AFFAIRE SALVADOR COUTINHO DOS SANTOS AMADO c. PORTUGAL

RESPONDENT

PRT

HOTĂRÂRE

03.02.2026

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Non-violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SALVADOR COUTINHO DOS SANTOS AMADO c. PORTUGAL (CtEDO, 2026)

HUDOC · oficial

SECŢIUNEA A PATRA CAUZA SALVADOR COUTINHO DOS SANTOS AMADO c. PORTUGAL (solicitarea nr. 44794/19) HOTĂRÂREA Art 6 alineatul (1) (civil) • Proces echitabil • Procedura de inspecție ordinară desfășurată de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în scopul evaluării profesionale a reclamantului, în calitatea sa de judecător, care a dus la atribuirea clasificării Nu lega curtea. STRASBURG 3 februarie 2026 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Salvador Coutinho dos Santos Amado c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din: Lado Chanturia, preşedinte, Faris Vehabović, Lorraine Shembri Orland, Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, Anne Louise Bormann, András Jakab, judecători, şi Simeon Petrovski, grefier adjunct al secțiunii, Văzut: cererea (n 44794/19) îndreptată împotriva Republicii Portugheze şi al cărei resortisant al acestui stat, M. Sergio Jorge Salvador Coutinho dos Santos Amado ( În ceea ce privește cazul în care nu se poate stabili o cale de atac, se poate considera că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o lipsă de independenţă a Consiliului Suprem al Magistraturii (în special, conform art. 6 alin. (1) din Convenție), pe motiv că acesta este format dintr-un număr mai mare de membri nejudiciari numiţi de autoritatea politică, în raport cu membrii judecători. Acesta se plânge, de asemenea, că nu a beneficiat de un control jurisdicțional deplin exercitat de secțiunea din litigiul Curții Supreme. În cele din urmă, acesta denunță o absență de audiență publică în cursul procedurii în litigiu. De fapt, doi. Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în S. Felix da Marinha. A fost reprezentat de dl P. Venancio, avocat. Guvernul a fost reprezentat de agenţii săi, dle. Ricardo Bragança de Matos şi M. Manuel Aires Magriço, procuror, şi Helena Martins Leitão, procuror general adjunct. Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Comisiei din 24 aprilie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 347, 20.12.2013, p. 1). Reclamantul este magistrat din 2006. La inspecţia reclamantului în scopul evaluării sale profesionale 5 . La o dată care nu a fost precizată în conformitate cu art. 36 alineatul (1) din Statutul magistraților sediului (Statutul J.G., judecător la tribunal, a fost însărcinat de către MSC să efectueze această evaluare, în calitate de inspector judiciar (inspector judiciar). 7. La 20 noiembrie 2017, judecătorul J.G. a informat CSM cu privire la absențele reclamantului care au necesitat amânarea mai multor audieri. Această informaţie a dus la deschiderea unei proceduri de verificare (procedura nr. 2017/427/IN), care a fost ulterior transformată în procedură disciplinară pentru încălcarea obligaţiei de azil (punctul 30 de mai jos). Cu toate acestea, procedura menţionată a fost suspendată în aşteptarea încheierii procedurii de inspecţie. Raportul de inspecţie al judecătorului J.G. 8. La 16 ianuarie 2018, judecătorul J.G. a transmis reclamantului raportul său de inspecție. Acest raport s-a bazat, printre altele, pe o discuţie ţinută cu reclamantul, pe analiza dosarelor de afaceri ale acestuia, precum şi a ordinelor de serviciu, pe interogarea unor registre de judecată, pe consultarea cărţilor de publicare a hotărârilor judecătoreşti şi pe discuţii cu magistraţi, grefieri şi avocaţi. Pentru a evalua performanța reclamantului în cursul perioadei în cauză, raportul și-a prezentat analiza în jurul criteriilor enumerate la art. 12 din Regulamentul privind serviciile de inspecție (punctul 35 de mai jos). 9. În ceea ce privește capacitatea umană, raportul a arătat că, în pofida bunelor aptitudini intelectuale și relaționale ale reclamantului, absențele și întârzierile sale constante au dus la amânări și la perturbări ale agendelor multor vorbitori, aducând astfel atingere prestigiului profesiei de magistrat. Având în vedere lista absenţelor reclamantului, acesta se concentra în special asupra celor care se bazau pe art. 10 din Statut (punctul 33 de mai jos), în vigoare la momentul faptelor. În conformitate cu această dispoziție, reclamantul a înregistrat șase zile de absență în 2015, șapte zile în 2016 și opt zile în 2017. El observa că aceste absenţe au dus la amânarea a şapte audieri sau au solicitat înlocuirea lui cu alţi judecători ai instanţei. Deducea din aceasta că reclamantul a făcut un rău (nedevido) pentru a utiliza profitul pe care l-a primit la art. 10 din Statut. În plus, s-a constatat că reclamantul a acumulat 12 absențe nejustificate în 2016 și 2017. În plus, el a remarcat că amânarea audierilor nu numai că a provocat neplăceri persoanelor convocate, în special avocaţilor, ci a cauzat şi un volum suplimentar de muncă pentru grefierii instanţei pe parcursul căreia au fost obligaţi să-i informeze pe cei implicaţi cu privire la reportările din reşedinţa în cauză. 10. Raportul judecătorului J.G. observă, de asemenea, că lipsa de investiții și de productivitate a reclamantului a dus la un proces de afaceri în cadrul tribunalului din Albergaria-a-Velha. Cu privire la acest aspect, acesta se referea în special la întârzieri în stabilirea ședințelor și în adoptarea hotărârilor judecătorești. 11. În cele din urmă, raportul a remarcat faptul că, printr-o decizie din 3 decembrie 2014, MSC a sancționat deja reclamantul, din cauza lipsei sale de asediu, printr-o suspendare de 20 de zile cu suspendare a executării pentru o perioadă de un an. 12. Având în vedere elementele de fapt pe care le consideră ca fiind stabilite, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul privind serviciile de inspecție al CSM (punctul 35 de mai jos), judecătorul J.G. În conformitate cu art. 33 și cu art. 34 din Statut (punctul 33 de mai jos). În raportul său, acesta a anexat statisticile care raportează productivitatea generală a reclamantului pentru perioada vizată de inspecție, numărul deciziilor pe care le-a pronunțat și audierile care au trebuit să fie amânate din cauza lipsei reclamantului. Raportul a inclus, de asemenea, o analiză a peste 50 de hotărâri ale reclamantului, care a luat în considerare structura, motivația și timpul pe care acesta l-a luat pentru a emite aceste decizii. 13. În conformitate cu art. 37 alineatul (2) din Statutul în vigoare în momentul faptelor și cu art. 17 alineatul (8) din Regulamentul serviciilor de l .inspecție al CSM (punctele 33 și 35 de mai jos), judecătorul J.G. i-a acordat reclamantului un termen de zece zile pentru exercitarea dreptului său de a răspunde (Disito de resposa) și pentru a prezenta dovezi în apărarea sa. Apărarea reclamantului 14. La 26 ianuarie 2018, reclamantul, reprezentat de un avocat, și-a prezentat apărarea. El contesta interpretarea care fusese făcută din art. 10 alineatul (1) din Statut (punctul 9 de mai sus). În această privință, Tribunalul a observat că motivul absențelor în cauză a fost comunicat președintelui Tribunalului care le-a considerat justificate. Acesta a adăugat că aceste absenţe au fost aduse la cunoştinţa CSM care nu le-a pus la îndoială, motiv pentru care nu a considerat necesar să solicite un certificat de muncă pentru a le justifica. În plus, acesta a arătat că, întrucât Ön Õ a făcut nicio semnalare în cursul perioadei în cauză, era convins că aceste absențe erau conforme cu legea. 15. În continuare, reclamantul susținea că o procedură disciplinară era în curs de desfășurare pentru a verifica dacă absențele în litigiu ar trebui considerate justificate (punctul 7 de mai sus) și că ar fi trebuit să se aștepte ca rezultatul acesteia să fie soluționat înainte de soluționarea problemelor ridicate în procedura de inspecție. 16. Pe de altă parte, acesta contesta clasificarea pe care inspectorul o propunea să i-o atribuie, reproșându-i că nu a valorificat suficient, printre altele, elementele pozitive ale performanței sale ca magistrat, în special independența sa, clasificările anterioare care îi fuseseră atribuite și calitatea juridică a deciziilor sale. 17. În concluzie, el solicita prezentarea unor dovezi suplimentare, întrebându-l pe judecătorul J.G. (a) în fața instanțelor judecătorești cu cauze familiale din estarreja și Oliveira do Bairro, unde își exercitase funcția de magistrat, de a prezenta lista zilnică a tuturor hotărârilor judecătorești și a hotărârilor pronunțate, de la 1 martie 2016, o copie a tuturor elementelor depuse în fața Forumului în raport cu absențele sale și o listă a cauzelor restante ale instanței judecătorești din Albergaria-a-Velha, data de la care pretindea că a înlocuit o colegă. 18. La 6 februarie 2018, judecătorul J.G. a respins cererea reclamantului de a prezenta dovezi suplimentare. În decizia sa, el a remarcat că nu era clar în ce scop dorea să obţină prezentarea acestor dovezi. Constatând că evaluarea performanţei profesionale a reclamantului în cadrul instanţelor de judecată pentru cauzele familiale d . Estarreja şi Oliveira do Bairro nu a fost negativă, acesta a considerat că dovezile solicitate de . ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... El observa, de asemenea, că o evaluare nu a avut ca scop să analizeze fiecare decizie, ci mai degrabă să facă o evaluare globală. În comparație cu lista restanțelor instanței din Albergaria-a-Velha, aceste date au fost deja incluse în anexa la raportul de evaluare. Cererea reclamantului din 9 februarie 2018 și decizia adunării plenare din 24 aprilie 2018 19 . Într-o scrisoare adresată CSM la 9 februarie 2018, reclamantul, reprezentat de avocatul său, se plângea de o încălcare a dreptului său la apărare din cauza refuzului cererii sale de a prezenta dovezi suplimentare (punctul 18 de mai sus). În plus, acesta a susținut că o procedură disciplinară (punctul 7 de mai sus) era în curs de desfășurare în ceea ce privește absențele care îi erau reproșate și că ar fi trebuit să se aștepte rezultatul acesteia înainte de încheierea procedurii de inspecție. 20. La 24 aprilie 2018, hotărând în unanimitate într-o formare compusă din președintele și vicepreședintele Curții Supreme, precum și din cinci judecători aleși de colegii lor, dintre care doi proveneau din cursuri de limba engleză, și cinci membri erau aleși de adunarea Republicii în conformitate cu art. 218 alineatul (1) litera (b) și (c) din Constituție (punctul 32 de mai jos), Adunarea Plenară a Forumului și-a dat hotărârea. 21. În ceea ce privește cererea reclamantului de suspendare a procedurii de inspecție, Adunarea Plenară a luat în considerare faptul că, pe lângă procedura disciplinară care era în curs, aceasta dispunea de suficiente elemente pentru a se pronunța asupra evaluării sale. În ceea ce privește prezentarea de dovezi suplimentare solicitate de solicitant, Comisia consideră că aceasta ar fi putut el însuși anexa aceste elemente, în special deciziile pe care le-a luat în perioada vizată de evaluare, astfel cum i-a fost adresată la art. 17 Õ 3 din Regulamentul privind serviciile de inspecție a serviciilor (punctul 35 de mai sus). 22. Pe baza raportului de inspecție al judecătorului J.G. (punctul 8-12 de mai sus), Adunarea Plenară a Forumului a decis să-i dea reclamantului clasificarea Comisia a remarcat că aceasta se referă la cea de-a treia inspecție periodică ordinară a reclamantului și că, în cele două evaluări anterioare, i s-a atribuit clasificarea În ceea ce privește perioada de evaluare în cauză, Comisia a considerat că absenţele recurente ale reclamantului au afectat imaginea instanţei, prin amânarea diferitelor audieri la care au fost citaţi martori şi avocaţi. Comisia a considerat, de asemenea, că productivitatea reclamantului în cadrul Tribunalului din Albergaria-a-Velha era scăzută, în timp ce instanța în cauză prezenta un număr rezonabil de cauze pendinte. 23. În conformitate cu art. 34 alineatul (2) din Statutul în vigoare în momentul faptelor (punctul 33 de mai jos), Adunarea Plenară a Forumului a decis să suspende reclamantul din funcție în termen de încheierea procedurii disciplinare inițiate împotriva acestuia, care trebuia să fie extinsă pentru a determina capacitatea sa de a exercita funcția de judecător (punctul 7 de mai sus). 24. La 7 mai 2018, decizia Adunării Plenare a Forumului a fost adusă la cunoștința reclamantului. Procedura în faţa secțiunii din litigiul Curţii Supreme Acţiunea formulată de reclamant 25. La 6 iunie 2018, recurentul a formulat, în temeiul articolului 168 din Statutul în vigoare la data faptelor (punctul 33 de mai jos), o acțiune în fața secțiunii din litigiul Curții Supreme (secção do Contencio do Supremo Tribunal de Justiçăa 26. El se plângea mai întâi de respingerea mijloacelor de probă pe care le-a solicitat în cadrul procedurii de inspecție (punctele 18 și 21 de mai sus). În ceea ce privește fondul, acesta a expus că o mare parte din întârzierile sale au fost cauzate de un cumul de funcții ulterioare la adresa de e-mail pe care a fost de acord să îi dea unei colege magistrate în cadrul aceleiași instanțe, la cererea președintelui Tribunalului. El a adăugat că acest lucru demonstrează că condiţiile stabilite în cadrul instanţei nu erau la fel de favorabile pe cât l-a lăsat judecătorul J.G. în raportul său. Pe de altă parte, acesta a susținut că, din moment ce absențele sale au fost cântărite în clasificarea care i-a fost atribuită, procedura de inspecție ar fi trebuit să fie suspendată în așteptarea procedurii disciplinare care viza să stabilească dacă absențele sale ar putea fi considerate justificate sau nu, în special în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Statut (punctele 7 de mai sus și 33 de mai jos). El a considerat că clasificarea care i-a fost atribuită era nici rezonabilă, nici proporţională cu faptele şi că nu lua suficient în considerare independenţa şi imparţialitatea pe care le-a demonstrat în exercitarea funcţiilor sale. Hotărârea Curții Supreme din 21 februarie 2019 27. Prin hotărârea din 21 februarie 2019, Curtea Supremă l-a exonerat pe reclamant de acțiunea sa. În ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a procedurii de inspecție în așteptarea procedurii disciplinare, Curtea Supremă a considerat că procedura de inspecție a inclus deja o examinare a caracterului justificat sau nu al absențelor în litigiu și, prin urmare, nu era necesar să se aștepte încheierea procedurii disciplinare în această privință. În plus, în opinia sa, caracterul justificat sau nu al absenţei unei absenţe intră sub incidenţa interpretării art. 10 din Statut. 28. În ceea ce privește chestiunea respingerii mijloacelor de probă solicitate, Comisia a considerat că dosarul conținea deja statisticile referitoare la tribunalul din Albergaria-a-Velha și că elementele de probă referitoare la alte instanțe judecătorești nu erau relevante, iar inspecția nu constă într-o evaluare a fiecărui caz tratat de către magistratul vizat de procedura de inspecție. 29. În ceea ce privește aspectele legate de evaluarea profesională a reclamantului, Curtea Supremă a considerat că: a fost vorba despre o chestiune pur administrativă care ținea de competența discreționară a autorității administrative care scăpa de controlul său și că, prin urmare, nu putea să se substituie administrației în cazul în care nu putea aduce atingere separării puterilor. Aceasta a constatat că nici o eroare vădită sau neintenţionată a fost de ridicat, iar reclamantul nu l-a susţinut. Comisia a remarcat că decizia CSM se referea la absenţele reclamantului care solicitaseră amânarea detenţiilor, la anumite absenţe care nu erau incluse în registrul oficial al absenţelor şi la o productivitate nesatisfăcută şi nesatisfăcută a acestora, în timp ce volumul său de muncă era perfect rezonabil. Comisia a observat că reclamantul fusese deja sancționat pentru absența sa. Pe baza acestor elemente, Comisia concluzionează că principiul proporţionalităţii nu a fost verificat. Evoluţii ulterioare 30 . La 4 iunie 2019, Adunarea Plenară a Forumului și-a prezentat decizia cu privire la procedura disciplinară care fusese introdusă ca urmare a informării transmise de judecătorul J.G. (punctul 7 de mai sus). Comisia a considerat că reclamantul încălcase obligaţiile de urmărire a interesului public şi de azil. Cu toate acestea, Comisia a considerat că nu a reuşit să prezinte o incapacitate definitivă de a îndeplini cerinţele funcţiei, ceea ce a dus la o suspendare de 180 de zile. În plus, Comisia a decis să îl transfere la o altă instanță în conformitate cu art. 104 alineatul (3) litera (b) din Statut (punctul 33 de mai jos) pentru a păstra prestigiul instanțelor și prestigiul propriu. 31. Reclamantul nu a precizat dacă a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Curții Supreme. CADRUL JURIDIC CONTINUĂ CADRUL JURIDIC INTERZIS Constituţia portugheză 32. La art. 218 din Constituţia privind Forumul este astfel formulat: Consiliul Superior al Magistraturii este prezidat de președintele Curții Supreme și compus din următorii membri: (a) doi membri numiți de președintele Republicii; (b) șapte membri aleși de adunarea Republicii; (c) șapte judecători aleși de colegii lor (...) 2. Normele privind garanțiile de care beneficiază judecătorii se aplică tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. □ Statutul magistraţilor din sediul 33 . Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 21/85 din 30 iulie 1985 privind Statutul magistraților asediului (Etuto dos Magistrados Judiciais În cazul unui motiv imperativ, magistrații sediului pot să se retragă [din arcul în care își exercită funcțiile] până la trei zile pe lună și zece zile pe an, după ce au comunicat în prealabil [motivul acestei absențe] Forumului și, în cazul în care acest lucru nu este posibil, imediat după ce s-au întors. Absenţele în cursul zilelor lucrătoare în afara orelor normale de funcţionare a grefei nu sunt considerate absenţe, atunci când acestea nu implică absenţa unui act de funcţionare sau nu îl perturbă. (...) 5. Absenţa nejustificată implică, pe lângă responsabilitatea disciplinară, pierderea salariului în perioada respectivă. [Capitolul III Clasificare] art. 33 art. 34 □ Criterii și efecte ale clasificărilor □ 1. Clasificarea trebuie să ia în considerare modul în care judecătorii își exercită funcțiile, volumul, dificultatea și capacitatea de a gestiona volumul de muncă al acestora, capacitatea de a simplifica actele de procedură, condițiile în care se desfășoară activitatea, pregătirea tehnică, nivelul intelectual [categoria in prezent], exercitarea funcțiilor de formator pe lângă judecători în formare, lucrările juridice publicate și probitatea. Clasificarea de nivel superior înseamnă suspendarea exercitării funcţiilor de magistraţi şi deschiderea unei anchete pentru incapacitatea de funcţionare. □ art. 36 mai larg clasamentele mai jos 1. magistraţii scaunului sunt clasificaţi la locul unei inspecţii obişnuite. Prima inspecție are loc la un an de la începerea activității în locuri de acces și, ulterior, la fiecare patru ani. (...) magistraţii scaunului pot face obiectul unei inspecţii extraordinare, la cererea motivată a celor interesaţi, dacă ultima inspecţie obişnuită a avut loc cu mai mult de trei ani în urmă sau, în orice moment, la iniţiativa Forumului. (...) mai exact, art. 37 mai mult decât elementele care trebuie luate în considerare în clasamentul mai jos. În cazul în care o autoritate competentă din statul membru în cauză consideră că o astfel de cerere este justificată, aceasta informează autoritatea competentă din statul membru în cauză cu privire la motivele care au stat la baza unei astfel de cereri. Magistratul este ascultat în mod obligatoriu cu privire la raportul de inspecție; acesta poate furniza elementele pe care le consideră oportune. (...) □ art. 44 □ Atribuire (...) mai întâi. Atribuirea judecătorilor trebuie făcută pretinzând nevoile serviciului cu minimum de prejudicii pentru viața personală și de familie a persoanelor interesate. (...) 4. (...) clasificarea şi lacuna constituie criterii care pot fi luate în considerare în repartiţii, în ordinea de preferinţă descrescătoare. (...) □ art. 104 [ Suspendare] ... 3. În cazul în care suspendarea este mai mare de 120 de zile, aceasta poate implica (...): (...) (b) transferul postului în care magistratul își îndeplinește funcțiile la data la care a încheiat contractul către un post identic într-o instanță sau într-un alt serviciu. [Capitolul X Consiliul Suprem al Magistraturii] art. 136 mai mult decât atât, în cazul în care este necesar, trebuie să se ia în considerare, de asemenea, dacă este cazul. Consiliul Superior al Magistraturii este prezidat de președintele Curții Supreme și compus din următorii membri: (a) doi membri desemnați de președintele Republicii; (b) șapte membri aleși de adunarea Republicii; (c) șapte membri aleși de judecătorii dintre ei. Judecătorii nu pot refuza să fie membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. mai exact, art. 138: Vicepreşedinte (...) Vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este judecătorul Curţii Supreme prevăzut la art. 141 alin. (2); acesta îşi exercită funcţiile cu timp integral. (...) □ art. 139 □ Forma de desemnare mai întâi. Membrii menţionaţi la lit. (b) din alin. (1) din art. 137 sunt numiţi în temeiul Constituţiei şi al regulamentului adunării Republicii. Membrii menţionaţi la alin. (1) lit. (c) de la alin. (1) din art. 137 sunt aleşi prin vot universal, conform principiului reprezentării proporţionale şi mediei celei mai înalte (...) La alegerea membrilor menţionaţi la lit. (c) din art. 137 alin. (1) lit. (c) din listele întocmite de cel puţin 20 de alegători. Listele includ un supleant în raport cu fiecare candidat efectiv, fiecare listă trebuind să cuprindă un judecător al Curții Supreme de Justiție, doi judecători ai instanței judecătorești și un judecător din fiecare district judiciar. (...) mai mult decât atât, în cazul în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 147 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. Membrii menţionaţi la alin. (1) lit. (c) din art. 137 sunt aleşi pentru o perioadă de trei ani, care poate fi reînnoită o singură dată. (...) □ art. 148 Membrii Consiliului Superior al Magistraturii care nu sunt judecători sunt supuși regimului de garanții ale magistraților judiciari. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii își exercită funcțiile cu normă întreagă, cu excepția cazului în care renunță la acest beneficiu, caz în care se aplică o reducere a serviciului corespunzătoare poziției lor de origine. (a) numeşte, afectează, transferă, promovează şi revoca judecătorii, apreciază meritele lor profesionale, exercită acţiuni disciplinare faţă de aceştia şi, în general, desfăşoară orice act de aceeaşi natură, fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la cheltuielile electorale (...) e) comanda inspecţii, controale şi anchete la serviciile judiciare; (...) Consiliul Suprem al Magistraturii se întruneşte în şedinţă plenară [plenário] sau în Consiliu permanent. La sesiunea plenară se compune din toţi membrii Consiliului, în conformitate cu art. 137 alin. (1). (...) mai exact, art. 151 (d) se pronunţă asupra propunerilor de clasificare prevăzute în art. 34 alin. (2); (...) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii: (a) reprezintă Consiliul; (b) exercită funcţiile delegate de Consiliu şi le poate delega, la rândul său, vicepreşedintelui; (c) primeşte jurământul vicepreşedintelui, al inspectorilor judiciari şi al secretarului; (d) conduce şi coordonează serviciile de inspecţie; (...) 2. Președintele poate delega vicepreședintelui competența de a primi jurământul inspectorilor judiciari și al secretarului, precum și competențele menționate la literele (d) și (e). □ art. 156 mai mult din Adunarea Plenară a Parlamentului European (...). Deliberările se iau cu majoritatea voturilor, votul președintelui fiind predominant. Pentru ca deliberările să fie valabile, este necesară prezența a cel puțin 12 membri. [Capitolul XI Reclamări și recursuri] art. 168 Deciziile Consiliului Suprem al Magistraturii pot fi soluţionate în faţa Curţii Supreme. În scopul examinării acțiunii menționate la alineatul precedent, Curtea Supremă își are sediul într-o formare formată din cel mai vechi vicepreședinți, cu un vot nal și un judecător din fiecare dintre secțiunile sale, numit anual și succesiv în funcție de vechimea sa. (...) 5. Mijloacele de recurs sunt cele prevăzute de lege pentru contestarea actelor guvernului. □ Codul de procedură în faţa instanţelor administrative (inclusiv CPTA) 34 . art. 91 din CPTA, în versiunea sa în vigoare în momentul faptelor, care rezultă din Legea nr. 15/2002 din 22 februarie 2002, dispunea, în părțile sale relevante: După încheierea administrării probelor, judecătorul sau raportorul poate, în cazul în care complexitatea faptelor justifică acest lucru, din oficiu, să ţină o audienţă publică în care să fie dezbătută faptele. La cererea oricăreia dintre părți, poate avea loc, de asemenea, o audiere publică menționată la alineatul precedent. Cu toate acestea, judecătorul poate refuza printr-o ordonanţă motivată, în cazul în care consideră că aceasta nu se justifică pe motiv că faptele stabilite pe baza dovezilor justificative nu sunt contestate. În cazul în care instanţa publică îşi are reşedinţa la iniţiativa părţilor, argumentele de drept sunt, de asemenea, prezentate oral. (...) □ Reglementarea serviciilor de inspecţie a MSC 35 . Adoptată prin Decizia nr. 1777/2016 din 25 octombrie 2016, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 17 noiembrie 2016, în părțile sale relevante în acest sens, Regulamentul privind serviciile de inspecție din cadrul CSM se citește după cum urmează: art. 12 Criterii de evaluare din 1 noiembrie 2016. La inspecţia magistraţilor judiciari se referă la capacitatea lor umană de a-şi exercita funcţiile, adaptarea lor la serviciu şi pregătirea tehnică. În ceea ce priveşte capacitatea umană de a exercita funcţia, inspecţia ia în considerare, printre altele, următoarele elemente: (a) Independenţa, imparţialitatea, demnitatea de conduită şi integritatea civică; (b) Relaţia cu subiectele şi participanţii la procedură, ceilalţi magistraţi, avocaţi, alţi profesionişti din medicina legală, funcţionarii tribunalelor şi publicul larg; (c) prestigiul profesional şi personal de care beneficiază judecătorul, în exercitarea funcţiei sale; (d) serenitatea şi rezerva cu care îşi desfăşoară activitatea; (e) capacitatea de a înţelege situaţiile concrete care îi sunt supuse şi simţul justiţiei, ţinând cont de mediul sociocultural în care este exercitată funcţia; (f) capacitatea şi devotamentul în formarea magistraţilor. (b) Productivitatea, în special în ceea ce priveşte rata de rezoluţie, obţinută prin împărţirea numărului de dosare finalizate cu numărul de dosare înregistrate în acelaşi an şi rata de recuperare, corespunzătoare raportului dintre numărul de dosare finalizate şi suma dosarelor înregistrate şi a dosarelor în curs; (c) Metoda de lucru, în vederea deciziei finale, organizate, logice şi sistematice; (d) Termenele de decizie şi durata procedurii; (e) Capacitatea de simplificare a procedurilor; (f) Gestionarea audierilor şi a altor proceduri, în special în ceea ce priveşte punctualitatea, planificarea, disciplina şi gestionarea atentă a timpului; (g) gestionarea procedurii distribuite persoanei inspectate şi participarea la gestionarea unităţii de proces; (h) Contribuţia judecătorului la realizarea obiectivelor de procedură aprobate. (...) 5. În evaluarea menționată la numerele anterioare, sunt întotdeauna luate în considerare circumstanțele în care au fost exercitate funcțiile, și anume condițiile de muncă, volumul de muncă, dificultățile speciale în exercitarea funcției, nivelul de experiență în cadrul magistraturii combinate cu clasificarea și complexitatea instanței sau a secțiunii, acumularea de servicii, a instanțelor sau a secțiunilor (...) Clasificarea judecătorilor se stabilește pe baza următoarelor criterii: (...) (e) atribuirea clasificării "pe termen scurt" înseamnă că performanța profesională a judecătorului a fost mai puțin decât satisfăcătoare. În cazul în care există un set semnificativ de întârzieri în prelucrarea dosarelor, îmbunătăţirea clasificării poate avea loc numai în situaţii excepţionale, justificate corespunzător. (...) □ art. 17 Procedura de inspecţie mai întâi. LA: Inspecţia în scopul clasificării începe cu decizia inspectorului judiciar care declară procedura deschisă. În această decizie, inspectorul judiciar, printre altele: (a) Fixează data primei întrevederi cu [judiciul vizat de procedura menționată] în termen de 15-30 de zile (...); (b) comunică data începerii inspecției la departamentul de cadru și de inspecții judiciare al MSC, [Magistrat] (...); Până la cinci zile înainte de data desemnată în scopul primei întrețineri, [Magistratul în cauză] pune la dispoziția inspectorului judiciar, în cazul în care dorește acest lucru, până la zece lucrări juridice efectuate și o expunere privind performanța sa, în perioada respectivă. (...) 5. În termen de cel mult 45 de zile de la data primului interviu cu [Magistratul în cauză], se efectuează un interviu final, în cursul căruia inspectorul judiciar, în măsura posibilului, informează [Magistratul în cauză] cu privire la clasificarea propusă. (...) 7. În termen de cel mult 30 de zile de la interviul final, inspectorul judiciar elaborează raportul de inspecție (...) 8. În termen de 10 zile, raportul de inspecție este notificat [magistratului în cauză] care poate anexa elemente și poate solicita actele de procedură pe care le consideră oportune. În cazul în care sunt necesare acte suplimentare, inspectorul judiciar le dispune în termen de 30 de zile. (...) 11. În cazul în care, în cursul inspecției, inspectorul judiciar constată circumstanțe anormale care necesită măsuri urgente de corecție, acesta îl informează pe vicepreședintele CSM, într-un raport succint, cu o propunere de măsură care urmează să fie adoptată, care va trebui adusă la cunoștința [magristului în cauză]. □ art. 18 Suspendarea procedurii de inspecţie mai întâi. În cazul în care o procedură disciplinară sau de investigare privind faptele care au avut loc în cursul procedurii disciplinare sau în cursul anchetei privind faptele survenite în cursul perioadei care face obiectul inspecției și care ar putea avea o influență în nota care urmează să fie atribuită, Forumul poate suspenda procedura de inspecție până la încheierea procedurii disciplinare, după ce a ascultat [mestistratul în cauză]. (...) □ art. 19 Raport de inspecţie mai întâi. Pentru fiecare dintre elementele descrise la alineatele (2), (3) și (4) de la art. 12, evaluarea inspectorului trebuie să se facă în măsura posibilului, cu elementele de fapt stabilite, în special cele care sunt defavorabile. Clasificarea care urmează să fie propusă Consiliului Superior al Magistraturii este rezultatul unei puneri în balanţă generală a aprecierilor menţionate la alineatul precedent (...) Curtea face trimitere la textele adoptate în cadrul Consiliului l'Europe privind statutul, independența și eficacitatea judecătorilor, printre care recomandarea adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 noiembrie 2010 (CM/Rec(2010)12), Carta europeană privind statutul judecătorilor și Magna Carta judecătorilor (principiile fundamentale) ale Consiliului consultativ al judecătorilor europeni, citate în Hotărârile Baka c. Ungaria ([GC], nr. 20261/12, § 77-79 și 81, 23 iunie 2016), Denisov c. Ucraina ([GC], nr. 76639/11, § 33-36, 25 septembrie 2018) și Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda ([GC], nr. 26374/18, § 121 și 124-125, 1 decembrie 2020). 37. În raportul său de evaluare a celui de-al patrulea ciclu privind Portugalia, adoptat în cadrul celei de-a 70-a ședințe plenare (Strasbourg, 30 noiembrie-4 decembrie 2015), GRECO a adresat Portugaliei următoarele recomandări: (i) consolidarea rolului consiliilor judiciare în calitate de garanti ai independenţei judecătorilor şi ai sistemului judiciar, în special prin includerea în lege că cel puţin jumătate din membrii acestora trebuie să fie judecători aleşi de colegii lor; (...); (...)viii) asigurarea faptului că evaluările periodice ale judecătorilor instanţelor de primă instanţă şi inspecţiile/evaluările judecătorilor instanţelor de a doua instanţă apreciază, în mod echitabil, obiectiv şi în timp util integritatea judecătorilor şi respectarea normelor deontologice judiciare (...). mai puţin de 38 de minute. În ultimul raport interimar de conformitate (GrecoRC4(2023)17), adoptat la cea de-a 95-a ședință plenară (Strasbourg, 27 noiembrie-1 e decembrie 2023), GRECO a constatat că legea încă nu prevede că jumătate din membrii consiliilor judiciare sunt judecători aleși de colegii lor. De asemenea, Comisia a luat act de faptul că nu s-a întreprins nicio acțiune concretă în vederea formalizării evaluărilor periodice care să includă o evaluare mai elaborată a dimensiunii etice a comportamentului unui judecător pe baza unor standarde de conduită. PE LÂNGĂ DE LA AFACERIA 39. Curtea amintește că, la 19 noiembrie 2022, președintele secțiunii a decis să aducă la cunoștința guvernului pârât obiecțiunile reclamantului ridicate sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din convenție cu privire la o lipsă de independență a Consiliului Superior al Magistraturii și la o insuficiență a controlului jurisdicțional exercitat de secțiunea de judecată a Curții Supreme, precum și cu privire la o lipsă de audiență publică. În plus, în calitate de judecător unic [art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții], Curtea a declarat inadmisibil restul cererii. 40. În observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, reclamantul reiterează obiecțiunile fiind considerate inadmisibile. Cu toate acestea, Curtea amintește că: în temeiul articolului 27 alineatul (2) din convenție și al articolului 54 alineatul (3) din regulament, decizia președintelui secțiunii de a declara o parte din obiecțiunile inadmisibile este definitivă. În aceste circumstanţe, Comisia nu va lua în considerare argumentele prezentate de către Comisie cu privire la aceste obiecţii. CU PRIVIRE LA VIOLAŢIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 41. Reclamantul se plânge de o lipsă de independenţă a Forumului şi cu privire la procedura pe care a iniţiat-o în faţa Curţii Supreme pentru a contesta hotărârea pronunţată de către FME la sfârşitul inspecţiei sale periodice privind evaluarea performanţelor sale profesionale. Acesta se referă la art. 6 alin. (1) din Convenție, ale cărei pasaje relevante în speță sunt exprimate după cum urmează: Guvernul excită de la incompatibilitate raţională materie de obiecţii. Acesta susține că nici partea penală, nici partea civilă a articolului 6 nu se aplică în litigiu, din moment ce procedura în litigiu este o procedură pur administrativă care se referă numai la evaluarea profesională a reclamantului. În ceea ce privește, în special, aplicabilitatea articolului 6 sub aspectul său civil, acesta arată că, în cazul în care atribuirea clasificării Prin urmare, potrivit guvernului, întrucât procedura de inspecție nu punea sub semnul întrebării în mod direct dreptul reclamantului de a-și exercita funcția de judecător, o astfel de rezultat fiind prea îndepărtat, partea civilă a articolului 6 nu ar fi, prin urmare, aplicabilă faptelor din speță care citează în această privință decizia Marušćc. Croația ((dec.), nr. 77821/12, § 74 - 75, 23 mai 2017) și, a echo , la request Emina Turcia (nr. 76521/12, § 66, 9 martie 2021). 43. Reclamantul contestă excepţia din partea guvernului. Evaluarea Curţii (a) Principii generale 44. Curtea face trimitere la principiile generale relevante în materie de aplicabilitate a componentei civile din art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum sunt rezumate în cauza Grzęda c. Polonia ([GC], nr. 43572/18, § 257-262, 15 martie 2022). 45. În lumina acestor principii, Curtea a recunoscut aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) în diferite tipuri de litigii referitoare la judecători, în special în litigiile legate de recrutarea sau numirea judecătorilor (Juričćc. Croația, nr. 58222/09, §§ 51-57, 26 iulie 2011), carierei sau promovării acestora (Dzhidzheva-Trendafilova c. Bulgaria (dec.), nr. 12628/09, 9 octombrie 2012 și Tsanova-Gecheva c. Bulgaria, nr. 43800/12, § 85-87, 15 septembrie 2015) în transfer (Tosti c. Italia (dec.), nr. 27791/06, 12 mai 2009 și Bilgen c. Turcia , nr. 1571/07, § 79, 9 martie 2021) și la o procedură disciplinară împotriva unui judecător (Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugalia [GC], nr. 55391/13 și alte 2 § 120, 6 noiembrie 2018, Di Giovanni c. Italia, nr. 51160/06, § 36-37, 9 iulie 2013, Albuquerque Fernandes c. Portugalia, nr. 50160/13, § 54, 12 ianuarie 2021 și Emina Turcia, nr. 76521/12, § 80, 9 martie 2021). Curtea a considerat, de asemenea, că art. 6 alin. (1) din Convenția privind dreptul civil în cauzele privind litigiile referitoare la măsurile temporare de suspendare a funcţiilor luate în privinţa magistraţilor în cadrul procedurilor disciplinare îndreptate împotriva acestora (a se vedea Paluda c. Slovacia, nr. 33392/12, §§ 29-35, 23 mai 2017, Camelia Bogdan c. România, nr. 36889/18, § 70, 20 octombrie 2020 și Juszczyszyn c. Polonia, nr. 35599/20, § 134-137, 6 octombrie 2022) sau ca urmare a urmăririi penale împotriva acestora (a se vedea Pengezov c. Bulgaria, nr. 66292/14, § 37, 10 octombrie 2023). b) Aplicarea acestor principii în speță 46. Cu titlu introductiv, Curtea constată că obiecțiunile aduse în fața sa se referă numai la procedura de inspecție ordinară desfășurată în fața reclamantului de judecătorul J.G. desemnat de MSC pentru evaluarea performanței profesionale a reclamantului pentru perioada cuprinsă între 17 septembrie 2013 și 6 septembrie 2017 (punctul 5 de mai sus). Prin urmare, obiecțiunile respective nu se referă la procedura disciplinară deschisă împotriva reclamantului (punctele 7 și 30 de mai sus). 47. Desigur, evaluarea profesională nu punea imediat sub semnul întrebării dreptul reclamantului de a-şi exercita funcţiile de judecător. Cu toate acestea, aceaceasta ar putea avea efecte nu numai asupra progresului său profesional, ci și asupra mobilității sale profesionale, astfel cum se prevede la art. 44 alineatul (4) din Statutul funcționarilor (punctul 33 de mai sus). 48. În plus, Curtea constată că, în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Statutul în vigoare în momentul faptelor (punctul 33 de mai sus), clasificarea În cazul în care suspendarea temporară nu constituia o sancţiune, aceasta rămânea totuşi o măsură asigurătorie aplicată de forţa legii. Prin urmare, în speță, clasificarea atribuită a avut un impact concret asupra exercitării de către reclamant a funcțiilor sale de judecător (punctul 23 de mai sus). 49. Pe de altă parte, Curtea consideră că dreptul reclamantului de a-și exercita funcțiile de judecător, recunoscut în dreptul intern, era însoțit de o procedură de inspecție legală și echitabilă. Într-adevăr, dreptul intern prevede norme precise privind desfășurarea procedurii. La art. 37 alineatul (2) din Statut și la art. 17 din Regulamentul privind serviciile de inspecție (punctele 33 și 35 de mai sus), magistratul implicat în procedura în cauză dădea în special dreptul de a fi audiat de judecătorul inspector și dreptul de a se pronunța cu privire la raportul de inspecție prin producerea de elemente și prin solicitarea unor acte de procedură complementare (punctele 13-14, 33 și 35 de mai sus). În plus, în cazul în care Curtea Supremă și-ar fi acceptat pretențiile, decizia Forumului prin care se atribuie clasificarea mai mică mai mică ar fi fost anulată, suspendarea temporară a acesteia care decurge din această clasificare ar fi fost, prin urmare, anulată. Curtea deduce din aceasta că procedura de inspecție în litigiu era în mod clar în speță decisivă direct pentru modalitățile de exercitare a dreptului reclamantului de a-și exercita funcțiile de judecător (comparativ cu Sturua c. Georgia, nr. 45729/05, § 24, 28 martie 2017). 50. În ceea ce privește caracterul civil al dreptului reclamantului în sensul articolului 6 din convenție, Curtea constată că prima condiție menționată în hotărârea Vilho Eskelinen și în alte condiții c. Finlanda ([GC], nr. 63235/00, § 62, CEDH 2007 - II) nu este îndeplinită, întrucât dreptul intern nu exclude accesul la un tribunal al judecătorilor care doresc să conteste o decizie a Forumului cu privire la aceștia. Într-adevăr, art. 168 din Statut (punctul 33 de mai sus) prevede posibilitatea de a introduce o acțiune în fața Curții Supreme împotriva oricărei decizii a Forumului (compararea cu Catania c. Republica Moldova, nr. 43237/13, § 43, 21 februarie 2023). 51. Prin urmare, art. 6 se aplică în speță sub aspectul său civil. c) Concluzie 52. Constatând că obiecțiunile invocate de reclamant nu sunt în mod vădit nefondate sau inadmisibile pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din convenție, Curtea le declară admisibile. Pe fondul Tezelor părților (a) Reclamantul 53 . Reclamantul se plânge de o lipsă de independență a Forumului din cauza componenței sale majoritare de membri aleși de puterile politice în temeiul articolului 218 alineatul (1) din Constituție (punctul 32 de mai sus). 54. Cu privire la hotărârea Curții pronunțată în cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá (citată anterior), acesta susține, de asemenea, că dreptul său la un proces echitabil a fost ignorat, dat fiind că secțiunea din litigiul Curții Supreme, sesizată cu acțiunea sa împotriva deciziei în litigiu a Forumului, exercitase un control jurisdicțional limitat. În special, acesta susține că Curtea Supremă nu a avut și nici nu a examinat argumentele pe care le-a invocat în cadrul faptelor care i-au fost reproșate sau acceptate mijloacele de probă pe care le-a depus în sprijinul acțiunii sale. În sfârşit, el se plânge că nu a beneficiat de o audienţă publică în faţa ei. b) Guvernul 55. Guvernul contestă obiecțiunile reclamantului. În ceea ce privește lipsa de independență a MSC (punctul 53 de mai sus), care se referă la criteriile prevăzute în Hotărârea Denisov c. Ucraina ([GC], nr. 76639/11, § 68, 25 septembrie 2018), recunoaște că acest organ este format din judecători care ocupă opt locuri (inclusiv președintele cu vot predominant) și nouă membri nejudiciari. Acesta explică faptul că această mică majoritate a membrilor nejudecați urmărește să evite corporatismul în cadrul Forumului și că este compensată prin norme clare pentru a garanta independența și imparțialitatea tuturor membrilor săi, inclusiv a membrilor nejudiciari ai Forumului, în conformitate cu art. 148 alineatul (1) din Statut (punctul 33 de mai sus). Acesta adaugă că membrii nejudecați își exercită, în principiu, funcțiile cu normă întreagă, cu excepția cazului în care există o excepție. În cele din urmă, acesta arată că nici un reprezentant al Departamentului Procurorului General nu face parte din CSM. În concluzie, acesta reaminteşte constatarea Curţii în Hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá (citată la punctul 160) potrivit căreia nu ar exista deficienţe grave de natură structurală sau de aspect de partid luate în cadrul Forumului portughez, care, în opinia sa, ar putea părea a fi o instanţă independentă în temeiul articolului 6 din Convenție. 56. În ceea ce privește caracterul restrâns al controlului efectuat de secțiunea din litigiul Curții Supreme (punctul 54 de mai sus), guvernul susține că procedura care face obiectul cauzei se referă la o chestiune pur administrativă care ține de competența discreționară a unei unități specializate a Forumului în materie de inspecții; inspecții judiciare efectuate de judecători aleși de colegii lor. Cu toate acestea, Curtea Supremă nu putea înlocui administraţia în caz de încălcare a principiului separării puterilor. Guvernul adaugă că controlul jurisdicțional efectuat de Curtea Supremă în această specie a fost suficient, întrucât aceasta a constatat nicio eroare evidentă sau necircumcisă. 57. În ceea ce privește absența unei hotărâri publice în fața Curții Supreme (punctul 54 de mai sus), guvernul consideră că, în măsura în care controlul său jurisdicțional se limita la chestiuni de legalitate, o audiere publică putea fi efectuată astfel cum a fost invocată de Curte în hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá (citată anterior, punctul 190). În plus, comparând această situație cu cea examinată în cauza Marcolino de Jesus c. Portugalia ((dec.), nr. 2388/15, § 49, 1 iunie 2021), constată că, în prezenta specie, reclamantul nu a solicitat să fie audiat de Curtea Supremă. În cele din urmă, potrivit acestuia, nu a avut loc nici un tribunal din oficiu, în temeiul articolului 91 din CPTA (punctul 34 de mai sus), dat fiind că Curtea Supremă dispunea în fața sa de un dosar complet. Acesta adaugă că reclamantul a fost, în orice caz, audiat de două ori în cadrul procedurii de inspecție, în conformitate cu art. 17 alineatul (2) litera (a) și cu art. 5 din Regulamentul privind serviciile de inspecție la bord (punctul 35 de mai sus). Evaluarea Curții 58. Astfel cum s-a arătat la punctul 50 de mai sus, Curtea constată că, în conformitate cu art. 168 din Statut (punctul 33 de mai sus), orice hotărâre pronunțată de MSC poate fi atacată în fața secțiunii din litigiul Curții Supreme. În aceste condiții, Comisia consideră că nu este necesar să se determine dacă activitatea poate fi analizată ca un tribunal independent mai întâi în sensul articolului 6 din convenție. Prin urmare, Comisia va examina obiecțiunile întemeiate pe caracterul inechitabil al procedurii numai în fața Curții Supreme. Principii generale 59. Curtea amintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia, atunci când o autoritate administrativă responsabilă cu examinarea contestațiilor referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil nu îndeplinește toate cerințele articolului 6 Õ 1, nu există nicio încălcare a convenției în cazul în care procedura în fața acestei autorități a făcut obiectul unui control ulterior al unui organism judiciar de pe deplinjudiciar care prezintă, el, garanțiile prevăzute la articolul respectiv (Denisov , citată anterior, mai sus, mai sus, mai puțin 65, și referințele citate) mai precis dacă defectele structurale sau de natură procedurală identificate în cadrul procedurii în fața unei autorități administrative sunt corectate în cadrul controlului ulterior de către un organism judiciar cu competență ( Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 132). 60. În cazul în care o instanță judecătorească sau o instanță judecătorească are competența de a dispune de o instanță judecătorească sau de o instanță judecătorească, aceasta trebuie să fie luată în considerare în cazul în care se stabilește că organul în cauză are competența de a dispune de o întindere suficientă sau de a exercita un control judiciar suficient pentru a soluționa cauza în cauză. Astfel, în jurisprudenţa Curţii există o definiţie autonomă a instanţei de jurisdicţie, în lumina obiectului şi a scopului Convenției care nu depinde neapărat de calificarea reţinută în dreptul intern (ibidem, § 177, şi referinţa menţionată) 61. Pentru a adopta acest demers, organismele Convenției au luat în considerare faptul că, în mod frecvent, în sistemele de control al deciziilor administrative în vigoare în statele membre ale Consiliului Europei, domeniul de aplicare al controlului jurisdicţional al stabilirii faptelor este limitat, iar natura procedurilor de control presupune ca autorităţile competente să se limiteze la verificarea procedurilor anterioare, în loc să ia noi decizii de ordin oficial. Din jurisprudenţa Curţii reiese că rolul articolului 6 nu este, în principiu, de a garanta accesul la o instanţă care ar putea înlocui propria sa apreciere sau avizul autorităţilor administrative. În această privință, Curtea a subliniat, în special, respectul datorat deciziilor luate de administrație cu privire la aspecte de interes care se referă adesea la domenii specializate ale dreptului (ibidem, § 178, și referință citată). 62. În ceea ce privește căile de atac de drept administrativ, întrebarea dacă domeniul de aplicare al controlului jurisdicțional a fost suficient depinde nu numai de natura discreționară sau tehnică a obiectului deciziei atacate și a aspectului special pe care reclamantul intenționează să îl prezinte în fața instanțelor ca fiind punctul central pentru acesta, ci și, mai general, de natura drepturilor și obligațiilor de natură civilă în joc și de natura obiectivelor politicii urmărite de legislația subiacentă (ibidem, § 180). 63. În consecinţă, Curtea trebuie să ia în considerare competenţele atribuite instanţei în cauză şi elemente precum: (a) obiectul deciziei atacate, în special dacă aceasta se referă la o chestiune specializată care necesită cunoştinţe sau experienţă profesională sau dacă, şi în ce măsură aceasta implică exercitarea puterii discreţionare a administraţiei; (b) metoda urmată pentru a ajunge la această decizie şi, în special, garanţiile procedurale existente în cadrul procedurii în faţa autorităţii administrative; şi (c) conţinutul litigiului, inclusiv mijloacele de recurs, atât dorite cât şi efectiv dezvoltate (ibidem, § 179, şi referinţele menţionate). Punctul de a afla dacă s-a efectuat un control jurisdicţional al unei întinderi suficiente depinde de circumstanţele fiecărui caz (ibidem, § 181). 64. În cazul în care art. 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea reaminteşte, de asemenea, că, în timp ce art. 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu reglementează eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, domeniu care se află în principal sub incidenţa dreptului intern şi a instanţelor naţionale. În principiu, aspecte precum ponderea pe care instanțele naționale o au față de un anumit element de probă sau de o anumită concluzie sau apreciere de care au avut de cunoștință nu sunt controlate de Curte (De Tommaso c Italia [GC], nr. 43395/09, § 170, 23 februarie 2017 și referințe citate). Același lucru este valabil și pentru valoarea probatorie a probelor și a sarcinii probei (Crosam c. Republica Cehă [GC], nr. 19750/13, § 131, 1 iunie 2023). Curtea nu are obligația de a ține loc de judecător de a patra instanță și nu pune sub semnul întrebării, sub aspectul articolului 6 alineatul (1), aprecierea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau vădit neraţionale (De Tommaso, citată anterior, § 170, și López Ribalda și alții c. Spania [GC], nr. 1874/13 și 8567/13, § 149, 17 octombrie 2019, și trimiteri citate. 65. Curtea are numai o funcţie, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a examina acţiunile care pretind că instanţele naţionale nu au respectat garanţiile procedurale specifice prevăzute de această dispoziţie sau că desfăşurarea procedurii în ansamblul său nu a garantat un proces echitabil reclamantului (De Tommaso, menţionat anterior, § 171). 66. În ceea ce privește principiile aplicabile dreptului la o ședință publică, Curtea face trimitere la Hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 187-192). 67. În această hotărâre, Comisia a amintit în special că nu este necesară o audiere publică în lipsă de probleme de credibilitate sau de fapte contestate și că instanțele pot să soluționeze în mod echitabil și rezonabil cauza pe baza dosarului (ibidem, § 190). Aplicarea acestor principii în speță 68. Această specie se referă la o procedură de inspecție la fața locului, în cadrul căreia Forumul a decis să-i dea reclamantului clasificarea profesională mai mică sau egală și să-i impună automat o suspendare temporară a funcțiilor sale de judecător în termen de la sfârșitul procedurii disciplinare inițiate împotriva acestuia (punctul 22-23 de mai sus). 69. În ceea ce privește căile de atac care fac obiectul controlului Curții Supreme, Curtea arată că reclamantul a contestat hotărârea în cauza în cauză, care fusese făcută din performanța sa profesională în perioada cuprinsă între 17 septembrie 2013 și 6 septembrie 2017 (punctul 5 de mai sus). El s-a plâns în special de criticile formulate în legătură cu presupusa sa lipsă de productivitate și de absența sa și a susținut că clasificarea "pe" care i-a fost atribuită nu a fost proporțională cu performanța sa (punctul 26 de mai sus). 70. Curtea nu vede niciun motiv pentru a pune sub semnul întrebării modul în care Curtea Supremă a distribuit sarcina probei în speță, având în vedere aspectele ridicate de reclamant în fața sa. Pe lângă autorităţile interne, Comisia este de acord, de asemenea, că nu a existat niciun motiv pentru care reclamantul să se alăture elementelor de probă suplimentare pe care le-a prezentat în sprijinul acţiunii sale (punctele 18, 21 şi 28 de mai sus). 71. În ceea ce privește lipsa unei audieri publice, Curtea constată că, pentru a concluziona lipsa de productivitate a reclamantului și absența acestuia, EMSP se baza pe rapoarte statistice și de serviciu incluse în raportul de inspecție întocmit de inspectorul judiciar (punctul 12 de mai sus). Nici o întrebare referitoare la credibilitatea reclamantului sau a martorilor nu a fost în cauză. Având în vedere aspectele supuse controlului său, Curtea acceptă, prin urmare, că Curtea Supremă ar avea în fața sa un dosar complet. În plus, după cum indică guvernul, Comisia observă că reclamantul a fost audiat de două ori în cadrul procedurii de inspecție, în conformitate cu art. 17 alineatul (2) litera (a) și cu art. 5 din Regulamentul privind serviciile de inspecție (punctul 35 și 57 de mai sus). Aceasta deduce din aceasta că nu există niciun motiv pentru care Curtea Supremă dispune o hotărâre din oficiu în temeiul articolului 91 alineatul (1) din CPTA (punctul 34 de mai sus). Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat să se ţină o audienţă în faţa sa, în timp ce acesta avea un interes în temeiul art. 91 alin. (2) din CPTA. În opinia Curţii, se poate considera, prin urmare, în mod rezonabil că a renunţat la dreptul său la o audiere publică în faţa acestei instanţe (compararea cu Marcolino de Jesus, decizia menţionată anterior, §§ 49-51). 72. Rămâne de stabilit dacă sfera controlului efectuat de Curtea Supremă a fost suficientă pentru a ține seama de motivele prezentate în fața Curții Supreme. Cu privire la acest aspect, cu titlu introductiv, Curtea constată că Curtea Supremă dispune de o putere de control limitată la aspectele legate de legalitate (în această privință, a se vedea observațiile făcute în Hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, §§ 178 și 204), elementele pur faptice nu erau astfel controlate. În plus, Comisia nu putea înlocui evaluarea sa cu evaluarea CSM. Cu toate acestea, aceasta avea puterea de a anula o decizie în totalitate sau parțial în cazul Astfel, Comisia putea trimite dosarul la CSM, astfel încât acesta să se pronunţe din nou în conformitate cu directivele pe care le-ar fi putut formula cu privire la eventualele nereguli constatate (a se vedea, ibidem, § 212). 73. În ceea ce privește această specie, Curtea constată că, deși Curtea Supremă a considerat că aceasta nu poate revizui aspectele legate de evaluarea profesională a reclamantului, care intră sub incidența puterii discreționare a Forumului, Curtea a luat act de elementele pe care se baza aprecierea generală a performanței reclamantului. Comisia a observat, de asemenea, că mai devreme a fost sancţionat pentru absenţă şi a concluzionat că clasificarea care i-a fost atribuită nu poate fi considerată disproporţionată (punctul 29 de mai sus). Deși a fost reprezentat de un avocat în fața Curții Supreme (punctul 25 de mai sus), reclamantul și-a prezentat argumentele prin prezentarea în contradictoriu a mijloacelor sale de probă, în aceleași condiții ca și MSC. Pe de altă parte, Curtea consideră că aprecierea făcută de Curtea Supremă nu este nici arbitrară, nici vădit neraţională, aceaceasta este, de altfel, motivată în mod corespunzător (a se vedea în acest sens principiile amintite în Hotărârea Bochan c. Ucraina (nr. 2) [GC], nr. 22251/08, § 61, CEDO 2015). Prin urmare, reclamantul a beneficiat de un control jurisdicțional suficient în ceea ce privește aspectele pe care le ridicase în fața Curții Supreme (compararea cu Marcolino de Jesus, decizia menționată anterior, § 50, și a se vedea, a inverso, Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 211). (b) Concluzie 74. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că desfășurarea procedurii în fața Curții Supreme a respectat în ansamblu dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. 75. Prin urmare, nu a fost încălcată această dispoziţie. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară cererea admisibilă; A spus că nu a existat nici o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 3 februarie 2026, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Simeon Petrovski Lado Chanturia Modululr Adjunct Preşedinte