1ra-364/2024 — Art.186 CP

Andrei Tomilin s-a născut în anul 1989 în municipiul Chișinău. El a fost apărat de avocatul Ion Căpățînă.

Andrei Tomilin a fost învinuit că, în perioada 17–19 august 2020, împreună cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă (f.d. 182–188, vol. I), a pătruns într-o locuință din municipiul Chișinău, de unde a sustras mai multe bunuri, cauzându-i lui Mihail Ciuș un prejudiciu material de 2.200 de lei. Fapta a fost încadrată în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

În cursul urmăririi penale, Andrei Tomilin și-a recunoscut vina (f.d. 150, vol. I). Ulterior, el s-a eschivat de la judecată. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 16 martie 2023, el a fost anunțat în căutare (f.d. 6, vol. II), iar cauza a fost examinată în lipsa lui, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1) și alin. (6) Cod de procedură penală.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 31 iulie 2023, Andrei Tomilin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și condamnat la un an de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia, el a fost liberat de pedeapsa penală. De la acesta a fost încasată, în mod solidar, suma de 5.040 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

La 08 august 2023, procurorul Veaceslav Sturzu a declarat apel. El a solicitat înlăturarea amnistiei și stabilirea unei pedepse de patru ani de închisoare. Procurorul a susținut că pedeapsa de un an este prea blândă, având în vedere condamnările anterioare ale inculpatului și eschivarea acestuia de la judecată. De asemenea, el a invocat că amnistia a fost aplicată în lipsa acordului scris al inculpatului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2024, apelul procurorului a fost respins. Instanța a considerat pedeapsa de un an de închisoare proporțională și a reținut că Andrei Tomilin nu cade sub incidența restricțiilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 243/2021. Lipsa unei cereri sau a unui acord scris nu împiedica aplicarea amnistiei. 1

La 05 martie 2024, procurorul Dorina Țăut a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocând caracterul arbitrar al deciziei. Ea a susținut că instanța de apel a interpretat greșit art. 2 alin. (3) și (4) din Legea nr. 243/2021, deoarece amnistia fusese aplicată fără acordul scris sau refuzul expres al inculpatului. Procurorul a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare.

La 21 martie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. Nicio referință nu a fost depusă.

Urmărirea penală s-a desfășurat în perioada 02 septembrie 2020–15 martie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 23 decembrie 2022–31 iulie 2023, iar instanța de apel în perioada 22 august 2023–17 ianuarie 2024. La 21 martie 2024, cauza a parvenit la Curtea Supremă de Justiție. După încetarea transferului al primului judecător raportor, la 29 iulie 2026 cauza a fost redistribuită judecătorului Vladislav Gribincea.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se întemeiază pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023, care se referă la hotărârile arbitrare sau bazate în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Procurorul nu a explicat de ce decizia instanței de apel este arbitrară și nu a contestat aprecierea probelor sau stabilirea vinovăției. Criticile sale privesc interpretarea art. 2 alin. (3) și (4) din Legea nr. 243/2021 și aplicarea amnistiei în lipsa acordului scris sau a refuzului expres al inculpatului. Având în vedere natura acestor argumente, ele vor fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, care se referă la încălcarea jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 243/2021 prevede acordul scris al inculpatului pentru încetarea procesului penal în condițiile alin. (1) și (2). Totuși, alin. (4) permite aplicarea amnistiei și persoanei care refuză încetarea procesului penal, dacă vinovăția acesteia a fost confirmată, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și nu sunt incidente interdicțiile prevăzute de art. 6. Prin urmare, acordul scris nu constituie o condiție absolută pentru aplicarea amnistiei 2 după examinarea fondului cauzei. În prezenta cauză, Andrei Tomilin nu și-a exprimat nici acordul, nici refuzul. Instanțele au constatat însă vinovăția acestuia și faptul că nu cade sub incidența interdicțiilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 243/2021. Refuzul aplicării amnistiei doar pentru că inculpatul nu a depus un acord scris și nu a fost prezent la judecată ar reprezenta un formalism excesiv (hotărârile nr. 1ra-81/2024, § 29; nr. 1ra-371/2023, §§ 22–23, nr. 1ra-239/2023, § 12 și nr. 1ra-1257/2024, § 12). În asemenea situații, neaplicarea amnistiei poate avea loc doar în cazul refuzului expres de aplicare a ei exprimat de inculpat. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Dorina Tăut împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 3