2ra-651/16 — Încasarea salariului

Prima instanță: Judecătoria Râșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-651/16 Judecător: A. Miron Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciună ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Amiconstruct”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Petru împotriva Societății cu răspundere limitată „Amiconstruct” privind încasarea salariului, a cheltuielilor legate de utilizarea transportului personal, compensație pentru concediu de odihnă, încasarea prejudiciului moral, compensarea pierderilor în legătură cu încălcarea termenilor de achitare a salariului prin indexarea sumelor și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2015, prin care s-a menținut hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 21 august 2013, Lungu Petru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Amiconstruct”, solicitând obligarea pârâtului de a achita salariul pentru perioada 20.09.2010 - 20.05.2011 în sumă totală de 40 000 lei; cheltuielile legate de utilizarea transportului personal de model ”Volkswagen Transporter”, n/î CHY946 în scopuri de serviciu, inclusiv cheltuielile suportate pentru repararea şi întreținerea unității de transport în cauză, în mărime totală de 12 000 lei; obligarea pârâtului de a calcula şi achita compensația pentru concediul de odihnă anual nefolosit; a repara prejudiciul moral prin echivalent bănesc în sumă de 10 000 lei, cauzat prin privarea de drepturile salariale; obligarea pârâtului să efectueze la data achitării integrale, calculul şi să achite sumele de compensare a pierderilor în legătură cu încălcarea termenilor de achitate a salariului prin indexarea sumelor în conformitate cu coeficientul inflației; încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecare a pricinii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul Ordinului nr. 7 din 20.09.2010, a fost angajat la SC „Amiconstruct” SRL în funcția de director financiar pentru a activa la realizarea lucrărilor de ordin financiar în cadrul lucrărilor de construcție a galeriei şi reconstrucția încăperilor școlii şi grădiniței de copii din s. Ordășei, r-1 Telenești. La angajare a depus cererea respectivă şi a prezentat carnetul de muncă. Susține că din vina pârâtului, contractul individual de muncă nu a fost perfectat în formă scrisă, însă, din ziua emiterii ordinului de angajare, el a fost admis la muncă de către angajator şi în urma negocierilor cu reprezentantul pârâtului - directorul societății, au convenit de a executa toate lucrările care vor fi solicitate, cu retribuirea muncii prestate în cuantum de 5 000 lei lunar.

A mai invocat că, la solicitările lui ulterioare, pârâtul a refuzat să încheie în scris, un contract individual de muncă. La momentul angajării, a convenit cu pârâtul de a fi utilizată, în interes de serviciu, unitatea de transport de model „Volkswagen Transporter 2”, n/î CHY946, care îi aparține cu drept e proprietate personală. Pentru folosirea, cu acordul angajatorului şi în interesul acestuia, a convenit să i se plătească compensația pentru utilizarea şi uzura mijlocului de transport în cauză, în sumă totală de 12 000 lei. Obligațiunile asumate de reclamant în formă verbală au fost executate şi potrivit înțelegerii reciproce cu directorul SC „Amiconstruct” SRL, Harea Onisim, pârâtul urma să-i achite retribuția muncii în sumă de 5 000 lei lunar şi compensația pentru utilizarea şi uzura mijlocului de transport în cuantum de 12 000 lei.

A mai invocat reclamantul că, pârâtul nu şi-a onorat obligațiile şi refuză nemotivat să achite drepturile salariale, compensația pentru concediul de odihnă anual nefolosit şi compensația pentru utilizarea şi uzura mijlocului de transport. Susține reclamantul că, din cadrul SC „Amiconstruct” SRL a demisionat din funcţie începând cu 20.05.2011, iar pârâtul nu a calculat şi nu a achitat compensația pentru concediul de odihnă anual nefolosit. Pentru soluționarea amiabilă a conflictelor la 01.07.2013, a fost expediată pârâtului o cerere scrisă şi potrivit datelor din avizul de recepție respectiv, cererea în cauză a fost înmânată pârâtului la 08.07.2013, contra semnătură. Pârâtul nu a comunicat despre rezultatele examinării cererii prealabile, precum şi despre faptul dacă s-a emis sau nu ordinul corespunzător.

Menționează reclamantul că, încălcările în cauză au fost constatate şi de Inspecția Muncii, fiind întocmit procesul-verbal respectiv. Contrar prescripției Inspecției Muncii şi solicitărilor lui repetate, pârâtul refuză nemotivat de a achita retribuția muncii şi compensația pentru utilizarea mijlocului de transport. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 02 aprilie 2015, a fost admisă parțial acțiunea, dispunându-se încasarea de la SRL „Amiconstruct” în beneficiul lui Lungu Petru salariul în sumă de 40 000 lei pentru perioada 20.09.2010- 20.05.2011, compensație pentru concediul de odihnă anual nefolosit - 3 705 lei, compensație - 6 064 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 1 500 lei, iar în total suma de 51 269 lei.

În rest cerințele privind încasarea cheltuielilor legate de utilizarea transportului personal şi încasarea prejudiciului moral, s-au respins ca fiind neîntemeiate. S-a încasat de la SRL „Amiconstruct” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1 538 lei. La 30 aprilie 2015, SRL „Amiconstruct” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 02.04.2015, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2015, s-a respins apelul declarat de către SRL „Amiconstruct” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 02 aprilie 2015. La 22 ianuarie 2016, în termenul prevăzut de lege, SRL „Amiconstruct” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2015, solicitând casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 02.04.2015 și deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25.11.2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Petru să fie respinsă ca fiind nefondată. În motivarea recursului, recurentul a reiterarea motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare și anume că pe parcursul activității lui Lungu Petru, au apărut multiple obiecții faţă de acesta, cum ar fi neprezentarea nemotivată la serviciu şi întârzierile sistematice, dar şi îndeplinirea neconștiincioasă a obligațiunilor sale, manifestată prin neasigurarea șantierului cu materiale şi utilajele corespunzătoare, prin utilizarea în scopuri personale a surselor financiare şi materiale.

A mai invocat recurentul că la multiplele solicitări de a se prezenta pentru a desface contactul de muncă, Lungu Petru s-a eschivat, invocând diferite motive, iar pentru întreaga perioadă a activității lui Lungu Petru, acesta la rând cu ceilalți lucrători a primit salariul. La 15 martie 2016, Lungu Petru a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Amiconstruct” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Amiconstruct” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Amiconstruct” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă