2ra-665/16 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Lupaşco nr. 2ra-665/16 instanţa de apel: D. Manole, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petru Pogurschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Tetiscom” împotriva lui Petru Pogurschi cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Petru Pogurschi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 28 ianuarie 2015, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 12 iulie 2013, SRL „Tetiscom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Pogurschi cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat că la 01 martie 2012, între SRL „Tetiscom” şi Petru Pogurschi a fost încheiat contractul de locaţiune a autoturismului de model Vectra, anul producerii 1992, n/î CIY 640. Susţine că la 01 martie 2012, în baza actului de predare-primire a autoturismului, locatarului Petru Pogurschi i-a fost transmis de către locatorul SRL „Tetiscom”, în folosinţă şi posesiune temporară autoturismul menţionat. Având în vedere prevederile art. 875 Cod civil, indică că pârâtul nu şi-a onorat obligaţia de plată a chiriei.

Menţionează că în vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, întreprinderea a expediat pârâtului somaţia din 27 decembrie 2012 cu privire la rezilierea contractului de locaţiune din 01 martie 2012, restituirea bunului mobil şi încasarea datoriei de 45300 lei, calculată pentru perioada de 01 martie 2012 – 27 decembrie 2012. Relatează că pârâtul a expediat scrisoare nr. 01 din 12 ianuarie 2013 la somaţia din 27 decembrie 2012, potrivit căreia a recunoscut contractul menţionat şi suma pentru locaţiune prevăzută de părţi în mărime de 150 lei/zi, a fost de acord cu rezilierea contractului pe cale amiabilă, dar nu a reunoscut datoria solicitată.

Susţine că SRL „Tetiscom” a expediat în adresa pârâtului răspunsul din 18 ianuarie 2013 la scrisoarea din 12 ianuarie 2013, solicitând în mod repetat restituirea bunului menţionat şi achitarea datoriei pentru locaţiunea bunului mobil până la 31 ianuarie 2013. Având în vedere prevederile pct. 3.4 şi 4.2.3 din contractul de locaţiune a autoturismului din 01 martie 2013 şi art. 892 şi 908 Cod civil, remarcă că datoria pârâtului pentru locaţiunea autoturismului menţionat, la 14 iunie 2013 constituie 50850 lei, datorie calculată pentru perioada de 01 martie 2012 – 02 februarie 2013, reieşind din formula: 339 zile întârziere x 150 lei/zi. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 9, 512-514, 572, 602, 610, 617, 619, 875, 892, 908 Cod civil, art. 7, 8, 90, 94, 96, 166, 167, 174 şi 175 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea datoriei de bază în sumă de 50850 lei, a dobânzii de întârziere – 1636,67 lei, a taxei de stat – 1574 lei, precum şi a cheltuielilor de asistenţă juridică – 6500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost admisă acţiunea integral, încasat de la Petru Pogurschi în beneficiul SRL „Tetiscom” suma de 50850 lei cu titlu de datorie, suma de 1636,67 lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 1574 lei cu titlu de taxă de stat, suma de 6500 cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice şi 2400 lei cu titlu de cheltuieli pentru avansarea procedurii de executare a încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 iulie 2013, iar în total suma de 62960,67 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Petru Pogurschi şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 27 ianuarie 2016, Petru Pogurschi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că la şedinţa instanţei de fond dânsul nu s-a prezentat, dar a depus cerere de amânare a şedinţei din motive de sănătate, menţionând că certificatul medical va fi anexat la materialele dosarului ulterior, din considerentul că instituţia medicală eliberează certificatele medicale la momentul expirării concediului medical.

Afirmă că în momentul în care a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului la 22 ianuarie 2016, a stabilit că în dosar nu este anexat niciun aviz de recepţie ori semnătura pe recipisa de confirmare, deşi instanţa de apel a stabilit că dânsul a fost înştiinţat legal prin aviz de recepţie şi conform recipiselor. Consideră că instanţele ierarhic inferioare i-au încălcat dreptul la legitima apărare. Remarcă că instanţa de fond nu a constatat toate circumstanţele pentru soluţionarea pricinii, încălcându-i dreptul la apărare, deoarece dânsul nu a ştiut despre data, ora şi locul petrecerii şedinţei de judecată, nefiind înştiinţat legal nici în instanţa de fon, nici în instanţa de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 18 noiembrie 2015, însă careva acte care ar demonstra recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Petru Pogurschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Petru Pogurschi, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Petru Pogurschi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Petru Pogurschi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă