SECŢIUNEA A PATRA CAUZA SALVADOR COUTINHO DOS SANTOS AMADO c. PORTUGAL (solicitarea nr. 44794/19) HOTĂRÂREA Art 6 alineatul (1) (civil) • Proces echitabil • Procedura de inspecție ordinară desfășurată de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în scopul evaluării profesionale a reclamantului, în calitatea sa de judecător, care a dus la atribuirea clasificării Nu lega curtea. STRASBURG 3 februarie 2026 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supus unor modificări de formă.
În cazul Salvador Coutinho dos Santos Amado c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din: Lado Chanturia, preşedinte, Faris Vehabović, Lorraine Shembri Orland, Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, Anne Louise Bormann, András Jakab, judecători, şi Simeon Petrovski, grefier adjunct al secțiunii, Văzut: cererea (n 44794/19) îndreptată împotriva Republicii Portugheze şi al cărei resortisant al acestui stat, M. Sergio Jorge Salvador Coutinho dos Santos Amado ( În ceea ce privește cazul în care nu se poate stabili o cale de atac, se poate considera că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat.
Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de o lipsă de independenţă a Consiliului Suprem al Magistraturii (în special, conform art. 6 alin. (1) din Convenție), pe motiv că acesta este format dintr-un număr mai mare de membri nejudiciari numiţi de autoritatea politică, în raport cu membrii judecători. Acesta se plânge, de asemenea, că nu a beneficiat de un control jurisdicțional deplin exercitat de secțiunea din litigiul Curții Supreme. În cele din urmă, acesta denunță o absență de audiență publică în cursul procedurii în litigiu. De fapt, doi. Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în S. Felix da Marinha. A fost reprezentat de dl P. Venancio, avocat. Guvernul a fost reprezentat de agenţii săi, dle.
Ricardo Bragança de Matos şi M. Manuel Aires Magriço, procuror, şi Helena Martins Leitão, procuror general adjunct. Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Comisiei din 24 aprilie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 347, 20.12.2013, p. 1). Reclamantul este magistrat din 2006. La inspecţia reclamantului în scopul evaluării sale profesionale 5 . La o dată care nu a fost precizată în conformitate cu art. 36 alineatul (1) din Statutul magistraților sediului (Statutul J.G., judecător la tribunal, a fost însărcinat de către MSC să efectueze această evaluare, în calitate de inspector judiciar (inspector judiciar).
7. La 20 noiembrie 2017, judecătorul J.G. a informat CSM cu privire la absențele reclamantului care au necesitat amânarea mai multor audieri. Această informaţie a dus la deschiderea unei proceduri de verificare (procedura nr. 2017/427/IN), care a fost ulterior transformată în procedură disciplinară pentru încălcarea obligaţiei de azil (punctul 30 de mai jos). Cu toate acestea, procedura menţionată a fost suspendată în aşteptarea încheierii procedurii de inspecţie. Raportul de inspecţie al judecătorului J.G. 8. La 16 ianuarie 2018, judecătorul J.G. a transmis reclamantului raportul său de inspecție. Acest raport s-a bazat, printre altele, pe o discuţie ţinută cu reclamantul, pe analiza dosarelor de afaceri ale acestuia, precum şi a ordinelor de serviciu, pe interogarea unor registre de judecată, pe consultarea cărţilor de publicare a hotărârilor judecătoreşti şi pe discuţii cu magistraţi, grefieri şi avocaţi.
Pentru a evalua performanța reclamantului în cursul perioadei în cauză, raportul și-a prezentat analiza în jurul criteriilor enumerate la art. 12 din Regulamentul privind serviciile de inspecție (punctul 35 de mai jos). 9. În ceea ce privește capacitatea umană, raportul a arătat că, în pofida bunelor aptitudini intelectuale și relaționale ale reclamantului, absențele și întârzierile sale constante au dus la amânări și la perturbări ale agendelor multor vorbitori, aducând astfel atingere prestigiului profesiei de magistrat. Având în vedere lista absenţelor reclamantului, acesta se concentra în special asupra celor care se bazau pe art. 10 din Statut (punctul 33 de mai jos), în vigoare la momentul faptelor.
În conformitate cu această dispoziție, reclamantul a înregistrat șase zile de absență în 2015, șapte zile în 2016 și opt zile în 2017. El observa că aceste absenţe au dus la amânarea a şapte audieri sau au solicitat înlocuirea lui cu alţi judecători ai instanţei. Deducea din aceasta că reclamantul a făcut un rău (nedevido) pentru a utiliza profitul pe care l-a primit la art. 10 din Statut. În plus, s-a constatat că reclamantul a acumulat 12 absențe nejustificate în 2016 și 2017. În plus, el a remarcat că amânarea audierilor nu numai că a provocat neplăceri persoanelor convocate, în special avocaţilor, ci a cauzat şi un volum suplimentar de muncă pentru grefierii instanţei pe parcursul căreia au fost obligaţi să-i informeze pe cei implicaţi cu privire la reportările din reşedinţa în cauză.
10. Raportul judecătorului J.G. observă, de asemenea, că lipsa de investiții și de productivitate a reclamantului a dus la un proces de afaceri în cadrul tribunalului din Albergaria-a-Velha. Cu privire la acest aspect, acesta se referea în special la întârzieri în stabilirea ședințelor și în adoptarea hotărârilor judecătorești. 11. În cele din urmă, raportul a remarcat faptul că, printr-o decizie din 3 decembrie 2014, MSC a sancționat deja reclamantul, din cauza lipsei sale de asediu, printr-o suspendare de 20 de zile cu suspendare a executării pentru o perioadă de un an. 12. Având în vedere elementele de fapt pe care le consideră ca fiind stabilite, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul privind serviciile de inspecție al CSM (punctul 35 de mai jos), judecătorul J.G.
În conformitate cu art. 33 și cu art. 34 din Statut (punctul 33 de mai jos). În raportul său, acesta a anexat statisticile care raportează productivitatea generală a reclamantului pentru perioada vizată de inspecție, numărul deciziilor pe care le-a pronunțat și audierile care au trebuit să fie amânate din cauza lipsei reclamantului. Raportul a inclus, de asemenea, o analiză a peste 50 de hotărâri ale reclamantului, care a luat în considerare structura, motivația și timpul pe care acesta l-a luat pentru a emite aceste decizii. 13. În conformitate cu art. 37 alineatul (2) din Statutul în vigoare în momentul faptelor și cu art. 17 alineatul (8) din Regulamentul serviciilor de l .inspecție al CSM (punctele 33 și 35 de mai jos), judecătorul J.G.
i-a acordat reclamantului un termen de zece zile pentru exercitarea dreptului său de a răspunde (Disito de resposa) și pentru a prezenta dovezi în apărarea sa. Apărarea reclamantului 14. La 26 ianuarie 2018, reclamantul, reprezentat de un avocat, și-a prezentat apărarea. El contesta interpretarea care fusese făcută din art. 10 alineatul (1) din Statut (punctul 9 de mai sus). În această privință, Tribunalul a observat că motivul absențelor în cauză a fost comunicat președintelui Tribunalului care le-a considerat justificate. Acesta a adăugat că aceste absenţe au fost aduse la cunoştinţa CSM care nu le-a pus la îndoială, motiv pentru care nu a considerat necesar să solicite un certificat de muncă pentru a le justifica.
În plus, acesta a arătat că, întrucât Ön Õ a făcut nicio semnalare în cursul perioadei în cauză, era convins că aceste absențe erau conforme cu legea. 15. În continuare, reclamantul susținea că o procedură disciplinară era în curs de desfășurare pentru a verifica dacă absențele în litigiu ar trebui considerate justificate (punctul 7 de mai sus) și că ar fi trebuit să se aștepte ca rezultatul acesteia să fie soluționat înainte de soluționarea problemelor ridicate în procedura de inspecție. 16. Pe de altă parte, acesta contesta clasificarea pe care inspectorul o propunea să i-o atribuie, reproșându-i că nu a valorificat suficient, printre altele, elementele pozitive ale performanței sale ca magistrat, în special independența sa, clasificările anterioare care îi fuseseră atribuite și calitatea juridică a deciziilor sale.
17. În concluzie, el solicita prezentarea unor dovezi suplimentare, întrebându-l pe judecătorul J.G. (a) în fața instanțelor judecătorești cu cauze familiale din estarreja și Oliveira do Bairro, unde își exercitase funcția de magistrat, de a prezenta lista zilnică a tuturor hotărârilor judecătorești și a hotărârilor pronunțate, de la 1 martie 2016, o copie a tuturor elementelor depuse în fața Forumului în raport cu absențele sale și o listă a cauzelor restante ale instanței judecătorești din Albergaria-a-Velha, data de la care pretindea că a înlocuit o colegă. 18. La 6 februarie 2018, judecătorul J.G. a respins cererea reclamantului de a prezenta dovezi suplimentare. În decizia sa, el a remarcat că nu era clar în ce scop dorea să obţină prezentarea acestor dovezi.
Constatând că evaluarea performanţei profesionale a reclamantului în cadrul instanţelor de judecată pentru cauzele familiale d . Estarreja şi Oliveira do Bairro nu a fost negativă, acesta a considerat că dovezile solicitate de … El observa, de asemenea, că o evaluare nu a avut ca scop să analizeze fiecare decizie, ci mai degrabă să facă o evaluare globală. În comparație cu lista restanțelor instanței din Albergaria-a-Velha, aceste date au fost deja incluse în anexa la raportul de evaluare. Cererea reclamantului din 9 februarie 2018 și decizia adunării plenare din 24 aprilie 2018 19 . Într-o scrisoare adresată CSM la 9 februarie 2018, reclamantul, reprezentat de avocatul său, se plângea de o încălcare a dreptului său la apărare din cauza refuzului cererii sale de a prezenta dovezi suplimentare (punctul 18 de mai sus).
În plus, acesta a susținut că o procedură disciplinară (punctul 7 de mai sus) era în curs de desfășurare în ceea ce privește absențele care îi erau reproșate și că ar fi trebuit să se aștepte rezultatul acesteia înainte de încheierea procedurii de inspecție. 20. La 24 aprilie 2018, hotărând în unanimitate într-o formare compusă din președintele și vicepreședintele Curții Supreme, precum și din cinci judecători aleși de colegii lor, dintre care doi proveneau din cursuri de limba engleză, și cinci membri erau aleși de adunarea Republicii în conformitate cu art. 218 alineatul (1) litera (b) și (c) din Constituție (punctul 32 de mai jos), Adunarea Plenară a Forumului și-a dat hotărârea. 21. În ceea ce privește cererea reclamantului de suspendare a procedurii de inspecție, Adunarea Plenară a luat în considerare faptul că, pe lângă procedura disciplinară care era în curs, aceasta dispunea de suficiente elemente pentru a se pronunța asupra evaluării sale.
În ceea ce privește prezentarea de dovezi suplimentare solicitate de solicitant, Comisia consideră că aceasta ar fi putut el însuși anexa aceste elemente, în special deciziile pe care le-a luat în perioada vizată de evaluare, astfel cum i-a fost adresată la art. 17 Õ 3 din Regulamentul privind serviciile de inspecție a serviciilor (punctul 35 de mai sus). 22. Pe baza raportului de inspecție al judecătorului J.G. (punctul 8-12 de mai sus), Adunarea Plenară a Forumului a decis să-i dea reclamantului clasificarea Comisia a remarcat că aceasta se referă la cea de-a treia inspecție periodică ordinară a reclamantului și că, în cele două evaluări anterioare, i s-a atribuit clasificarea În ceea ce privește perioada de evaluare în cauză, Comisia a considerat că absenţele recurente ale reclamantului au afectat imaginea instanţei, prin amânarea diferitelor audieri la care au fost citaţi martori şi avocaţi.
Comisia a considerat, de asemenea, că productivitatea reclamantului în cadrul Tribunalului din Albergaria-a-Velha era scăzută, în timp ce instanța în cauză prezenta un număr rezonabil de cauze pendinte. 23. În conformitate cu art. 34 alineatul (2) din Statutul în vigoare în momentul faptelor (punctul 33 de mai jos), Adunarea Plenară a Forumului a decis să suspende reclamantul din funcție în termen de încheierea procedurii disciplinare inițiate împotriva acestuia, care trebuia să fie extinsă pentru a determina capacitatea sa de a exercita funcția de judecător (punctul 7 de mai sus). 24. La 7 mai 2018, decizia Adunării Plenare a Forumului a fost adusă la cunoștința reclamantului.
Procedura în faţa secțiunii din litigiul Curţii Supreme Acţiunea formulată de reclamant 25. La 6 iunie 2018, recurentul a formulat, în temeiul articolului 168 din Statutul în vigoare la data faptelor (punctul 33 de mai jos), o acțiune în fața secțiunii din litigiul Curții Supreme (secção do Contencio do Supremo Tribunal de Justiçăa 26. El se plângea mai întâi de respingerea mijloacelor de probă pe care le-a solicitat în cadrul procedurii de inspecție (punctele 18 și 21 de mai sus). În ceea ce privește fondul, acesta a expus că o mare parte din întârzierile sale au fost cauzate de un cumul de funcții ulterioare la adresa de e-mail pe care a fost de acord să îi dea unei colege magistrate în cadrul aceleiași instanțe, la cererea președintelui Tribunalului.
El a adăugat că acest lucru demonstrează că condiţiile stabilite în cadrul instanţei nu erau la fel de favorabile pe cât l-a lăsat judecătorul J.G. în raportul său. Pe de altă parte, acesta a susținut că, din moment ce absențele sale au fost cântărite în clasificarea care i-a fost atribuită, procedura de inspecție ar fi trebuit să fie suspendată în așteptarea procedurii disciplinare care viza să stabilească dacă absențele sale ar putea fi considerate justificate sau nu, în special în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Statut (punctele 7 de mai sus și 33 de mai jos). El a considerat că clasificarea care i-a fost atribuită era nici rezonabilă, nici proporţională cu faptele şi că nu lua suficient în considerare independenţa şi imparţialitatea pe care le-a demonstrat în exercitarea funcţiilor sale.
Hotărârea Curții Supreme din 21 februarie 2019 27. Prin hotărârea din 21 februarie 2019, Curtea Supremă l-a exonerat pe reclamant de acțiunea sa. În ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a procedurii de inspecție în așteptarea procedurii disciplinare, Curtea Supremă a considerat că procedura de inspecție a inclus deja o examinare a caracterului justificat sau nu al absențelor în litigiu și, prin urmare, nu era necesar să se aștepte încheierea procedurii disciplinare în această privință. În plus, în opinia sa, caracterul justificat sau nu al absenţei unei absenţe intră sub incidenţa interpretării art. 10 din Statut.
28. În ceea ce privește chestiunea respingerii mijloacelor de probă solicitate, Comisia a considerat că dosarul conținea deja statisticile referitoare la tribunalul din Albergaria-a-Velha și că elementele de probă referitoare la alte instanțe judecătorești nu erau relevante, iar inspecția nu constă într-o evaluare a fiecărui caz tratat de către magistratul vizat de procedura de inspecție. 29. În ceea ce privește aspectele legate de evaluarea profesională a reclamantului, Curtea Supremă a considerat că: a fost vorba despre o chestiune pur administrativă care ținea de competența discreționară a autorității administrative care scăpa de controlul său și că, prin urmare, nu putea să se substituie administrației în cazul în care nu putea aduce atingere separării puterilor.
Aceasta a constatat că nici o eroare vădită sau neintenţionată a fost de ridicat, iar reclamantul nu l-a susţinut. Comisia a remarcat că decizia CSM se referea la absenţele reclamantului care solicitaseră amânarea detenţiilor, la anumite absenţe care nu erau incluse în registrul oficial al absenţelor şi la o productivitate nesatisfăcută şi nesatisfăcută a acestora, în timp ce volumul său de muncă era perfect rezonabil. Comisia a observat că reclamantul fusese deja sancționat pentru absența sa. Pe baza acestor elemente, Comisia concluzionează că principiul proporţionalităţii nu a fost verificat. Evoluţii ulterioare 30 . La 4 iunie 2019, Adunarea Plenară a Forumului și-a prezentat decizia cu privire la procedura disciplinară care fusese introdusă ca urmare a informării transmise de judecătorul J.G.
(punctul 7 de mai sus). Comisia a considerat că reclamantul încălcase obligaţiile de urmărire a interesului public şi de azil. Cu toate acestea, Comisia a considerat că nu a reuşit să prezinte o incapacitate definitivă de a îndeplini cerinţele funcţiei, ceea ce a dus la o suspendare de 180 de zile. În plus, Comisia a decis să îl transfere la o altă instanță în conformitate cu art. 104 alineatul (3) litera (b) din Statut (punctul 33 de mai jos) pentru a păstra prestigiul instanțelor și prestigiul propriu. 31. Reclamantul nu a precizat dacă a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Curții Supreme.
CADRUL JURIDIC CONTINUĂ CADRUL JURIDIC INTERZIS Constituţia portugheză 32. La art. 218 din Constituţia privind Forumul este astfel formulat: Consiliul Superior al Magistraturii este prezidat de președintele Curții Supreme și compus din următorii membri: (a) doi membri numiți de președintele Republicii; (b) șapte membri aleși de adunarea Republicii; (c) șapte judecători aleși de colegii lor (...)
2.Normele privind garanțiile de care beneficiază judecătorii se aplică tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. □ Statutul magistraţilor din sediul 33 . Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 21/85 din 30 iulie 1985 privind Statutul magistraților asediului (Etuto dos Magistrados Judiciais În cazul unui motiv imperativ, magistrații sediului pot să se retragă [din arcul în care își exercită funcțiile] până la trei zile pe lună și zece zile pe an, după ce au comunicat în prealabil [motivul acestei absențe] Forumului și, în cazul în care acest lucru nu este posibil, imediat după ce s-au întors. Absenţele în cursul zilelor lucrătoare în afara orelor normale de funcţionare a grefei nu sunt considerate absenţe, atunci când acestea nu implică absenţa unui act de funcţionare sau nu îl perturbă. (...)
5.Absenţa nejustificată implică, pe lângă responsabilitatea disciplinară, pierderea salariului în perioada respectivă. [Capitolul III Clasificare] art. 33 art. 34 □ Criterii și efecte ale clasificărilor □ 1. Clasificarea trebuie să ia în considerare modul în care judecătorii își exercită funcțiile, volumul, dificultatea și capacitatea de a gestiona volumul de muncă al acestora, capacitatea de a simplifica actele de procedură, condițiile în care se desfășoară activitatea, pregătirea tehnică, nivelul intelectual [categoria in prezent], exercitarea funcțiilor de formator pe lângă judecători în formare, lucrările juridice publicate și probitatea. Clasificarea de nivel superior înseamnă suspendarea exercitării funcţiilor de magistraţi şi deschiderea unei anchete pentru incapacitatea de funcţionare. □ art. 36 mai larg clasamentele mai jos 1. magistraţii scaunului sunt clasificaţi la locul unei inspecţii obişnuite. Prima inspecție are loc la un an de la începerea activității în locuri de acces și, ulterior, la fiecare patru ani. (...) magistraţii scaunului pot face obiectul unei inspecţii extraordinare, la cererea motivată a celor interesaţi, dacă ultima inspecţie obişnuită a avut loc cu mai mult de trei ani în urmă sau, în orice moment, la iniţiativa Forumului. (...) mai exact, art. 37 mai mult decât elementele care trebuie luate în considerare în clasamentul mai jos. În cazul în care o autoritate competentă din statul membru în cauză consideră că o astfel de cerere este justificată, aceasta informează autoritatea competentă din statul membru în cauză cu privire la motivele care au stat la baza unei astfel de cereri. Magistratul este ascultat în mod obligatoriu cu privire la raportul de inspecție; acesta poate furniza elementele pe care le consideră oportune. (...) □ art. 44 □ Atribuire (...) mai întâi. Atribuirea judecătorilor trebuie făcută pretinzând nevoile serviciului cu minimum de prejudicii pentru viața personală și de familie a persoanelor interesate. (...) 4. (...) clasificarea şi lacuna constituie criterii care pot fi luate în considerare în repartiţii, în ordinea de preferinţă descrescătoare. (...) □ art. 104 [ Suspendare] ... 3. În cazul în care suspendarea este mai mare de 120 de zile, aceasta poate implica (...): (...) (b) transferul postului în care magistratul își îndeplinește funcțiile la data la care a încheiat contractul către un post identic într-o instanță sau într-un alt serviciu. [Capitolul X Consiliul Suprem al Magistraturii] art. 136 mai mult decât atât, în cazul în care este necesar, trebuie să se ia în considerare, de asemenea, dacă este cazul. Consiliul Superior al Magistraturii este prezidat de președintele Curții Supreme și compus din următorii membri: (a) doi membri desemnați de președintele Republicii; (b) șapte membri aleși de adunarea Republicii; (c) șapte membri aleși de judecătorii dintre ei. Judecătorii nu pot refuza să fie membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. mai exact, art. 138: Vicepreşedinte (...) Vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este judecătorul Curţii Supreme prevăzut la art. 141 alin. (2); acesta îşi exercită funcţiile cu timp integral. (...) □ art. 139 □ Forma de desemnare mai întâi. Membrii menţionaţi la lit. (b) din alin. (1) din art. 137 sunt numiţi în temeiul Constituţiei şi al regulamentului adunării Republicii. Membrii menţionaţi la alin. (1) lit. (c) de la alin. (1) din art. 137 sunt aleşi prin vot universal, conform principiului reprezentării proporţionale şi mediei celei mai înalte (...) La alegerea membrilor menţionaţi la lit. (c) din art. 137 alin. (1) lit. (c) din listele întocmite de cel puţin 20 de alegători. Listele includ un supleant în raport cu fiecare candidat efectiv, fiecare listă trebuind să cuprindă un judecător al Curții Supreme de Justiție, doi judecători ai instanței judecătorești și un judecător din fiecare district judiciar. (...) mai mult decât atât, în cazul în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 147 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. Membrii menţionaţi la alin. (1) lit. (c) din art. 137 sunt aleşi pentru o perioadă de trei ani, care poate fi reînnoită o singură dată. (...) □ art. 148 Membrii Consiliului Superior al Magistraturii care nu sunt judecători sunt supuși regimului de garanții ale magistraților judiciari. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii își exercită funcțiile cu normă întreagă, cu excepția cazului în care renunță la acest beneficiu, caz în care se aplică o reducere a serviciului corespunzătoare poziției lor de origine. (a) numeşte, afectează, transferă, promovează şi revoca judecătorii, apreciază meritele lor profesionale, exercită acţiuni disciplinare faţă de aceştia şi, în general, desfăşoară orice act de aceeaşi natură, fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la cheltuielile electorale (...) e) comanda inspecţii, controale şi anchete la serviciile judiciare; (...) Consiliul Suprem al Magistraturii se întruneşte în şedinţă plenară [plenário] sau în Consiliu permanent. La sesiunea plenară se compune din toţi membrii Consiliului, în conformitate cu art. 137 alin. (1). (...) mai exact, art. 151 (d) se pronunţă asupra propunerilor de clasificare prevăzute în art. 34 alin. (2); (...) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii: (a) reprezintă Consiliul; (b) exercită funcţiile delegate de Consiliu şi le poate delega, la rândul său, vicepreşedintelui; (c) primeşte jurământul vicepreşedintelui, al inspectorilor judiciari şi al secretarului; (d) conduce şi coordonează serviciile de inspecţie; (...) 2. Președintele poate delega vicepreședintelui competența de a primi jurământul inspectorilor judiciari și al secretarului, precum și competențele menționate la literele (d) și (e). □ art. 156 mai mult din Adunarea Plenară a Parlamentului European (...). Deliberările se iau cu majoritatea voturilor, votul președintelui fiind predominant. Pentru ca deliberările să fie valabile, este necesară prezența a cel puțin 12 membri. [Capitolul XI Reclamări și recursuri] art. 168 Deciziile Consiliului Suprem al Magistraturii pot fi soluţionate în faţa Curţii Supreme. În scopul examinării acțiunii menționate la alineatul precedent, Curtea Supremă își are sediul într-o formare formată din cel mai vechi vicepreședinți, cu un vot nal și un judecător din fiecare dintre secțiunile sale, numit anual și succesiv în funcție de vechimea sa. (...) 5. Mijloacele de recurs sunt cele prevăzute de lege pentru contestarea actelor guvernului. □ Codul de procedură în faţa instanţelor administrative (inclusiv CPTA) 34 . art. 91 din CPTA, în versiunea sa în vigoare în momentul faptelor, care rezultă din Legea nr. 15/2002 din 22 februarie 2002, dispunea, în părțile sale relevante: După încheierea administrării probelor, judecătorul sau raportorul poate, în cazul în care complexitatea faptelor justifică acest lucru, din oficiu, să ţină o audienţă publică în care să fie dezbătută faptele. La cererea oricăreia dintre părți, poate avea loc, de asemenea, o audiere publică menționată la alineatul precedent. Cu toate acestea, judecătorul poate refuza printr-o ordonanţă motivată, în cazul în care consideră că aceasta nu se justifică pe motiv că faptele stabilite pe baza dovezilor justificative nu sunt contestate. În cazul în care instanţa publică îşi are reşedinţa la iniţiativa părţilor, argumentele de drept sunt, de asemenea, prezentate oral. (...) □ Reglementarea serviciilor de inspecţie a MSC 35 . Adoptată prin Decizia nr. 1777/2016 din 25 octombrie 2016, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 17 noiembrie 2016, în părțile sale relevante în acest sens, Regulamentul privind serviciile de inspecție din cadrul CSM se citește după cum urmează: art. 12 Criterii de evaluare din 1 noiembrie 2016. La inspecţia magistraţilor judiciari se referă la capacitatea lor umană de a-şi exercita funcţiile, adaptarea lor la serviciu şi pregătirea tehnică. În ceea ce priveşte capacitatea umană de a exercita funcţia, inspecţia ia în considerare, printre altele, următoarele elemente: (a) Independenţa, imparţialitatea, demnitatea de conduită şi integritatea civică; (b) Relaţia cu subiectele şi participanţii la procedură, ceilalţi magistraţi, avocaţi, alţi profesionişti din medicina legală, funcţionarii tribunalelor şi publicul larg; (c) prestigiul profesional şi personal de care beneficiază judecătorul, în exercitarea funcţiei sale; (d) serenitatea şi rezerva cu care îşi desfăşoară activitatea; (e) capacitatea de a înţelege situaţiile concrete care îi sunt supuse şi simţul justiţiei, ţinând cont de mediul sociocultural în care este exercitată funcţia; (f) capacitatea şi devotamentul în formarea magistraţilor. (b) Productivitatea, în special în ceea ce priveşte rata de rezoluţie, obţinută prin împărţirea numărului de dosare finalizate cu numărul de dosare înregistrate în acelaşi an şi rata de recuperare, corespunzătoare raportului dintre numărul de dosare finalizate şi suma dosarelor înregistrate şi a dosarelor în curs; (c) Metoda de lucru, în vederea deciziei finale, organizate, logice şi sistematice; (d) Termenele de decizie şi durata procedurii; (e) Capacitatea de simplificare a procedurilor; (f) Gestionarea audierilor şi a altor proceduri, în special în ceea ce priveşte punctualitatea, planificarea, disciplina şi gestionarea atentă a timpului; (g) gestionarea procedurii distribuite persoanei inspectate şi participarea la gestionarea unităţii de proces; (h) Contribuţia judecătorului la realizarea obiectivelor de procedură aprobate. (...) 5. În evaluarea menționată la numerele anterioare, sunt întotdeauna luate în considerare circumstanțele în care au fost exercitate funcțiile, și anume condițiile de muncă, volumul de muncă, dificultățile speciale în exercitarea funcției, nivelul de experiență în cadrul magistraturii combinate cu clasificarea și complexitatea instanței sau a secțiunii, acumularea de servicii, a instanțelor sau a secțiunilor (...) Clasificarea judecătorilor se stabilește pe baza următoarelor criterii: (...) (e) atribuirea clasificării "pe termen scurt" înseamnă că performanța profesională a judecătorului a fost mai puțin decât satisfăcătoare. În cazul în care există un set semnificativ de întârzieri în prelucrarea dosarelor, îmbunătăţirea clasificării poate avea loc numai în situaţii excepţionale, justificate corespunzător. (...) □ art. 17 Procedura de inspecţie mai întâi. LA: Inspecţia în scopul clasificării începe cu decizia inspectorului judiciar care declară procedura deschisă. În această decizie, inspectorul judiciar, printre altele: (a) Fixează data primei întrevederi cu [judiciul vizat de procedura menționată] în termen de 15-30 de zile (...); (b) comunică data începerii inspecției la departamentul de cadru și de inspecții judiciare al MSC, [Magistrat] (...); Până la cinci zile înainte de data desemnată în scopul primei întrețineri, [Magistratul în cauză] pune la dispoziția inspectorului judiciar, în cazul în care dorește acest lucru, până la zece lucrări juridice efectuate și o expunere privind performanța sa, în perioada respectivă. (...) 5. În termen de cel mult 45 de zile de la data primului interviu cu [Magistratul în cauză], se efectuează un interviu final, în cursul căruia inspectorul judiciar, în măsura posibilului, informează [Magistratul în cauză] cu privire la clasificarea propusă. (...)
7.În termen de cel mult 30 de zile de la interviul final, inspectorul judiciar elaborează raportul de inspecție (...)
8.În termen de 10 zile, raportul de inspecție este notificat [magistratului în cauză] care poate anexa elemente și poate solicita actele de procedură pe care le consideră oportune. În cazul în care sunt necesare acte suplimentare, inspectorul judiciar le dispune în termen de 30 de zile. (...)
11.În cazul în care, în cursul inspecției, inspectorul judiciar constată circumstanțe anormale care necesită măsuri urgente de corecție, acesta îl informează pe vicepreședintele CSM, într-un raport succint, cu o propunere de măsură care urmează să fie adoptată, care va trebui adusă la cunoștința [magristului în cauză]. □ art. 18 Suspendarea procedurii de inspecţie mai întâi. În cazul în care o procedură disciplinară sau de investigare privind faptele care au avut loc în cursul procedurii disciplinare sau în cursul anchetei privind faptele survenite în cursul perioadei care face obiectul inspecției și care ar putea avea o influență în nota care urmează să fie atribuită, Forumul poate suspenda procedura de inspecție până la încheierea procedurii disciplinare, după ce a ascultat [mestistratul în cauză]. (...) □ art. 19 Raport de inspecţie mai întâi. Pentru fiecare dintre elementele descrise la alineatele (2), (3) și (4) de la art. 12, evaluarea inspectorului trebuie să se facă în măsura posibilului, cu elementele de fapt stabilite, în special cele care sunt defavorabile. Clasificarea care urmează să fie propusă Consiliului Superior al Magistraturii este rezultatul unei puneri în balanţă generală a aprecierilor menţionate la alineatul precedent (...) Curtea face trimitere la textele adoptate în cadrul Consiliului l'Europe privind statutul, independența și eficacitatea judecătorilor, printre care recomandarea adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 noiembrie 2010 (CM/Rec(2010)12), Carta europeană privind statutul judecătorilor și Magna Carta judecătorilor (principiile fundamentale) ale Consiliului consultativ al judecătorilor europeni, citate în Hotărârile Baka c. Ungaria ([GC], nr. 20261/12, § 77-79 și 81, 23 iunie 2016), Denisov c. Ucraina ([GC], nr. 76639/11, § 33-36, 25 septembrie 2018) și Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islanda ([GC], nr. 26374/18, § 121 și 124-125, 1 decembrie 2020). 37. În raportul său de evaluare a celui de-al patrulea ciclu privind Portugalia, adoptat în cadrul celei de-a 70-a ședințe plenare (Strasbourg, 30 noiembrie-4 decembrie 2015), GRECO a adresat Portugaliei următoarele recomandări: (i) consolidarea rolului consiliilor judiciare în calitate de garanti ai independenţei judecătorilor şi ai sistemului judiciar, în special prin includerea în lege că cel puţin jumătate din membrii acestora trebuie să fie judecători aleşi de colegii lor; (...); (...)viii) asigurarea faptului că evaluările periodice ale judecătorilor instanţelor de primă instanţă şi inspecţiile/evaluările judecătorilor instanţelor de a doua instanţă apreciază, în mod echitabil, obiectiv şi în timp util integritatea judecătorilor şi respectarea normelor deontologice judiciare (...). mai puţin de 38 de minute. În ultimul raport interimar de conformitate (GrecoRC4(2023)17), adoptat la cea de-a 95-a ședință plenară (Strasbourg, 27 noiembrie-1 e decembrie 2023), GRECO a constatat că legea încă nu prevede că jumătate din membrii consiliilor judiciare sunt judecători aleși de colegii lor. De asemenea, Comisia a luat act de faptul că nu s-a întreprins nicio acțiune concretă în vederea formalizării evaluărilor periodice care să includă o evaluare mai elaborată a dimensiunii etice a comportamentului unui judecător pe baza unor standarde de conduită. PE LÂNGĂ DE LA AFACERIA 39. Curtea amintește că, la 19 noiembrie 2022, președintele secțiunii a decis să aducă la cunoștința guvernului pârât obiecțiunile reclamantului ridicate sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din convenție cu privire la o lipsă de independență a Consiliului Superior al Magistraturii și la o insuficiență a controlului jurisdicțional exercitat de secțiunea de judecată a Curții Supreme, precum și cu privire la o lipsă de audiență publică. În plus, în calitate de judecător unic [art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții], Curtea a declarat inadmisibil restul cererii. 40. În observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, reclamantul reiterează obiecțiunile fiind considerate inadmisibile. Cu toate acestea, Curtea amintește că: în temeiul articolului 27 alineatul (2) din convenție și al articolului 54 alineatul (3) din regulament, decizia președintelui secțiunii de a declara o parte din obiecțiunile inadmisibile este definitivă. În aceste circumstanţe, Comisia nu va lua în considerare argumentele prezentate de către Comisie cu privire la aceste obiecţii. CU PRIVIRE LA VIOLAŢIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 41. Reclamantul se plânge de o lipsă de independenţă a Forumului şi cu privire la procedura pe care a iniţiat-o în faţa Curţii Supreme pentru a contesta hotărârea pronunţată de către FME la sfârşitul inspecţiei sale periodice privind evaluarea performanţelor sale profesionale. Acesta se referă la art. 6 alin. (1) din Convenție, ale cărei pasaje relevante în speță sunt exprimate după cum urmează: Guvernul excită de la incompatibilitate raţională materie de obiecţii. Acesta susține că nici partea penală, nici partea civilă a articolului 6 nu se aplică în litigiu, din moment ce procedura în litigiu este o procedură pur administrativă care se referă numai la evaluarea profesională a reclamantului. În ceea ce privește, în special, aplicabilitatea articolului 6 sub aspectul său civil, acesta arată că, în cazul în care atribuirea clasificării Prin urmare, potrivit guvernului, întrucât procedura de inspecție nu punea sub semnul întrebării în mod direct dreptul reclamantului de a-și exercita funcția de judecător, o astfel de rezultat fiind prea îndepărtat, partea civilă a articolului 6 nu ar fi, prin urmare, aplicabilă faptelor din speță care citează în această privință decizia Marušćc. Croația ((dec.), nr. 77821/12, § 74 - 75, 23 mai 2017) și, a echo , la request Emina Turcia (nr. 76521/12, § 66, 9 martie 2021). 43. Reclamantul contestă excepţia din partea guvernului. Evaluarea Curţii (a) Principii generale 44. Curtea face trimitere la principiile generale relevante în materie de aplicabilitate a componentei civile din art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum sunt rezumate în cauza Grzęda c. Polonia ([GC], nr. 43572/18, § 257-262, 15 martie 2022). 45. În lumina acestor principii, Curtea a recunoscut aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) în diferite tipuri de litigii referitoare la judecători, în special în litigiile legate de recrutarea sau numirea judecătorilor (Juričćc. Croația, nr. 58222/09, §§ 51-57, 26 iulie 2011), carierei sau promovării acestora (Dzhidzheva-Trendafilova c. Bulgaria (dec.), nr. 12628/09, 9 octombrie 2012 și Tsanova-Gecheva c. Bulgaria, nr. 43800/12, § 85-87, 15 septembrie 2015) în transfer (Tosti c. Italia (dec.), nr. 27791/06, 12 mai 2009 și Bilgen c. Turcia , nr. 1571/07, § 79, 9 martie 2021) și la o procedură disciplinară împotriva unui judecător (Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugalia [GC], nr. 55391/13 și alte 2 § 120, 6 noiembrie 2018, Di Giovanni c. Italia, nr. 51160/06, § 36-37, 9 iulie 2013, Albuquerque Fernandes c. Portugalia, nr. 50160/13, § 54, 12 ianuarie 2021 și Emina Turcia, nr. 76521/12, § 80, 9 martie 2021). Curtea a considerat, de asemenea, că art. 6 alin. (1) din Convenția privind dreptul civil în cauzele privind litigiile referitoare la măsurile temporare de suspendare a funcţiilor luate în privinţa magistraţilor în cadrul procedurilor disciplinare îndreptate împotriva acestora (a se vedea Paluda c. Slovacia, nr. 33392/12, §§ 29-35, 23 mai 2017, Camelia Bogdan c. România, nr. 36889/18, § 70, 20 octombrie 2020 și Juszczyszyn c. Polonia, nr. 35599/20, § 134-137, 6 octombrie 2022) sau ca urmare a urmăririi penale împotriva acestora (a se vedea Pengezov c. Bulgaria, nr. 66292/14, § 37, 10 octombrie 2023). b) Aplicarea acestor principii în speță 46. Cu titlu introductiv, Curtea constată că obiecțiunile aduse în fața sa se referă numai la procedura de inspecție ordinară desfășurată în fața reclamantului de judecătorul J.G. desemnat de MSC pentru evaluarea performanței profesionale a reclamantului pentru perioada cuprinsă între 17 septembrie 2013 și 6 septembrie 2017 (punctul 5 de mai sus). Prin urmare, obiecțiunile respective nu se referă la procedura disciplinară deschisă împotriva reclamantului (punctele 7 și 30 de mai sus). 47. Desigur, evaluarea profesională nu punea imediat sub semnul întrebării dreptul reclamantului de a-şi exercita funcţiile de judecător. Cu toate acestea, aceaceasta ar putea avea efecte nu numai asupra progresului său profesional, ci și asupra mobilității sale profesionale, astfel cum se prevede la art. 44 alineatul (4) din Statutul funcționarilor (punctul 33 de mai sus). 48. În plus, Curtea constată că, în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Statutul în vigoare în momentul faptelor (punctul 33 de mai sus), clasificarea În cazul în care suspendarea temporară nu constituia o sancţiune, aceasta rămânea totuşi o măsură asigurătorie aplicată de forţa legii. Prin urmare, în speță, clasificarea atribuită a avut un impact concret asupra exercitării de către reclamant a funcțiilor sale de judecător (punctul 23 de mai sus). 49. Pe de altă parte, Curtea consideră că dreptul reclamantului de a-și exercita funcțiile de judecător, recunoscut în dreptul intern, era însoțit de o procedură de inspecție legală și echitabilă. Într-adevăr, dreptul intern prevede norme precise privind desfășurarea procedurii. La art. 37 alineatul (2) din Statut și la art. 17 din Regulamentul privind serviciile de inspecție (punctele 33 și 35 de mai sus), magistratul implicat în procedura în cauză dădea în special dreptul de a fi audiat de judecătorul inspector și dreptul de a se pronunța cu privire la raportul de inspecție prin producerea de elemente și prin solicitarea unor acte de procedură complementare (punctele 13-14, 33 și 35 de mai sus). În plus, în cazul în care Curtea Supremă și-ar fi acceptat pretențiile, decizia Forumului prin care se atribuie clasificarea mai mică mai mică ar fi fost anulată, suspendarea temporară a acesteia care decurge din această clasificare ar fi fost, prin urmare, anulată. Curtea deduce din aceasta că procedura de inspecție în litigiu era în mod clar în speță decisivă direct pentru modalitățile de exercitare a dreptului reclamantului de a-și exercita funcțiile de judecător (comparativ cu Sturua c. Georgia, nr. 45729/05, § 24, 28 martie 2017). 50. În ceea ce privește caracterul civil al dreptului reclamantului în sensul articolului 6 din convenție, Curtea constată că prima condiție menționată în hotărârea Vilho Eskelinen și în alte condiții c. Finlanda ([GC], nr. 63235/00, § 62, CEDH 2007 - II) nu este îndeplinită, întrucât dreptul intern nu exclude accesul la un tribunal al judecătorilor care doresc să conteste o decizie a Forumului cu privire la aceștia. Într-adevăr, art. 168 din Statut (punctul 33 de mai sus) prevede posibilitatea de a introduce o acțiune în fața Curții Supreme împotriva oricărei decizii a Forumului (compararea cu Catania c. Republica Moldova, nr. 43237/13, § 43, 21 februarie 2023). 51. Prin urmare, art. 6 se aplică în speță sub aspectul său civil. c) Concluzie 52. Constatând că obiecțiunile invocate de reclamant nu sunt în mod vădit nefondate sau inadmisibile pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din convenție, Curtea le declară admisibile. Pe fondul Tezelor părților (a) Reclamantul 53 . Reclamantul se plânge de o lipsă de independență a Forumului din cauza componenței sale majoritare de membri aleși de puterile politice în temeiul articolului 218 alineatul (1) din Constituție (punctul 32 de mai sus). 54. Cu privire la hotărârea Curții pronunțată în cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sá (citată anterior), acesta susține, de asemenea, că dreptul său la un proces echitabil a fost ignorat, dat fiind că secțiunea din litigiul Curții Supreme, sesizată cu acțiunea sa împotriva deciziei în litigiu a Forumului, exercitase un control jurisdicțional limitat. În special, acesta susține că Curtea Supremă nu a avut și nici nu a examinat argumentele pe care le-a invocat în cadrul faptelor care i-au fost reproșate sau acceptate mijloacele de probă pe care le-a depus în sprijinul acțiunii sale. În sfârşit, el se plânge că nu a beneficiat de o audienţă publică în faţa ei. b) Guvernul 55. Guvernul contestă obiecțiunile reclamantului. În ceea ce privește lipsa de independență a MSC (punctul 53 de mai sus), care se referă la criteriile prevăzute în Hotărârea Denisov c. Ucraina ([GC], nr. 76639/11, § 68, 25 septembrie 2018), recunoaște că acest organ este format din judecători care ocupă opt locuri (inclusiv președintele cu vot predominant) și nouă membri nejudiciari. Acesta explică faptul că această mică majoritate a membrilor nejudecați urmărește să evite corporatismul în cadrul Forumului și că este compensată prin norme clare pentru a garanta independența și imparțialitatea tuturor membrilor săi, inclusiv a membrilor nejudiciari ai Forumului, în conformitate cu art. 148 alineatul (1) din Statut (punctul 33 de mai sus). Acesta adaugă că membrii nejudecați își exercită, în principiu, funcțiile cu normă întreagă, cu excepția cazului în care există o excepție. În cele din urmă, acesta arată că nici un reprezentant al Departamentului Procurorului General nu face parte din CSM. În concluzie, acesta reaminteşte constatarea Curţii în Hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá (citată la punctul 160) potrivit căreia nu ar exista deficienţe grave de natură structurală sau de aspect de partid luate în cadrul Forumului portughez, care, în opinia sa, ar putea părea a fi o instanţă independentă în temeiul articolului 6 din Convenție. 56. În ceea ce privește caracterul restrâns al controlului efectuat de secțiunea din litigiul Curții Supreme (punctul 54 de mai sus), guvernul susține că procedura care face obiectul cauzei se referă la o chestiune pur administrativă care ține de competența discreționară a unei unități specializate a Forumului în materie de inspecții; inspecții judiciare efectuate de judecători aleși de colegii lor. Cu toate acestea, Curtea Supremă nu putea înlocui administraţia în caz de încălcare a principiului separării puterilor. Guvernul adaugă că controlul jurisdicțional efectuat de Curtea Supremă în această specie a fost suficient, întrucât aceasta a constatat nicio eroare evidentă sau necircumcisă. 57. În ceea ce privește absența unei hotărâri publice în fața Curții Supreme (punctul 54 de mai sus), guvernul consideră că, în măsura în care controlul său jurisdicțional se limita la chestiuni de legalitate, o audiere publică putea fi efectuată astfel cum a fost invocată de Curte în hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá (citată anterior, punctul 190). În plus, comparând această situație cu cea examinată în cauza Marcolino de Jesus c. Portugalia ((dec.), nr. 2388/15, § 49, 1 iunie 2021), constată că, în prezenta specie, reclamantul nu a solicitat să fie audiat de Curtea Supremă. În cele din urmă, potrivit acestuia, nu a avut loc nici un tribunal din oficiu, în temeiul articolului 91 din CPTA (punctul 34 de mai sus), dat fiind că Curtea Supremă dispunea în fața sa de un dosar complet. Acesta adaugă că reclamantul a fost, în orice caz, audiat de două ori în cadrul procedurii de inspecție, în conformitate cu art. 17 alineatul (2) litera (a) și cu art. 5 din Regulamentul privind serviciile de inspecție la bord (punctul 35 de mai sus). Evaluarea Curții 58. Astfel cum s-a arătat la punctul 50 de mai sus, Curtea constată că, în conformitate cu art. 168 din Statut (punctul 33 de mai sus), orice hotărâre pronunțată de MSC poate fi atacată în fața secțiunii din litigiul Curții Supreme. În aceste condiții, Comisia consideră că nu este necesar să se determine dacă activitatea poate fi analizată ca un tribunal independent mai întâi în sensul articolului 6 din convenție. Prin urmare, Comisia va examina obiecțiunile întemeiate pe caracterul inechitabil al procedurii numai în fața Curții Supreme. Principii generale 59. Curtea amintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia, atunci când o autoritate administrativă responsabilă cu examinarea contestațiilor referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil nu îndeplinește toate cerințele articolului 6 Õ 1, nu există nicio încălcare a convenției în cazul în care procedura în fața acestei autorități a făcut obiectul unui control ulterior al unui organism judiciar de pe deplinjudiciar care prezintă, el, garanțiile prevăzute la articolul respectiv (Denisov , citată anterior, mai sus, mai sus, mai puțin 65, și referințele citate) mai precis dacă defectele structurale sau de natură procedurală identificate în cadrul procedurii în fața unei autorități administrative sunt corectate în cadrul controlului ulterior de către un organism judiciar cu competență ( Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 132). 60. În cazul în care o instanță judecătorească sau o instanță judecătorească are competența de a dispune de o instanță judecătorească sau de o instanță judecătorească, aceasta trebuie să fie luată în considerare în cazul în care se stabilește că organul în cauză are competența de a dispune de o întindere suficientă sau de a exercita un control judiciar suficient pentru a soluționa cauza în cauză. Astfel, în jurisprudenţa Curţii există o definiţie autonomă a instanţei de jurisdicţie, în lumina obiectului şi a scopului Convenției care nu depinde neapărat de calificarea reţinută în dreptul intern (ibidem, § 177, şi referinţa menţionată) 61. Pentru a adopta acest demers, organismele Convenției au luat în considerare faptul că, în mod frecvent, în sistemele de control al deciziilor administrative în vigoare în statele membre ale Consiliului Europei, domeniul de aplicare al controlului jurisdicţional al stabilirii faptelor este limitat, iar natura procedurilor de control presupune ca autorităţile competente să se limiteze la verificarea procedurilor anterioare, în loc să ia noi decizii de ordin oficial. Din jurisprudenţa Curţii reiese că rolul articolului 6 nu este, în principiu, de a garanta accesul la o instanţă care ar putea înlocui propria sa apreciere sau avizul autorităţilor administrative. În această privință, Curtea a subliniat, în special, respectul datorat deciziilor luate de administrație cu privire la aspecte de interes care se referă adesea la domenii specializate ale dreptului (ibidem, § 178, și referință citată). 62. În ceea ce privește căile de atac de drept administrativ, întrebarea dacă domeniul de aplicare al controlului jurisdicțional a fost suficient depinde nu numai de natura discreționară sau tehnică a obiectului deciziei atacate și a aspectului special pe care reclamantul intenționează să îl prezinte în fața instanțelor ca fiind punctul central pentru acesta, ci și, mai general, de natura drepturilor și obligațiilor de natură civilă în joc și de natura obiectivelor politicii urmărite de legislația subiacentă (ibidem, § 180). 63. În consecinţă, Curtea trebuie să ia în considerare competenţele atribuite instanţei în cauză şi elemente precum: (a) obiectul deciziei atacate, în special dacă aceasta se referă la o chestiune specializată care necesită cunoştinţe sau experienţă profesională sau dacă, şi în ce măsură aceasta implică exercitarea puterii discreţionare a administraţiei; (b) metoda urmată pentru a ajunge la această decizie şi, în special, garanţiile procedurale existente în cadrul procedurii în faţa autorităţii administrative; şi (c) conţinutul litigiului, inclusiv mijloacele de recurs, atât dorite cât şi efectiv dezvoltate (ibidem, § 179, şi referinţele menţionate). Punctul de a afla dacă s-a efectuat un control jurisdicţional al unei întinderi suficiente depinde de circumstanţele fiecărui caz (ibidem, § 181). 64. În cazul în care art. 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea reaminteşte, de asemenea, că, în timp ce art. 6 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu reglementează eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, domeniu care se află în principal sub incidenţa dreptului intern şi a instanţelor naţionale. În principiu, aspecte precum ponderea pe care instanțele naționale o au față de un anumit element de probă sau de o anumită concluzie sau apreciere de care au avut de cunoștință nu sunt controlate de Curte (De Tommaso c Italia [GC], nr. 43395/09, § 170, 23 februarie 2017 și referințe citate). Același lucru este valabil și pentru valoarea probatorie a probelor și a sarcinii probei (Crosam c. Republica Cehă [GC], nr. 19750/13, § 131, 1 iunie 2023). Curtea nu are obligația de a ține loc de judecător de a patra instanță și nu pune sub semnul întrebării, sub aspectul articolului 6 alineatul (1), aprecierea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau vădit neraţionale (De Tommaso, citată anterior, § 170, și López Ribalda și alții c. Spania [GC], nr. 1874/13 și 8567/13, § 149, 17 octombrie 2019, și trimiteri citate. 65. Curtea are numai o funcţie, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a examina acţiunile care pretind că instanţele naţionale nu au respectat garanţiile procedurale specifice prevăzute de această dispoziţie sau că desfăşurarea procedurii în ansamblul său nu a garantat un proces echitabil reclamantului (De Tommaso, menţionat anterior, § 171). 66. În ceea ce privește principiile aplicabile dreptului la o ședință publică, Curtea face trimitere la Hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 187-192). 67. În această hotărâre, Comisia a amintit în special că nu este necesară o audiere publică în lipsă de probleme de credibilitate sau de fapte contestate și că instanțele pot să soluționeze în mod echitabil și rezonabil cauza pe baza dosarului (ibidem, § 190). Aplicarea acestor principii în speță 68. Această specie se referă la o procedură de inspecție la fața locului, în cadrul căreia Forumul a decis să-i dea reclamantului clasificarea profesională mai mică sau egală și să-i impună automat o suspendare temporară a funcțiilor sale de judecător în termen de la sfârșitul procedurii disciplinare inițiate împotriva acestuia (punctul 22-23 de mai sus). 69. În ceea ce privește căile de atac care fac obiectul controlului Curții Supreme, Curtea arată că reclamantul a contestat hotărârea în cauza în cauză, care fusese făcută din performanța sa profesională în perioada cuprinsă între 17 septembrie 2013 și 6 septembrie 2017 (punctul 5 de mai sus). El s-a plâns în special de criticile formulate în legătură cu presupusa sa lipsă de productivitate și de absența sa și a susținut că clasificarea "pe" care i-a fost atribuită nu a fost proporțională cu performanța sa (punctul 26 de mai sus). 70. Curtea nu vede niciun motiv pentru a pune sub semnul întrebării modul în care Curtea Supremă a distribuit sarcina probei în speță, având în vedere aspectele ridicate de reclamant în fața sa. Pe lângă autorităţile interne, Comisia este de acord, de asemenea, că nu a existat niciun motiv pentru care reclamantul să se alăture elementelor de probă suplimentare pe care le-a prezentat în sprijinul acţiunii sale (punctele 18, 21 şi 28 de mai sus). 71. În ceea ce privește lipsa unei audieri publice, Curtea constată că, pentru a concluziona lipsa de productivitate a reclamantului și absența acestuia, EMSP se baza pe rapoarte statistice și de serviciu incluse în raportul de inspecție întocmit de inspectorul judiciar (punctul 12 de mai sus). Nici o întrebare referitoare la credibilitatea reclamantului sau a martorilor nu a fost în cauză. Având în vedere aspectele supuse controlului său, Curtea acceptă, prin urmare, că Curtea Supremă ar avea în fața sa un dosar complet. În plus, după cum indică guvernul, Comisia observă că reclamantul a fost audiat de două ori în cadrul procedurii de inspecție, în conformitate cu art. 17 alineatul (2) litera (a) și cu art. 5 din Regulamentul privind serviciile de inspecție (punctul 35 și 57 de mai sus). Aceasta deduce din aceasta că nu există niciun motiv pentru care Curtea Supremă dispune o hotărâre din oficiu în temeiul articolului 91 alineatul (1) din CPTA (punctul 34 de mai sus). Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat să se ţină o audienţă în faţa sa, în timp ce acesta avea un interes în temeiul art. 91 alin. (2) din CPTA. În opinia Curţii, se poate considera, prin urmare, în mod rezonabil că a renunţat la dreptul său la o audiere publică în faţa acestei instanţe (compararea cu Marcolino de Jesus, decizia menţionată anterior, §§ 49-51). 72. Rămâne de stabilit dacă sfera controlului efectuat de Curtea Supremă a fost suficientă pentru a ține seama de motivele prezentate în fața Curții Supreme. Cu privire la acest aspect, cu titlu introductiv, Curtea constată că Curtea Supremă dispune de o putere de control limitată la aspectele legate de legalitate (în această privință, a se vedea observațiile făcute în Hotărârea Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, §§ 178 și 204), elementele pur faptice nu erau astfel controlate. În plus, Comisia nu putea înlocui evaluarea sa cu evaluarea CSM. Cu toate acestea, aceasta avea puterea de a anula o decizie în totalitate sau parțial în cazul Astfel, Comisia putea trimite dosarul la CSM, astfel încât acesta să se pronunţe din nou în conformitate cu directivele pe care le-ar fi putut formula cu privire la eventualele nereguli constatate (a se vedea, ibidem, § 212). 73. În ceea ce privește această specie, Curtea constată că, deși Curtea Supremă a considerat că aceasta nu poate revizui aspectele legate de evaluarea profesională a reclamantului, care intră sub incidența puterii discreționare a Forumului, Curtea a luat act de elementele pe care se baza aprecierea generală a performanței reclamantului. Comisia a observat, de asemenea, că mai devreme a fost sancţionat pentru absenţă şi a concluzionat că clasificarea care i-a fost atribuită nu poate fi considerată disproporţionată (punctul 29 de mai sus). Deși a fost reprezentat de un avocat în fața Curții Supreme (punctul 25 de mai sus), reclamantul și-a prezentat argumentele prin prezentarea în contradictoriu a mijloacelor sale de probă, în aceleași condiții ca și MSC. Pe de altă parte, Curtea consideră că aprecierea făcută de Curtea Supremă nu este nici arbitrară, nici vădit neraţională, aceaceasta este, de altfel, motivată în mod corespunzător (a se vedea în acest sens principiile amintite în Hotărârea Bochan c. Ucraina (nr. 2) [GC], nr. 22251/08, § 61, CEDO 2015). Prin urmare, reclamantul a beneficiat de un control jurisdicțional suficient în ceea ce privește aspectele pe care le ridicase în fața Curții Supreme (compararea cu Marcolino de Jesus, decizia menționată anterior, § 50, și a se vedea, a inverso, Ramos Nunes de Carvalho e Sá, citată anterior, § 211). (b) Concluzie 74. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că desfășurarea procedurii în fața Curții Supreme a respectat în ansamblu dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. 75. Prin urmare, nu a fost încălcată această dispoziţie. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară cererea admisibilă; A spus că nu a existat nici o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 3 februarie 2026, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Simeon Petrovski Lado Chanturia Modululr Adjunct Preşedinte
AFFAIRE SALVADOR COUTINHO DOS SANTOS AMADO c. PORTUGAL (Requête n o 44794/19) ARRÊT Art 6 § 1 (civil) • Procès équitable • Procédure d’inspection ordinaire exercée par le Conseil supérieur de la magistrature (CSM) aux fins de l’évaluation professionnelle du requérant, en sa qualité de juge, ayant abouti à l’attribution du classement « médiocre », la suspension automatique de ses fonctions et l’ouverture d’une procédure disciplinaire contre lui • Iniquité alléguée de la procédure engagée par le requérant devant la Cour suprême pour contester la décision rendue par le CSM • Art 6 applicable • Requérant ayant renoncé à son droit à une audience publique devant la Cour suprême • Requérant ayant bénéficié d’un contrôle juridictionnel d’une portée suffisante eu égard aux questions qu’il avait soulevées devant la Cour suprême Préparé par le Greffe.
Ne lie pas la Cour. STRASBOURG 3 février 2026 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Salvador Coutinho dos Santos Amado c. Portugal, La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : Lado Chanturia , président , Faris Vehabović, Lorraine Schembri Orland, Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, Anne Louise Bormann, András Jakab , juges , et de Simeon Petrovski, greffier adjoint de section , Vu : la requête (n o 44794/19) dirigée contre la République portugaise et dont un ressortissant de cet État, M. Sérgio Jorge Salvador Coutinho dos Santos Amado (« le requérant ») a saisi la Cour le 14 août 2019 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter à la connaissance du gouvernement portugais (« le Gouvernement ») les griefs tirés d’un manque d’indépendance du Conseil supérieur de la magistrature, d’une insuffisance du contrôle juridictionnel exercé par la section du contentieux de la Cour suprême ainsi que d’une absence d’audience publique, et de déclarer la requête irrecevable pour le surplus, les observations des parties, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 13 janvier 2026, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : INTRODUCTION
1.L’affaire concerne le défaut d’équité allégué de la procédure d’inspection ( processo de inspeção ) ordinaire aux fins de l’évaluation professionnelle du requérant (ci-après « procédure d’inspection »), en sa qualité de juge, laquelle a abouti à l’attribution du classement « médiocre », la suspension automatique de ses fonctions et l’ouverture d’une procédure disciplinaire contre lui. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’un manque d’indépendance du Conseil supérieur de la magistrature (le « CSM ») au motif que celui-ci est composé d’un nombre supérieur de membres non judiciaires, nommés par le pouvoir politique, par rapport aux membres juges. Il se plaint aussi de ne pas avoir bénéficié d’un contrôle juridictionnel de pleine juridiction exercé par la section du contentieux de la Cour suprême. Il dénonce enfin une absence d’audience publique au cours de la procédure litigieuse. EN FAIT
2.Le requérant est né en 1974 et réside à S. Félix da Marinha. Il a été représenté par M e P. Venâncio, avocat.
3.Le Gouvernement a été représenté par ses agents, M. Ricardo Bragança de Matos et M. Manuel Aires Magriço, procureurs, et M me Helena Martins Leitão, procureure générale adjointe. L’inspection périodique ordinaire du requérant et la décision du CSM du 24 avril 2018 (procédure n o 2018-54/IO)
4.Le requérant est magistrat depuis 2006. L’inspection du requérant aux fins de son évaluation professionnelle 5 . À une date non précisée, conformément à l’article 36 § 1 du Statut des magistrats du siège (le « Statut » – paragraphe 33 ci-dessous), le CSM ordonna l’inspection ordinaire du requérant aux fins de l’évaluation de ses performances professionnelles entre le 17 septembre 2013 et le 6 septembre 2017, période pendant laquelle l’intéressé avait exercé des fonctions de juge au sein du tribunal pénal d’Ovar, des tribunaux aux affaires familiales d’Oliveira do Bairro et d’Estarreja puis, à partir du 1 er septembre 2014, au sein du tribunal d’Albergaria-a-Velha.
6.J.G., juge à la cour d’appel, fut chargé par le CSM de procéder à cette évaluation, en qualité d’inspecteur judiciaire ( inspetor judicial ). 7 . Le 20 novembre 2017, le juge J.G. informa le CSM au sujet d’absences du requérant qui avaient nécessité le report de plusieurs audiences. Cette information donna lieu à l’ouverture d’une procédure de vérification (procédure n o 2017/427/IN) qui fut ensuite commuée en procédure disciplinaire pour violation du devoir d’assiduité (paragraphe 30 ci-dessous). Ladite procédure fut néanmoins suspendue dans l’attente de la conclusion de la procédure d’inspection. Le rapport d’inspection du juge J.G. 8 . Le 16 janvier 2018, le juge J.G. transmit au requérant son rapport d’inspection. Ce rapport se fondait, entre autres, sur un entretien tenu avec le requérant, sur l’analyse de dossiers d’affaires traitées par celui-ci ainsi que d’ordres de service, sur l’écoute de registres audio d’audiences, sur la consultation des livres de publication des jugements et sur des entretiens avec des magistrats, des greffiers et des avocats. Pour évaluer la performance du requérant pendant la période en cause, le rapport articulait son analyse autour des critères énumérés à l’article 12 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphe 35 ci-dessous). 9 . Sur la question des capacités humaines, le rapport relevait que, malgré les bonnes aptitudes intellectuelles et relationnelles du requérant, ses absences et retards constants avaient occasionné des ajournements d’audiences et perturbé les agendas de nombreux intervenants, portant ainsi atteinte au prestige de la profession de magistrat. Tenant compte de la liste des absences du requérant, il se penchait plus particulièrement sur celles qui se fondaient sur l’article 10 du Statut (paragraphe 33 ci-dessous), en vigueur au moment des faits. Il relevait qu’au titre de cette disposition le requérant avait comptabilisé six jours d’absences en 2015, sept jours en 2016 et huit jours en 2017. Il observait que ces absences avaient causé l’ajournement de sept audiences ou exigé le remplacement de l’intéressé par d’autres juges du tribunal. Il en déduisait que le requérant avait fait un mauvais ( indevido ) usage du bénéfice que lui offrait l’article 10 du Statut. Il relevait par ailleurs que le requérant avait cumulé douze absences non justifiées en 2016 et 2017. De plus, il notait que l’ajournement des audiences avait non seulement provoqué des désagréments auprès des personnes convoquées, notamment les avocats, mais aussi causé une charge de travail supplémentaire pour les greffiers du tribunal puisqu’ils avaient été contraints d’informer les personnes concernées des reports d’audiences en cause. 10 . Le rapport du juge J.G. observait également que le manque d’investissement et de productivité du requérant avait provoqué un arriéré d’affaires au sein du tribunal d’Albergaria-a-Velha. Sur ce point, il relevait notamment des retards dans la fixation des audiences et dans l’adoption des jugements.
11.Pour finir, le rapport notait que, par une décision du 3 décembre 2014, le CSM avait déjà sanctionné le requérant, en raison de son manque d’assiduité, par une suspension de vingt jours avec sursis à exécution pendant une période d’un an. 12 . Tenant compte des éléments de fait qu’il considérait comme établi, en application de l’article 19 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphe 35 ci-dessous), le juge J.G. proposa au CSM d’attribuer le classement « médiocre » au requérant pour sa performance professionnelle pendant la période concernée, en application des articles 33 et 34 du Statut (paragraphe 33 ci-dessous). À son rapport, il annexa les statistiques rendant compte de la productivité globale du requérant pour la période concernée par l’inspection, du nombre de décisions qu’il avait rendues et des audiences qui avaient dû être reportées en raison des absences du requérant. Le rapport comprenait aussi une analyse de plus de cinquante jugements rédigés par le requérant, qui tenait compte de la structure, de la motivation ainsi que du temps que celui-ci avait pris pour rendre ces décisions. 13 . Conformément à l’article 37 § 2 du Statut en vigueur au moment des faits et à l’article 17 § 8 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphes 33 et 35 ci-dessous), le juge J.G. accorda au requérant un délai de dix jours pour exercer son droit de réponse ( direito de resposta ) et produire des preuves pour sa défense. La défense du requérant 14 . Le 26 janvier 2018, le requérant, représenté par un avocat, présenta sa défense. Il contestait l’interprétation qui avait été faite de l’article 10 § 1 du Statut (paragraphe 9 ci-dessus). Il observait à cet égard que le motif des absences en question avait été communiqué au président du tribunal qui les avait considérées comme justifiées. Il ajoutait que lesdites absences avaient été portées à la connaissance du CSM qui ne les avait jamais remises en cause, raison pour laquelle il expliquait n’avoir pas jugé nécessaire de solliciter un certificat d’incapacité de travail pour les justifier. En outre, il indiquait que, puisque le CSM n’avait fait aucun signalement pendant la période en cause, il était convaincu que lesdites absences étaient conformes à la loi.
15.Le requérant alléguait ensuite qu’une procédure disciplinaire était en cours pour vérifier si les absences litigieuses devaient être considérées comme justifiées (paragraphe 7 ci-dessus) et qu’il fallait attendre son issue avant de trancher les questions soulevées dans la procédure d’inspection.
16.Au demeurant, il contestait le classement que l’inspecteur proposait de lui attribuer, lui reprochant de ne pas avoir suffisamment valorisé, entre autres, les éléments positifs de sa performance comme magistrat, notamment son indépendance, les classements précédents qui lui avaient été attribués et la qualité juridique de ses décisions.
17.Pour conclure, il réclamait la production de preuves supplémentaires, en demandant au juge J.G. d’ordonner aux tribunaux aux affaires familiales d’Estarreja et Oliveira do Bairro, où il avait exercé ses fonctions de magistrat, de produire la liste journalière de toutes les décisions et les jugements qu’il avait rendus, la copie de tous les éléments versés devant le CSM par rapport à ses absences et la liste des affaires arriérées du tribunal d’Albergaria-a-Velha à compter du 1 er mars 2016, date à partir de laquelle il affirmait avoir remplacé une collègue. 18 . Le 6 février 2018, le juge J.G. rejeta la demande du requérant tendant à la production de preuves supplémentaires. Dans sa décision, il notait que l’intéressé n’indiquait pas à quelle fin il souhaitait obtenir la production de ces preuves. Constatant que l’évaluation des performances professionnelles du requérant au sein des tribunaux aux affaires familiales d’Estarreja et Oliveira do Bairro n’était pas négative, il considérait que les preuves réclamées par l’intéressé concernant lesdits tribunaux n’étaient pas pertinentes. Il observait aussi qu’une évaluation n’avait pas pour objectif de se pencher sur chaque décision mais plutôt de faire une évaluation globale. Par rapport à la liste des arriérés du tribunal d’Albergaria-a-Velha, il relevait que ces données figuraient déjà en annexe au rapport d’évaluation. La demande du requérant du 9 février 2018 et la décision de l’assemblée plénière du CSM du 24 avril 2018 19 . Dans une lettre adressée au CSM le 9 février 2018, le requérant, représenté par son avocat, se plaignait d’une violation de son droit de la défense en raison du rejet de sa demande visant à la production de preuves supplémentaires (paragraphe 18 ci-dessus). En outre, il alléguait qu’une procédure disciplinaire (paragraphe 7 ci-dessus) était en cours concernant les absences qui lui étaient reprochées et qu’il fallait attendre son issue avant de parvenir à la conclusion de la procédure d’inspection. 20 . Le 24 avril 2018, statuant à l’unanimité en une formation composée du président et du vice-président de la Cour suprême ainsi que de cinq juges, élus par leurs pairs, dont deux étaient issus de cours d’appels, et cinq membres étaient élus par l’assemblée de la République conformément à l’article 218 § 1 b) et c) de la Constitution (paragraphe 32 ci-dessous), l’assemblée plénière du CSM rendit sa décision. 21 . Concernant la demande du requérant tendant à la suspension de la procédure d’inspection, l’assemblée plénière considéra qu’indépendamment de la procédure disciplinaire qui était en cours, elle disposait d’éléments suffisants pour statuer sur son évaluation. Sur la production de preuves additionnelles réclamée par le requérant, elle estima qu’il aurait pu lui-même joindre ces éléments, notamment les décisions qu’il avait rendues pendant la période concernée par l’évaluation, comme le lui permettait l’article 17 § 3 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphe 35 ci-dessus). 22 . En s’appuyant sur le rapport d’inspection du juge J.G. (paragraphes 8-12 ci-dessus), l’assemblée plénière du CSM décida d’attribuer au requérant le classement « médiocre » qui avait été proposé. Elle nota qu’il s’agissait de la troisième inspection périodique ordinaire du requérant et que, lors des deux précédentes évaluations, le classement « bien » lui avait été attribué. Concernant la période d’évaluation en question, elle considéra que les absences récurrentes du requérant avaient terni l’image du tribunal, en provoquant l’ajournement de différentes audiences auxquelles des témoins et des avocats avaient été cités à comparaître. Elle estima aussi que la productivité du requérant au tribunal de Albergaria-a-Velha était faible alors que le tribunal en question présentait un nombre d’affaires pendantes raisonnable. 23 . Conformément à l’article 34 § 2 du Statut en vigueur au moment des faits (paragraphe 33 ci-dessous), l’assemblée plénière du CSM décida de suspendre le requérant de ses fonctions dans l’attente de la conclusion de la procédure disciplinaire engagée contre lui qui devait être élargie pour déterminer sa capacité à exercer les fonctions de juge (paragraphe 7 ci-dessus). 24. Le 7 mai 2018, la décision de l’assemblée plénière du CSM fut portée à la connaissance du requérant. La procédure devant la section du contentieux de la Cour suprême Le recours formé par le requérant 25 . Le 6 juin 2018, toujours représenté par son avocat, le requérant forma, au titre de l’article 168 du Statut en vigueur au moment des faits (paragraphe 33 ci-dessous), un recours devant la section du contentieux de la Cour suprême ( Secção do Contencioso do Supremo Tribunal de Justiça – ci-après « la Cour suprême ») contre la décision du CSM. 26 . Il se plaignait tout d’abord du rejet des moyens de preuve qu’il avait réclamés dans le cadre de la procédure d’inspection (paragraphes 18 et 21 ci-dessus). Quant au fond, il exposait qu’une grande partie de ses retards avaient été causés par un cumul de fonctions consécutif à l’assistance qu’il avait accepté de donner à une collègue magistrate au sein du même tribunal, à la demande du président du tribunal. Il ajoutait que cela démontrait que les conditions fixées au sein du tribunal n’étaient pas aussi favorables que le laissait entendre le juge J.G. dans son rapport. Par ailleurs, il soutenait que, dès lors que ses absences avaient pesé dans le classement qui lui avait été attribué, la procédure d’inspection aurait dû être suspendue dans l’attente de l’issue de la procédure disciplinaire qui visait à déterminer si ses absences pouvaient être considérées comme justifiées ou pas, notamment au titre de l’article 10 § 1 du Statut (paragraphes 7 ci-dessus et 33 ci-dessous). Il estimait que le classement qui lui avait été attribué n’était ni raisonnable ni proportionné aux faits et qu’il ne prenait pas suffisamment en compte l’indépendance et l’impartialité dont il faisait preuve dans l’exercice de ses fonctions. L’arrêt de la section du contentieux de la Cour suprême du 21 février 2019 27. Par un arrêt du 21 février 2019, la Cour suprême débouta le requérant de son recours. Concernant le rejet de la demande de suspension de la procédure d’inspection dans l’attente de l’issue de la procédure disciplinaire, la Cour suprême considéra que la procédure d’inspection comprenait déjà un examen du caractère justifié ou non des absences litigieuses et qu’il n’y avait donc pas lieu d’attendre la fin de la procédure disciplinaire à cet égard. En outre, selon elle, le caractère justifié ou non d’une absence relevait de l’interprétation de l’article 10 du Statut. 28 . Sur la question du rejet des moyens de preuve réclamés, elle estima que le dossier contenait déjà les statistiques relatives au tribunal d’Albergaria-a-Velha et que les éléments de preuve relatifs aux autres tribunaux n’étaient pas pertinents, l’inspection ne consistant pas en une évaluation de chaque affaire traitée par le magistrat concerné par la procédure d’inspection. 29 . Quant aux questions relatives à l’évaluation professionnelle même du requérant, la Cour suprême considéra qu’il s’agissait d’une question purement administrative relevant du pouvoir discrétionnaire de l’autorité administrative qui échappait à son contrôle et qu’elle ne pouvait donc se substituer à l’administration sous peine de porter atteinte à la séparation des pouvoirs. Elle observa qu’aucune erreur manifeste ou grossière n’était à relever, le requérant ne le soutenant d’ailleurs pas. Elle nota que la décision du CSM se référait à des absences du requérant qui avaient requis le report d’audiences, à certaines absences qui ne figuraient pas dans le registre officiel des absences et à une productivité irrégulière et non satisfaisante de l’intéressé alors que sa charge de travail était parfaitement raisonnable. Elle observa que le requérant avait déjà été sanctionné pour son absentéisme. En tenant compte de ces éléments, elle conclut que l’atteinte au principe de la proportionnalité n’était pas vérifiée. développements postérieurs 30 . Le 4 juin 2019, l’assemblée plénière du CSM rendit sa décision concernant la procédure disciplinaire qui avait été instaurée à la suite de l’information transmise par le juge J.G. (paragraphe 7 ci-dessus). Elle considéra que le requérant avait enfreint les devoirs de poursuite de l’intérêt public et d’assiduité. Elle estima toutefois qu’il n’apparaissait pas qu’il présentât une incapacité définitive aux exigences de la fonction, lui infligeant ainsi une suspension de 180 jours. Elle décida, par ailleurs, de le transférer vers un autre tribunal conformément à l’article 104 § 3 b) du Statut (paragraphe 33 ci-dessous) pour préserver le prestige des tribunaux et son propre prestige. 31. Le requérant n’a pas précisé s’il avait formé un recours contre cette décision devant la Cour suprême.
La Constitution portugaise 32 . L’article 218 de la Constitution relatif au CSM est ainsi libellé : « 1. Le Conseil supérieur de la magistrature est présidé par le président de la Cour suprême et composé des membres suivants : a) deux membres nommés par le président de la République ; b) sept membres élus par l’assemblée de la République ; c) sept juges élus par leurs pairs (...) 2. Les règles relatives aux garanties dont bénéficient les juges sont applicables à tous les membres du Conseil supérieur de la magistrature.
» Le Statut des magistrats du siège 33 . Les dispositions pertinentes en l’espèce de la loi n o 21/85 du 30 juillet 1985 relative au Statut des magistrats du siège ( Estatuto dos Magistrados Judiciais – « le Statut »), en vigueur au moment des faits, étaient ainsi libellées : Article 10 – Absences « 1. En cas de motif impérieux, les magistrats du siège peuvent s’absenter [du ressort où ils exercent leurs fonctions] jusqu’à trois jours par mois et dix jours par an, après avoir communiqué préalablement [le motif de cette absence] au CSM et, lorsque cela n’est pas possible, immédiatement après leur retour. 2. Les absences pendant les jours ouvrables en dehors des heures de fonctionnement normal du greffe ne sont pas comptées comme des absences, lorsqu’elles n’impliquent pas une absence à un acte relevant des fonctions ou ne le perturbent pas.
(...) 5. L’absence non justifiée implique, outre la responsabilité disciplinaire, la perte du salaire pendant la période en question. » [Chapitre III Classements] Article 33 – Classement [ classificação ] des magistrats du siège « Les magistrats du siège sont évalués, en fonction de leur mérite, par les classements suivants : « très bien », « bien avec distinction » [ bom com distinção ], « bien » et « médiocre ». Article 34 – Critères et effets des classements « 1. Le classement doit prendre en compte la façon dont les juges exercent leurs fonctions, les volumes, la difficulté et la capacité à gérer leur charge de travail, la capacité à simplifier les actes de procédure, les conditions dans lesquelles le travail est effectué, la préparation technique, le niveau intellectuel [ categoria intelectual ], l’exercice des fonctions de formateur auprès de juges en formation, les travaux juridiques publiés et la probité.
2. Le classement « médiocre » implique la suspension de l’exercice des fonctions de magistrats et l’ouverture d’une enquête pour inaptitude à la fonction. » Article 36 – Fréquence des classements « 1. Les magistrats du siège sont classés à l’issue d’une inspection ordinaire. La première inspection a lieu un an après leur entrée en fonction dans des lieux de premier accès et, ensuite, tous les quatre ans. 2. (...) les magistrats du siège peuvent faire l’objet d’une inspection extraordinaire, à la demande motivée des intéressés, si la dernière inspection ordinaire a eu lieu il y a plus de trois ans ou, à tout moment, à l’initiative du CSM. (...) » Article 37 – Éléments à prendre en considération dans le classement « 1. L’ancienneté, les résultats des inspections précédentes, les procédures disciplinaires et tout autre élément complémentaire figurant dans le dossier individuel sont pris en considération dans le classement.
2. Le magistrat est obligatoirement entendu sur le rapport d’inspection ; il peut fournir les éléments qu’il considère comme opportuns. (...) » Article 44 – Affectation (...) « 1. L’affectation des juges doit être faite en faisant prévaloir les besoins du service avec le minimum de préjudices pour la vie personnelle et familiale des intéressés. (...) 4. (...) le classement et l’ancienneté constituent des critères pouvant être pris en considération dans les affectations, par ordre de préférence décroissant. (...) » Article 104 – [Suspension] « (...) 3. Si la suspension est supérieure à cent vingt jours, elle peut impliquer (...) : (...) b) Le transfert du poste dans lequel le magistrat exerçait ses fonctions à la date de l’infraction vers un poste identique dans un tribunal ou un service différent.
» [Chapitre X Le Conseil supérieur de la magistrature] Article 136 – Définition « Le Conseil supérieur de la magistrature est l’organe chargé de la gestion et des questions disciplinaires touchant aux magistrats du siège. » Article 137 – Composition [du Conseil supérieur de la magistrature] « 1. Le Conseil supérieur de la magistrature est présidé par le président de la Cour suprême et composé des membres suivants : a) deux membres désignés par le président de la République ; b) sept membres élus par l’assemblée de la République; c) sept membres élus par les magistrats parmi eux. 2. Les juges ne peuvent refuser d’être membres du Conseil supérieur de la magistrature. » Article 138 – Vice-président (...) « 1. Le vice-président du Conseil supérieur de la magistrature est le juge de la Cour suprême visé à l’article 141 § 2 ; il exerce ses fonctions à plein temps.
(...) » Article 139 – Forme de désignation « 1. Les membres visés à l’alinéa b) du paragraphe 1 de l’article 137 sont désignés en vertu de la Constitution et du règlement de l’assemblée de la République. 2. Les membres visés à l’alinéa c) du paragraphe 1 de l’article 137 sont élus au suffrage universel, selon le principe de la représentation proportionnelle et la moyenne la plus élevée (...) » Article 141 – Organisation des listes « 1. L’élection des membres visés à l’alinéa c) de l’article 137 § 1 s’effectue à partir de listes établies par un minimum de 20 électeurs. 2. Les listes incluent un suppléant par rapport à chaque candidat effectif, chaque liste devant comporter un juge de la Cour suprême de justice, deux juges de la cour d’appel et un juge de chaque district judiciaire.
(...) » Article 147 – Exercice des fonctions « 1. Les membres visés à l’alinéa c) du paragraphe 1 de l’article 137 sont élus pour une période de trois ans, renouvelable une seule fois. (...) » Article 148 – Statut des membres du CSM « 1. Les membres du Conseil supérieur de la magistrature qui ne sont pas des juges sont soumis au régime de garanties des magistrats judiciaires. 2. Les membres du Conseil supérieur de la magistrature exercent leurs fonctions à temps plein, sauf s’ils renoncent à ce bénéfice, auquel cas une réduction de service correspondant à leur position d’origine s’applique.
(...) » Article 149 – Compétence « Le Conseil supérieur de la magistrature : a) nomme, affecte, transfère, promeut et révoque les juges, apprécie leur mérite professionnel, exerce les actions disciplinaires à leur égard et, en général, accomplit tout acte de même nature, sans préjudice des dispositions relatives aux charges électives (...) e) Ordonner des inspections, des contrôles et des enquêtes auprès des services judiciaires ; (...) » Article 150 – Fonctionnement « 1. Le Conseil supérieur de la magistrature se réunit en assemblée plénière [ plenário ] ou en conseil permanent.
2. L’assemblée plénière est constituée de tous les membres du Conseil, en vertu de l’article 137 § 1. (...) » Article 151 – Compétences de l’assemblée plénière « L’assemblée plénière du Conseil supérieur de la magistrature est compétente pour : (...) d) statuer sur les propositions de classement prévues à l’article 34 § 2 ; (...) » Article 153 – Compétences du président « 1. Le président du Conseil supérieur de la magistrature : a) représente le Conseil ; b) exerce les fonctions déléguées par le Conseil, et peut les déléguer à son tour au vice-président ; c) reçoit le serment du vice-président, des inspecteurs judiciaires et du secrétaire ; d) dirige et coordonne les services d’inspection ; (...) 2. Le président peut déléguer au vice-président la compétence de recevoir le serment des inspecteurs judiciaires et du secrétaire, ainsi que les compétences visées aux alinéas d) et e). » Article 156 – Fonctionnement de l’assemblée plénière « (...) 2. Les délibérations sont prises à la majorité des voix, la voix du président étant prépondérante.
3. Pour que les délibérations soient valables, la présence d’au moins douze membres est requise. » [Chapitre XI Réclamations et recours] Article 168 – Recours « 1. Les décisions du Conseil supérieur de la magistrature sont susceptibles de recours devant la Cour suprême. 2. Aux fins de l’examen du recours cité au paragraphe précédent, la Cour suprême siège en une formation constituée du plus ancien de ses vice-présidents, disposant d’une voix prépondérante, et d’un juge de chacune de ses sections, nommé annuellement et successivement en fonction de son ancienneté. (...) 5. Les moyens de recours sont ceux prévus par la loi pour la contestation des actes du gouvernement.
» Le code de procédure devant les tribunaux administratifs (« le CPTA ») 34 . L’article 91 du CPTA, dans sa version en vigueur au moment des faits, issue de la loi n o 15/2002 du 22 février 2002, disposait, en ses parties pertinentes : « 1. Une fois l’administration des preuves terminée, le juge ou le rapporteur peut, si la complexité des faits le justifie, ordonner d’office la tenue d’une audience publique où il sera débattu des faits. 2. L’audience publique visée au paragraphe précédent peut également avoir lieu à la demande de l’une quelconque des parties. Cependant, le juge peut refuser par une ordonnance motivée qu’elle se tienne, s’il juge qu’elle ne se justifie pas au motif que les faits établis à partir des preuves documentaires ne sont pas contestés.
3. Lorsque l’audience publique se tient à l’initiative des parties, les arguments de droit y sont aussi présentés oralement. (...) » Le règlement des services de l’inspection du CSM 35 . Adopté par la décision n o 1777/2016 du 25 octobre 2016, publiée au Journal officiel du 17 novembre 2016, dans ses parties pertinentes en l’espèce, le règlement des services de l’inspection du CSM se lit comme suit : Article 12 Critères d’évaluation « 1. L’inspection des magistrats judiciaires porte sur leur capacité humaine à exercer leurs fonctions, leur adaptation au service et leur préparation technique.
2. En ce qui concerne la capacité humaine à exercer la fonction, l’inspection prend globalement en compte, entre autres, les éléments suivants : a) L’indépendance, l’impartialité, la dignité de conduite et l’intégrité civique ; b) La relation avec les sujets et participants à la procédure, les autres magistrats, les avocats, les autres professionnels de la médecine légale, les fonctionnaires des tribunaux et le grand public ; c) Le prestige professionnel et personnel dont jouit le juge, dans l’exercice de sa fonction ; d) La sérénité et la réserve avec lesquelles il s’acquitte de ses fonctions ; e) La capacité à comprendre les situations concrètes qui lui sont soumises et le sens de la justice, eu égard à l’environnement socioculturel dans lequel la fonction est exercée ; f) La capacité et le dévouement dans la formation des magistrats.
3. L’adaptation au service est analysée, entre autres, sous les aspects suivants : a) L’assiduité, le zèle et le dévouement ; b) La productivité, notamment en ce qui concerne le taux de résolution, obtenu en divisant le nombre de dossiers terminés par le nombre de dossiers enregistrés au cours de la même année, et le taux de recouvrement, correspondant au rapport entre le nombre de dossiers terminés et la somme des dossiers enregistrés et des dossiers en cours ; c) La méthode de travail, en vue de la décision finale, organisée, logique et systématique ; d) Les délais de décision et la durée de la procédure ; e) La capacité à simplifier les procédures ; f) La gestion des audiences et autres procédures, notamment en ce qui concerne la ponctualité, la planification, la discipline et la gestion minutieuse du temps ; g) La gestion du recueil de procédures distribué à la personne inspectée et la participation à la gestion de l’unité de processus ; h) La contribution du juge à la réalisation des objectifs procéduraux approuvés.
(...) 5. Dans l’évaluation visée aux numéros précédents, sont toujours prises en compte les circonstances dans lesquelles les fonctions ont été exercées, à savoir les conditions de travail, le volume de travail, les difficultés particulières dans l’exercice de la fonction, le niveau d’expérience dans la magistrature combinée à la classification et à la complexité du tribunal ou de la section, l’accumulation de service, des tribunaux ou des sections (...) » Article 13 Classements « 1. Les classements attribués aux juges sont déterminés selon les critères suivants : (...) e) L’attribution du classement « médiocre » signifie que la performance professionnelle du juge était moins que satisfaisante.
4. Lorsqu’il existe un ensemble significatif de retards dans le traitement des dossiers, l’amélioration du classement ne peut avoir lieu que dans des situations exceptionnelles, dûment justifiées. (...) » Article 17 Procédure d’inspection « 1. L’inspection aux fins du classement débute avec la décision de l’inspecteur judiciaire qui déclare la procédure ouverte. 2. Dans cette décision, l’inspecteur judiciaire, entre autres : a) Fixe la date du premier entretien avec [le magistrat concerné par ladite procédure] dans les 15 à 30 jours (...) ; b) Communique la date du début de l’inspection au Département du cadre et des inspections judiciaires du CSM, au [magistrat concerné] (...) ; 3. Jusqu’à cinq jours avant la date désignée aux fins du premier entretien, le [magistrat concerné] remet à l’inspecteur judiciaire, s’il le souhaite, jusqu’à dix travaux juridiques rendus et un exposé sur sa performance, pendant la période concernée.
(...) 5. Dans un délai maximum de quarante-cinq jours, à compter de la date du premier entretien avec le [magistrat concerné], un entretien final est réalisé, au cours duquel l’inspecteur judiciaire, dans la mesure du possible, informe le [magistrat concerné] du classement proposé. (...) 7. Dans un délai maximum de trente jours, à compter de l’entretien final, l’inspecteur judiciaire élabore le rapport d’inspection (...) 8. Le rapport d’inspection est notifié au [magistrat concerné] qui peut, dans un délai de dix jours, joindre des éléments et solliciter les actes de procédure qu’il juge opportuns. 9. Si des actes complémentaires s’avèrent nécessaires, l’inspecteur judiciaire les ordonne dans un délai de trente jours.
(...) (...) 11. Si, au cours de l’inspection, l’inspecteur judiciaire constate des circonstances anormales requérant des mesures urgentes de correction, il en informe le vice-président du CSM, dans un rapport sommaire, avec une proposition de mesure à adopter, laquelle devra être portée à la connaissance du [magistrat concerné]. » Article 18 Suspension de la procédure d’inspection « 1. Lorsqu’une procédure disciplinaire ou d’enquête concernant des faits survenus pendant la procédure disciplinaire ou d’enquête relativement à des faits survenus pendant la période objet de l’inspection et pouvant avoir une influence dans la note à attribuer, le CSM, après avoir entendu le [magistrat concerné], peut suspendre la procédure d’inspection jusqu’à la conclusion de la procédure disciplinaire.
(...) » Article 19 Rapport d’inspection « 1. Les appréciations de l’inspecteur doivent être faites pour chacun des éléments décrits aux paragraphes 2, 3 et 4 de l’article 12, elles doivent être précisées [ concretizadas ], dans la mesure du possible, avec les éléments de fait respectivement établis, en particulier celles qui sont défavorables. 2. Le classement devant être proposé au Conseil supérieur de la magistrature est le résultat d’une mise en balance globale des appréciations indiquées au paragraphe précédent (...) »
36 . La Cour renvoie aux textes adoptés dans le cadre du Conseil de l’Europe concernant le statut, l’indépendance et l’efficacité des juges, parmi lesquels la recommandation adoptée par le Comité des Ministres le 17 novembre 2010 (CM/Rec(2010)12), la Charte européenne sur le statut des juges et la Magna Carta des juges (principes fondamentaux) du Conseil consultatif des juges européens, cités dans les arrêts Baka c. Hongrie ([GC], n o 20261/12, §§ 77-79 et 81, 23 juin 2016), Denisov c. Ukraine ([GC], n o 76639/11, §§ 33-36, 25 septembre 2018), et Guðmundur Andri Ástráðsson c. Islande ([GC], n o 26374/18, §§ 121 et 124-125, 1 er décembre 2020). 37 . Dans son rapport d’évaluation du quatrième cycle sur le Portugal, adopté lors de sa 70 ème réunion plénière (Strasbourg, 30 novembre-4 décembre 2015), le GRECO a adressé les recommandations suivantes au Portugal : « (...) vi.
i) renforcer le rôle des conseils du pouvoir judiciaire en tant que garants de l’indépendance des juges et de l’appareil judiciaire, notamment en inscrivant dans la loi qu’au moins la moitié de leurs membres doivent être des juges choisis par leurs pairs ; (...) ; (...) viii) s’assurer que les évaluations périodiques des juges des juridictions de première instance et les inspections/évaluations des juges des juridictions de seconde instance apprécient, de manière équitable, objective et en temps opportun l’intégrité des juges et leur respect des règles de déontologie judiciaire (...). » 38 . Dans le dernier rapport de conformité intérimaire (GrecoRC4(2023)17) adopté à sa 95 e réunion plénière (Strasbourg, 27 novembre-1 er décembre 2023), le GRECO a constaté que la loi n’imposait toujours pas que la moitié des membres des conseils de la justice soient des juges élus par leurs pairs.
Elle a aussi noté qu’aucune action concrète n’avait été menée en vue de la formalisation d’évaluations périodiques qui incluraient une « évaluation plus élaborée de la dimension éthique du comportement d’un juge sur la base de normes de conduite ». EN DROIT
39. La Cour rappelle que, le 19 novembre 2022, la présidente de la section a décidé de porter à la connaissance du gouvernement défendeur les griefs du requérant soulevés sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention concernant un manque d’indépendance du Conseil supérieur de la magistrature et une insuffisance du contrôle juridictionnel exercé par la section du contentieux de la Cour suprême ainsi que d’une absence d’audience publique. Par ailleurs, siégeant en qualité de juge unique (article 54 § 3 du règlement de la Cour), elle a déclaré irrecevable le restant de la requête. 40. Dans ses observations en réponse à celles du Gouvernement, le requérant réitère des griefs ayant été déclarés irrecevables.
La Cour rappelle néanmoins qu’en vertu de l’article 27 § 2 de la Convention et de l’article 54 § 3 du règlement, la décision de la présidente de la section de déclarer une partie des griefs irrecevables est définitive. Dans ces circonstances, elle ne tiendra pas compte des arguments développés par l’intéressé au sujet de ces griefs.
6 §
41. Le requérant se plaint d’un manque d’indépendance du CSM et dénonce l’iniquité de la procédure qu’il a engagée devant la Cour suprême pour contester la décision rendue par le CSM à l’issue de son inspection périodique visant à l’évaluation de ses performances professionnelles. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention dont les passages pertinents en l’espèce sont libellés comme suit : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Sur la recevabilité Thèses des parties 42 . Le Gouvernement excipe d’emblée de l’incompatibilité ratione materiae des griefs.
Il plaide que ni le volet pénal ni le volet civil de l’article 6 ne sont applicables en l’espèce dès lors que la procédure litigieuse est une procédure purement administrative portant uniquement sur l’évaluation professionnelle du requérant. Concernant plus particulièrement l’applicabilité de l’article 6 sous son volet civil, il expose que si l’attribution du classement « médiocre » emporte automatiquement l’ouverture d’une procédure disciplinaire, une procédure d’inspection n’envisagerait ab initio aucune sanction, celle-ci ne pouvant d’ailleurs être appliquée qu’à l’issue d’une procédure disciplinaire.
Aussi, d’après le Gouvernement, étant donné que la procédure d’inspection ne remettait pas directement en cause le droit du requérant à exercer ses fonctions de juge, une telle issue étant trop éloignée, le volet civil de l’article 6 ne serait donc pas applicable aux faits de l’espèce citant à cet égard la décision Marušić c. Croatie ((déc.), n o 79821/12, §§ 74 ‑ 75, 23 mai 2017) et, a contrario , l’arrêt Eminağaoğlu c. Turquie (n o 76521/12, § 66, 9 mars 2021). 43. Le requérant conteste l’exception soulevée par le Gouvernement.
Appréciation de la Cour a) Principes généraux 44. La Cour renvoie aux principes généraux pertinents en matière d’applicabilité du volet civil de l’article 6 § 1 de la Convention tels que résumés dans l’affaire Grzęda c. Pologne ([GC], n o 43572/18, §§ 257-262, 15 mars 2022). 45. À la lumière de ces principes, la Cour a reconnu l’applicabilité de l’article 6 § 1 dans divers types de litiges concernant des juges, notamment des litiges relatifs au recrutement ou à la nomination des juges ( Juričić c. Croatie , n o 58222/09, §§ 51-57, 26 juillet 2011), à leur carrière ou à leur promotion ( Dzhidzheva-Trendafilova c. Bulgarie (déc.), n o 12628/09, 9 octobre 2012, et Tsanova-Gecheva c. Bulgarie , n o 43800/12, §§ 85-87, 15 septembre 2015), à leur mutation ( Tosti c. Italie (déc.), n o 27791/06, 12 mai 2009, et Bilgen c. Turquie , n o 1571/07, § 79, 9 mars 2021) et à une procédure disciplinaire dirigée contre un juge ( Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal [GC], n os 55391/13 et 2 autres, § 120, 6 novembre 2018, Di Giovanni c. Italie , n o 51160/06, §§ 36-37, 9 juillet 2013, Albuquerque Fernandes c. Portugal , n o 50160/13, § 54, 12 janvier 2021 et Eminağaoğlu c. Turquie , n o 76521/12, § 80,
9 mars 2021). La Cour a également considéré que l’article 6 § 1 de la Convention s’appliquait sous son volet civil dans des affaires portant sur des litiges concernant des mesures temporaires de suspension de fonctions prises à l’égard de magistrats dans le cadre de procédures disciplinaires dirigées contre eux (voir, Paluda c. Slovaquie , n o 33392/12, §§ 29-35, 23 mai 2017, Camelia Bogdan c. Roumanie , n o 36889/18, § 70, 20 octobre 2020, et Juszczyszyn c. Pologne , n o 35599/20, §§ 134-137, 6 octobre 2022) ou en raison de poursuites pénales engagées contre eux (voir, Pengezov c. Bulgarie , n o 66292/14, § 37, 10 octobre 2023). b) Application de ces principes en l’espèce 46. À titre liminaire, la Cour note que les griefs soulevés devant elle ne portent que sur la procédure d’inspection ordinaire conduite à l’égard du requérant par le juge inspecteur J.G.
désigné par le CSM aux fins de l’évaluation de la performance professionnelle du requérant, pour la période allant du 17 septembre 2013 au 6 septembre 2017 (paragraphe 5 ci-dessus). Lesdits griefs ne concernent donc pas la procédure disciplinaire ouverte contre le requérant (paragraphes 7 et 30 ci-dessus). 47 . Certes, l’évaluation professionnelle ne remettait pas immédiatement en cause le droit du requérant d’exercer ses fonctions de juge. Cependant, elle était susceptible d’avoir des répercussions non seulement sur sa progression professionnelle mais aussi sur sa mobilité professionnelle, comme le prévoit l’article 44 § 4 du Statut (paragraphe 33 ci-dessus).
48 . De plus, la Cour constate que, en vertu de l’article 34 § 2 du Statut en vigueur au moment des faits (paragraphe 33 ci-dessus), le classement « médiocre » impliquait automatiquement la suspension temporaire du juge évalué et l’ouverture d’une procédure qui avait pour but de déterminer l’existence ou non d’une inaptitude à la fonction. Si la suspension temporaire ne constituait pas une sanction, elle n’en restait pas moins une mesure conservatoire appliquée par la force de la loi. Aussi, en l’espèce, le classement attribué a bien eu des répercussions concrètes sur l’exercice par le requérant de ses fonctions de juge (paragraphe 23 ci-dessus). 49 . Par ailleurs, la Cour estime que le droit du requérant d’exercer ses fonctions de juge, reconnu en droit interne, était assorti d’une procédure d’inspection légale et équitable.
En effet, le droit interne prévoit des règles précises concernant le déroulement de la procédure. L’article 37 § 2 du Statut et l’article 17 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphes 33 et 35 ci-dessus) donnaient notamment au magistrat concerné par la procédure en cause le droit d’être entendu par le juge inspecteur et le droit de se prononcer sur le rapport d’inspection en produisant des éléments et en sollicitant des actes de procédure complémentaires (paragraphes 13-14, 33 et 35 ci-dessus). De plus, si la Cour suprême avait fait droit à ses prétentions, la décision du CSM attribuant le classement « médiocre » au requérant aurait été annulée, la suspension temporaire de celui-ci découlant de ce classement aurait, par voie de conséquence, été levée.
La Cour en déduit que la procédure d’inspection litigieuse était bien en l’espèce directement déterminante pour les modalités d’exercice du droit du requérant d’exercer ses fonctions de juge ( comparer avec Sturua c. Géorgie , n o 45729/05, § 24, 28 mars 2017). 50 . Quant au caractère « civil » du droit du requérant au sens de l’article 6 de la Convention, la Cour constate que la première condition énoncée dans l’arrêt Vilho Eskelinen et autres c. Finlande ([GC], n o 63235/00, § 62, CEDH 2007 ‑ II) n’est pas remplie, le droit interne n’ayant pas exclu l’accès à un tribunal aux juges souhaitant contester une décision du CSM prise à leur égard.
En effet, l’article 168 du Statut (paragraphe 33 ci-dessus) prévoit bien la possibilité d’introduire un recours devant la Cour suprême contre toute décision du CSM (comparer avec Catană c. République de Moldova , n o 43237/13, § 43, 21 février 2023). 51. Il s’ensuit que l’article 6 trouve à s’appliquer en l’espèce sous son volet civil. c) Conclusion 52. Constatant que les griefs soulevés par le requérant ne sont pas manifestement mal fondés ni irrecevables pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour les déclare recevables. Sur le fond Thèses des parties a) Le requérant 53 . Le requérant se plaint d’un manque d’indépendance du CSM en raison de sa composition majoritaire de membres élus par les pouvoirs politiques en vertu de l’article 218 § 1 de la Constitution (paragraphe 32 ci-dessus).
54 . Se référant à l’arrêt de la Cour rendu dans l’affaire Ramos Nunes de Carvalho e Sá (précité), il allègue aussi que son droit à un procès équitable avait été méconnu étant donné que la section du contentieux de la Cour suprême, saisie de son recours contre la décision litigieuse du CSM, avait exercé un contrôle juridictionnel limité. Il soutient plus particulièrement que la Cour suprême n’avait ni examiné les arguments qu’il avait soulevés à l’aune des faits qui lui étaient reprochés ni admis les moyens de preuve qu’il avait versés à l’appui de son recours. Il se plaint enfin de ne pas avoir bénéficié d’une audience publique devant elle. b) Le Gouvernement 55 . Le Gouvernement conteste les griefs du requérant.
En ce qui concerne le défaut allégué d’indépendance du CSM (paragraphe 53 ci-dessus), se référant aux critères énoncés dans l’arrêt Denisov c. Ukraine ([GC], n o 76639/11, § 68, 25 septembre 2018), il reconnaît que cet organe est constitué de juges occupant huit sièges (dont celui de président avec voix prépondérante) et de neuf membres non judiciaires. Il explique que cette petite majorité de membres non juges vise à éviter tout corporatisme au sein du CSM et qu’elle est compensée par des règles claires pour garantir l’indépendance et l’impartialité de tous ses membres, y compris les membres non juges du CSM, conformément à l’article 148 § 1 du Statut (paragraphe 33 ci-dessus). Il ajoute que les membres non juges exercent en principe leurs fonctions à temps plein, sauf exception.
Enfin, il relève qu’aucun représentant des services du procureur ne fait partie du CSM. Pour conclure, il rappelle la constatation faite par la Cour dans son arrêt Ramos Nunes de Carvalho e Sá (précité, § 160) selon laquelle il n’existerait pas de déficiences sérieuses de nature structurelle ou d’apparence de parti pris au sein du CSM portugais, celui-ci pouvant selon lui passer pour un tribunal indépendant au regard de l’article 6 de la Convention. 56 . En ce qui concerne le caractère restreint du contrôle opéré par la section du contentieux de la Cour suprême (paragraphe 54 ci-dessus), le Gouvernement soutient que la procédure objet de l’espèce portait sur une question purement administrative relevant du pouvoir discrétionnaire d’une unité spécialisée du CSM en matière d’inspections ; inspections judiciaires réalisées par des juges élus par leurs pairs.
Or la Cour suprême ne pouvait se substituer à l’administration sous peine de violer le principe de la séparation des pouvoirs. Le Gouvernement ajoute que le contrôle juridictionnel effectué par la Cour suprême dans la présente espèce a été suffisant, aucune erreur manifeste ou grossière n’ayant été constatée par elle. 57 . Quant à l’absence d’audience publique devant la Cour suprême (paragraphe 54 ci-dessus), le Gouvernement estime que, dans la mesure où son contrôle juridictionnel se limitait à des questions de légalité, une audience publique pouvait être dispensée tel que l’a relevé la Cour dans l’arrêt Ramos Nunes de Carvalho e Sá (précité, § 190). En outre, comparant la présente situation à celle examinée dans l’affaire Marcolino de Jesus c. Portugal ((déc.), n o 2388/15, § 49, 1 er juin 2021), il observe que, dans la présente espèce, le requérant n’a pas demandé à être entendu par la Cour suprême.
Enfin, d’après lui, il n’y avait pas lieu d’ordonner une audience d’office, au titre de l’article 91 du CPTA (paragraphe 34 ci-dessus) étant donné que la Cour suprême disposait devant elle d’un dossier complet. Il ajoute que le requérant avait de toute façon été entendu à deux reprises dans le cadre de la procédure d’inspection, conformément à l’article 17 §§ 2 a) et 5 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphe 35 ci-dessus). Appréciation de la Cour 58. Tel que relevé au paragraphe 50 ci-dessus, la Cour note que, conformément à l’article 168 du Statut (paragraphe 33 ci-dessus), toute décision rendue par le CSM peut être attaquée devant la section du contentieux de la Cour Suprême.
Dans ces conditions, elle n’estime pas nécessaire de déterminer si le CSM peut s’analyser comme un « tribunal indépendant » au sens de l’article 6 de la Convention. Elle portera donc son examen sur les griefs fondés sur le caractère inéquitable de la procédure devant la Cour suprême uniquement.
Principes généraux 59. La Cour rappelle sa jurisprudence constante selon laquelle, lorsqu’une autorité administrative chargée d’examiner des contestations portant sur des « droits et obligations de caractère civil » ne remplit pas toutes les exigences de l’article 6 § 1, il n’y a pas de violation de la Convention si la procédure devant cette autorité a fait l’objet « du contrôle ultérieur d’un organe judiciaire de pleine juridiction présentant, lui, les garanties de cet article » ( Denisov , précité, § 65, et références citées) – c’est-à-dire si des défauts structurels ou de nature procédurale identifiés dans la procédure devant une autorité administrative sont corrigés dans le cadre du contrôle ultérieur par un organe judiciaire doté de la plénitude de juridiction ( Ramos Nunes de Carvalho e Sá , précité, § 132). 60. L’exigence selon laquelle une cour ou un tribunal doit disposer de la « plénitude de juridiction » sera satisfaite s’il est établi que l’organe en question est doté de compétences d’une « étendue suffisante » ou exerce un « contrôle juridictionnel suffisant » pour traiter l’affaire en cause.
Il existe ainsi, dans la jurisprudence de la Cour, une définition autonome de « plénitude de juridiction » à la lumière de l’objet et du but de la Convention qui ne dépend pas nécessairement de la qualification retenue en droit interne ( ibidem , § 177, et référence citée) 61. Pour adopter cette démarche, les organes de la Convention ont pris en compte le fait que fréquemment, dans les systèmes de contrôle des décisions administratives en vigueur dans les États membres du Conseil de l’Europe, l’étendue du contrôle juridictionnel de l’établissement des faits est limitée et la nature même des procédures de contrôle implique que les autorités compétentes se bornent à vérifier les procédures antérieures au lieu de prendre de nouvelles décisions d’ordre factuel.
Il ressort de la jurisprudence de la Cour que le rôle de l’article 6 n’est pas, en principe, de garantir l’accès à un tribunal qui pourrait substituer sa propre appréciation ou son propre avis à ceux des autorités administratives. À cet égard, la Cour a en particulier souligné le respect dû aux décisions prises par l’administration sur des questions d’opportunité qui souvent ont trait à des domaines spécialisés du droit ( ibidem, § 178, et référence citée).
62. En ce qui concerne les recours de droit administratif, la question de savoir si l’étendue du contrôle juridictionnel a été suffisante dépend non seulement de la nature discrétionnaire ou technique de l’objet de la décision attaquée et de l’aspect particulier que le requérant entend présenter devant les tribunaux comme étant le point central pour lui mais aussi, plus généralement, de la nature des « droits et obligations de caractère civil » en jeu et de la nature des objectifs de la politique poursuivie par la législation sous-jacente ( ibidem , § 180). 63. En conséquence, la Cour doit prendre en considération les compétences attribuées à la juridiction en question et des éléments tels que : a) l’objet de la décision attaquée, plus particulièrement le point de savoir si celle-ci a trait à une question spécialisée exigeant des connaissances ou une expérience professionnelles ou si, et dans quelle mesure, elle implique l’exercice du pouvoir discrétionnaire de l’administration ; b) la méthode suivie pour parvenir à cette décision et, en particulier, les garanties procédurales existant dans le cadre de la procédure devant l’autorité administrative ; et c) la teneur du litige, y compris les moyens de recours, tant souhaités que réellement développés ( ibidem , § 179, et références citées).
Le point de savoir si un contrôle juridictionnel d’une étendue suffisante a été effectué dépend des circonstances de chaque affaire ( ibidem , § 181). 64. Pour les besoins de l’espèce, la Cour rappelle aussi que, si l’article 6 de la Convention garantit le droit à un procès équitable, il ne réglemente pas pour autant l’admissibilité des preuves ou leur appréciation, matière qui relève au premier chef du droit interne et des juridictions nationales. En principe, des questions telles que le poids attaché par les tribunaux nationaux à tel ou tel élément de preuve ou à telle ou telle conclusion ou appréciation dont ils ont eu à connaître échappent au contrôle de la Cour ( De Tommaso c Italie [GC], n o 43395/09, § 170, 23 février 2017, et références citées).
Il en va de même de la valeur probante des éléments de preuve et de la charge de la preuve ( Grosam c. République tchèque [GC], n o 19750/13, § 131, 1 er juin 2023). La Cour n’a pas à tenir lieu de juge de quatrième instance, et elle ne remet pas en cause, sous l’angle de l’article 6 § 1, l’appréciation des tribunaux nationaux, sauf si leurs conclusions peuvent passer pour arbitraires ou manifestement déraisonnables ( De Tommaso , précité, § 170, et López Ribalda et autres c. Espagne [GC], n os 1874/13 et 8567/13, § 149, 17 octobre 2019, et références citées).
65. La Cour a pour seule fonction, au regard de l’article 6 de la Convention, d’examiner les requêtes alléguant que les juridictions nationales ont méconnu des garanties procédurales spécifiques énoncées par cette disposition ou que la conduite de la procédure dans son ensemble n’a pas garanti un procès équitable au requérant ( De Tommaso , précité, § 171). 66. Pour les principes applicables au droit à une audience publique, la Cour renvoie à son arrêt Ramos Nunes de Carvalho e Sá , précité, §§ 187-192).
67. Dans cet arrêt, elle a notamment rappelé qu’une audience publique n’est pas nécessaire en l’absence de questions de crédibilité ou de faits contestés, et que les tribunaux peuvent équitablement et raisonnablement trancher l’affaire sur la base du dossier ( ibidem , § 190). Application de ces principes en l’espèce 68. La présente espèce concerne une procédure d’inspection à l’issue de laquelle le CSM a décidé d’attribuer au requérant le classement professionnel « médiocre » et de lui infliger automatiquement une suspension temporaire de ses fonctions de juge dans l’attente de l’issue de la procédure disciplinaire engagée contre lui (paragraphes 22-23 ci-dessus). 69. En ce qui concerne les moyens de recours soumis au contrôle de la Cour suprême, la Cour relève que le requérant contestait l’appréciation qui avait été faite de sa performance professionnelle pendant la période allant du 17 septembre 2013 au 6 septembre 2017 (paragraphe 5 ci-dessus).
Il se plaignait plus particulièrement des critiques formulées à son égard relativement à son manque allégué de productivité et son absentéisme et soutenait que le classement « médiocre » qui lui avait été attribué n’était pas proportionné à sa performance (paragraphe 26 ci-dessus). 70 . La Cour ne voit pas de raison de remettre en cause la manière dont la Cour suprême a réparti la charge de la preuve en l’espèce eu égard aux questions soulevées par le requérant devant elle. À l’instar des autorités internes, elle est aussi d’avis que rien n’empêchait le requérant de joindre les éléments de preuve supplémentaires qu’il réclamait à l’appui de son recours (paragraphes 18, 21 et 28 ci-dessus).
71 . En ce qui concerne l’absence d’une audience publique, la Cour constate que pour conclure au manque de productivité du requérant et à son absentéisme, le CSM s’était fondé sur des rapports statistiques et de service figurant dans le rapport d’inspection qui avait été établi par l’inspecteur judiciaire (paragraphe 12 ci-dessus). Aucune question touchant à la crédibilité du requérant ou des témoins n’était en cause. Vu les questions soumises à son contrôle, la Cour accepte que la Cour suprême eût dès lors devant elle un dossier complet. En outre, comme l’indique le Gouvernement, elle note que le requérant avait été entendu deux fois dans le cadre de la procédure d’inspection, conformément à l’article 17 §§ 2 a) et 5 du règlement des services de l’inspection du CSM (paragraphe 35 et 57 ci-dessus).
Elle en déduit qu’il n’existait pas de raisons pour que la Cour suprême ordonne une audience d’office aux termes de l’article 91 § 1 du CPTA (paragraphe 34 ci ‑ dessus). Du reste, le requérant n’a pas réclamé la tenue d’une audience devant elle alors qu’il en avait le loisir en vertu de l’article 91 § 2 du CPTA. Aux yeux de la Cour, on peut dès lors raisonnablement considérer qu’il a renoncé à son droit à une audience publique devant cette instance (comparer avec Marcolino de Jesus , décision précitée, §§ 49-51). 72 . Il reste à déterminer si l’étendue du contrôle opéré par la Cour suprême a été suffisante eu égard aux moyens portés devant elle. Sur ce point, à titre liminaire, la Cour note que la Cour suprême disposait d’un pouvoir de contrôle limité aux questions de légalité (à cet égard, voir les observations faites dans l’arrêt Ramos Nunes de Carvalho e Sá , précité, §§ 178 et 204), les éléments purement factuels échappaient ainsi à son contrôle.
De plus, elle ne pouvait substituer son appréciation à celle du CSM. Néanmoins, elle avait le pouvoir d’annuler une décision en tout ou en partie en cas « d’erreur grossière manifeste », en particulier s’il était établi que le droit matériel ou les exigences procédurales d’équité n’avaient pas été respectés dans la procédure ayant abouti à l’adoption de la décision. Elle pouvait ainsi renvoyer le dossier au CSM afin que celui-ci se prononçât de nouveau en respectant les directives qu’elle aurait pu formuler quant aux irrégularités éventuellement constatées (voir, ibidem , § 212). 73 . Revenant à la présente espèce, la Cour constate que, même si la Cour suprême a considéré qu’elle ne pouvait pas réexaminer les questions touchant à l’évaluation professionnelle du requérant, lesquelles relevaient du pouvoir discrétionnaire du CSM, elle a pris note des éléments sur lesquels se fondait l’appréciation globale de la performance du requérant.
Elle a également observé que l’intéressé avait déjà été sanctionné pour absentéisme et elle en a conclu que le classement qui lui avait été attribué ne pouvait dès lors être jugé disproportionné (paragraphe 29 ci-dessus). Alors qu’il était représenté par un avocat devant la Cour suprême (paragraphe 25 ci-dessus), le requérant a exposé ses arguments en produisant de manière contradictoire ses moyens de preuve, dans les mêmes conditions que le CSM.
Au demeurant, la Cour estime que l’appréciation faite par la Cour suprême n’apparaît ni arbitraire ni manifestement déraisonnable, elle est d’ailleurs dûment motivée (voir, à cet égard, les principes rappelés dans l’arrêt Bochan c. Ukraine (n o 2) [GC], n o 22251/08, § 61, CEDH 2015). Le requérant a donc bénéficié d’un contrôle juridictionnel d’une portée suffisante eu égard aux questions qu’il avait soulevées devant la Cour suprême (comparer avec Marcolino de Jesus , décision précitée, § 50, et voir, a contrario , Ramos Nunes de Carvalho e Sá , précité, § 211). b) Conclusion 74. Eu égard aux considérations qui précèdent, la Cour estime que le déroulement de la procédure devant la Cour suprême a respecté dans son ensemble le droit du requérant à un procès équitable garanti par l’article 6 § 1 de la Convention.
75. Partant, il n’y a pas eu violation de cette disposition. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il n’ y a pas eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 février 2026, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Simeon Petrovski Lado Chanturia Greffier adjoint Président