- Dosarul nr.
- 2rac-81/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 martie 2016
- Părțile
- Camera de Licenţiere, persoană interesată ÎI MIHAIL BÎRCA
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2rac-81/16 — Retragerea licenţei
Prima instanţă, Judecătoria Orhei: V. Cupcea dosarul nr. 2rac-81/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Camera de Licenţiere, în pricina civilă la cererea Camerei de Licenţiere cu privire la retragerea licenţei Întreprinderii Individuale „MIHAIL BÎRCA”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Individuală „MIHAIL BÎRCA”, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 iulie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a cererii, c o n s t a t ă La 02 iulie 2015, Camera de Licenţiere a depus cerere cu privire la retragerea licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA” seria A MMII nr. 048592 din 23 decembrie 2013, pentru genul de activitate „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic naţional)”, cu obligarea depunerii formularului licenţei retrase la Camera de Licenţiere.
În motivarea cererii a invocat că, în baza Deciziei Camerei de Licenţiere nr. 2438 din 16 decembrie 2013, a fost eliberată ÎI „MIHAIL BÎRCA” licenţa seria A MMII nr. 043273 din 23 decembrie 2013 pentru genul de activitate „transportul auto de călători în folos public”, valabilă pînă la 23 decembrie 2018. Indică petiţionarul că, în urma controlului inopinat efectuat la 05 martie 2015, s-a constatat că ÎI „MIHAIL BÎRCA” în cadrul desfăşurării activităţii licenţiate, nu s-a conformat prevederilor art. 26 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi drept consecinţă, la 17 aprilie 2015 Camera de Licenţiere a emis Prescripţia nr. 05/63 privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, prin care titularul de licenţă a fost obligat să-şi conformeze activitatea prevederilor actelor legislative, solicitînd informarea în scris pînă la 17 mai 2015 despre remedierea încălcărilor constatate.
Concomitent, la 16 aprilie 2015 titularul de licenţă ÎI „MIHAIL BÎRCA” a depus prin intermediul serviciului e-licenţiere cerere de reperfectare a licenţei nr. 1 RE15-11-14615, privind includerea managerului de transport rutier şi adresei de desfăşurare a activităţii licenţiate, schimbarea genului de activitate integral în „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic naţional)”.
Urmare, la 22 aprilie 2015, Camera de Licenţiere a emis Decizia nr. 1014/RE privind reperfectarea licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA” cu termenul de valabilitate pînă la 23 decembrie 2018, licenţa reperfectată fiind eliberată pe un formular nou - seria A MMII nr. 048592. În legătură cu neexecutarea prescripţiei din 17 aprilie 2015, a fost emisă repetat de către autoritatea de licenţiere Prescripţia nr. 05/100 din 18 mai 2015 cu privire la lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, avertizînd despre posibila retragere a licenţei, dacă încălcările menţionate nu vor fi lichidate pînă la 18 iunie 2015. Pe cale de consecinţă, din motivul neexecutării prescripţiei repetate, Camera de Licenţiere a emis Decizia nr. 135 din 30 iunie 2015 privind retragerea licenţei ÎI
„MIHAIL BÎRCA”.
Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 iulie 2015, cererea a fost admisă şi s-a dispus retragerea licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA”, seria A MMII nr. 048592 din 23 decembrie 2013, eliberată pentru genul de activitate „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic naţional)”, cu obligarea ÎI „MIHAIL BÎRCA” să depună formularul licenţei nominalizate la Camera de Licenţiere. Instanţa de judecată a hotărît retragerea licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA”, din motivul neexecutării prescripţiilor emise de Camera de Licenţiere privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015, a fost admis apelul declarat de ÎI „MIHAIL BÎRCA”, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 iulie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a cererii.
Instanţa de apel a concluzionat că prin emiterea deciziei de reperfectare a licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA”, se prezumă lipsa cărorva încălcări în activitatea acestuia. La 15 ianuarie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Camera de Licenţiere a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 20 iulie 2015. În susţinerea recursului Camera de Licenţiere a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi Legea nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
Consideră eronat argumentul instanţei de apel precum că, fiind emisă decizia de reperfectare a licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA”, se prezumă lipsa cărorva încălcări în activitatea acestuia, or, în caz contrar cererea avea să fie respinsă, deoarece Camera de Licenţiere nu era la moment în drept să refuze în reperfectarea licenţei, întrucât titularul de licenţă a respectat toate cerinţele necesare reperfectării licenţei. Indică recurentul Camera de Licenţiere că, instanţa de apel a ignorat faptul că titularul de licenţă, la momentul depunerii declaraţiei de reperfectare a licenţei, avea acordat termen conform prescripţiilor pentru remedierea neajunsurilor menţionate în actul de control şi putea să le remedieze în orice moment, în aşa mod să evite situaţia în care Camera de Licenţiere să emită decizia cu privire la retragerea licenţei.
2 Totodată, instanţa de apel a aplicat incorect prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 451 din 30 iulie 2001, deoarece în speţă nu au fost constatate careva date neveridice. La 29 ianuarie 2016, în adresa intimatului ÎI „MIHAIL BÎRCA” a fost expediată copia recursului declarat de către Camera de Licenţiere cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 29 februarie 2016, ÎI „MIHAIL BÎRCA” a depus referinţă, solicitînd declararea recursului depus de către Camera de Licenţiere ca fiind inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Camera de Licenţiere este inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Camera de Licenţiere nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. 3 Nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că, instanţa de apel eronat a concluzionat că prin emiterea deciziei de reperfectare a licenţei ÎI „MIHAIL BÎRCA”, se prezumă lipsa cărorva încălcări în activitatea acestuia, din următoarele considerente.
Din conţinutul prescripţiilor nr. 05/63 din 17 aprilie 2015 şi nr. 05/100 din 18 mai 2015 emise de Camera de Licenţiere, rezultă că în urma efectuării controlului inopinat, s-a constatat că ÎI „MIHAIL BÎRCA” nu şi-a conformat prevederilor actelor legislative, activitatea desfăşurată în baza licenţei A MMII nr. 043273 din 23 decembrie 2013 pentru genul de activitate „transportul auto de călători în folos public”, În urma reperfectării licenţei prin decizia din 22 aprilie 2015, ÎI „MIHAIL BÎRCA” i-a fost eliberat un nou formular al licenţei seria A MMII nr. 048592 pentru un alt gen de activitate, şi anume „activitatea de transport rutier de persoane prin servicii regulate, ocazionale, inclusiv turistice (în trafic naţional)”.
Astfel, la data emiterii prescripţiei repetate – 18 mai 2015, ÎI „MIHAIL BÎRCA” deţinea deja licenţa reperfectată cu nr. 048592, fiind schimbat genul de activitate, însă a fost obligat să-şi conformeze prevederilor legislaţiei în vigoare activitatea desfăşurată în baza licenţei precedente cu nr. 043273. Mai mult ca atît, potrivit prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001, la reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe un formular nou, autoritatea de licenţiere adoptă decizia despre recunoaşterea nevalabilităţii licenţei precedente. Deci, licenţa nr. 043273 odată cu eliberarea licenţei reperfectate nr. 048592 a fost recunoscută nevalabilă.
Afară de aceasta, procedura de reperfectare a licenţei include şi posibilitatea refuzului autorităţii emitente de a reperfecta licenţa în cazul cînd se stabilesc iregularităţi, şi anume depistarea de către autoritatea de licenţiere a datelor neveridice în documentele prezentate. Din aceleaşi considerente nu poate fi reţinut nici argumentul Camerei de Licenţiere precum că, la momentul depunerii declaraţiei de reperfectare a licenţei, ÎI „MIHAIL BÎRCA” avea acordat termen conform prescripţiilor pentru remedierea neajunsurilor menţionate în actul de control şi putea să le remedieze în orice moment. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele 4 recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.
Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Camera de Licenţiere ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Camera de Licenţiere se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 5