3ra-921/24 — Contestarea actului administrativ

La data de 30 iunie 2022, Vioară Sergiu a înaintat o acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, Centru nr. 91/2022/30289 din 29 aprilie 2022 privind respingerea cererii de stabilire a pensiei și a răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1173/22 din 14 iunie 2022, repunerea în dreptul lezat, prin obligarea pârâtului să emită decizia de recalculare și achitare a pensiei pentru vechimea generală în serviciu militar de 25 ani 08 luni și 27 zile, reieșind din veniturile salariale obținute în ultimul an de serviciu militar prin contract în funcția de locțiitor comandant stat major batalion cu destinație specială, grad militar căpitan, în cuantum de 75% din veniturile anuale pentru perioada de timp aprilie 2021 – martie 2022 în sumă de 189 190 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în perioada 02 iunie 1990 – 15 mai 1992 a îndeplinit serviciul militar în termen, după care, prin ordinul comandantului Br.2 de Infanterie Motorizată nr. 175 din 23 august 1993 a fost încadrat în serviciul militar prin contract în rândurile Armatei Naționale ale Republicii Moldova în diferite funcții, cu grad militar de plutonier, plutonier major, plutonier adjutant, locotenent.

Prin ordinul Ministrului Apărării al Republicii Moldova nr. 2-043 din 26 iunie 2011 și ordinul Comandantului Batalionului independent cu destinație specială nr.122 din 24 iunie 2011, a fost eliberat în rezervă din funcția de șef pregătire fizică și sport - șef complex sportiv S3 secție operații și instruire stat major Batalion cu destinație specială, în baza pct. 140 lit. m) (la inițiativa personală a militarului) cu o vechime în serviciu de peste 23 de ani (cu înlesniri), fiindu-i stabilită pensia în baza art. 1 alin. (1), art.2 alin. (1) și art.13 lit. a) din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993.

A menționat reclamantul că peste câțiva ani, prin Ordinul comandantului Centrului Militar mun. Chișinău nr. 25 din 07 februarie 2020 și Ordinul Ministrului Apărării al Republicii Moldova (referitor la efectiv) nr. 013 din 03 februarie 2020, în grad de căpitan în rezervă, la vârsta de 47 de ani, din motivul necesității de specialiști, a fost reîncadrat în serviciul militar prin contract în funcția de locțiitor comandant companie stat major Batalion cu destinație specială. În această funcție a îndeplinit serviciul militar prin contract mai bine 1 de doi ani până la data de 31 martie 2022, când, prin Ordinul Ministrului apărării nr. 048 din 22 martie 2022 și Ordinul comandantului de batalion cu destinație specială nr.73 din 31 martie 2022, a fost eliberat din serviciul militar prin contract și trecut în rezervă potrivit Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate, în baza pct. 140 lit. m) (la inițiativa personală a militarului) din funcția de locțiitor comandant companie stat major Batalion cu destinație specială, grad militar căpitan.

A relatat că, odată cu eliberarea în rezervă, i-a fost achitată indemnizația unică bănească la concediere în mărime de 14 solde lunare conform art. 19 alin. (5) din Legea cu privire la statutul militarilor nr.162/2005, art.155 din ordinul MA RM nr. 229/2021, cu o vechime generală în muncă de 25 ani 08 luni și 27 de zile. Potrivit certificatului nr. 68 din 11 aprilie 2022, în perioada de timp aprilie 2021 – martie 2022 a acumulat venituri în sumă totală de 189 190 lei, inclusiv 4200 lei spor pentru gradul militar, 93 300 lei salariu de bază, 9330 spor pentru performanță, 18 660 lei spor pentru caracter specific, 63 700 lei spor cu caracter specific pentru activități speciale de combatere a terorismului.

Vioară Sergiu a notat că, în dorința de a-și realiza un drept legal, după eliberarea din serviciu militar, la data de 20 aprilie 2022 a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Chișinău Centru, prin care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei în plată a militarului prin contract cu anexarea actelor suplimentare ca dovadă a reîncadrării în serviciul militar prin contract, vechimii în muncă și veniturile obținute suplimentar.

La 13 mai 2022 a recepționat decizia CTAS Chișinău, Centru cu nr. 91/2022/30289 din 29 aprilie 2022 privind respingerea cererii în stabilirea pensiei, prin care i s-a refuzat în reexaminarea pensiei pentru vechimea în muncă realizată după reîncadrarea în serviciu militar conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, pe motiv că recalcularea solicitată nu este prevăzută de legislația în vigoare. Dreptul la pensie apare o singură dată după eliberarea din serviciu, astfel că, nu beneficiază de pensie pentru vechime în muncă realizată în cadrul Ministerului Apărării, stabilită după eliberarea din 26 iunie 2011. Legea nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie după o eventuală reangajare în serviciul militar.

Nefiind de acord cu decizia nr. 91/2022/30289 din 29 aprilie 2022, la 30 mai 2022 reclamantul a expediat organului ierarhic superior – Casa Națională de Asigurări Sociale cererea prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei din 29 aprilie 2022 și emiterea actului administrativ individual – decizia de recalculare și achitare a pensiei pentru vechimea generală în serviciu de 25 ani 08 luni și 27 zile, în cuantum de 75% din veniturile anuale pentru perioada aprilie 2021 - martie 2022 din suma veniturilor de 189 190 lei. La 17 iunie 2022 a recepționat răspunsul CNAS la cererea prealabilă, potrivit căruia pârâta nu a examinat cererea, din motivul neprezentării împuternicirilor reprezentantului consemnate în procură conform art. 46 din Codul administrativ.

Reclamantul consideră că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal și neîntemeiat, deoarece în esența sa, urmărește eschivarea 2 de la soluționarea unei cereri legale pe motive formale. Mai mult, răspunsul pârâtei reprezintă o încercare de îngrădire a persoanei la un drept constituțional garantat la apărare, care rezidă din obligarea statului de a asigura posibilitatea participanților la proces de a participa la toate etapele de desfășurare a procesului, inclusiv prin instituția reprezentării.

În această ordine de idei, Vioară Sergiu a precizat că la 11 aprilie 2022, a încheiat cu avocatul Roșca Ivan un contract de acordare a asistenței juridice și reprezentare în relațiile cu autoritățile publice, instanțele de judecată, acordându-i împuterniciri pentru toate etapele procesului administrativ. Mandatul avocațial reprezintă prin sine forma împuternicirilor acordate prin contractul de asistență juridică. Înseși prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, în care se menționează procura ca formă de consemnare a împuternicirilor reprezentantului, nu interzic mandatul avocațial ca formă de consemnare a împuternicirilor persoanei. Nu există interdicții în sensul menționat nici în art. 49 din Codul administrativ, normă care expres enumeră persoanele care nu au dreptul să acționeze în procedura administrativă.

Prin urmare, reclamantul nu este de acord cu modul în care a fost soluționată cererea sa înaintată CTAS Chișinău Centru prin decizia nr. 91/2022/30289 din 29 aprilie 2022.

Consideră că răspunsul CTAS Chișinău, Centru nu este altceva decât o interpretare eronată și arbitrară a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, or, însăși această normă este întitulată „recalcularea pensiei stabilite anterior” și nu stabilirea repetată a pensiei așa cum pretinde CTAS în răspunsul său. În cerere nu a solicitat stabilirea repetată a pensiei, ci recalcularea acesteia în legătură cu reîncadrarea în serviciul militar și, în legătură cu aceasta - obținerea vechimii și veniturilor suplimentare.

În ziua eliberării din serviciu militar în rezervă - 26 iunie 2011, acumulase o vechime în muncă de peste 23 de ani, încadrându-se în condițiile art. 2 alin. (1) și art.13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993. Ulterior, a fost reîncadrat în serviciul militar prin contract, pe care l-a îndeplinit până la data de 31 martie 2022. În circumstanțele enunțate, a obținut o vechime în muncă (serviciu militar) de 25 ani 08 luni și 27 de zile, adică mai mult decât plafonul de 25 de ani prevăzut la art.13 lit. a) din aceeași Lege.

La 06 martie 2023 Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan a contestat cu apel hotărârea instanţei de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă integral. 3

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că prevederile art. 61 din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993 stipulează cert și expres trei condiții în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită anterior, urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei până la stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

Astfel, legiuitorul a stipulat concret momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, de la 26 iunie 2011 Vioară Sergiu beneficiind de dreptul la pensie pentru vechime în muncă, în mărime de 56% din suma soldei, confirmând vechimea în muncă de 22 de ani, calculată și stabilită de Ministerul Apărării. Pensia a fost indexată anual.

Instanța de apel a accentuat că dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993 se referă la pensia stabilită pentru limită de vârstă și este aplicabilă cazului doar în situația în care la stabilirea pensiei au fost aplicate prevederile art. 2 alin. (2) din aceeași Lege, condiție ce nu este întrunită în speță. Or, potrivit materialelor cauzei, pensia reclamantului pentru vechime în muncă a fost stabilită la eliberarea din serviciu conform prevederilor Legii nr. 1554 din 23 iunie 1993 și nicidecum la prelungirea termenului de aflare în serviciu conform art. 2 alin. (2). Iar, prevederile art. 61 alin. (1) din Legea dată, nu indică recalcularea pensiei stabilite anterior angajaților instituțiilor de forță, în legătură cu obținerea unei noi vechimi în muncă în urma reangajării.

Deși reclamantul a fost ulterior reangajat în serviciu, raporturile de muncă fiind încetate la 24 martie 2022, totuși, această circumstanță nu poate constitui drept temei pentru recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, prin includerea perioadei vechimii în muncă obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 26 iunie 2011.

Deci, prezentului raport litigios nu-i sunt incidente dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, normă care nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după restabilirea la serviciu în serviciul militar. Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu prevede că militarii, persoanele din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, au dreptul la stabilirea repetată a mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați 4 și au mai obținut o oarecare vechime în muncă, în caz contrar, ar reieși că subiecții menționați ar avea, teoretic, dreptul la nenumărate stabiliri sau repetate majorări ale pensiei.

Mai mult ca atât, reclamantul Vioară Sergiu putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi a pensiei, doar în cazul apariției dreptului de a opta între diferite categorii de pensii, însă, în speță, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, reclamantul continuând să opteze pentru aceeași categorie de pensie – pensie specială, de care beneficiază de la 26 iunie 2011.

Din motivele expuse, instanța de apel a concluzionat că decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, Centru cu nr.91/2022/30289 din 29 aprilie 2022, este legală și întemeiată.

În motivarea recursului Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan, a invocat dezacordul cu soluția adoptată, menționând că decizia instanței de apel este arbitrară, neîntemeiată și contrară practicii existente în cazuri similare. Instanța de apel a interpretat în mod eronat și superficial raporturile juridice care guvernează speța, preluând în totalitate atât poziția părții pârâte, cât și a instanței de fond.

Reprezentantul recurentului a susținut că lui Vioară Sergiu nu i-a fost prelungit termenul de aflare în serviciu militar prin contract peste limita admisă de lege, așa cum se afirmă în decizia contestată. Prin ordinul Ministrului apărării nr.2-043 din 26 iunie 2011 şi ordinul Comandantului Batalionului independent cu destinație specială nr. 122 din 24 iunie 2011 acesta a fost eliberat în rezervă din funcţia de șef pregătire fizică şi sport - șef complex sportiv S3 secţie operaţii şi instruire stat major Batalion cu destinaţie specială, în baza pct.140 lit. m) (la iniţiativa personală a militarului) cu o vechime în serviciu de peste 23 ani (cu înlesniri), fiindu-i stabilită pensia în baza art. 1 alin.(1), art.2 alin. (1) şi art.13 lit. a) din Legea nr.1544/1993 la vârsta de 39 de ani.

A indicat că, reangajarea în serviciul militar prin contract după eliberarea în rezervă şi obținerea dreptului la pensie conform legislaţiei, se admite doar o singură dată şi nu de mai multe ori, după cum nejustificat se insistă în decizia Curţii de Apel Chişinău. Prin ordinele nr. 25 din 07 februarie 2020 şi nr.013 din 03 februarie 2020, în grad de căpitan în rezervă, la vârsta de 47 de ani, din motivul necesității de specialiști, Vioară Sergiu a fost reangajat în serviciul militar prin contract în funcţia de locțiitor comandant companie stat major Batalion cu destinaţie specială. După expirarea a doi ani de zile, Vioară 5 Sergiu a fost eliberat din serviciul militar prin contract şi trecut în rezervă, la vârsta de 50 de ani. Din cele relatate, rezultă că Vioară Sergiu a făcut uz de dreptul de reangajare în serviciul militar o singură dată şi nu de mai multe ori.

În acest context, consideră că Curtea de Apel Chişinău neîntemeiat a concluzionat că este legal refuzul intimatei în recalcularea pensiei lui Vioară Sergiu, care, la momentul adresării, era deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită conform Legii 1544/1993. Or, prin cererea de chemare în judecată, Vioară Sergiu a solicitat recalcularea pensiei în temeiul art. 61 alin. (1) al Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993 şi nu stabilirea unei noi pensii, după cum afirmă instanţa de fond.

A subliniat că, situația recurentului se încadrează în condițiile stabilite la art. 61 alin. (1) din Legea menționată – recalcularea pensiei se efectuează dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare şi nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.” 6

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat de Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan, rezultă că recurentul a menţionat dezacordul cu soluția adoptată, fără a indica temeiul de admisibilitate a recursului prevăzut de Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de 7 actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chişinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanţei de apel, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum şi a celor prezentate în instanţa de judecată.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan, conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor 8 ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan. 47. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Vioară Sergiu, reprezentat de avocatul Roșca Ivan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 9