2rac-105/16 — Suspendarea licenţei

prima instanţă: A. Miron nr. 2rac-105/16 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „IGP-Trans” cu privire la suspendarea licenţei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 13 octombrie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 16 septembrie 2015, Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al RM a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „IGP- Trans” cu privire la suspendarea licenţei. În motivarea acţiunii a invocat că SRL „IGP-Trans” este titularul licenţei seria A MMII nr. 046614 din 01 ianuarie 2015 pentru genul de activitate de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional.

Susţine că luând act de neîndeplinire a condiţiei de capacitate financiară (notificare menţionată în decizia nr. 3040/RE şi anume, în temeiul art. 11 alin. (6) din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, Camera de Licenţiere notifică despre lipsa dovezii îndeplinirii condiţiei financiare pentru vehiculele pentru care se solicită copia licenţei de transport rutier, ce atestă conformarea activităţii la prevederile art. 19 alin. (2), art. 23 alin. (2) lit. b) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 150 din 17 iulie 2014), fapt care urmează a fi remediat până la 31 martie 2015 de către SRL „IGP-Trans” titularul licenţei seria A MMII nr. 046614 din 01 ianuarie 2015 pentru genul de activitate de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional.

Având în vedere prevederile art. 16, 19, 150 din Legea nr. 150/2014, art. 3431-3434 CPC, art. 17 alin. (1) – (3) din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, art. 29 Codul transporturilor rutiere, art. 7, 20 din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 56 din 11 septembrie 2015 cu privire la suspendarea licenţei SRL „IGP-Trans” pentru genul de activitate de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 7, 8, 28, 166, 167, 279, 280, 283, 284, 3431-3434 CPC, art. 17 alin. (1) – (3) din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, art. 29 Codul transporturilor rutiere, art. 7, 20 din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001. Solicită admiterea acţiunii, suspendarea licenţei SRL „IGP-Trans” seria A MMII nr. 046614 din 01 ianuarie 2015 pentru genul de activitate de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional, precum şi obligarea SRL „IGP-Trans” să înştiinţeze Camera de Licenţiere despre lichidările circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 octombrie 2015 a fost respinsă acţiunea, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 ianuarie 2016, Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al RM a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că odată cu intrarea în vigoare a Codului transporturilor rutiere, art. 153 alin. (1) lit. e), care stipulează că licenţierea operatorilor de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional este obligatorie începând cu 01 ianuarie 2015, iar a celor care activează în traficul naţional – încăpând cu 01 ianuarie 2016, a fost supus unor modificări.

Astfel, indică că a fost impusă Camerei de Licenţiere responsabilitatea privind licenţierea genului de activitate de transport rutier internaţional pentru a nu periclita această ramură a economiei RM, căci prin neeliberarea licenţei ar fi adus un prejudiciu enorm bugetului, statului, întreprinzătorilor şi partenerilor externi. Menţionează că la 04 decembrie 2014, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 3040/RE privind eliberarea licenţei pentru SRL „IGP-Trans”.

Afirmă că luând act de neîndeplinire a condiţiei de capacitate financiară (notificare menţionată în decizia nr. 3040/RE şi anume, în temeiul art. 11 alin. (6) din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, Camera de Licenţiere notifică despre lipsa dovezii îndeplinirii condiţiei financiare pentru vehiculele pentru care se solicită copia licenţei de transport rutier, ce atestă conformarea activităţii la prevederile art. 19 alin. (2), art. 23 alin. (2) lit. b) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 150 din 17 iulie 2014), fapt care urmează a fi remediat până la 31 martie 2015 de către SRL „IGP-Trans” titularul licenţei seria A MMII nr. 046614 din 01 ianuarie 2015 pentru genul de activitate de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional.

Reieşind din prevederile art. 16, 19, 150 din Legea nr. 150/2014, art. 3431- 3434 CPC, art. 17 alin. (1) – (3) din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006, art. 29 Codul transporturilor rutiere, art. 7, 20 din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 56 din 11 septembrie 2015 cu privire la suspendarea licenţei SRL „IGP-Trans” pentru genul de activitate de transport rutier de mărfuri în trafic internaţional. Având în vedere prevederile din Regulamentul nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009, indică că întreprinderea trebuie să demonstreze, pe baza conturilor anuale, certificate de un auditor sau de o persoană acreditată în modul corespunzător, precum că dispune în fiecare an de capital şi rezerve în valoare totală de cel puţin 9000 euro pentru un singur vehicul utilizat şi 5000 euro pentru fiecare vehicul utilizat suplimentar.

La 24 februarie 2016, Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al RM a depus cerere suplimentară la cererea de recurs, invocând că la 24 februarie 2016 a fost examinată cererea de apel declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, (la acţiunea Camerei de Licenţiere împotriva SRL „IGP-Trans” cu privire la retragerea licenţei), depusă de Camera de Licenţiere, prin care a fost admisă cererea de apel înaintată de Camera de Licenţiere, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2015 şi emisă o nouă hotărâre de admitere a acţiunii Camerei de Licenţiere. La 12 martie 2016, SRL „IGP-Trans” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 noiembrie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Camera de Licenţiere de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă