LEBEDENKO-KOROL v. POLAND

Comunicat la 8 decembrie 2020 Publicat la 11 ianuarie 2021 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 70770/16 Tetiana LEBEDENKO-KOROL împotriva Poloniei depusă la 16 noiembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Tetiana Lebedenko-Korol, este un național ucrainean, care s-a născut în 1954 și trăiește în Marki. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată necunoscută, reclamantul a venit în Polonia. A intrat într-o relație cu un anumit W.K. Din 1989 W.K. a primit o pensie de poliție (emerytura milicijna La 24 februarie 1995 reclamantul și W.K. s-au căsătorit. Între 1995 și 2002, cuplul locuise separat, la două adrese diferite din Gorzow Wielkopolski. În 2002 reclamantul, împreună cu cei doi copii ai unei relații anterioare: A.G și N.G., s-au mutat la Varșovia în timp ce W.K. a stat la Gorzow Wielkopolski. W.K. a murit de cancer la 29 august 2004. La 3 decembrie 2004, reclamantul a solicitat pensia de supraviețuire pentru ea și copiii ei: A.G și N.G. La 13 iunie 2005, Consiliul de Securitate Socială a acordat o pensie de supraviețuire A.G și N.K. La 19 iunie 2008, directorul Consiliului de Securitate Socială al Ministerului de Interni ( Zakład Emerytalno-Rentowy Ministerstwa Spraw Wewnętrznych i Administracji ) a refuzat să acorde pensia de supraviețuire reclamantului pe motiv că, la momentul decesului W.K., nu au trăit în mod eficient într-o relație conjugală (faktyczna wspólność małżeńska ). Autoritatea a susținut că, în timpul căsătoriei lor, reclamantul și W.K. nu au locuit în apartamente separate. În plus, reclamantul nu a avut grijă de W.K. în timp ce a fost bolnav. Ea a stat în Ucraina în ultimele luni ale vieții sale și nu a participat la înmormântare. Reclamantul a apelat. Ea a susținut că, deși nu a trăit împreună cu W.K. ei au menținut o casă comună. W.K. a sprijinit-o financiar și a participat la educația copiilor ei, A.G. și N.G. La 29 noiembrie 2011, Curtea Regională de Varșovia a respins recursul reclamantului. La 25 octombrie 2011, Curtea de Apel din Varșovia a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 3 decembrie 2014, Curtea Regională de Varșovia a respins din nou recursul reclamantului. Curtea a renunțat la art. 70 din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de la Fondul de Securitate Socială ( Ustawa o emeryturach i looach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych, „Legea din 1998”, pensia supraviețuitorului a fost acordată dacă văduva, la momentul morții soțului ei, a menținut o relație matrimonială cu el. Din cauza Legii din 1998 nu a inclus o definiție a „mantinerii unei relații conjugale”, instanța a invocat în acest sens jurisprudența Curții Supreme și instanțelor de recurs. Curtea a acceptat faptul că faptul că soții nu au trăit împreună nu a constituit o lipsă de relații conjugale între ei. Cu toate acestea, reclamantul și W.K. nu au avut legături emoționale sau financiare și nu au menținut o gospodărie comună. Reclamantul nu a susținut W.K. în timpul bolii sale terminale și a aflat despre moartea lui doar câteva luni mai târziu. Din aceste motive, afirmația reclamantului a fost respinsă. La 29 aprilie 2016 Curtea de Apel din Varșovia a respins apelul suplimentar al reclamantului repetând motivele prezentate de Curtea Regională. Consideră că W.K. și reclamantul au trăit separat și nu au menținut o relație conjugală. Curtea a subliniat că faptul că au rămas căsătoriți legal nu erau suficiente pentru a-și confirma legăturile personale și economice. Reclamantul nu a depus un recurs de casă, susține că, în circumstanțele cazului său, acest remediu nu a avut nici o perspectiva de succes. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng invocând art. 6 din Convenție că autoritățile au refuzat să-i acorde un beneficiu supraviețuitor numai din cauza faptului că nu a trăit cu soțul ei. Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale, în contravenție cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (comparatul Muñoz Díaz c. Spania, nr. 49151/07, CEDH 2009)? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenția?

Communicated on 8 December 2020

Published on 11 January 2021

FIRST SECTION

Application no. 70770/16

Tetiana LEBEDENKO-KOROL

against Poland

lodged on 16 November 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Tetiana Lebedenko-Korol, is a Ukrainian national, who was born in 1954 and lives in Marki. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

Background to the case

On an unknown date the applicant came to Poland. She entered in a relationship with a certain W.K. Since 1989 W.K. had been receiving a police pension (

emerytura milicyjna

).

On 24 February 1995 the applicant and W.K. married.

Between 1995 and 2002 the couple had lived separately, at two different addresses in Gorzów Wielkopolski. In 2002 the applicant, together with her two children from a previous relationship: A.G and N.G, moved to Warsaw while W.K. stayed in Gorzów Wielkopolski.

W.K. died of cancer on 29

August 2004.

Proceedings for survivor’s pension

On 3 December 2004 the applicant applied for a survivor’s pension for herself and her two children: A.G and N.G.

On 13 June 2005 the Social Security Board granted a survivor’s pension to A.G and N.K.

On 19 June 2008 the Director of the Social Security Board of the Ministry of Interior (

Zakład Emerytalno-Rentowy Ministerstwa Spraw Wewnętrznych i Administracji

) refused to grant survivor’s pension to the applicant on the ground that at the time of W.K.’s death they had not been effectively living in a marital relationship (

faktyczna

wspólność małżeńska

). The authority held that during their marriage the applicant and W.K. had not been cohabiting and lived in separately flats. Moreover, the applicant had not taken care of W.K. while he had been ill. She had stayed in Ukraine during the final months of his life and had not participated in his funeral.

The applicant appealed. She submitted that although she had not lived together with W.K. they had maintained a common household. W.K. had supported her financially and participated in the upbringing of her children, A.G. and N.G.

On 29 November 2011 the Warsaw Regional Court dismissed the applicant’s appeal. On 25 October 2011 the Warsaw Court of Appeal quashed the first-instance judgment and remitted the case.

On 3 December 2014 the Warsaw Regional Court again dismissed the applicant’s appeal. The court held that under section 70 of the Law of 17

December 1998 on pensions from the Social Security Fund (

Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych,

“the 1998 Act”), survivor’s pension was granted if the widow, at the time of her husband’s death had maintained a marital relationship with him. Since the 1998 Act had not included a definition of “maintaining a marital relationship”, the court relied in that respect on the case-law of the Supreme Court and courts of appeal. The court accepted that the fact that the spouses had not lived together was not tantamount to a lack of marital relationship between them. However, the applicant and W.K. had not had any emotional or financial ties and had not maintained a common household. The applicant had not supported W.K. during his terminal illness and found out about his death only several months later. For these reasons the applicant’s claim was dismissed.

On 29 April 2016 the Warsaw Court of Appeal dismissed the applicant’s further appeal repeating the reasons given by the Regional Court. It held that W.K. and the applicant had lived separately and had not maintained a marital relationship. The court stressed that the fact that they had remained legally married had not been sufficient to confirm their personal and economic ties.

The applicant did not lodge a cassation appeal. She submits that in the circumstances of her case this remedy lacked any prospects of success.

COMPLAINTS

The applicant complains invoking Article 6 of the Convention that the authorities’ refused to grant her a survivor’s benefit solely on the ground that she had not lived with her husband.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of her Convention rights, contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention (compare

Muñoz Díaz v.

Spain

, no.

49151/07, ECHR 2009)?

2.

Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article

35 §

1 of the Convention?