UÇKUN AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
UÇKUN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2020)
Comunicat la 6 iulie 2020 Publicat la 27 iulie 2020 SECȚIUNE Cerere nr. 45942/11 Hatice UÇKUN și alții împotriva Turciei depusă la 28 iunie 2011 OBIECTUL CAUZEI Reclamanții, care sunt de origine romă, au plâns că în noaptea de 5 În ianuarie 2010, au fost victime ale unui atac de mafiotare organizat de locuitorii districtului Selendi, cerând ca romii să fie expulzați din district. Potrivit reclamanților, autoritățile locale nu au reușit să protejeze rezidenții romi împotriva atacului, în cursul căruia daune au fost cauzate mașinilor, bunurilor și caselor lor. Reclamanții au susținut în continuare că, din cauza acestui atac ostil, au fost forțați să se mute într-un alt district. În urma incidentului, au fost inițiate trei seturi diferite de proceduri. În măsura în care plângerea depusă împotriva primarului districtului și a directorului adjunct al securității, la 6 ianuarie 2011 a fost pronunțată de procurorul public o hotărâre neproceduală și această hotărâre a fost susținută de Curtea Alașehir Assize la 7 aprilie 2011. În ceea ce privește procedura penală inițiată împotriva infractorilor atacului de mafioară, la 23 decembrie 2015, Curtea Ușak Assize a constatat că treizeci și opt dintre acuzați au fost vinovați și i-au condamnat pentru incitarea la ură și a provocat daune la proprietate. Procedura de apel este încă în așteptare în fața Curții de Casație. În sfârșit, douăzeci din cele șaptezeci și cinci de reclamanți au inițiat proceduri de compensare în fața Curții administrative Manisa, susținând că, ca urmare a neglijenței autorităților interne, au suferit atât prejudicii pecuniare, cât și morale. La 7 martie 2014, instanța internă a constatat că a existat o vină care ar putea fi atribuită autorităților interne și a declarat că guvernatorul districtului și adjunctul ofițerului de securitate au întârziat în intervenția lor și nu au reușit să acționeze în mod eficient în dispersarea mulțimii și să prevină daunele cauzate mașinilor, caselor și bunurilor cetățenilor de origine romă. Prin urmare, instanța a hotărât că prejudiciile materiale și morale suferite de cele douăzeci de solicitanți sunt compensate de autoritățile interne. În consecință, reclamanții au fost fiecare aprobat 10.000 de lira turcă (TRY) (aproximativ 3.300 euro (“EUR”)) în ceea ce privește compensarea. În urma apelului, Tribunalul Administrativ Regional Manisa a susținut decizia Tribunalului Administrativ Manisa. Nu a fost depusă nici o cerere individuală la Curtea Constituțională împotriva hotărârii Curții Administrative Regionale Manisa. Reclamanții s-au plâns numai pentru decizia de neprocedură adoptată împotriva primarului districtului Selendi și a directorului adjunct al securității și au susținut că autoritățile nu au asigurat protecția împotriva atacului și că ancheta a fost ineficientă. Acestea au susținut, de asemenea, că deficiența autorităților interne de a efectua o investigație eficace constituie discriminarea cauzată de originea romilor. În ceea ce privește plângerile lor, reclamanții se bazează pe articolele 2, 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenție. 1 din Convenție? În special, ținând cont de faptul că autoritățile interne au refuzat să inițieze proceduri penale împotriva funcționarilor guvernamentale, decizia adoptată de Curtea Administrativă Manisa la 7 martie 2014 poate fi considerată ca o soluție eficientă în circumstanțele prezentului caz? Tratamentul la care reclamanții au fost supuși, a ajuns la pragul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, autoritățile nu au reușit să protejeze rezidenții romi de un atac asupra caselor lor de către o mafie motivată de sentimentul anti-Roma, prin luarea tuturor măsurilor rezonabile pentru a preveni rapid atacul împotriva reclamanților? 3. Având în vedere protecția procedurală împotriva nedreptăților, chiar și atunci când se inflige între persoanele private (a se vedea Beganović c. Croația, nr. 46423/06, § 71, 25 iunie 2009), ancheta a fost adecvată în acest caz în sensul art. 3 din Convenție? În plus, reamintind că, la investigarea incidentelor violente, autoritățile de stat au o obligație suplimentară în temeiul articolului 3 din Convenție de a lua toate măsurile rezonabile pentru a demasca orice motiv rasist și de a stabili dacă ură sau prejudecăți etnice ar fi putut juca, de asemenea, un rol în evenimente, și că o obligație similară ar putea apărea, de asemenea, în cazurile în care tratamentul constituie o interferență cu art. 8 din Convenție, ar putea fi considerată că autoritățile în circumstanțele prezentului caz au efectuat o anchetă eficace (a se vedea Burlya și alții v. Ucraina , nr. 3289/10 , §§ 169-170, 6 noiembrie 2018; Király și Dömötör v. Ungaria , nr. 10851/13 , § 61, 17 ianuarie 2017 și R.B. v. Ungaria , nr. 64602/12, § 84, 12 aprilie 2016) ? 4. Are prejudiciul cauzat caselor și bunurilor reclamanților o ingerință gravă și nejustificată cu dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale și la domiciliu, astfel cum este protejat de art. 8 din Convenție? Având în vedere, în special, partea relevantă (punctele 53-56) din al cincilea raport privind Turcia de către Comisia Europeană împotriva Racismului și Intoleranței (ECRI), adoptată la 29 iunie 2016, reclamanții au suferit discriminări din motive de origine etnică, în contravenție cu art. 14 din convenție, citite coroborat cu articolele 3 și/sau 8 din convenție? În special, autoritățile au luat în considerare motivul rasist al atacului la efectuarea anchetei interne? Lista reclamanților Nr. Anul de naștere al reclamantului Nașterii Locul de reședință Hatice UÇKUN 1948 MANİSA dilek BAYIR 1992 MANİSA turc Hakkı ÇELİK 1980 MANİSA turc Cansel ÇELİK 1984 MANİSA turc Mustafa ÇELİK 1999 MANİSA turc Yağmur ÇELİK 2002 MANİSA Dilay ÇETİN 1984 MANİSA Erdal ÇETİN 1976 MANİSA Gökhan ÇETİN 2000 MANİSA Naim ÇETİN 2003 MANİSA turcă Fadime DEMİRC İ 1941 MANİSA turcă Ali Rıza GÜVEN 1964 MANİSA turcă Nuran GÜVEN 1974 MANİSA turcă Oğuz GÜVEN 2002 MANİSA Yücel GÜVEN 2002 MANİSA turcă Ali KOCA 2001 MANİSA turcă Arda KOCA 2009 MANİSA turcă Asi KOCA 2008 MANİSA turcă Berivan KOCA 2003 Turc MANİSA Cemal KOCA 1976 Turc MANİSA Cemile KOCA 1984 Turc MANİSA Ercan KOCA 1979 Turc MANİSA Gaye KOCA 2002 Turc MANİSA Hakan KOCA 2004 Turc MANİSA Hüseyin KOCA 1984 Turc MANİSA Mehmet KOCA 1974 Turc MANİSA Nevin KOCA 2003 Turc MANİSA Nevrigül KOCA 1955 Turc MANİSA Nevrigül KOCA 2001 Turc MANİSA Nurcan KOCA 1979 Turc MANİSA Süleyman KOCA 1954 MANİSA Sultanul Turc KOCA 1983 MANİSA Sümbül KOCA 1987 MANİSA Tayfur KOCA 2000 MANİSA Tuncay KOCA 1976 MANİSA Yașar KOCA 1974 MAN Turc MANİSA Abdurrahman Namık ÖZER 2007 MANİSA Alper ÖZER 2003 MANİSA Așkın ÖZER 1983 MANİSA Bülent Turc ÖZER 1980 MAN ÖZER 1981 MAN ÖZER 1997 MANİSA Gülizar ÖZER 1956 MANİSA Muhammet ÖZER 2006 MANİSA Polat ÖZER 2006 MANİSA Selma ÖZER 1983 MANİSA Seyfettin ÖZER 1999 MANİSA Barıș SEPETÇ İ 1991 MANİSA Gülhanım SEPETÇ İ 1959 MANİSA Gülhanım SEPETÇ Ș 2009 MANİSA Hediye SEPETÇ İ 1988 MANİSA turcă Hüseyin SEPETÇ İ 1970 MANİ Yașar SEPETÇ İ 1983 MANİSA turcă Sepfettin SEPETÇ İ 1959 MAN Seyfettin SEPETÇ İ 2008 MANİSA Serpil TURHAN 1975 MANİSA Caner UÇKUN 2006 MANUL turc UÇKUN MANUL turc UÇKUN 1961 MANUL turc UÇKUN UÇKUN 1985 MANUL turc Birgül UÇKUN 1974 MANİSA Burhan UÇKUN 1977 MANUL turc UÇKUN 1977 MANUL turc UÇKUN 1971 MANİSA Turc UÇKUN 2009 MANUL turc UÇKUN ANALYA turc Gökhan UÇKUN 1996 MANİSA MANUL turc UÇKUN 1993 MANİSA Hamza UÇKUN 2004 ANALYA turcească Memati UÇKUN 2005 Turc MANİSA Nurten UÇKUN 1980 Turc MANİSA Özkan UÇKUN 2002 Turc MANİSA Pınar UÇKUN 2006 Turc MANİSA Sedat UÇKUN 2009 Turc MANİSA Selcan UÇKUN 1991 Turc MANİSA Sevittin UÇKUN 1960 Turc MANİSA Sibel UÇKUN 1994 Turc MANİSA Yılmaz UÇKUN 1975