Decizia nr. 178/2025 — ÎCCJ

Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru procurori în materie disciplinară, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, domnului A, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, cercetat sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. a) din Legea nr. 303/2022. În motivarea acțiunii, în esență, s-a reținut că, anterior sau concomitent datei de 18 septembrie 2022, pârâtul procuror A a postat pe rețeaua de socializare „Facebook” – grupul „Y”, următoarele: „Zilele astea sunt în concediu in Sin City și nu pot să nu mă întreb: dacă o colegă judecător ale cărei hotărâri rămân definitive, naște un copil, iar pe certificatul de naștere, la numele tatălui înscrie „Natural”, deoarece nu știe care coleg a lăsat-o „grea”, înseamnă că mai are colega bună reputație sau nu? Bunica mea ar fi răspuns fără să stea pe gânduri, dar s-a prăpădit de mult!”, conținutul acestei postări oferind detalii de natură să conducă la identificarea, de către cititorii acesteia (din sistemul judiciar), a magistratului vizat, respectiv a doamnei judecător B, din cadrul Curții de Apel X - Secția penală și pentru cauze cu minori, care anterior, în complet colegial, pronunțase decizia penală nr. 1213/2022 din 12 septembrie 2022, prin care s-a dispus achitarea a trei dintre cei patru inculpați din respectiva cauză, dedusă judecății prin rechizitoriul nr. x/P/2019 din 3 august 2020, emis de către prim-procurorul A, fapta menționată întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, recalificată în cea prevăzută de art. 271 lit. a) din Legea nr. 303/2022, în modalitatea încălcării prevederilor legale referitoare la interdicții.

Primul ciclu procesual Hotărârea pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. (...) din 26 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/P/2023, de Secția pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a admis, cu majoritate, acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, iar, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, s-a aplicat pârâtului A sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 3 luni pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. a) din același act normativ. A fost exprimată și o opinie separată în sensul respingerii acțiunii disciplinare ca neîntemeiată. Hotărârea pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 14 din 13 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, a fost admis recursul declarat de recurentul A împotriva Hotărârii nr. (...) din 26 iunie 2024 a Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, din dosarul nr. x/P/2023, a fost casată hotărârea recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii. Instanța de recurs a reținut că instanța disciplinară nu a lămurit aplicarea în timp a normelor de drept material ce reglementează conținutul abaterii disciplinare pentru care a fost cercetat magistratul, că în considerentele soluției instanței disciplinare sunt chestiuni contradictorii referitoare la legea aplicabilă cauzei, în sensul că instanța nu a argumentat de ce nu a aplicat legea de la data săvârșirii faptei (Legea nr. 303/2004) și nici nu a lămurit de ce a aplicat o dispoziție legală nouă (Legea nr. 303/2022) care a dezincriminat fapta și în temeiul căreia a aplicat sancțiunea disciplinară. În consecință, a dispus ca, în rejudecare, instanța disciplinară să stabilească norma de drept care se aplică în cauză, cu luarea în considerare a tuturor criticilor formulate de recurent prin memoriul de recurs.

Al doilea ciclu procesual Hotărârea pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr.(...) din 25 iunie 2025, Secția pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, iar, în baza art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat pârâtului A sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 3 luni pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din același act normativ. În motivare, Secția a reținut că, în cursul lunii septembrie 2022, anterior sau concomitent datei de 18 septembrie 2022, pârâtul procuror A a postat pe rețeaua de socializare „Facebook” – grupul „Y”, următoarele: „ Zilele astea sunt în concediu in Sin City și nu pot să nu mă întreb: dacă o colegă judecător ale cărei hotărâri rămân definitive, naște un copil, iar pe certificatul de naștere, la numele tatălui înscrie „Natural”, deoarece nu știe care coleg a lăsat-o „grea”, înseamnă că mai are colega bună reputație sau nu? Bunica mea ar fi răspuns fără să stea pe gânduri, dar s-a prăpădit de mult! ” Secția pentru procurori în materie disciplinară a apreciat că fapta pârâtului, constând în folosirea unor expresii/afirmații nepotrivite și a unui limbaj virulent, nefiresc, contrar normelor de conduită, este de natură a aduce atingere onoarei și reputației umane și profesionale a unui alt magistrat judecător (care a putut fi identificat de membrii grupului „Y”), dar și propriei reputații și prestigiului justiției în general și realizează conținutul constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Recursul exercitat împotriva hotărârii Secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii Împotriva hotărârii disciplinare nr. (...) din 25 iunie 2025, pârâtul A a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, anularea acțiunii disciplinare sau respingerea acestei acțiuni, ca neîntemeiată. În motivarea recursului, pârâtul a invocat următoarele critici: 4.1. Un prim motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea atacată și încheierea de dezbateri din 14 mai 2025 ar fi contradictorii cu privire la legea aplicabilă, depășind limitele casării stabilite prin decizia nr. 14/2025. Astfel, instanța disciplinară a dispus că sunt aplicabile dispozițiile legii vechi – Legea nr. 303/2004, dar pentru schimbarea încadrării juridice a aplicat art. 49 alin. (9) din Legea nr. 305/2022. 4.2. Prin al doilea motiv de recurs, pârâtul susține că a fost încălcat principiul disponibilității reglementat de art. 9 C. proc. civ., prin schimbarea încadrării juridice în abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, deși acțiunea disciplinară a fost exercitată pentru abaterea prevăzută de art. 271 lit. a) din Legea nr. 303/2022. 4.3. Printr-un alt motiv de recurs, pârâtul a susținut că instanța disciplinară, schimbând încadrarea juridică din oficiu, nu a pus în discuția părților această măsură și nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Inspecția Judiciară. 4.4. Un alt motiv de recurs se referă la încălcarea limitelor casării pentru că instanța disciplinară nu a analizat prin hotărârea pronunțată excepția nulității acțiunii disciplinare din perspectiva: (i) nelegalei citări a recurentului-pârât în cadrul cercetării disciplinare; (ii) stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar C; (iii) nulității citațiilor emise în data de 21 decembrie 2022 de către Inspecția Judiciară. Recurentul a arătat că, deși în ultimul paragraf din considerentele deciziei de casare s-a stabilit ca, în rejudecare, să fie luate în considerare toate criticile formulate prin memoriul de recurs, instanța disciplinară nu a analizat aceste motive de recurs. În continuare, recurentul a reiterat excepțiile nulității acțiunii disciplinare anterior enumerate și a reluat argumentele invocate în susținerea acestora prin întâmpinarea și memoriul de recurs formulate în primul ciclu procesual. În plus, recurentul a reiterat o altă excepție de nulitate a acțiunii disciplinare invocată în primul ciclu procesual în fața secției pentru procurori, motivat de faptul că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare din 27 ianuarie 2023 nu cuprinde mențiuni cu privire la cele 2 fapte pentru care a fost începută cercetarea disciplinară (prevăzute de art. 99 lit. a) și lit. m) din Legea nr. 303/2004), la dosar nefiind atașată rezoluția de respingere a sesizării pentru cea de-a doua abatere disciplinară. 4.

Printr-un alt motiv de recurs, pârâtul susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită și retroactivă a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Hotărârea nr. 328/2005 a C.S.M., cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 135 din 6 octombrie 2022. Arată că fapta reținută prin hotărâre a fost săvârșită la 19 septembrie 2022, anterior modificării art. 18 alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor prin Hotărârea nr. 135/2022. Astfel, în opinia recurentului, instanța disciplinară a aplicat greșit legea, cu încălcarea principiului neretroactivității normei juridice. 4.

Printr-un ultim motiv de recurs, pârâtul a susținut că instanța disciplinară a reținut greșit că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. În acest sens, recurentul învederează că, în mod eronat, a reținut Secția pentru procurori în materie disciplinară că postarea publicată pe un grup închis al rețelei de socializare Facebook ar fi vizat-o pe doamna judecător B. Arată că aprecierea că mesajul respectiv o vizează pe doamna judecător B aparține chiar acesteia, care a reacționat pe aceeași rețea socială cu o postare în care s-a identificat cu subiectul speței de etică ce ar relata situația sa personală. În plus, ulterior datei de 18 septembrie 2022, doamna judecător ar fi publicat mesaje cu caracter calomnios la adresa recurentului. De altfel, precizează că postarea sa nu a generat niciun comentariu substanțial, iar reacțiile altor persoane au survenit mesajului doamnei judecător în care aceasta s-a prezentat a fi victima unui atac la viața sa privată. Recurentul procuror arată că, în anul 2022, a candidat pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii, iar în cadrul discuțiilor cu alți colegi, printre altele, a adresat acestora o întrebare ce viza situația în care ar exista între judecători colegi, relații de concubinaj ținute cu intenție, ascunse, chiar dacă din aceste relații ar rezulta copii, dar nu ar stabili paternitatea acestora pentru a ascunde respectiva relație și a eluda regimul incompatibilităților. Recurentul susține că, de fapt, a prezentat o speță de etică, împrejurare ce nu poate fi reținută ca element material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2022. Recurentul critică și aplicarea principiilor de la Bangalore privind conduita judecătorilor, în condițiile în care îndeplinea funcția de procuror. Cu privire la forma de vinovăție prevăzută de lege, recurentul susține că, în urma administrării probatoriului, nu a rezultat că ar fi săvârșit fapta cu intenție. Apreciază că, în mod greșit, a reținut instanța disciplinară că a postat un mesaj pe o rețea de socializare deoarece a dorit, cu intenție, să se răzbune pe doamna judecător pentru că aceasta a pronunțat o soluție de achitare care are ca temei dezincriminarea faptei și prescripția răspunderii penale, aducând atingere prestigiului justiției. Totodată, consideră că urmarea imediată reținută prin acțiunea disciplinară nu există. Susține că postările membrilor grupului din respectiva rețea socială nu sunt publice, fiind inaccesibile oricărui utilizator al rețelei sociale (în sens larg), astfel că nu pot fi de natură să conducă la scăderea încrederii și a respectului opiniei publice în magistrați și în actul de justiție. 5. Apărările intimatei Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare , prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În primul rând, intimata face precizări cu privire la legea incidentă speței, respectiv că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004, sub aspect substanțial și ale Legii nr. 303/2022, sub aspect procedural. În al doilea rând, intimata arată că, în speță, nu s-au încălcat limitele casării deoarece, pe de o parte, instanța disciplinară a stabilit legea aplicabilă cauzei, iar pe de altă parte, în rejudecare, părțile au avut posibilitatea de a-și susține cererile, excepțiile și apărările în fața instanței disciplinare, fiind invocată de către apărătorul recurentului doar excepția nulității acțiunii disciplinare întrucât rezoluția de exercitare nu cuprinde mențiuni cu privire la cele două abateri pentru care a fost începută cercetarea disciplinară, fără a mai fi invocate alte excepții. În aceste condiții, intimata invocă inadmisibilitatea formulării de critici prin intermediul cererii de recurs cu privire la excepții ce nu au fost invocate în rejudecare de către recurent și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. În subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia că se impune analizarea motivelor de recurs privind vicierea procedurii de citare, incompatibilitatea inspectorului judiciar și nulitatea citațiilor emise în data de 21 decembrie 2022, solicită respingerea acestora ca nefondate. În ceea ce privește critica potrivit căreia hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea retroactivă a Hotărârii nr. 135 din 06 octombrie 2022 care completează Codul deontologic nu poate fi reținută de vreme ce magistratul a fost sancționat în baza Legii nr. 303/2004, nu în temeiul Codului deontologic. Referirile la dispoziții cuprinse în Codul deontologic s-au făcut în contextul în care acesta a reprezentat doar un element suplimentar, circumstanțial, menit să accentueze necesitatea respectării de către magistrați a dispozițiilor legale/regulamentare. Pe fondul cauzei , intimata susține că în cuprinsul hotărârii atacate se detaliază în mod amplu argumentele pentru care fapta recurentului întrunește conținutul constitutiv al laturii obiective al abaterii disciplinare. Susținerea recurentului că postarea sa a fost o simplă discuție între profesioniști ai dreptului și că nu a urmărit să aducă atingere demnității vreunui coleg nu poate fi reținută de vreme ce postarea realizată de acesta a generat ample discuții pe rețeaua de socializare Facebook, cu consecința afectării vieții private și demnității persoanei. Prin urmare, prin fapta sa recurentul a urmărit denigrarea doamnei judecător B, a prevăzut rezultatul acțiunilor sale, fapta fiind săvârșită din dorința de a sancționa comportamentul magistratului ce a dispus anterior achitarea unor inculpați într-o cauză dedusă judecății prin rechizitoriul întocmit de recurent. În ceea ce privește critica potrivit căreia urmarea imediată a faptei nu există, apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece abaterea disciplinară reținută în sarcina recurentului este o abatere de pericol, astfel că urmarea imediată se produce prin simpla săvârșire a faptei, nefiind necesară administrarea de probe pentru a se dovedi legătura de cauzalitate. În raport cu precizările magistratului potrivit cărora pagina de Facebook a Y nu este publică, face referire la decizia nr. 251 din 28 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. x/1/2021, în care s-a reținut că „Facebook” este o rețea de socializare (informațională) publică având caracteristicile unui spațiu public virtual. Așadar, împrejurarea că la postările realizate aveau acces doar magistrații nu transformă rețeaua de socializare Facebook dintr-un spațiu virtual public într-unul privat, câtă vreme postarea magistratului a suscitat ample discuții chiar pe Y, realizându-se astfel urmarea imediată, astfel cum aceasta a fost detaliată în cuprinsul hotărârii instanței disciplinare. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători: Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, criticilor formulate de recurent, apărărilor intimatei, precum și a reglementărilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Motivul de recurs privind legea aplicabilă : În prealabil, trebuie precizat că, prin decizia nr. 14/13.01.2025, Înalta Curte a stabilit că „instanța disciplinară nu a lămurit aplicarea în timp a normelor de drept material ce reglementează conținutul abaterii disciplinare pentru care a fost cercetat magistratul”. Așadar, instanța de recurs nu a dezlegat problema de drept privind normele de procedură aplicabile, ci casarea a fost determinată de lipsa argumentelor privind aplicarea în timp a normelor de drept material care reglementează abaterile și sancțiunile disciplinare. În rejudecare, instanța disciplinară a motivat cuprinzător de ce prezentei proceduri i se aplică dispozițiile Legii nr. 305/2022, prin raportare la prevederile art. 24-25 C. proc. civ. și la data exercitării acțiunii disciplinare (pag. 4 din încheierea de dezbateri din 14 mai 2025). În schimb, din perspectiva normelor de drept material aplicabile, instanța disciplinară a reținut că fapta cercetată a fost comisă în luna septembrie 2022. Or, Legea nr. 303/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1102/16.11.2022, intrând în vigoare la 16 decembrie 2022, conform art. 294 alin. (1) din această lege. Potrivit art. 6 C. civ.: „(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. (5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.” De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, „prevederile prezentei legi nu se aplică (…) altor proceduri în curs de desfășurare la data intrării sale în vigoare”. Prin urmare, calificarea juridică corectă a faptei deduse judecății prin acțiunea disciplinară se circumscrie prevederilor Legii nr. 303/2004, inclusiv sub aspectul sancțiunii disciplinare aplicabile. În concluzie, hotărârea atacată nu cuprinde considerente contradictorii, întrucât aplicarea legii de procedură noi, inclusiv a instituției schimbării încadrării juridice a abaterii disciplinare prevăzute de art. 49 alin. (9) din Legea nr. 305/2022, nu contravine aplicării legii vechi sub aspectul raportului juridic de drept material. 2. Motivul de recurs privind încălcarea principiului disponibilității : Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În materia răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, obiectul judecății disciplinare este stabilit prin rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare prevăzută de art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 305/2022, după efectuarea cercetării disciplinare prealabile în cadrul căreia se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției (art. 47 alin. (1) teza I din Legea nr. 305/2022). Așadar, obiectul judecății disciplinare este reprezentat de faptele descrise în actul de sesizare, iar nu de încadrarea juridică a acestora. În acest sens, art. 49 alin. (9) din Legea nr. 305/2022 prevede că „secția competentă în materie disciplinară poate, din oficiu sau la solicitarea părților, să schimbe încadrarea juridică a abaterilor disciplinare pentru care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare”. Secția pentru procurori în materie disciplinară a stabilit mai întâi calificarea juridică a faptei deduse judecății, aplicând normele privind concursul de legi în timp, prin raportare la prevederile art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data săvârșirii abaterii disciplinare, reglementate și în prezent cu același conținut de art. 271 lit. a) din Legea nr. 303/2022. Apoi, analizând situația de fapt reținută prin acțiunea disciplinară și normele de drept material aplicabile, Secția pentru procurori a dispus schimbarea încadrării juridice din abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 în abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Deosebirea dintre cele două instituții juridice constă în aceea că, în cazul recalificării juridice, abaterea disciplinară rămâne aceeași, fiind reglementată identic în actele normative succesive, în timp ce, în cazul schimbării încadrării juridice, faptele sunt încadrate într-o cu totul altă abatere disciplinară, sancționată fie de legea veche, fie tot de legea nouă, după caz. Aceste două operațiuni subsecvente au fost corect realizate prin încheierea de dezbateri din 14 mai 2025, cu respectarea principiului disponibilității. 3. Motivul de recurs privind regularitatea schimbării încadrării juridice a faptei : Astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri din 14 mai 2025 (pag. 5), Inspecția Judiciară a solicitat recalificarea stării de fapt și schimbarea încadrării juridice din art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 în art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Părțile au pus concluzii orale cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, fiind respectat principiul contradictorialității. Cu privire la această cerere, instanța disciplinară s-a pronunțat motivat, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (9) din Legea nr. 305/2022, în sensul că a dispus schimbarea încadrării juridice din abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 în abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Mențiunea că schimbarea încadrării juridice s-a dispus „din oficiu”, deși fusese solicitată de Inspecția Judiciară este lipsită de relevanță și nu poate atrage sancțiunea nulității. Pe de o parte, chiar legea permite secției competente în materie disciplinară să schimbe încadrarea juridică din oficiu, iar pe de altă parte, această inadvertență în redactarea încheierii poate fi considerată o simplă eroare materială. 4. Motivul de recurs privind încălcarea limitelor casării și excepțiile de nulitate a acțiunii disciplinare : Prin Încheierea de ședință din 30 august 2023, pronunțată de Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/P/2023, a fost respinsă excepția nulității rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, sub aspectul tuturor celor 4 motive invocate: (i) nelegala citare a pârâtului în cadrul cercetării disciplinare; (ii) starea de incompatibilitate a inspectorului judiciar C; (iii) nulitatea citațiilor emise în data de 21 decembrie 2022 de către Inspecția Judiciară; (iv) rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare nu cuprinde mențiuni cu privire la cele 2 fapte pentru care a fost începută cercetarea disciplinară (pag. 6-11 din încheiere). Această încheiere interlocutorie nu a fost atacată în mod expres cu recurs de pârât, care a declarat recurs doar împotriva Hotărârii nr. (...) din 26 iunie 2024 a Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Prin decizia nr. 14 din 13 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/1/2024, de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, a fost casată doar hotărârea recurată, iar nu și încheierea interlocutorie din 30 august 2023. De altfel, motivul casării s-a rezumat la lipsa argumentelor privind aplicarea în timp a normelor de drept material, fără a fi analizate criticile recurentului referitoare la respingerea excepțiilor nulității acțiunii disciplinare. Această soluție poate fi explicată în două moduri alternative: - fie instanța de recurs a considerat că nu este învestită și cu recursul împotriva încheierii din 30 august 2023; - fie a omis să cerceteze motivele de recurs referitoare la excepția nulității acțiunii disciplinare, situație în care părțile aveau posibilitatea formulării unei căi extraordinare de atac. În orice caz, lipsa casării încheierii interlocutorii din 30 august 2023, care a rămas definitivă, întrucât validitatea sa nu depinde de hotărârea finală casată, punea în imposibilitate instanța disciplinară ca, în rejudecare, să repună în discuție apărările invocate de recurentul-pârât referitoare la excepția nulității acțiunii disciplinare și să pronunțe altă soluție, față de dispozițiile art. 235 C. proc. civ. Mai trebuie subliniat că, din punct de vedere al ordinii de soluționare a apărărilor pârâtului-recurent (excepție procesuală sau apărare de fond) și de momentul procesual la care a fost întocmit actul contestat, în raport cu prevederile art. 248 C. proc. civ. se impunea soluționarea cu prioritate a excepțiilor de nulitate a acțiunii disciplinare, întrucât stabilirea normelor de drept material aplicabile abaterii disciplinare era o chestiune de fond. Ca urmare, considerentul final al deciziei de casare, referitor la luarea în considerare a tuturor criticilor formulate de recurent, nu poate fi interpretat, în acord cu dispozițiile procedurale, decât ca fiind circumscris apărărilor de fond. De altfel, în rejudecare, pârâtul nu a mai reiterat decât ultima excepție de nulitate a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare pe motiv că nu cuprinde mențiuni cu privire la cele două fapte pentru care a fost începută cercetarea disciplinară și că ar exista o disonanță între temeiurile legale pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară și cele pentru care s-a exercitat acțiunea disciplinară (pag. 8 din încheierea de dezbateri din 14 mai 2025). 5. Motivul de recurs privind aplicarea retroactivă a prevederilor art. 18 alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor : Forma actuală a art. 18 alin. (2) din Codul deontologic a fost adoptată prin Hotărârea nr. 135 din 6 octombrie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, după ce, prin Decizia nr. 2215 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 149 din 25 februarie 2020, dispozițiile art. 18 alin. (2) Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor (aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005) fuseseră anulate. Cu toate acestea, astfel cum se menționează în decizia instanței supreme anterior indicate, „constatarea încălcării normelor deontologice de către magistrat poate avea efecte negative asupra carierei profesionale a acestuia, din perspectiva evaluării profesionale în ceea ce privește criteriul integrității, cu consecința restrângerii dreptului la promovare profesională (art. 6 din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 676/2007).” În același sens, art. 2 alin. (1) din Codul deontologic prevede că respectarea normelor cuprinse în prezentul cod constituie un criteriu pentru evaluarea eficienței calității activității și integrității judecătorilor și procurorilor. Așadar, prevederile Codului deontologic erau lipsite de relevanță sub aspectul răspunderii disciplinare, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a fost sancționat pentru încălcarea vreunei interdicții/obligații, în rejudecare fiind schimbată încadrarea juridică a faptei. Prin urmare, deși considerentele referitoare la Codul deontologic au fost preluate din prima hotărâre casată, fără adaptare la specificul abaterii disciplinare reținute ca urmare a schimbării încadrării juridice, aceste considerente pot fi considerate supraabundente, întrucât nu sunt determinante și nu afectează raționamentul hotărârii atacate. 6. Motivul de recurs privind îndeplinirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 : Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, în mod corect s-a reținut că, în cursul lunii septembrie 2022, recurentul a publicat pe grupul de Facebook „Y” mesajul redat anterior la pct. 3, stare de fapt necontestată. Această manifestare a recurentului procuror era de natură a aduce atingere onoarei profesionale atât a autorului, cât și a persoanei vizate de mesaj, identificate de membrii grupului profesional ca fiind un alt magistrat judecător, precum și prestigiului justiției în ansamblul său. În cuprinsul hotărârii atacate, s-a reținut ca relevantă Hotărârea nr. 510 din 20.09.2023 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), care a stabilit că fapta anterior descrisă se încadrează în dispozițiile art. 15 și art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, deoarece mesajul a creat o atmosferă ostilă, degradantă și umilitoare prin care s-a adus atingere demnității umane și dreptului la viață intimă, privată și familială a doamnei judecător B, a familiilor monoparentale în care părinte este femeia, a copiilor din afara căsătoriei a căror paternitate nu a fost asumată sau stabilită prin orice formă. S-a mai menționat că recurentul A a atacat această hotărâre, însă acțiunea sa a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 3 din 08 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Y - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/54/2024 (pag. 9 din hotărârea nr. (...) din 25 iunie 2025). Din examinarea acestei sentințe a instanței de contencios administrativ, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5172 din 05 noiembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, se poate constata că aceleași apărări formulate de recurentul procuror A. au fost înlăturate prin considerente care se impun acestuia cu efect obligatoriu. Astfel, s-a reținut că prin conținutul mesajului au fost furnizate suficiente elemente care să permită, cel puțin persoanelor din mediul profesional mai restrâns al doamnei judecător B și care îi cunoșteau situația familială, să o identifice pe aceasta. Trebuie observat faptul că pârâtul procuror a oferit detalii care nu erau relevante și nu puteau avea alt scop decât să facă posibilă identificarea persoanei vizate sau cel puțin autoidentificarea acesteia, detalii precum funcția deținută – judecător la o instanță ale cărei hotărâri sunt definitive. Ideea afirmată că o categorie socială (cea a femeilor care au copii a căror paternitate nu a fost recunoscută sau stabilită în modurile prevăzute de lege), nu îndeplinește condiția bunei reputații, necesară pentru ocuparea funcției de judecător și, în special, limbajul jignitor folosit de autorul mesajului au fost de natură să aducă atingere demnității doamnei judecător și să creeze o atmosferă degradantă și ofensatoare pentru aceasta prin simplul fapt al apartenenței sale la categoria socială vizată, ceea ce o îndreptățește să se considere discriminată chiar dacă nu a fost nominalizată. Mesajul în discuție a fost postat pe un grup de discuții la care participă magistrați, astfel că persoanele din mediul profesional al doamnei judecător B, care îi cunoșteau statutul de părinte în familie monoparentală, o puteau asocia pe aceasta cu expresiile peiorative folosite în cuprinsul mesajului. Apărările recurentului în sensul că prin mesajul publicat a urmărit să supună dezbaterii o speță de etică sunt de asemenea nefondate. Trebuie observat că mesajul publicat nu este formulat în limbajul juridic caracteristic acestui tip de dezbateri și nici nu specifică faptul că situația prezentată reprezintă un caz ipotetic prezentat spre analiză din perspectiva normelor de etică și deontologie profesională. Totodată, mesajul nici nu conține o problemă de etică, nu caută să identifice conduita adecvată și conformă cu deontologia profesională a unui magistrat într-o situație dată, ci se limitează la aprecieri cu privire la buna reputație a unei categorii de persoane raportat la aspecte ce țin de viața intimă și familială. Aceste concluzii au fost confirmate de probele administrate și în prezenta cauză disciplinară, magistrații audiați (D., E., F.) relatând atât identificarea magistratului vizat prin mesaj, cât și caracterul denigrator și efectul de indignare produs de mesajul postat. Sunt nefondate și apărările recurentului ce vizează lipsa caracterului public al grupului de discuții în care a fost publicat mesajul în discuție. Acest grup virtual are însă un număr mare de membri din mediul profesional al magistraților, nefiind alcătuit numai din persoane pe care recurentul le cunoaște personal, și totodată există posibilitatea rezonabilă și previzibilă ca mesajul să fie preluat de oricare dintre acești utilizatori și să devină cunoscut unui număr nedeterminat de persoane (ceea ce s-a și întâmplat, mesajul fiind preluat la scurt timp de la postare și publicat de mass-media on line). În ceea ce privește latura subiectivă, faptul că recurentul a urmărit sau cel puțin a acceptat producerea urmării imediate, constând în afectarea onoarei profesionale și a prestigiului justiției, reiese cu precădere din maniera ofensatoare, depreciativă în care acesta a înțeles să își formuleze mesajul. Apărările recurentului în sensul că instanța disciplinară nu a observat motivele achitării din decizia penală nr. 1213/2022 a Curții de Apel X sunt lipsite de relevanță, întrucât nu este necesar ca vinovăția autorului mesajului denigrator să fie determinată printr-un anumit scop (cum ar fi răzbunarea pentru achitarea unor inculpați pronunțată într-o cauză în care recurentul a întocmit rechizitoriul). În fine, similar considerentelor hotărârii atacate referitoare la Codul deontologic, pot fi considerate supraabundente și cele privind Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, întrucât nu sunt determinante și nu afectează raționamentul hotărârii atacate. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 51 alin. (3)-(5) din Legea nr. 305/2022, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A împotriva hotărârii nr.(...) din 25 iunie 2025 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât A împotriva hotărârii nr.(...) din 25 iunie 2025 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023. Definitivă. Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.