2ra-351/25 — Încasarea prejudiciului material, moral si a venitului ratat

La 7 octombrie 2022, Andrei Madan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Midoni și Nicolae Guștiuc privind încasarea prejudiciului material, moral și a venitului ratat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că este proprietarul imobilului situat în xx xx, pe care l-a dat în locațiune pârâților începând cu 4 noiembrie 2021. Părțile au convenit asupra unei chirii lunare de 5 600 de lei, care urma să fie plătită la data de 4 a fiecărei luni, pârâții având și obligația de a achita serviciile comunale.

Reclamantul a susținut că, inițial, pârâții și-au executat obligațiile de plată, însă ulterior au acumulat restanțe. La 18 ianuarie 2022, aceștia au solicitat amânarea plății chiriei și a serviciilor comunale cu aproximativ două săptămâni, invocând lipsa mijloacelor financiare. La expirarea perioadei solicitate, obligațiile de plată nu au fost executate.

La 16 februarie 2022, reclamantul le-a solicitat achitarea chiriei pentru lunile ianuarie și februarie 2022, a restanței de 1 400 de lei aferente lunii decembrie 2021 și a serviciilor comunale. Deși pârâții au promis achitarea acestor sume, plata nu a fost efectuată.

La 20 februarie 2022, deplasându-se la imobil, reclamantul a constatat că pârâții îl eliberaseră, lăsând mobilierul deteriorat, pereții și tavanele afectate de mucegai, precum și încăperile într-o stare necorespunzătoare de igienă. Contactați telefonic, pârâții i-ar fi comunicat că au plecat și că nu intenționează să achite sumele restante.

În legătură cu aceste fapte, la 25 februarie 2022, reclamantul a depus o plângere prin care a solicitat investigarea acțiunilor pârâților sub aspectul existenței infracțiunii de escrocherie. Prin ordonanța din 22 martie 2022 a procurorului din Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și clasarea procesului penal.

Prin alte două ordonanțe emise la aceeași dată, s-a dispus pornirea proceselor contravenționale în privința lui Constantin Midoni și Nicolae Guștiuc în temeiul art. 106 din Codul contravențional, cu remiterea materialelor 1 Inspectoratului de Poliție Hîncești pentru examinare. Potrivit reclamantului, în cadrul examinării sesizării s-a constatat cauzarea unui prejudiciu material în sumă totală de 22 100 de lei, prin neachitarea chiriei și deteriorarea mobilierului.

La 5 aprilie 2022, agenții constatatori ai Inspectoratului de Poliție Hîncești au întocmit procese-verbale cu privire la contravenție și au emis decizii prin care pârâții au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 106 din Codul contravențional. Reclamantul a invocat că, potrivit mențiunilor de la pct. 18 al proceselor-verbale, pârâții au recunoscut săvârșirea contravenției și cauzarea prejudiciului material de 22 100 de lei, acceptând sancțiunile aplicate.

Referitor la prejudiciul moral, reclamantul a susținut că imobilul reprezintă casa sa părintească, având o valoare afectivă deosebită, iar deteriorarea acestuia și a bunurilor din interior i-a provocat suferințe psihice. În susținerea stării imobilului, a făcut trimitere la fotografiile anexate cererii.

De asemenea, reclamantul a susținut că deteriorările au impus efectuarea unor lucrări de reparație, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a da imobilul în locațiune timp de trei luni. A precizat că temperaturile scăzute au împiedicat efectuarea lucrărilor de tencuire și vopsire, prelungind perioada în care imobilul nu putea fi închiriat. Totodată, a invocat suportarea unui prejudiciu de 1 800 de euro ca urmare a restituirii dublului arvunei.

Reclamantul a solicitat încasarea solidară de la pârâți a prejudiciului material în sumă de 22 100 de lei, a sumei de 1 800 de euro aferente restituirii dublului arvunei, a venitului ratat în sumă de 3 600 de euro și a prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei.

Prin decizia din 21 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Andrei Madan, a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 27 noiembrie 2023 și a fost pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. S-a dispus încasarea solidară de la Constantin Midoni și Nicolae Guștiuc, în beneficiul reclamantului, a prejudiciului material cauzat prin contravenție în sumă de 22 100 de lei, iar în beneficiul statului, a taxei de stat de 663 de lei. În rest, pretenții au fost respinse.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat eronat probele privind prejudiciul material de 22 100 de lei și a respins neîntemeiat această pretenție, deși înscrisurile anexate la dosar confirmă cauzarea prejudiciului de către pârâți.

Din ordonanțele procurorului, instanța de apel a constatat că Constantin Midoni și Nicolae Guștiuc nu și-au executat obligațiile de plată a chiriei pentru imobilul situat în xx xx și au deteriorat mobilierul din acesta, cauzându-i lui Andrei Madan un prejudiciu material de 22 100 de lei.

Instanța de apel a mai reținut că, prin deciziile agenților constatatori din 5 aprilie 2022, pârâții au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 106 din Codul contravențional și că, potrivit mențiunilor din procesele-verbale, aceștia au recunoscut săvârșirea contravenției și au acceptat sancțiunile aplicate.

În baza acestor probe, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe privind lipsa probelor care să confirme prejudiciul material de 22 100 de lei și a reținut că reclamantul este îndreptățit să obțină repararea acestuia, în condițiile art. 45 alin. (1) din Codul contravențional.

În privința pretențiilor privind încasarea sumei de 1 800 de euro pentru restituirea dublului arvunei, a venitului ratat de 3 600 de euro și a prejudiciului moral de 20 000 de lei, instanța de apel a reținut că reclamantul nu a prezentat probe suficiente în susținerea acestora, potrivit art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea legii din decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme 3 de Justiție, iar admiterea recursului ar contribui la schimbarea sau consolidarea acesteia.

Recurentul a contestat concluzia instanței de apel privind lipsa probelor în susținerea pretențiilor respinse, arătând că înscrisurile relevante au fost prezentate încă la examinarea cauzei în prima instanță. Acesta a menționat că, la cererea de concretizare a pretențiilor din 26 octombrie 2022, a anexat copia antecontractului încheiat cu Ilie Bogoșescu, actul de predare-primire a arvunei și actul privind restituirea dublului acesteia.

Andrei Madan a susținut că deteriorarea imobilului de către intimați l-a împiedicat să încheie contractul de locațiune cu Ilie Bogoșescu, fiind nevoit să restituie dublul arvunei, în sumă de 1 800 de euro, fapt confirmat, potrivit acestuia, prin actul din 18 martie 2022.

Referitor la venitul ratat, recurentul a arătat că locațiunea urma să fie încheiată pentru 12 luni, cu o chirie lunară de 300 de euro, iar imposibilitatea încheierii contractului i-a cauzat pierderea unui venit de 3 600 de euro.

Recurentul a invocat că vinovăția intimaților și legătura dintre acțiunile acestora și prejudiciile pretinse sunt confirmate prin ordonanțele procurorului, procesele-verbale cu privire la contravenție și celelalte înscrisuri anexate la dosar.

În privința prejudiciului moral, acesta a susținut că imobilul reprezintă casa sa părintească, având o valoare afectivă deosebită, iar deteriorarea lui i-a provocat suferințe fizice și psihice. A făcut referire la fotografiile anexate la dosar și la necesitatea de a se adresa organelor de drept și instanțelor pentru repararea prejudiciului.

Recurentul a susținut că instanța de apel nu a apreciat complet și obiectiv probele prezentate, invocând normele procesuale privind administrarea și aprecierea probelor, dispozițiile Codului civil privind repararea prejudiciului patrimonial și moral, precum și principiul echității.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 4 „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată participanților la proces la 20 mai 2025 (vol. I, f.d. 237). Prin urmare, recursul declarat la 6 iunie 2025 este considerat a fi depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe 5 temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

La caz, completul de judecată constată că argumentele recursului, deși sunt prezentate sub forma unor critici privind aplicarea normelor de drept material și procedural, urmăresc în esență reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate, precum și reconsiderarea concluziilor la care a ajuns instanța de apel. Or, simplul dezacord al părții cu soluția pronunțată și reiterarea argumentelor examinate de instanța de apel nu sunt suficiente pentru a demonstra existența unei încălcări esențiale sau a unei aplicări eronate a normelor de drept în sensul temeiurilor de recurs invocate de recurent.

Completul de judecată reține că instanța de apel a răspuns argumentelor esențiale ale lui Andrei Madan, a expus motivele pentru care a respins o parte dintre pretențiile sale și a justificat soluția adoptată atât în privința reparării prejudiciului material de 22 100 de lei, cât și în privința respingerii pretențiilor privind restituirea dublului arvunei, venitul ratat și prejudiciul moral. Faptul că recurentul nu este de acord cu aceste concluzii nu echivalează cu demonstrarea unei erori de drept care să impună examinarea recursului în fond.

În aceste circumstanțe, completul de judecată conchide că argumentele invocate în cererea de recurs nu demonstrează existența unor temeiuri care să justifice examinarea recursului în fond, criticile formulate constituind, în esență, o reiterare a argumentelor examinate de instanța de apel și o solicitare de reapreciere a probelor și a circumstanțelor cauzei. 6

În lipsa unor erori de drept, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia și decizia suplimentară atacate sunt legale și întemeiate.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Madan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 7