2ac-165/26 — Contestarea actului administrativ

La data de 22 mai 2021, Onica Roman a depus cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, solicitând anularea procesului - verbal nr. 112/20 din 02 martie 2020 de iniţiere a controlului privind respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor și a actului de constatare nr. 54/20 din 04 mai 2020.

Prin hotărârea din 02 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 30 noiembrie 2021 Onica Roman a declarat apel împotriva hotărârii din 02 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi decizii prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

La 06 octombrie 2026, prin intermediul poștei electronice, avocatul Fetescu Andrian, în interesele lui Onica Roman, a depus cerere cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță egală în grad, invocând prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii s-a invocat că Curtea de Apel Centru are o practică constantă pe dosarele cu Autoritatea Națională de Integritate. Drept urmare, consideră că a fost formată o opinie preconcepută în favoarea autorității publice și răsturnarea practicii deja stabilite va fi un lucru greu de efectuat, iar continuarea examinării cauzei de prezenta instanță va duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil stabilit de legislația națională și internațională.

A susținut avocatul că Autoritatea Națională de Integritate este o instituție publică autonomă, cu un rol semnificativ, atunci când se află în poziția de pârât într-un proces (reprezentând în fapt statul în domeniul integrității funcționarilor publici), aceasta îi oferă o influență decisivă, influențând dinamica litigiului. Un exemplu concret este hotărârea primei instanțe, care a fost emisă într-un mod eronat la aplicarea normelor de drept. Acest fapt îl determină să creadă că participanții și circumstanţele cauzei au influențat deja prima instanță, existând riscul ca o astfel de situație să se repete.

A indicat că Jurisprudența CtEDO subliniază importanța imparțialității instanțelor. Art. 6 p. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a 1 libertăților fundamentale cere ca instanța să fie imparțială, ceea ce implică absența prejudecăților sau a părtinirii. Imparțialitatea poate fi dovedită prin diverse metode.

În opinia solicitantului, din aceste considerente, strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad va garanta imparțialitatea instanței de judecată, din motiv că instanța nu va fi limitată de practica stabilită la soluționarea cauzei respective.

Astfel, consideră că există motive de strămutare atunci când există suspiciuni că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi afectată de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților pa proces. În cazul de față, reclamantul nu are nicio garanție că instanța de judecată nu va fi influențată de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

Art.197 din Codul administrativ: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanţa în a cărei competenţă este dată prin lege cauza, cu excepţiile expres stabilite de lege.”

Art.198 alin. (3) din Codul administrativ: „Acţiunea în contencios administrativ reținută spre examinare de către o instanţă de judecată cu respectarea normelor de competenţă se soluţionează de către aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanțe. Dacă constată că nu este competentă teritorial sau material, instanţa de judecată transmite acţiunea în contencios administrativ instanţei de judecată competente printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. Instanţa ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată dacă instanţa competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abţinerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanţe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată. Instanţa ierarhic superioară remite instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data adoptării încheierii de strămutare a acţiunii în contencios administrativ

Art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă: „Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces.” 2

Totodată, prevederile aceluiași articol stabilesc că strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată poate fi admisă în temeiuri strict determinate bazată pe argumente plauzibile, și după caz, probe ce confirmă temeinicia strămutării. În lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt, strămutarea ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

Avocatul Andrian Fetescu, în interesele lui Onica Roman, în temeiul art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă, consideră posibilă strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, motivând existența temeiului rezonabil de a considera caracterul părtinitor şi lipsit de imparțialitate al judecătorilor Curţii de Apel Centru. Această suspiciune este fundamentată pe faptul existenței unei practici constante pe dosarele cu Autoritatea Națională de Integritate, fiind formată o opinie preconcepută în favoarea autorității publice.

Instanța de judecată reține că, deși solicitantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului de procedură civilă, totuși, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, fiind guvernat de normele speciale ale Codului administrativ, care au caracter prioritar în raport cu dreptul comun.

Astfel, completul de judecată va examina cererea prin prisma dispozițiilor Codului administrativ care la art. 198 reglementează instituția strămutării cauzei de contencios administrativ. Scopul acestei reglementări este asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Soluția privind strămutarea cauzei constituie o măsură excepțională, fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a evita abuzul de drept procesual.

Temeiul de strămutare reglementat de art. 198 alin. (3) din Codul administrativ dezvoltă un mecanism procesul destinat înlăturării unei incompatibilități colective a judecătorilor, datorită unor circumstanțe ce ar putea pune în discuție imparțialitatea lor. Strămutarea cauzei oferă un remediu atunci când imparțialitatea ar fi afectată la nivel instituțional de factori ce nu se referă doar la persoana unui singur judecător. Această formă de incompatibilitate este suficient să fie demonstrată prin existența unor bănuieli rezonabile, ce reies din circumstanțe obiective. 3

Analizând temeinicia argumentelor invocate în susținerea cererii de strămutare a cauzei de contencios administrativ, instanța constată că acestea se întemeiază, în esență, pe simple suspiciuni privind eventuala lipsă de imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Centru. Totodată, partea nu a prezentat probe concludente și verificabile care să confirme existența unor ingerințe reale asupra activității instanței de judecată ori a unor circumstanțe obiective capabile să pună la îndoială imparțialitatea judecătorilor în ansamblu. Simpla invocare a unor informații pretins credibile sau a unor presupuneri subiective nu este de natură să justifice, în mod obiectiv, admiterea cererii de strămutare.

Instanţa de judecată evidențiază că asemenea circumstanțe sunt de natură generală și nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 198 alin. (3) din Codul administrativ, care stabilesc condițiile ce ar putea pune sub semnul întrebării imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor în cadrul examinării cauze de contencios administrativ.

Mai mult, imparțialitatea judecătorilor se prezumă până la proba contrară, iar eventualele soluții considerate nelegale pot fi criticate exclusiv prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin mecanismul strămutării cauzei. Astfel, simpla menționare a unor soluții adoptate anterior nu constituie, în sine, dovada unei lipse de imparțialitate.

În mod evident, argumentele invocate nu pot fi considerate suficiente pentru a pune sub semnul întrebării obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru în examinarea cauzei în ordine de apel, în conformitate cu dispozițiile legale menționate.

Pe lângă aceasta, conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, supunându-se exclusiv legii. Această reglementare juridică asigură că activitatea judecătorilor se desfășoară într-un cadru de independență și imparțialitate, garantând în mod explicit că aceștia nu pot fi influențați de factori externi sau de interesele părților în proces.

În aceste circumstanţe, completul de judecată reține că prevederile legale menționate anterior sunt clare în ceea ce privește cazurile în care poate fi dispusă strămutarea unei cauze la o altă instanță de același grad. Totuși, în speță, nu au fost identificate circumstanțe care, în baza argumentelor invocate, să justifice strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Pentru aceste motive, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea de strămutare formulată de avocatul Fetescu Andrian, în interesele lui Onica Roman, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 198 alin. (3) și 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de avocatul Fetescu Andrian, în interesele lui Onica Roman, cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad. 4 Cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Onica Roman împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la contestarea actului administrativ, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Elena Croitor 5