- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 octombrie 2020
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Shavadze și alții împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI Cerere nr. 31315/12 Otar SHAVADZE împotriva Georgiei și a altor două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care stă la 13 octombrie 2020 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Lado Chanturia, judecători și Anne-Marie Dougin, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice.
Guvernul georgian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl B. Dzamashvili, al Ministerului Justiției. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la anularea titlurilor lor de proprietate pentru plăți de teren la cererea Agenției Naționale de Preservare a Patrimoniului Cultural. La 11 ianuarie 2016, cererile au fost comunicate guvernului. Părțile au prezentat observații. Prin scrisoarea din 22 decembrie 2018, Guvernul a informat Curții că, după o nouă rundă de procedură administrativă, titlurile de proprietate ale reclamanților cu privire la parcele de teren în cauză au fost restaurate.
Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie, plângerea comunicată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 Prezenta decizie, în scrisoarea din 28 februarie 2019, guvernul a invitat Curtea să excludă cazurile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție. Guvernul a considerat că cele trei cazuri au fost soluționate. În ceea ce privește cererea reclamanților de compensare a prejudiciilor materiale și morale (a se vedea punctul 8 de mai jos), ei au remarcat că reclamanții nu au prezentat niciun drept de satisfacție, împreună cu orice documente justificative relevante, în termenul stabilit în acțiunea dinainte de Curte.
În orice caz, în conformitate cu Guvernul, reclamanții au avut măsuri de remediere interne eficace în acest scop, cum ar fi o plângere de tort împotriva autorităților naționale relevante în temeiul articolelor 992-1008 din Codul civil; totuși, nu au reușit să se folosească de această posibilitate. Reclamanții din partea lor au susținut că sunt dispuși să își întrerupă cererile respective în fața Curții, cu condiția ca Guvernul georgian să recunoască o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, coroborat cu art. 13 și art. 14 din Convenție. De asemenea, acestea se așteptau să fie rambursate pentru cheltuielile suportate în cadrul procedurii inițiate la nivel intern și în fața Curții și, în plus, au solicitat guvernului să plătească 10 000 de euro (EUR) fiecare în ceea ce privește nerespectul prejudiciu material suportate ca urmare a încălcării diferitelor drepturi ale acestora.
În sprijin, acestea au prezentat doar o copie a unui contract încheiat între reclamanții și reprezentanții lor individual, conform căruia fiecare dintre ei a trebuit să plătească reprezentantul 2.000 de dolari SUA (USD) pentru costuri juridice. Evaluarea Curții Curtea observă că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, aceasta poate „în orice etapă a procedurii să decidă să facă o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că această chestiune a fost soluționată”.
Pentru a constata că această dispoziție se aplică, Curtea trebuie să fie convinsă că circumstanțele care se plângeau de a nu mai obține și că efectele unei eventuale încălcări ale Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost remediate (a se vedea, Pisano c. Italia (scurgere) [GC], nr. 36732/97, § 42, 24 Octombrie 2002). În acest caz, acest lucru presupune stabilirea dacă drepturile de proprietate ale reclamanților au fost restaurate și, dacă măsurile luate de autoritățile au remediat în mod corespunzător plângerile lor. Curtea constată în acest sens că consimțământul reclamantului de retragere a unei cereri nu este o condiție prealabilă pentru aplicarea articolului 37 § 1 litera (b) din convenție (a se vedea Pisano, citat mai sus, § 41). 10. Începând cu primul element, Curtea remarcă că titlul de proprietate al celor trei reclamante asupra parcelelor de teren în cauză a fost restaurat; astfel, circumstanțele se plângeau că nu mai există.
În ceea ce privește întrebarea dacă au fost remediate efectele unei eventuale încălcări ale Convenției, Curtea consideră că acest lucru este cazul în cazul în care procedura a fost încheiată în favoarea reclamanților. (dec.), nr. 27567/13, § 32, 10 februarie 2015; contrast cu Strekalev v. Rusia , nr. 21363/09, § 48, 11 aprilie 2017 . Se pare că nici nu există niciun risc rămas pentru drepturile lor de proprietate (a se vedea Ana Ionescu și alții v. România , nos , 19788/03 și altele 18 , §§ 15-16, 26 februarie 2019; compara Nogolica v. Croația (dec.), nr. 1375/14, §§ 27-28, 2 iulie 2019 și Besnik Xhemalaj și alții v. Albania v. (dec.) [Comitetul], nr. 11994/05, §§ 22, 27 ianuarie 2015). 11. În ceea ce privește cererile de costuri ale procedurii în fața instanțelor naționale, așa cum a subliniat corect de guvern, reclamanții nu au formulat niciun credit pentru costuri și cheltuieli în termenul stabilit.
Cerințele prezentate ulterior nu au fost susținute de nicio dovadă relevantă și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare. Reclamanții au solicitat în plus 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Îndepărtarea faptului că nu au recunoscut aceste prejudiciu moral ca parte a cererilor de satisfacție, Curtea remarcă argumentul Guvernului potrivit căruia reclamanții ar fi putut solicita compensare pentru morale Prejudiciu material în temeiul legii torturilor. Se pare că acestea au încă această posibilitate ca termen-limită legal pentru o cerere de tort în temeiul dispozițiilor relevante ale Codului civil este de trei ani și nu au furnizat nicio explicație pentru inacțiunea lor în acest sens.
12. În sfârșit, reclamanții au susținut că nu au primit compensații pentru costurile juridice din procedura din Convenție, pentru care au solicitat suma de 2.000 EUR fiecare. În conformitate cu art. 43 § 4 din Regulamentul Curții, Curtea are discreția de a atribui costuri în cazul în care un caz este exclus din listă. Prin urmare, faptul că reclamantul are încă o cerere de costuri nu împiedică aplicarea articolului 37 § 1 din Convenție. Cu toate acestea, în orice caz, după cum s-a menționat anterior, reclamanții nu au revocat aceste costuri în mod corespunzător și în timp util. 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § (b) din Convenție și respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, nu solicită ca aceasta să continue examinarea cererilor prevăzute în art. în mod amenzi În consecință, cazurile să fie excluse din listă.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 12 noiembrie 2020. Anne-Marie Dougin Ganna Yudkivska Președintele adjunct al Registrului interimar Președintele judecător interimar Apendicele nr. Cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant Data nașterii Locației Reședinței Reședinței Reprezentat cu 31315/12 Shavadze c. Georgia 21/05/2012 Otar SHAVADZE 28/08/1958 Batumi Georgian Khatuna BAGRATIONI 32241/12 Kvirikadze-Makharadze c. Georgia 18/05/2012 Shorena KVIRIKADZE-MAKARADZE 28/03/1972 Batumi Georgian Khatuna BAGRATIONI 33186/12 Iremadze c. Georgia 24/05/2012 Enver IREMADZE 04/02/1960 Batumi Georgian Khatuna BAGRATIONI
FIFTH SECTION
DECISION Application no. 31315/12 Otar SHAVADZE against Georgia and 2 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13 October 2020 as a Committee composed of: Ganna Yudkivska, President, Stéphanie Mourou-Vikström, Lado Chanturia, judges, and Anne-Marie Dougin, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix.
The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr B. Dzamashvili of the Ministry of Justice.
The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the annulment of their property titles to plots of land at the request of the National Agency of Cultural Heritage Preservation.
On 11 January 2016 the applications were communicated to the Government. The parties submitted observations.
By letter of 22 December 2018 the Government informed the Court that following a new round of administrative proceedings the applicants’ property titles over the plots of land concerned had been restored. THE LAW Joinder of the cases
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. The communicated complaint under Article 1 of Protocol No. 1 The parties’ submissions
By letter dated 28 February 2019 the Government invited the Court to strike the cases out of its list of cases, in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention. The Government considered that the three cases had been resolved. In connection with the applicants’ claim for the compensation of pecuniary and non-pecuniary damage (see paragraph 8 below) they noted that the applicants had failed to submit any just satisfaction claims, together with any relevant supporting documents, within the time-limit fixed therefor in the proceedings before the Court. In any event, according to the Government, the applicants had effective domestic remedies for that purpose, such as a tort complaint against relevant national authorities under Articles 992-1008 of the Civil Code; they had failed, however, to avail themselves of that possibility.
The applicants on their part submitted that they were willing to discontinue their respective applications before the Court on condition that the Georgian Government acknowledge a violation of Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention in conjunction with Article 13 and Article 14 of the Convention. They also expected to be reimbursed for the expenses incurred in connection with the proceedings they had initiated on a domestic level and before the Court, and in addition requested the Government to pay 10,000 euros (EUR) each in respect of the non ‑ pecuniary damage sustained as a result of the breach of their various rights. In support, they only submitted a copy of a contract concluded between the applicants and their representative individually, according to which each of them had to pay the representative 2,000 US dollars (USD) for legal costs. The Court’s assessment
The Court observes that under Article 37 § 1 (b) of the Convention it may “at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the matter has been resolved.” To find that this provision applies, the Court must be satisfied that the circumstances complained of no longer obtain and that the effects of a possible violation of the Convention on account of those circumstances have been redressed (see, Pisano v. Italy (striking out) [GC], no. 36732/97, § 42, 24 October 2002). In the present case, this entails establishing whether the applicants’ property rights were restored and, whether the measures taken by the authorities adequately redressed their complaints. The Court notes in this connection that an applicant’s consent to withdraw an application is not a prerequisite for the application of subparagraph (b) of Article 37 § 1 of the Convention (see Pisano, cited above, § 41).
Starting with the first element, the Court notes that the property title of the three applicants over the plots of land concerned was restored; thus, the circumstances complained of no longer exist. As regards the question whether the effects of a possible violation of the Convention have been redressed, the Court considers that this is the case as the proceedings have been terminated in the applicants’ favour. At no point did the applicants argue that they had been evicted from the plots of land concerned or otherwise prevented from using their property (see Ogden v. Croatia (dec.), no. 27567/13, § 32, 10 February 2015; contrast with Strekalev v. Russia , no. 21363/09, § 48, 11 April 2017). There appears to be no remaining risk to their property rights either (see Ana Ionescu and Others v. Romania , nos. 19788/03 and 18 others, §§ 15-16, 26 February 2019; compare Nogolica v. Croatia (dec.), no. 1375/14, §§ 27-28, 2 July 2019 and Besnik Xhemalaj and Others v. Albania (dec.) [Committee], no. 11994/05, §§ 21 ‑ 22, 27 January 2015).
As to their claims for costs of the proceedings before the national courts, as correctly pointed out by the Government, the applicants did not make any claims for costs and expenses within the time-limit fixed. The claims they submitted at a later stage were not supported by any relevant evidence and consequently cannot be taken into account. The applicants additionally claimed EUR 10,000 in respect of non-pecuniary damage. Leaving aside the fact of their failing to claim those non-pecuniary damages as a part of just satisfaction claims, the Court notes the Government’s argument that the applicants could have claimed compensation for non ‑ pecuniary damage under the torts law. It appears that they still have this possibility as the statutory time-limit for a tort claim under the relevant provisions of Civil Code is three years and they have failed to provide any explanation for their inaction in this regard.
Lastly, the applicants claimed that they had not received compensation for the legal costs in the Convention proceedings, for which they claimed the amount of EUR 2,000 each. Pursuant to Rule 43 § 4 of the Rules of the Court, the Court has discretion to award costs if a case is struck out of the list. The fact that the applicant still has a claim for costs does not therefore prevent the application of Article 37 § 1 of the Convention. In any event, however, as already noted above, the applicants failed to claim these costs in a proper and timely manner.
In the light of the above, the Court considers that the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention and that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the applications under Article 37 § 1 in fine . Accordingly, the cases should be struck out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 12 November 2020. Anne-Marie Dougin Ganna Yudkivska Acting Deputy Registrar President Appendix No. Application no. Case name Lodged on Applicant Date of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1 31315/12 Shavadze v. Georgia 21/05/2012 Otar SHAVADZE 28/08/1958 Batumi Georgian Khatuna BAGRATIONI 2 32241/12 Kvirikadze-Makharadze v. Georgia 18/05/2012 Shorena KVIRIKADZE-MAKHARADZE 28/03/1972 Batumi Georgian Khatuna BAGRATIONI 3 33186/12 Iremadze v. Georgia 24/05/2012 Enver IREMADZE 04/02/1960 Batumi Georgian Khatuna BAGRATIONI