2ra-653/16 — Încasarea restanţelor dalariale

Dosarul nr. 2ra-653/16 Instanţa de fond: Judecătoria Drochia – I. Rusu Instanţa de apel: CA Bălţi – A. Gheorghieş, N. Chircu A. Toderaş, ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Iulia Sîrcu, Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Fişciuc Vasile în pricina civilă la acţiunea lui Fişciuc Vasile împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia”, intervenient principal Agenţia „Apele Moldovei” cu privire la încasarea restanțelor salariale, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din data de 24 noiembrie 2015, prin care s-a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 30 martie 2015, prin care s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, CONSTATĂ: La data de 17 iunie 2015 Fişciuc Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia” cu privire la încasarea restanţelor la salariu în mărime de 97 200 lei şi plata suplimentară în mărime de 55 476 lei ( f.d.

3-4). În motivarea acţiunii reclamantul a indiciat, că la ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia” lucrează de mai mult timp. La data de 06 martie 2009 între el şi Agenţia „ Apele Moldovei” a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 6, fiind angajat în calitate de administrator al ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia”.

Prin ordinul nr. 20 din data de 26 februarie 2014 contractul individual de muncă a fost încetat începînd cu data de 05 martie 2014. Reclamantul a mai indicat, că prin dispoziția de plată din 23 aprilie 2014 i s-a achitat suma restanţei la salariu în mărime de 10 585,04 lei, suma cu care nu este de acord, deoarece angajatorul ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia” urmează să-i compenseze diferența neplătită în mărime de 97 200 lei şi plata suplimentară de 55 476 lei, în total suma de 152 676 lei, care potrivit pct. 5.2, lit. a) al contractului individual de muncă în cazul în care se va majora salariul tarifar pentru categoria I de calificare concomitent se va recalcula salariul de funcţie al administratorului.

Invocînd prevederile hotărîrii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010 cu modificările ulterioare, pct. 5 şi pct. 5.1 al contractului individual de muncă din 06 1 martie 2009 angajatorul este obligat să-i achite pentru perioada 01 mai 2012 - 01 mai 2013, cînd salariul minim era stabilit în sumă de 1 300 lei, restanța salarială în sumă de 46 800 lei, iar pentru perioada 01 mai 2013- 06 martie 2014 cînd salariul minim era stabilit în sumă de 1 400 lei, restanţa salarială în sumă de 50 400 lei. De asemenea, angajatorul urmează să-i achite şi cîte 0,1 la sută din suma neplătită în termen, pentru fiecare zi de întîrziere, astfel, pentru perioada din 01 mai 2012 pînă la 01 iunie 2013 suma de 35 568 lei, iar pentru perioada de la 01 mai 2013 pînă la 01 iunie 2014 suma de 19 908 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din data de 30 martie 2015 s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată ( f.d. 73). Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond, la data de 30 martie 2015 Fişciuc Vasile a depus cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă acţiunea ( f.d. 85). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 24 noiembrie 2015 s-a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Drochia din data de 30 martie 2015 ( f.d. 141). În motivarea soluţiei sale instanţa de apel a reţinut următoarele circumstanțe de fapt şi de drept.

Instanţa de apel a constatat, că Fişciuc Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia” privind încasarea restanţelor salariale pentru perioada 01.05.2015-01.05.2013 în sumă de 46 800 lei, pentru perioada 01.03.2013-06.03.2014 în sumă de 50 400 lei şi plata suplimentară în mărime de 55 476 lei, calculată a cîte 0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere. La caz, s-a constatat că între Agenția „ Apele Moldovei” şi Fişciuc Vasile la data de 06 martie 2009 a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 6 cu salariul în mărimea cuantumului multiplu al salariului tarifar pentru categoria I de calificare a angajaților din unitate cu autonomie financiară, cu coeficientul de 6, ceea ce constituie 4200 lei, dar care poate varia în dependență de salariul tarifar pentru categoria 1 de calificare (f.d.

11). Prin ordinul 20 din data de 26 februarie 2014 s-a desfăcut contractul individual de muncă, începînd cu data de 05 martie 2014 ( f.d. 13). Instanța de apel a constatat, că Fişciuc Vasile în baza listelor de plată prezentate la materialele dosarului ( f.d. 117-120) a primit salariul conform contractului individual de muncă, sumele primite nu au fost contestate de către apelant. La eliberarea din funcţie lui Fişciuc Vasile i s-a achitat suma de 10 585,04 lei ( f.d. 18). Reclamantul a pretins, că salariul lui anual urma să fie reevaluat în dependență de creșterea salariului tarifar pentru categoria I de calificare. Instanţa de apel a reţinut, că Fisciuc Vasile în calitate de administrator al întreprinderii avea obligația anual de a elabora schema de încadrare cu întregul personal al întreprinderii cu indicarea salariului tarifar de funcţie.

Temei de achitare a salariului este schema de încadrare, în baza căreia se alocă bugetul respectiv. La caz, schema de încadrare reprezintă documentul în care sunt specificate subdiviziunile structurale, demunirea funcţiei, precum şi salariul corespunzător fiecărei funcţii, care stă la baza angajării personalului în cadrul intreprinderii, fiind elaborată de 2 către contabilă, contrasemnată de către conducător şi conformată prin aplicarea ştampilei. Schema de încadrare se aprobă de către conducătorul instituţiei ierarhic superioare, potrivit cadrului legislativ şi normativ în vigoare, prin aplicarea semnăturii şi indicarea datei. Schema de încadrare se elaborează pentru un an financiar (bugetar) şi se aprobă cel tîrziu pînă la data de 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se aprobă schema.

Instanţa de apel a constatat, că Fisciuc Vasile pentru anul 2012 a elaborat schema de încadrare, stabilind salariul conducătorului în mărime de 4200 lei, pentru anul 2013 în sumă de 6240 lei. Astfel, achitarea salariului a avut loc în conformitate cu schemele de încadrare elaborate de Fisciuc Vasile, pretenţia lui fiind contrară acestor scheme de încadrare. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi din data de 24 noiembrie 2015, Fişciuc Vasile a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care acţiunea să fie admisă integral ( f.d. 150-151).

La data de 15 martie 2016 ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia” a depus referinţă, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibilă ( f.d.157- 158). În conformitate cu art. 434 alin. 1 CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Bălţi a fost pronunţată la data de 24 noiembrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 14 decembrie 2015, confirmare privind recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipseşte. În aceste circumstanțe, recursul, depus la 26 ianuarie 2016 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Fişciuc Vasile este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul 3 exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al. 2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Fişciuc Vasile asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Fişciuc Vasile inadmisibil. Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Fişciuc Vasile împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2015, în pricina civilă la acţiunea lui Fişciuc Vasile împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Drochia”, intervenient principal Agenţia „Apele Moldovei”, cu privire la încasarea restanțelor salariale. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4