1ra-1254/2023 — Art. 186 alin. 2 lit. c, d, art. 186 alin. 2 lit. d CP.

Liubovi Ursu s-a născut în anul 1981 în mun. Chișinău. Ea a fost apărată de avocatul Sergiu Criclivîi.

Liubovi Ursu a fost învinuită că, la 22 august 2019, aproximativ la ora 15:00, a pătruns în locuința închiriată de Nicolae Stratan, situată în mun. Chișinău, de unde a sustras pe ascuns un telefon mobil de model „REDMI 7”, în valoare de 7.000 de lei, cauzându-i părții vătămate daune materiale considerabile. Fapta a fost încadrată în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (furt săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzare de daune materiale considerabile).

Ea a mai fost învinuită că, la 05 septembrie 2019, aproximativ la ora 14:00, dintr-un magazinul „Moldcell”, situat în mun. Chișinău, a sustras pe ascuns o boxă de model „Marshall Stanmore”, în valoare de 5.699 de lei, care aparținea SA „Moldcell”, cauzându-i societății daune materiale considerabile. Fapta a fost încadrată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (furt săvârșit cu cauzare de daune materiale considerabile).

La 22 august 2019, Nicolae Stratan a fost recunoscut în calitate de parte vătămată. La 01 octombrie 2019, SA „Moldcell” a fost recunoscută în calitate de parte vătămată și parte civilă. Prejudiciile materiale considerabile cauzate acestora au constituit 7.000 de lei și, respectiv, 5.699 de lei (f.d. 17, 132–134, vol. I).

În cadrul urmăririi penale au fost întreprinse măsuri pentru stabilirea locului aflării și reținerea lui Liubovi Ursu (f.d. 66, 72–75, vol. I). La 30 decembrie 2020, aceasta a fost reținută. Ea a indicat că domiciliază în mun. Chișinău, pe str. Ion Crișanu, și a refuzat să dea declarații (f.d. 97, vol. I).

În instanța de fond, Liubovi Ursu a fost citată pentru ședința din 26 ianuarie 2021 la adresa bd. Traian 17/1, ap. 42, însă nu s-a prezentat (f.d. 204, 208, vol. I). Ea a participat la ședințele din 09 și 31 martie 2021. La identificare, a indicat că este originară din mun. Chișinău, bd. Traian 17/1, ap. 42, dar domiciliază pe str. Ion Crișanu 23. Inculpata nu și-a recunoscut vinovăția (f.d. 215, vol. I). Ulterior, nu s-a prezentat la ședințele din 15 și 20 aprilie, 05 și 13 mai și 02 iunie 2021. La 04 iunie 2021, instanța a dispus anunțarea ei în căutare (f.d. 227, vol. I). La 11 iunie 2021, Inspectoratul de Poliție Botanica a informat 1 instanța despre pornirea dosarului de căutare a inculpatei și măsurile întreprinse pentru localizarea acesteia (f.d. 230, vol. I). Liubovi Ursu s-a prezentat la ședința din 16 iunie 2021 (f.d. 234, vol. I), însă nu s-a prezentat la următoarele cinci ședințe și nu a comunicat instanței motivele neprezentării (f.d. 236–238, 243–244, vol. I). La 06 octombrie 2021, instanța a apreciat că Liubovi Ursu se eschiva de la prezentarea în instanță și, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, a dispus judecarea cauzei în lipsa ei.

Cauza a fost examinată în procedură generală. La 06 octombrie 2021, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Liubovi Ursu a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor incriminate. Pentru fiecare infracțiune i-a fost stabilită pedeapsa de un an de închisoare, iar pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, pedeapsa definitivă de un an și două luni de închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei. Instanța a admis acțiunile civile și a încasat de la Liubovi Ursu prejudiciului material de 7.000 de lei în beneficiul lui Nicolae Stratan și de 5.699 de lei în beneficiul SA „Moldcell”.

Instanța a reținut că vinovăția lui Liubovi Ursu este confirmată prin declarațiile părții vătămate Nicolae Stratan și ale martorilor Vadim Cobzari și Viorel Scurtu, procesele-verbale de cercetare și ridicare a înregistrărilor video din magazin și din preajma locuinței lui Nicolae Stratan, precum și nota contabilă privind valoarea boxei sustrase. Instanța a respins argumentul apărării privind lipsa prezentării inculpatei spre recunoaștere. Ea a constatat că Nicolae Stratan a văzut-o și a discutat cu ea în locuință înainte de dispariția telefonului, iar Viorel Scurtu, care o cunoștea din investigarea altor cauze penale în calitate de ofițer de investigații la IP Botanica, a recunoscut-o în înregistrările video. Instanța a considerat că aceste probe, apreciate în ansamblu, confirmă identitatea inculpatei și comiterea faptelor imputate. La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de condamnarea anterioară pentru o infracțiune similară, lipsa circumstanțelor atenuante, eschivarea de la judecată și că nu a reparat prejudiciul. Ea a apreciat că reeducarea inculpatei este posibilă doar prin executarea pedepsei cu închisoarea. Instanța a admis integral acțiunile civile, constatând că prejudiciile solicitate reprezintă valoarea bunurilor sustrase.

La 21 octombrie 2021, avocatul Sergiu Criclivîi, în interesele inculpatei, a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și stabilirea unei pedepse mai blânde, invocând severitatea pedepsei în raport cu gravitatea infracțiunilor, lipsa probelor concludente privind vinovăția inculpatei și întemeierea acuzației pe presupuneri.

Cauza în instanța de apel a fost examinată în lipsa inculpatei. Liubovi Ursu a fost citată pentru ședința din 02 februarie 2022 la adresa bd. Traian 17/1, ap. 42, însă nu s-a prezentat (f.d. 8, vol. II). Pentru ședința din 06 decembrie 2022, instanța a expediat o altă citație la aceeași adresă (f.d. 13, vol. II). Avizul poștal a fost restituit cu mențiunea „plecat” (f.d. 14, vol. II). Instanța a considerat 2 că inculpata a fost citată legal și a pus în discuție examinarea cauzei în lipsa ei, deoarece era anunțată în căutare. Ședința a fost însă amânată (f.d. 16, vol. II). Liubovi Ursu nu s-a prezentat nici la ședința din 14 martie 2023. Avocatul Sergiu Criclivîi, care îi acorda inculpatei asistență juridică garantată de stat în baza mandatului din 30 decembrie 2020 (f.d. 181, vol. I), a susținut examinarea cauzei în lipsa acesteia (f.d. 20, vol. II). Instanța a reținut că inculpata a fost citată legal și că dosarul de căutare era activ. Ea a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatei (f.d. 21, vol. II).

La 14 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul apărării și a menținut sentința. Instanța a apreciat că prima instanță a stabilit corect circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatei și încadrarea faptelor. Ea a respins argumentul apărării privind lipsa probelor concludente. Instanța a reținut că Nicolae Stratan a văzut-o pe inculpată în locuință și a discutat cu ea, iar după plecarea acesteia a constatat dispariția telefonului. Inculpata a locuit anterior acolo și cunoștea proprietarul și căile de acces. În privința furtului boxei din magazinul „Moldcell”, instanța a reținut că înregistrările video o surprind pe inculpată luând bunul de pe raft, punându-l în sacoșă și părăsind magazinul. Instanța a considerat că pedeapsa aplicată este echitabilă, având în vedere condamnarea anterioară pentru o infracțiune similară și eschivarea inculpatei de la judecată. Decizia motivată a fost pronunțată la 02 mai 2023.

La 20 martie 2023, Liubovi Ursu a fost reținută. Ea a refuzat să dea declarații (f.d. 38, vol. II).

La 05 iunie 2023, avocatul Sergiu Criclivîi, în interesele condamnatei, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală. El a solicitat casarea deciziei și rejudecarea cauzei în instanța de apel. Avocatul a susținut că apelul a fost examinat în lipsa lui Liubovi Ursu, care nu a fost citată legal, nu cunoștea că era anunțată în căutare și dorea să dea declarații. El a invocat lipsa dovezilor privind eschivarea inculpatei de la judecată și necesitatea aducerii silite a acesteia. Apărarea a contestat și vinovăția condamnatei. El a susținut că înregistrările video nu permit identificarea ei, iar instanța de apel nu a apreciat corespunzător probele și nu a răspuns argumentelor apărării.

Anterior, prin sentința Judecătoriei sect. Buiucani, mun. Chișinău, din 28 martie 2001, Liubovi Ursu a fost condamnată în baza art.art. 120 alin. (3), 15, 119 alin. (3), 39 Cod penal la cinci ani și trei luni de închisoare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2001, Liubovi Ursu a fost considerată condamnată în baza art. 120 alin. (3) Cod penal la cinci ani și trei luni de închisoare. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 119 alin. (3) Cod penal, a fost eliberată de pedeapsă în temeiul actului de amnistie (f.d. 59-60, vol. I).

Urmărirea penală în cauza nr. 2019421212 (186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal) a fost pornită la 23 august 2019. Urmărirea penală în cauza nr. 2019421417 (186 alin. (2) lit. d) Cod penal) a fost pornită la 07 octombrie 2020. 3 La 30 decembrie 2020, cauzele nr. 2019421212 și nr. 2019421417 au fost conexate într-o procedură unică, cu nr. 2019421417 (f.d. 1, vol. I). Urmărirea penală în cauza nr. 2019421417 s-a terminat la 30 decembrie 2020. În prima instanță cauza penală a fost examinată în perioada 05 ianuarie – 06 octombrie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 28 octombrie 2021 – 14 martie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 02 august 2023.

Conform art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală: „Neprezentarea părţilor legal citate în instanţa de apel nu împiedică examinarea cauzei.”

Cererea de recurs a fost depusă până la 01 septembrie 2023. La acea dată, partea relevantă al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală era următoarea: „Hotărârile instanţei de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond şi de apel în următoarele temeiuri: … 4 4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi a apărătorului, interpretului şi traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; 5) cauza a fost judecată în prima instanță sau în instanța de apel fără citarea legală a unei părți…; … 6) instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ... sau instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei; 8) nu au fost întrunite elementele infracţiunii ...; … 12) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul apărării a fost declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023. Apărarea contestă aprecierea probelor privind vinovăția și identificarea inculpatei în înregistrările video. Aceste argumente vor fi examinate din perspectiva temeiului de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Avocatul mai invocă examinarea apelului în lipsa lui Liubovi Ursu, fără citarea legală a acesteia și fără existența condițiilor care permiteau judecarea cauzei în lipsa inculpatului. Temeiul de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală se referă la situațiile în care cauza a fost examinată în lipsa inculpatului atunci cînd participarea lui era obligatorie potrivit legii. Temeiul de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală se 5 referă la situațiile în care cauza a fost examinată în apel fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Sensul art. 235 alin. (1) Cod de procedură penală în tandem cu modalitatea de prezentare a argumentelor din recurs, impune necesitatea verificării inițiale a faptului dacă participarea inculpatei în apel era obligatorie și ulterior dacă modalitatea de citare a acesteia a fost respectată. Prin urmare, argumentele apărării vor fi examinate inițial din perspectiva temeiului de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, și în caz de reținere a caracterului obligatoriu al participării, vor fi verificate din perspectiva art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 321 alin. (1) Cod de procedură penală, participarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanță și în apel constituie regula generală. Alin. (2) al acestui articol stabilește excepțiile de la această regulă. Una din aceste excepții este stabilită la pct. 1) al aceluiași alineat și se referă la examinarea cauzei în lipsa inculpatului atunci când acesta se ascunde de prezentarea în instanță. Această excepție urmărește să concilieze dreptul inculpatului la participare personală cu necesitatea desfășurării procesului penal într-un termen rezonabil și cu obligația instanței de a asigura buna administrare a justiției.

La data examinării apelului, art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală prevedea că judecarea cauzei în lipsa inculpatului, în temeiul alin. (2) pct. 1), putea fi dispusă numai dacă procurorul prezenta probe verosimile că primul renunțase în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în instanță și de a se apăra personal, precum și că se sustrăgea de la urmărirea penală și de la judecată. Sensul normei respective nu urmează a fi dedus exclusiv din interpretarea gramaticală a acesteia (vezi decizia nr. 1r-15/24 § 17). Interpretarea sistemică a acestei norme relevă că legiuitorul a reglementat ipoteze distincte în care judecarea cauzei poate avea loc fără participarea inculpatului. În cazul prevăzut de alin. (2) pct. 1), absența este determinată de conduita persoanei care se ascunde de instanță, în timp ce în cazul prevăzut de alin. (2) pct. 3), neparticiparea rezultă din solicitarea inculpatului de examinare a cauzei în lipsa sa. Deosebirea dintre aceste situații este esențială, deoarece persoana care se sustrage deliberat de la judecată nu își manifestă, de regulă, voința printr-o declarație formală adresată instanței. Dimpotrivă, refuzul acesteia de a participa rezultă din comportamentul său procesual.

Posibilitatea renunțării exprese sau tacite de la judecare este recunoscut și prin raționamentele expuse de Curtea Constituțională Hotărârea nr. 3 din 24 ianuarie 2023 (§ 37-39 și 48-49). O interpretare exclusiv literală, potrivit căreia judecarea inculpatului care se ascunde ar fi posibilă numai dacă acesta ar declara suplimentar, în mod expres, că renunță la participare, ar restrânge considerabil aplicabilitatea excepției prevăzute de alin. (2) pct. 1). Într-o asemenea interpretare, persoana care se sustrage ar putea împiedica examinarea cauzei prin simplul refuz de a comunica autorităților voința sa. Această consecință ar fi 6 dificil de conciliat cu finalitatea normei și cu necesitatea de a conferi efect util excepției instituite de legiuitor. Prin urmare, dispozițiile art. 321 alin. (2) pct. 1) și alin. (6), trebuie interpretate sistemic, în lumina considerentelor Curții Constituționale, evitând o interpretare care ar lipsi de efect util posibilitatea examinării cauzei atunci când inculpatul se ascunde în mod deliberat de instanță.

La verificarea faptei de ascundere a inculpatului de instanță este esențială verificarea stării de sustragere în fapt, și nu neapărat îndeplinirea unor formalități administrative distincte (mutatis mutandis Decizia nr. 1ra-719/2023 § 22). Materialele cauzei relevă că Liubovi Ursu avea cunoștință efectivă despre existența cauzei penale și trimiterea ei în judecată. Aceasta a participat la ședințele din 9 și 31 martie 2021, în cadrul cărora a fost identificată și și-a exprimat poziția de nerecunoaștere a vinovăției (vezi para. 6). Ulterior, nu s-a prezentat la cinci ședințe consecutive, fără a comunica motivele absenței și a determinat anunțarea ei în căutare la 4 iunie 2021. La 16 iunie 2021, inculpata s-a prezentat din nou în instanță, însă a absentat de la alte cinci ședințe consecutive, fără nici o justificare.

Situația acuzatei Ursu este diferită de cea a unei persoane care nu ar fi cunoscut despre procedura penală ori care ar fi lipsit la o singură ședință din cauza unei deficiențe de citare. Eschivarea lui Ursu de la judecarea cauzei a avut caracter repetat și a continuat după ce aceasta participase personal la judecată. Nici ea nici apărarea nu a invocat care au fost eventualele împrejurări obiective care să explice neprezentarea. Prin urmare, conduita inculpatei și succesiunea faptelor ei ofereau instanței motive verosimile pentru a reține existența unei conduite deliberate de sustragere.

Critica apărării referitoare la citarea necorespunzătoare nu poate fi examinată izolat de faptul că inculpata cunoștea despre procesul penal, participase personal la judecată, încetase în mod repetat să se prezinte, iar instanța de apel a reținut că dosarul de căutare era activ la data examinării cauzei (vezi para. 10). Anunțarea în căutare nu substituie, prin ea însăși, citarea legală și nici nu permite prezumarea automată a renunțării la dreptul la apărare. Totuși, în situația în care imposibilitatea asigurării prezenței persoanei este consecința propriei sustrageri, legalitatea examinării în lipsă trebuie apreciată prin raportare la ansamblul împrejurărilor cauzei, inclusiv la cunoașterea efectivă a existenței procesului și la măsurile întreprinse pentru asigurarea prezenței (Hotarîrea MC CtEDO Sejdovic c. Italiei, §§ 86–88). Liubovi Ursu a participat efectiv la judecată, a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea și a încetat ulterior, în mod repetat, să se prezinte. Concluzia instanței de apel despre ascunderea lui Liubovi Ursu de la judecată a fost fondată nu doar pe statutul formal de persoană anunțată în căutare, ci și pe conduita sa procesuală anterioară (vezi para. 6 și 10).

Interesele inculpatei au fost reprezentate în instanța de apel de avocatul Sergiu Criclivîi. El i-a acordat asistență juridică încă din etapa urmăririi penale, a declarat apel împotriva sentinței de condamnare și a fost de acord cu examinarea 7 apelului în lipsa acesteia (vezi para. 10). În apel, avocatul a avut posibilitatea să susțină criticile privind vinovăția și individualizarea pedepsei. Apărarea nu a explicat convingător care au fost consecințele examinării cauzei în lipsa lui Liubovi Ursu. Argumentul avocatului referitor la dorința acuzatei de a da declarații și la punerea ei în imposibilitatea de a le face nu poate fi reținut în condițiile în care Liubovi Ursu a refuzat să facă declarații la urmărirea penală și s-a eschivat de la prezentarea în instanța de fond pentru a o face (vezi para. 5-6). Examinarea cauzei în lipsa lui Liubovi Ursu nu a fost determinată de negăsirea ei la una din adresele comunicate instanțelor ci o consecință a conduitei acesteia pe care ea era în măsură să o prevadă.

Argumentul apărării potrivit căruia inculpata nu cunoștea că fusese anunțată în căutare nu schimbă concluziile de mai sus. Necunoașterea existenței dosarului de căutare nu exclude caracterul deliberat al sustragerii, atunci când persoana cunoaște despre proces și, fără motive obiective, încetează repetat să se prezinte în instanță.

Completul consideră că circumstanțele particulare ale cauzei, oferă o justificare obiectivă pentru examinarea apelului în lipsa inculpatei. Aceasta cunoștea efectiv despre proces, a participat personal la mai multe ședințe, s-a sustras în mod repetat de la judecată, iar interesele sale au fost reprezentate de un avocat care a declarat apelul și a participat la examinarea acestuia. În acest context, neregularitatea invocată privind adresa la care au fost expediate citațiile nu demonstrează, prin ea însăși, că instanța de apel a exclus arbitrar inculpata de la participarea la proces sau că judecarea apelului a fost incompatibilă cu garanțiile dreptului la apărare. Prin urmare, argumentele din recurs referitoare la examinarea cauzei în lipsa unui participant a cărui participare era obligatorie este vădit neîntemeiat. În astfel de condiții, decade necesitatea de a mai verifica argumentul apărării aferent citarea greșită din perspectiva temeiului de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală (vezi para. 22).

În ceea ce privește criticile privind vinovăția, completul constată că instanța de apel s-a pronunțat asupra argumentelor esențiale ale apărării și a analizat probele care au determinat menținerea sentinței. Cu privire la furtul telefonului mobil, instanțele au avut în vedere declarațiile părții vătămate Nicolae Stratan, care a confirmat prezența inculpatei în locuință și dispariția bunului după plecarea acesteia, coroborate cu celelalte probe administrate. Instanțele au apreciat că furtul boxei din magazinul „Moldcell”, este demonstrat prin înregistrările video și declarațiile martorului Viorel Scurtu, care o cunoștea pe inculpată și a identificat-o în imagini. Motivele pentru care lipsa unei prezentări formale spre recunoaștere nu înlătură concluziile rezultate din aprecierea coroborată a probelor la fel sunt expuse în actele de dispoziție emise.

Recurentul contestă aceste concluzii, însă nu demonstrează că instanța de apel a omis examinarea unor argumente determinante sau că aprecierea probelor este vădit nerezonabilă. Simplul dezacord cu valoarea probatorie atribuită 8 declarațiilor și înregistrărilor video nu constituie o eroare gravă de fapt în sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Prin urmare și în această parte recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Sergiu Criclivîi, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Sergiu Stratan Alexandru Negru 9