselor lor de către o mafie motivată de sentimentul anti-Roma, prin luarea tuturor măsurilor rezonabile pentru a preveni rapid atacul împotriva reclamanților? 3. Având în vedere protecția procedurală împotriva nedreptăților, chiar și atunci când se inflige între persoanele private (a se vedea Beganović c. Croația, nr. 46423/06, § 71, 25 iunie 2009), ancheta a fost adecvată în acest caz în sensul art. 3 din Convenție?

În plus, reamintind că, la investigarea incidentelor violente, autoritățile de stat au o obligație suplimentară în temeiul articolului 3 din Convenție de a lua toate măsurile rezonabile pentru a demasca orice motiv rasist și de a stabili dacă ură sau prejudecăți etnice ar fi putut juca, de asemenea, un rol în evenimente, și că o obligație similară ar putea apărea, de asemenea, în cazurile în care tratamentul constituie o interferență cu art. 8 din Convenție, ar putea fi considerată că autoritățile în circumstanțele prezentului caz au efectuat o anchetă eficace (a se vedea Burlya și alții v. Ucraina , nr. 3289/10 , §§ 169-170, 6 noiembrie 2018; Király și Dömötör v. Ungaria , nr. 10851/13 , § 61, 17 ianuarie 2017 și R.B.

v. Ungaria , nr. 64602/12, § 84, 12 aprilie 2016) ? 4. Are prejudiciul cauzat caselor și bunurilor reclamanților o ingerință gravă și nejustificată cu dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale și la domiciliu, astfel cum este protejat de art. 8 din Convenție? Având în vedere, în special, partea relevantă (punctele 53-56) din al cincilea raport privind Turcia de către Comisia Europeană împotriva Racismului și Intoleranței (ECRI), adoptată la 29 iunie 2016, reclamanții au suferit discriminări din motive de origine etnică, în contravenție cu art. 14 din convenție, citite coroborat cu articolele 3 și/sau 8 din convenție? În special, autoritățile au luat în considerare motivul rasist al atacului la efectuarea anchetei interne?

Lista reclamanților Nr. Anul de naștere al reclamantului Nașterii Locul de reședință Hatice UÇKUN 1948 MANİSA dilek BAYIR 1992 MANİSA turc Hakkı ÇELİK 1980 MANİSA turc Cansel ÇELİK 1984 MANİSA turc Mustafa ÇELİK 1999 MANİSA turc Yağmur ÇELİK 2002 MANİSA Dilay ÇETİN 1984 MANİSA Erdal ÇETİN 1976 MANİSA Gökhan ÇETİN 2000 MANİSA Naim ÇETİN 2003 MANİSA turcă Fadime DEMİRC İ 1941 MANİSA turcă Ali Rıza GÜVEN 1964 MANİSA turcă Nuran GÜVEN 1974 MANİSA turcă Oğuz GÜVEN 2002 MANİSA Yücel GÜVEN 2002 MANİSA turcă Ali KOCA 2001 MANİSA turcă Arda KOCA 2009 MANİSA turcă Asi KOCA 2008 MANİSA turcă Berivan KOCA 2003 Turc MANİSA Cemal KOCA 1976 Turc MANİSA Cemile KOCA 1984 Turc MANİSA Ercan KOCA 1979 Turc MANİSA Gaye KOCA 2002 Turc MANİSA Hakan KOCA 2004 Turc MANİSA Hüseyin KOCA 1984 Turc MANİSA Mehmet KOCA 1974 Turc MANİSA Nevin KOCA 2003 Turc MANİSA Nevrigül KOCA 1955 Turc MANİSA Nevrigül KOCA 2001 Turc MANİSA Nurcan KOCA 1979 Turc MANİSA Süleyman KOCA 1954 MANİSA Sultanul Turc KOCA 1983 MANİSA Sümbül KOCA 1987 MANİSA Tayfur KOCA 2000 MANİSA Tuncay KOCA 1976 MANİSA Yașar KOCA 1974 MAN Turc MANİSA Abdurrahman Namık ÖZER 2007 MANİSA Alper ÖZER 2003 MANİSA Așkın ÖZER 1983 MANİSA Bülent Turc ÖZER 1980 MAN ÖZER 1981 MAN ÖZER 1997 MANİSA Gülizar ÖZER 1956 MANİSA Muhammet ÖZER 2006 MANİSA Polat ÖZER 2006 MANİSA Selma ÖZER 1983 MANİSA Seyfettin ÖZER 1999 MANİSA Barıș SEPETÇ İ 1991 MANİSA Gülhanım

SEPETÇ İ 1959 MANİSA Gülhanım SEPETÇ Ș 2009 MANİSA Hediye SEPETÇ İ 1988 MANİSA turcă Hüseyin SEPETÇ İ 1970 MANİ Yașar SEPETÇ İ 1983 MANİSA turcă Sepfettin SEPETÇ İ 1959 MAN Seyfettin SEPETÇ İ 2008 MANİSA Serpil TURHAN 1975 MANİSA Caner UÇKUN 2006 MANUL turc UÇKUN MANUL turc UÇKUN 1961 MANUL turc UÇKUN UÇKUN 1985 MANUL turc Birgül UÇKUN 1974 MANİSA Burhan UÇKUN 1977 MANUL turc UÇKUN 1977 MANUL turc UÇKUN 1971 MANİSA Turc UÇKUN 2009 MANUL turc UÇKUN ANALYA turc Gökhan UÇKUN 1996 MANİSA MANUL turc UÇKUN 1993 MANİSA Hamza UÇKUN 2004 ANALYA turcească Memati UÇKUN 2005 Turc MANİSA Nurten UÇKUN 1980 Turc MANİSA Özkan UÇKUN 2002 Turc MANİSA Pınar UÇKUN 2006 Turc MANİSA Sedat UÇKUN 2009 Turc MANİSA Selcan UÇKUN 1991 Turc MANİSA Sevittin UÇKUN 1960 Turc MANİSA Sibel UÇKUN 1994 Turc MANİSA Yılmaz UÇKUN 1975

Communicated on 6 July 2020 Published on 27 July 2020

SECOND SECTION

Application no. 45942/11 Hatice UÇKUN and Others against Turkey lodged on 28 June 2011

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants, who are of Roma origin, complained that on the night of 5 January 2010, they had been victims of a mob attack that was organised by the residents of the Selendi District, demanding that the Roma be expelled from the district. According to the applicants, the local authorities failed to protect the Roma residents from the attack, in the course of which damage had been caused to their cars, belongings and houses. The applicants further maintained that because of this hostile attack, they had been forced to move to another district. Following the incident, three different sets of proceedings were initiated.

In so far as the complaint lodged against the District Mayor and the Deputy Security Director, on 6 January 2011 a non-prosecution decision was delivered by the Public Prosecutor and this decision was upheld by the Alașehir Assize Court on 7 April 2011. As regards the criminal proceedings initiated against the perpetrators of the mob attack, on 23 December 2015 the Ușak Assize Court found thirty eight of the accused persons guilty as charged and convicted them for incitement to hatred and causing damage to property. The appeal proceedings are still pending before the Court of Cassation. Finally, twenty out of the seventy-five applicants initiated compensation proceedings before the Manisa Administrative Court alleging that as a result of the negligence of the domestic authorities, they had suffered both pecuniary and non-pecuniary damage.

On 7 March 2014 the domestic court found it established that there had been a fault that could be attributed to the domestic authorities and stated that the district governor and the deputy security officer had been late in their intervention and had failed to act effectively in dispersing the crowd and prevent the damage that had been caused to the Roma origin citizens’ cars, houses and their belongings. The court therefore decided that the pecuniary and non-pecuniary damage suffered by the twenty applicants be compensated by the domestic authorities. The plaintiffs were accordingly each awarded 10,000 Turkish Liras (TRY) (approximately 3,300 euros (“EUR”)) in respect of compensation. Following appeal, the Manisa Regional Administrative Court upheld the decision of the Manisa Administrative Court.

No individual application was filed with the Constitutional Court against the decision of the Manisa Regional Administrative Court. The applicants solely complained about the non-prosecution decision delivered against the Selendi District Mayor and Deputy Security Director and maintained that the authorities had failed to provide protection from the attack, and the investigation had been ineffective. They also alleged that the failure of the domestic authorities to conduct an effective investigation amounted to discrimination due to their Roma origin. In respect of their complaints, the applicants relied on Articles 2, 3, 6, 8, 13 and 14 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, bearing in mind that the domestic authorities had refused to initiate criminal proceedings against the Government officials, can the decision delivered by the Manisa Administrative Court on 7 March 2014, be considered as an effective remedy in the circumstances of the present case? 2. Did the treatment to which the applicants were subjected, reach the threshold of Article 3 of the Convention? If so, have the authorities failed to protect the Roma residents from an attack on their homes by a mob motivated by anti-Roma sentiment, by taking all reasonable steps to expeditiously prevent the attack against the applicants?

3. Having regard to the procedural protection from ill-treatment, even when inflicted between private persons (see Beganović v. Croatia , no. 46423/06, § 71, 25 June 2009), was the investigation in the present case adequate for the purposes of Article 3 of the Convention?

Furthermore, recalling that when investigating violent incidents, State authorities have an additional duty under Article 3 of the Convention to take all reasonable steps to unmask any racist motive and to establish whether or not ethnic hatred or prejudice may have also played a role in the events, and that a similar obligation might also arise in cases where the treatment constituted an interference with Article 8 of the Convention, could the authorities in the circumstances of the present case, be considered to have conducted an effective investigation (see Burlya and Others v. Ukraine , no. 3289/10, §§ 169-170, 6 November 2018; Király and Dömötör v. Hungary , no. 10851/13, § 61, 17 January 2017 and R.B.

v. Hungary , no. 64602/12, § 84, 12 April 2016) ? 4. Did the damage caused to the applicants’ houses and belongings constitute a grave and unjustified interference with the applicants’ right to respect for their private and family life and home, as protected by Article 8 of the Convention? 5. Having in particular regard to the relevant part (paragraphs 53-56) of the fifth report on Turkey by the European Commission against Racism and Intolerance (ECRI), adopted on 29 June 2016, have the applicants suffered discrimination on the ground of their ethnic origin, contrary to Article 14 of the Convention, read in conjunction with Articles 3 and/or 8 of the Convention? In particular, did the authorities take into consideration the racist motive of the attack when conducting the domestic investigation?

List of applicants No. Applicant’s Name Birth year Nationality Place of residence 1 Hatice UÇKUN 1948 Turkish MANİSA 2 Dilek BAYIR 1992 Turkish MANİSA 3 Hakkı ÇELİK 1980 Turkish MANİSA 4 Cansel ÇELİK 1984 Turkish MANİSA 5 Mustafa ÇELİK 1999 Turkish MANİSA 6 Yağmur ÇELİK 2002 Turkish MANİSA 7 Dilay ÇETİN 1984 Turkish MANİSA 8 Erdal ÇETİN 1976 Turkish MANİSA 9 Gökhan ÇETİN 2000 Turkish MANİSA 10 Naim ÇETİN 2003 Turkish MANİSA 11 Fadime DEMİRCİ 1941 Turkish MANİSA 12 Ali Rıza GÜVEN 1964 Turkish MANİSA 13 Nuran GÜVEN 1974 Turkish MANİSA 14 Oğuz GÜVEN 2002 Turkish MANİSA 15 Yücel GÜVEN 2002 Turkish MANİSA 16 Ali KOCA 2001 Turkish MANİSA 17 Arda KOCA 2009 Turkish MANİSA 18 Asi KOCA 2008 Turkish MANİSA 19 Berivan KOCA 2003 Turkish MANİSA 20 Cemal KOCA 1976 Turkish MANİSA 21 Cemile KOCA 1984 Turkish MANİSA 22 Ercan KOCA 1979 Turkish MANİSA 23 Gaye KOCA 2002 Turkish MANİSA 24 Hakan KOCA 2004 Turkish MANİSA 25 Hüseyin KOCA 1984 Turkish MANİSA 26 Mehmet KOCA 1974 Turkish MANİSA 27 Nevin KOCA 2003 Turkish MANİSA 28 Nevrigül KOCA 1955 Turkish MANİSA 29 Nevrigül KOCA 2001 Turkish MANİSA 30 Nurcan KOCA 1979 Turkish MANİSA 31 Süleyman KOCA 1954 Turkish MANİSA 32 Sultan KOCA 1983 Turkish MANİSA 33 Sümbül KOCA 1987 Turkish MANİSA 34 Tayfur KOCA 2000 Turkish MANİSA 35 Tuncay KOCA 1976 Turkish MANİSA 36 Yașar KOCA 1974 Turkish MANİSA 37 Abdurrahman Namık ÖZER 2007 Turkish MANİSA 38 Alper ÖZER

2003 Turkish MANİSA 39 Așkın ÖZER 1983 Turkish MANİSA 40 Bülent ÖZER 1980 Turkish MANİSA 41 Dilek ÖZER 1981 Turkish MANİSA 42 Gamze ÖZER 1997 Turkish MANİSA 43 Gülizar ÖZER 1956 Turkish MANİSA 44 Muhammet ÖZER 2006 Turkish MANİSA 45 Polat ÖZER 2006 Turkish MANİSA 46 Selma ÖZER 1983 Turkish MANİSA 47 Seyfettin ÖZER 1999 Turkish MANİSA 48 Barıș SEPETÇİ 1991 Turkish MANİSA 49 Gülhanım SEPETÇİ 1959 Turkish MANİSA 50 Gülhanım SEPETÇİ 2009 Turkish MANİSA 51 Hediye SEPETÇİ 1988 Turkish MANİSA 52 Hüseyin SEPETÇİ 1970 Turkish MANİSA 53 Yașar SEPETÇİ 1983 Turkish MANİSA 54 Seyfettin SEPETÇİ 1959 Turkish MANİSA 55 Seyfettin SEPETÇİ 2008 Turkish MANİSA 56 Serpil TURHAN 1975 Turkish MANİSA 57 Caner UÇKUN 2006 Turkish ANTALYA 58 Ahmet UÇKUN 1961 Turkish MANİSA 59 Ayșe UÇKUN 1985 Turkish ANTALYA 60 Birgül UÇKUN 1974 Turkish MANİSA 61 Burhan UÇKUN 1977 Turkish MANİSA 62 Erdal UÇKUN 1971 Turkish MANİSA 63 Gizem UÇKUN 2009 Turkish ANTALYA 64 Gökhan UÇKUN 1996 Turkish MANİSA 65 Gonca UÇKUN 1993 Turkish MANİSA 66 Hamza UÇKUN 2004 Turkish ANTALYA 67 Memati UÇKUN 2005 Turkish MANİSA 68 Nurten UÇKUN 1980 Turkish MANİSA 69 Özkan UÇKUN 2002 Turkish MANİSA 70 Pınar UÇKUN 2006 Turkish MANİSA 71 Sedat UÇKUN 2009 Turkish MANİSA 72 Selcan UÇKUN 1991 Turkish MANİSA 73 Sevittin UÇKUN 1960 Turkish MANİSA 74 Sibel UÇKUN 1994 Turkish MANİSA 75 Yılmaz UÇKUN 1975 Turkish ANTALYA