3ra-457/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Iorgov nr. 3ra-457/16 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată (fondată ca urmare a reorganizării prin separare de la Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni) în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Agrocerprod” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la anularea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 15 iunie 2015, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 08 iulie 2014, SRL „Agrocerprod” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la locul de consum din mun. Chişinău, com.

Grătieşti, SRL „Agrocerprod” se află în relaţii contractuale cu pârâtul, fiind furnizată energia electrică la punctul de consum „moară” NLC 7105509. Având în vedere prevederile pct. 4 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice şi art. 8 alin. (2) lit. a) Cod civil, indică că la locul de consum menţionat pârâtul, în calitate de furnizor, a instalat Societăţii cu Răspundere Limitată „Agrocerprod”, în calitate de consumator, echipamentul de măsurare nr. 96090803, fapt confirmat prin ordinul de lucru 7945245. Relatează că la 27 februarie 2014, pârâtul l-a anunţat despre faptul că echipamentul de măsurare instalat la locul de consum menţionat, urmează să fie supus verificării metrologice, întrucât a expirat termenul de exploatare.

1 Afirmă că potrivit ordinului de lucru 7945245, echipamentul de măsurare a fost desigilat, însă deoarece, nu era posibilă demontarea echipamentului de măsurare din cauza tensiunii electrice la 04 aprilie 2014, pârâtul a deconectat partea înaltă de tensiune, astfel societatea având acces liber pentru demontarea echipamentului de măsurare. Menţionează că la 16 aprilie 2014 şi 17 aprilie 2014 echipamentul de măsurare menţionat şi transformatoarele au trecut verificarea metrologică, ca urmare, întreprinderea a montat aceste utilaje electrice, urmând ca pârâtul să se prezinte pentru sigilarea acestora, suplimentar anunţând pârâtul la 17 aprilie 2014 la nr. de telefon 022431111. Susţine că în perioada 27 februarie 2014 – 23 aprilie 2014, echipamentul de măsurare a fost desigilat, iar la 27 mai 2014 pârâtul a expediat pentru plată factura pentru consumul de energie electrică neevidenţiată şi TVA, ce constituie suma de 87528,34 lei.

Invocă dezacordul cu suma înaintată spre plată, deoarece societatea nici până la verificare metrologică a contorului şi nici după verificare metrologică nu a înregistrat un consum atât de mare, motiv pentru care la 28 mai 2014 a depus cerere prealabilă, solicitând revizuirea calculelor întocmite. Afirmă că prin răspunsul din 24 iunie 2014, pârâtul a informat că nu există temei pentru recalcularea facturii, atenţionând întreprinderea despre achitarea sumei pentru a evita deconectarea locului de consum.

Reieşind din prevederile pct. 183 alin. (1) şi (2) din Regulamentul pentru furnizare şi utilizarea energiei electrice, menţionează că pe lângă faptul că pârâtul nu a prezentat calculul consumului zilnic, nu avea temeiuri pentru a determina un astfel de consum, deoarece consumul mediu de energie electrică înregistrat de echipamentul de măsurare pe parcursul a 3 luni anterioare demontării sau a 3 luni după remontarea echipamentului de măsurare, este unul ce nu depăşeşte suma de 150000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ, art. 1389 Cod civil.

Solicită admiterea acţiunii, anularea facturii cu simbolul variabil 7105509114 pentru consum de energie electrică neevidenţiată şi TVA, ce constituie suma de 87528,34 lei, întocmit la 23 mai 2014 şi obligarea pârâtului de a efectua recalcul pentru perioada 27 februarie 2014 – 23 aprilie 2014. La 17 februarie 2015, SRL „Agrocerprod” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat admiterea acţiunii, prin admiterea calculelor şi înscrisurilor prezentate. Menţionează că reieşind din analiza consumului mediu la o tonă de produs, atât conform datelor furnizorului, cât şi datelor întreprinderii, s-au consumat 138 kW, iar în perioada 27 februarie 2014 – 23 aprilie 2014 au fost produse în mărime de 158 tone.

Respectiv, prin deducerea formulei 158 t x 138 kW = 21804 kW x 1,78 lei = 38811 lei şi nu 87528,34 lei. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 iunie 2015 a fost admisă acţiunea, anulată factura cu simbolul variabil 7105509114 pentru consum de energie electrică neevidenţiată şi TVA, ce constituie suma de 87528,34 lei, întocmită la 23 mai 2014, obligat ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL să efectueze recalcul pentru perioada 27 februarie 2014 – 23 aprilie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015 a fost respins apelul declarat de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 ianuarie 2015, ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că potrivit pct. 183 din Regulamentul pentru furnizare şi utilizarea energiei electrice, furnizorul a avut dreptul să aleagă una din trei perioade posibile pentru a calcula volumul de energie electrică consumată în perioada de 27 februarie 2014 – 23 aprilie 2014 şi anume, 3 luni până la demontare, adică 05 noiembrie 2013 – 27 februarie 2014, în care volumul mediu de energie electrică consumată zilnic a constituit 635,088 kW sau 3 luni după remontare, adică 23 aprilie 2014 – 04 iulie 2014, în care volumul mediu de energie electrică consumată zilnic constituie 333,333 kW ori 3 luni în perioada similară din anul precedent, adică 05 martie 2013 – 05 iunie 2013, în care volumul de energie electrică consumată zilnic a constituit 878,261 kW.

Menţionează că pe lângă faptul că este un drept al furnizorului să aleagă perioada pe care să o ia ca bază de calcul, volumul de energie electrică consumat trebuie să fie semnificativ pentru consumatorul dat. Prin urmare, a fost luat ca model de comparaţie şi perioada de 06 februarie 2013 – 02 mai 2013, în care consumul mediu zilnic a constituit 1030,588 kW. Indică că comparând cele patru perioade între ele, s-a ajuns la concluzia că perioada similară anului precedent, adică 05 martie 2013 – 05 iunie 2013, în care volumul de energie electrică consumat zilnic a constituit 878,261 kW, este cea mai semnificativă şi potrivită pentru perioada pentru care urmează a se face calculul. Susţine că suma consumului mediu zilnic de 878,261 kW a fost înmulţită cu 55 zile în care a lipsit contorul şi a rezultat suma totală de 48304 kW, la care s-a adăugat consumul inductiv şi a rezultat un volum de 52100,2 kW sau 87528,34 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2015 în termenul legal. 3 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 5